Chestiunea redeventelor la GAZE & PETROL sau inca un SANTAJ CORPORATISTO-COLONIALIST. Ilie Serbanescu despre “MAREA LICHIDARE A RESURSELOR MINERALE ROMANESTI”

18-09-2013 9 minute Sublinieri

gaze

În 2014 expiră contractul pe zece ani între Petrom şi statul român privind nivelul redevenţelor. În 2012 România a încasat în total redevenţe de 315 mil. euro din toate resursele: petrol, gaz, minereuri de toate tipurile – feroase şi neferoase. 

Petrom şi Romgaz au virat către statul român redevenţe cumulate de un miliard de lei (230 de milioane de euro) în 2012, ceea ce reprezintă 7% din valoarea producţiei de petrol şi gaze de 3,3 miliarde de euro a celor două companii.

Întrebarea care se ridică în acest context este care ar fi cel mai bun sistem de redevenţe pe care România l-ar putea aplica de la începutul anului viitor, astfel încât să crească valoarea încasărilor fără a periclita proiecte majore de investiţii, aşa cum sunt explorările din Marea Neagră? În Ro­mânia, prin Legea petrolului redevenţele se calculează ca procent din valoarea producţiei. În funcţie de dimensiunea zăcământului procentul aplicat variază între 3,5% şi 13,5%, atât pentru petrol, cât şi pentru gazele naturale. La privatizarea Petrom statul s-a obligat să menţină acest sistem de taxare zece ani de zile, adică până la finalul anu­lui 2014. Astfel, de la anul Ro­mânia ar trebui să aleagă un nou sis­tem, iar potrivit decla­raţiilor politice recente, aceste modificări ar putea fi im­ple­mentate chiar înainte de termen. 

„Redevenţa nu este singurul beneficiu al statului din producţie având în vedere alte taxe şi impozite (peste 80 de tipuri de impozite şi taxe, impozite pe salarii, impozit pe profit, impozite locale etc). OMV Petrom este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, la nivelul anului 2012 numai din taxe şi impozite OMV Petrom a contribuit cu aproximativ 2 miliarde euro. La acestea se adaugă dividendele aferente participaţiei de 20,64% a statului în OMV Petrom“, spun reprezentanţii companiei.

Compania mai spune că de la privatizare a investit peste 9 miliarde de euro, circa un miliard de euro pe an, ceea ce înseamnă 90% din profitul operaţional în această perioadă.

Cum sunt redevenţele la alţii?

În Turcia, de exemplu, se aplică o redevenţă fixă de 12,5% atât pentru producţia de petrol, cât şi pe cea de gaze.

În Germania, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), se percepe o redevenţă de 10% atât din valoarea pro­ducţiei de gaze, cât şi din cea de petrol. În Ungaria, redevenţele variază între 12% şi 30% în funcţie de dimensiunea zăcământului, iar în Franţa redevenţele pot ajunge până la 30% din valoarea producţiei, în funcţie de zăcământ.

În Italia, ţară a cărei industrie de hidrocarburi poate fi comparată cu cea din România, redevenţa este de până la 7% din valoarea producţiei în funcţie de dimensiunea zăcământului, la care se aplică o taxă suplimentară de 3% pentru un fond special, potrivit ANRM.

„Este un nivel al redevenţelor potrivit, nu este un sistem dezastruos din punctul de vedere al statului. Nu credem că o medie europeană este relevantă“, a spus Sorin David, managing partner la firma de avocatură David&Baias. În ultimul an, mai mulţi oficiali au precizat că sistemul de redevenţe aplicat de România este sub media europeană, fără a preciza însă care este această medie.

„Referitor la proiectul privind modificarea re­gi­mului de reglementare şi impozitare a sectorului de petrol şi gaze, la acest moment ne aflăm în etapa de finalizare a unei analize comparative complexe a diferitelor sisteme de impozitare aplicate la nivel mondial şi în special din Europa“, a explicat Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM.

