Articole cu eticheta (tag): Razvan Bucuroiu

Să fie doar o măsură temporară „amânarea oferirii Euharistiei”? Credem că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această nebunie se va încheia. Suntem doar la începutul, începutului…

Să ne amintim: Liturghia este doar una. Fără oferirea Euharistiei nu există Liturghie. Vom participa doar la un spectacol teatral, gol și fără vreun sens. Așa au crezut și așa au făcut Apostolii. Apoi Părinții. Doar prin împărtășire simțim toți comunitatea și comuniunea. Așa s-a menținut conștiința vie că ne împărtășim în mod real cu Hristos. Nu cu simboluri. Ci cu Cel care ne-a spus „Eu sunt Învierea și Viața”. Împreună, ca Biserică. Niciodată unul fără altul!

Pentru că în timp ce bătălia cu virusul se duce în spitale, calul de bătaie al „presei” și al băieților ăstora de controlează trolli infecțioși este Biserica. Și asta încă de la începutul pandemiei. Nu trebuie căutat nimic rațional în această demență. Biserica era, încă din vremea lui Marx, „opiumul pentru popoare”. Pentru bolșevicii ăștia noi, e „creuzet pentru viruși”.

Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.

strategia #boicot nu este chiar boicot, care de multe ori se rezumă la un refuz de participare, ci este mai degrabă o strategie deliberată de trolling la scară uriașă prin bruiaj, incitare, polarizare, defăimare, adică prin adoptarea unui comportament anti-civic și anti-cetățenesc, lipsit cu totul de fairplay.

Am tras șalupa în dreptul unui ghețar plutitor, pe care soarele și apa se amuzaseră pe rând, născocind forme și iluzii efemere în bulgărele congelat. Apa din acest sloi are, probabil, mii și mii de ani, iar acum se topește lent în „marele albastru”. Pe acest fundal mirific, Preasfințitul Macarie a vorbit despre ghețarii noștri lăuntrici care sunt mai de neclintit decât cei de aici, despre urșii polari care sunt, totuși, mai ușor de îmblânzit decât fiara dinlăuntrul nostru. Niciodată aceste pustietăți nu au auzit înțelepciunea ortodoxă grăindu‑le astfel, și nici drept-măritorii creștini nu au primit un asemenea mesaj, spus cu durere și dragoste. De aici, dintre ghețuri, de pe frontiera vieții și de pe buza morții celei reci. Cum, în ce fel, în ce mod ne mai poate vorbi Biserica Răsăritului pentru a ne trezi? Ce gesturi de recuperare să mai facă pentru noi, cei moleșiți de păcat? Unde să mai iasă la propovăduire, ce ungher ostil al planetei să mai încălzească cu forța dragostei pentru a ne dovedi, fără tăgadă, că Dumnezeu este viu?!

Așadar, NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Sâmbătă, în jurul orei 14:15 a avut loc la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim minunea pogorârii Sfintei Lumini.

Lumea credintei/ Razvan Bucuroiu: OGLINDA „Oglinda lui Mark Zuckerberg este deja parte din Judecata finală…” Viitura părea şi încă pare de neoprit. Bucuria căderii cuiva în păcat este mare – darămite a unui cleric! Iar de când trăim în imensa cacofonie a „reţelelor …

Astăzi, un nou mod de a privi lucrurile se insinuează în vieţile noastre. Şi în cultura noastră de zi cu zi, în modul nostru cotidian de a fi. Este vorba despre noile reguli, acceptate de oameni mai uşor decât acum 70 de ani, ba chiar dorite de mulţi dintre semenii noştri. Noile reguli se instituie, mai întâi, prin schimbarea sensului cuvintelor. Uitaţi‑vă, bunăoară, la aceste cuvinte: familie, patrie, iubire, Dumnezeu. Ce tip de realităţi defineau aceste cuvinte până adineaori, în istoria recentă, şi ce mai definesc ele acum?

Romania Libera si episcopatul unit pun presiune pe Patriarhul Daniel si Sinodul BOR pe tema invitarii Papei Francisc. Acest lucru este vizibil din maniera in care se evidentiaza faptul ca singura invitatie care mai lipseste este cea a PF Daniel.

Au lătrat, au hămăit, au mârâit, au ţipat, au înjurat. Au făcut să curgă jignirile şuvoi, lăturile au invadat strada, graffiti au colorat trotuarele, pereţii bisericilor au fost mâzgăliţi cu roşu, cu înscrisuri obscene. În esenţă: popii ar trebui stârpiţi, creştinii amuţiţi sau exilaţi şi copiii ucişi în burta mamelor. Numai aşa ar fi pace şi progres. Numai aşa – cu acest preţ – ţara ar merge bine şi umanitatea întreagă s‑ar elibera de obscurantismul bisericesc, de „tradiţiile lu’ peşte”…

Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalţă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniş, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se ştie ruga, nu va şti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăţiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

România pare că se transformă, pe zi ce trece, într‑un mare laborator de reeducare a unor conştiinţe târzii, care ţin la o credinţă vetustă, întunecată, fără orizont, numită creştinism. Credinţă care vorbeşte despre Înviere şi nu numai despre legile naturale, despre persoana umană şi nu numai despre individ sau mase, despre milă şi nu numai despre eficienţă, despre buna tradiţie a umanităţii şi nu numai despre figuraţie ieftină pe Facebook, despre ierarhie a valorilor şi nu numai despre devălmăşie axiologică totală şi clisme psihanalitice de grup.

Doxologia/ K.G. Papadimitrakopoulos: Vrem „magia” Crăciunului sau bucuria ca Hristos să Se nască în sufletul nostru? Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumeşte sau duhovniceşte? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia …

Deja începem să ne aflăm în faţa unei instituţii din ce în ce mai orizontalizată, aşadar „abreviabilă”. O instituţie în care accentul e pus cu apăsare pe vizibil, pe concret, pe resurse. O instituţie – asemănătoare celor apusene – în care eficienţa capătă valoare de lege, în care business plan‑ul rivalizează cu predania, în care task‑urile se înmulţesc, break‑even point‑ul e luat adesea în calcul încă din start‑up, în care capitalul devine sângele (netranssubstanţializat) al oricărei investiţii, iar gross margin‑ul este criteriu de evaluare a capacităţilor preoţeşti.

Adevarul: Nouă personalităţi răspund pe ce se întemeiază credinţa lor: De ce cred în Dumnezeu OMUL FARA ROST Dan C. Mihăilescu – critic literar […] Am să încep prin a vă spune şi dumneavoastră ce le-am replicat unor părinţi care …

INTERZICEREA PROPAGANDEI GAY in scoli prin lege: o necesitate RTV: Paradă pentru homosexuali într-un liceu din Bucureşti. Inspectoratul Şcolar a deschis o anchetă Un marş împotriva discriminării minorităţilor sexuale, la care au participat elevii Colegiului Naţional “George Coşbuc” din Bucureşti, a …

Doar Ortodox: “Arestarea unui stareţ”. Sprijin şi solidaritate părintelui Efrem Vatopedinul! Dezbatere privind personalitatea pr Efrem, misiunea pe care acesta o intreprinde in intregul spatiu ortodox si semne de intrebare asupra motivului retinerii unuia dintre cei mai cunoscuti si apreciati …