La rândul lor, reprezentanţii Petrom au precizat că au „un dialog continuu cu autorităţile pentru a explica strategia şi specificul industriei de petrol şi gaze din România, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a arăta perspectivele şi nevoile de investiţie ale sectorului“.

Cât câştigă statul din redevenţe?

„În anul 2012, statul român a încasat redevenţe în valoare totală de 1,4 miliarde de lei (315 mil. euro)  astfel 1,19 miliarde de lei (267 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevenţelor încasate în baza Legii petrolului, 216 milioane de lei (48 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevenţelor încasate în baza Legii minelor. În anul 2012 OMV Petrom a achitat redevenţe în valoare de 814,93 milioane de lei (183 mil. euro), iar Romgaz în valoare de 205,42 de milioane de lei (46 mil. euro)“, a mai spus Duţu. Astfel, 85% din toate redevenţele pentru petrol şi gaze colectate de stat au venit de la Petrom şi Romgaz.

Anul trecut Petrom a extras din România 62,4 milioane de barili de petrol şi gaze, preţul mediu pe barilul de petrol realizat la nivel de grup fiind de 94 dolari, potrivit raportului pe 2012 al companiei. Acest preţ mediu reprezintă preţul cu care petrolul extras de Petrom porneşte spre rafinărie.

Din această producţie totală, 28,7 milioane de barili au reprezentat producţia de petrol, restul fiind producţia de gaze (5,16 mld. metri cubi). Dacă la petrol există un preţ internaţional la care se calculează redevenţele, la gaze preţul cu care-şi vând producătorii locali cantităţile extrase şi la care se evaluează producţia este regle­mentat şi anul trecut a avut o valoare de 143 de dolari pe mia de metri cubi, de 3 ori mai mic faţă de cel din import.

„Dacă la petrol avem o cotaţie internaţională la care ne raportăm pentru a calcula redevenţele, la gaze România nu are o piaţă conectată la preţurile internaţionale, aşa că automat redevenţa se calcu­lează la preţul reglementat“, explică Alexandru Pătruţi, fostul preşedinte al ANRM, modul de calcul al redevenţelor.

Cât dă fiecare?

Producţia de ţiţei a Petrom a fost de circa 2,7 mld.$ (2,1 mld. euro), iar cea de gaze s-a ridicat la 737,8 mil. $ (562 mil. euro). Pentru producţia totală de 2,6 mld. euro compania a plătit 183 mil. euro sub formă de rede­venţe, adică circa 7% din va-loarea producţiei. Astfel, dintr-un baril de 94 dolari Petrom a virat către bugetul de stat 6,5  dolari prin redevenţele pentru petrol şi gaze.

Romgaz a avut anul trecut o producţie de gaze naturale de 5,6 miliarde de metri cubi. Preţul mediu pentru pro­ducţia internă a fost de 143 de dolari pe mia de metri cubi. Asta înseamnă că valoarea producţiei de gaze a Romgaz a fost de circa 800,8 milioane de dolari (623,4 milioane de euro).

În contul acestei producţii, Romgaz a vărsat către statul român o redevenţă de 46 de milioane de euro, adică 7% din valoarea producţiei. Practic, dacă Romgaz primeşte 143 de dolari pe fiecare mie de metri cubi extrasă, către stat plăteşte numai 10 dolari prin redevenţe.

Astfel, cele două companii, Petrom şi Romgaz, au virat către statul român sub formă de redevenţe în 2012 circa un miliard de lei (230 de milioane de euro), dar au extras petrol şi gaze în valoare cumulată de 3,3 miliarde de euro, ceea ce reprezintă procentual 7%.

ANRM nu a prezentat date diferenţiate pentru redevenţele încasate din producţia de petrol şi din cea de gaze, dar pornind de la faptul că Petrom şi Romgaz au producţii de gaze similare, rezultă că şi nivelul redevenţelor pentru gazele extrase poate fi aproximativ egal.
Potrivit acestui raţionament, Petrom a plătit anul trecut redevenţe de circa 140 mil. euro numai pentru producţia de petrol. Petrom a extras anul trecut din România 28,7 milioane de barili de ţiţei.

La preţul mediu realizat la nivel de grup valoarea producţiei a fost de circa 2,7 mld.$ (2,1 mld. euro). Astfel, redevenţa plătită reprezintă 6,6% din valoarea producţiei şi înseamnă că dintr-un baril de ţiţei de 94 $ statul român încasează prin redevenţă circa 6 $, potrivit calculelor ZF.

Ce sisteme de taxare există pentru petrolişti?

În cele mai multe ţări din lume exploatările de petrol şi gaze funcţionează în baza unor contracte de concesiune, adică resursele aparţin statului, dar producţia le revine investitorilor în schimbul unei redevenţe.

Contractele de împărţire a producţiei sunt acelea în care un investitor îşi asumă riscul explorării, al dezvoltării şi al echipării, iar ceea ce se obţine la gura sondei se împarte între stat şi operator. Iniţial investitorul îşi acoperă costurile de producţie, iar abia apoi statul îşi primeşte partea din producţie. Apoi statul monitorizează activităţile de decontaminare“, explică Vasile Iuga, senior partner în cadrul PwC. Aceste contracte se aplică mai ales în ţările africane şi în Asia.

Contractele de servicii sunt cele prin care statul angajează pe cineva să facă lucrările, dar acest sistem, aplicabil acum în Mexic sau Iran, este din ce în ce mai puţin folosit. În cadrul contractelor de concesiune se aplică mai multe tipuri de redevenţe, pe venituri, pe profit sau un mix din cele două.

În Marea Britanie, Danemarca şi Norvegia se aplică taxe pe profiturile petroliştilor, dincolo de cele aplicate tuturor companiilor. Nominal, aceste taxe au o valoare de 30% în Marea Britanie, 52% în Danemarca şi 51% în Norvegia, dar efectiv, după deduceri, nivelul taxei este de 15%, 18%, respectiv 21%, potrivit PwC.

„Dacă ar fi să aplicăm acest sistem pe profit, după ani de redevenţe, efortul ar fi foarte mare pentru că este greu să determini profitul pe 370 de zăcăminte, atâtea câte au în concesiune Petrom şi Romgaz“, este de părere Iuga.

Reprezentanţii PwC nu au precizat care ar fi nivelul optim de redevenţe spre care ar trebui să se îndrepte România, dar au spus că pentru segmentul offshore sistemul aplicat ar trebui să fie diferit. Totodată, reprezentanţii PwC au mai precizat că modificarea redevenţelor pentru zăcămintele mici, acolo unde se percepe o taxă de 3,5% din valoarea producţiei, ar descuraja companiile în a mai investi în ele. Practic, soluţia ar fi creşterea redevenţelor pentru zăcămintele mari concomitent cu elaborarea unui nou regim de taxare pentru noile zăcăminte identificate în Marea Neagră.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.09.2013

Sistemul actual de taxare a producţiei de hidrocarburi nu necesită modificări, iar raportarea redevenţelor la media europeană, anunţată de autorităţi, este irelevantă, potrivit reprezentanţilor PwC şi David&Baias.

“Noi nu credem că o medie europeană este relevantă. Nu ştiu la ce s-au referit domniile lor (Daniel Chiţoiu, fost ministru al Economiei, în prezent ministru al Finanţelor vicepremier, şi ministrul delegat pentru Energie,Constantin Niţă – n.r.)”, a declarat marţi Vasile Iuga, senior partner la compania de consultanţă şi audit PwC, într-o prezentare privind sistemul de redevenţe pentru producţia de hidrocarburi.

El a menţionat că investiţiile devin neprofitabile dacă redevenţele depăşesc un anumit nivel. Chiţoiu şi Niţă au anunţat, de mai multe ori, că Guvernul intenţionează să modifice, în 2014, actualul nivel de redevenţe pentru producţia de petrol şi gaze şi să îl aducă la un nivel apropiat de media europeană.

Guvernul încasează anual redevenţe totale de 1,1-1,2 miliarde de lei din redevenţe. În aceste sume sunt incluse şi taxele aferente producţiei de hidrocarburi. Principalii producători de hidrocarburi din România sunt compania de stat Romgaz şi OMV Petrom, din grupul austriac OMV.

OMV Petrom şi OMV au spus de mai multe ori că vor reduce investiţiile dacă statul va mări redevenţele la producţia de hidrocarburi. Iuga a precizat că un sistem potrivit pentru România este cel cu rate diferenţiate. În România funcţionează un nivel al redevenţelor pe producţia de hidrocarburi diferenţiat, cuprins între 3% şi 13,5%.

La rândul său, Sorin David, managing partner la firma de avocatură David&Baias, a spus că actualul sistem de redevenţe “este potrivit şi nu este dezastruos, din perspectiva statului”. David a adăugat că dacă viitorul sistem de taxare nu va fi suficient de stimulativ companiile nu vor face investiţii.

“Dacă noul sistem de impozitare nu va fi suficient de stimulativ, credem că sunt riscuri mari să descurajăm multe investiţii de care avem nevoie. Noi nu spunem că nu trebuie să crească. Nu milităm pentru un nivel anumit de redevenţe. Sistemul trebuie să aibă în vedere toate riscurile”, a afirmat David. Potrivit acestuia, gradul de epuizare a zăcămintelor de hidrocarburi din România este mare, respectiv de 87%, iar costurile de operare sunt printre cele mai mari din Europa, adică 17 dolari/baril echivalent petrol (bep).

David a mai spus că România are printre cele mai mici producţii pe sondă din Europa şi din lume.

  • Jurnalul/ Ilie Serbanescu:

„Generalizarea redevenţelor europene” – o abureală (I)

O mare abureală pare că se pregăteşte pentru urgentarea accesului străinilor, desigur îndeosebi vest-europeni, la ultimele resurse minerale găzduite de subsolul ţării. Operaţiunea este făcută sub stindard european şi, fără îndoială, cu blagoslovire de la Bruxelles. Se numeşte generalizarea redevenţelor europene. Redevenţa este ceea ce revine statului posesor al resurselor din exploatarea lor în caz de concesionare a exploatării sau, altfel spus, cam cu ce se alege din aceasta poporul ţării, respectiv cel care este adevăratul proprietar al resurselor. Desigur, nu există vreo echivalenţă, pentru că statul îşi poate bate joc de încasările sub formă de redevenţe şi atunci poporul nu se alege cu nimic. Dar, tot evident, dacă statul însuşi nu încasează mare lucru din redevenţe, atunci discuţia despre ceea ce ajunge la popor este lipsită de obiect! 

La actualul nivel al redevenţelor, statul român nu încasează pe an mai mult de 340 milioane euro, din care vreo 80% de la exploatarea petrolului şi gazelor. Suma include ceea ce plăteşte statului român compania de stat Romgaz care încă exploatează jumătate din gazele româneşti. Aşa că, acum, din redevenţe statul român nu prea încasează mai nimic. Poporul – proprietarul resurselor – doar mila lui Dumnezeu!

Pentru a schimba realmente situaţia în domeniu, guvernul român (oricare ar fi acela) ar trebui să încerce, în cadrul unei strategii naţionale, să realizeze o valorificare a resurselor minerale existente, ceea ce înseamnă exploatarea cu mijloace autohtone a cât mai mult din disponibil şi, mai ales, prelucrarea internă cât mai elaborată a resurselor minerale exploatate. Fără adăugare de valoare în procese de prelucrare internă, resursele, oricât de valoroase ar fi în principiu, devin cadouri pentru alţii! În cazul zăcămintelor de cupru, unde filiera de prelucrare a fost distrusă, resursele exploatate nu pot depăşi faza primară şi, ca atare, de pe urma lor ţara nu se alege cu nimic, de preferat fiind pur şi simplu lăsarea lor în zăcământ pentru generaţiile viitoare.

Guvernul Ponta nu are în program vreo valorificare a resurselor minerale, nici în latura exploatării lor proprii, nici în latura prelucrării lor interne. Aşa că, în operaţiunea amintită, nu poate fi vorba decât de o deschidere largă a accesului centrului vest-european la resursele periferice din România, sub acoperirea unei creşteri cât de cât a redevenţelor obţinute de statul român. „Deschidere” care corespunde integral preocupării şi demersurilor dlui Ponta de a intra în voie comisarilor de la Bruxelles, cărora nu le-a fost pe plac la început. Deci, contra unui mărunţiş primit prin aşa-zisa generalizare a redevenţelor europene, va începe marea lichidare a resurselor minerale româneşti, ultimele existente. Vor fi atacate curând curând şi gazele de şist de la Bârlad sau de pe litoral, şi petrolul şi gazele din largul mării etc. România trebuie să-şi joace rolul de colonie! 

„Generalizarea redevenţelor europene” – o abureală (II)

Trebuie explicat foarte clar de ce aşa-zisa generalizare a redevenţelor europene este doar praf în ochi, chiar dacă ar fi utilizate limitele superioare ale acestor redevenţe. „Ţările europene” care au stabilit baremurile sunt toate ţări şi dezvoltate şi neposesoare de resurse minerale. Au fost, din ambele puncte de vedere, interesate în stabilirea unor redevenţe mici. Ca ţară dezvoltată ai capacitatea de valorificare internă a resurselor minerale şi, ca atare, nivelul redevenţelor este secundar. Ca ţară lipsită de resurse minerale, stabileşti cote de asemenea mici, dacă nu chiar simbolice, de redevenţe pentru că problema nu are obiect. Să ţinem cont că toate ţările europene la care se face referire au folosit din plin, unele în regim colonial, resursele altora, având interes să vândă acestora baliverna redevenţelor mici pentru atragerea investitorilor străini, căci investitorii erau chiar ele! Iar cînd, în funcţie de anumite progrese tehnologice, au ajuns să exploateze ele însele resurse minerale importante, fie au făcut-o pe baze proprii, fie au impus alte modalităţi decât redevenţele în vederea compensării statului-proprietar.

România se află în altă parte. Este o ţară subdezvoltată. Are nevoie de redevenţe mari sau de alte modalităţi de compensare a statului-proprietar pentru a folosi resursele de care dispune spre a se dezvolta. Generalizarea redevenţelor europene – adică generalizarea unor redevenţe mici, nesemnificative – nu-i oferă această posibilitate, deşi îşi pune la bătaie ce a mai rămas din ceea ce i-a lăsat Dumnezeu! Generalizarea redevenţelor europene este doar o abureală!

O abureală extrem de păgubitoare! Problema nu este nivelul redevenţei, ci redevenţa însăşi. Ne aflăm în UE şi, în sistemul de tip colonial pe care îl constituie UE, redevenţa este un instrument principal la îndemâna centrului fără resurse pentru exploatarea periferiilor cu resurse. Regula stabilită de centru în numele aşa zisei „pieţe libere şi unice” este că resursa exploatată aparţine nu pieţei locale, ci pieţei comunitare şi este achiziţionată la acelaşi preţ în spaţiul comunitar.

Concret, în cazul gazelor de şist de pildă: exploatate în România, gazele obţinute pot fi exportate de producător oriunde în UE, fără vreo obligaţie de aprovizionare cu prioritate a pieţei româneşti. Iar preţul de desfacere este cel unic din UE (în practică, cel pe care Germania, economia dominantă dar neposesoare de gaze, îl plăteşte furnizorului principal, adică Rusiei). În virtutea acestor reguli, a avea resurse minerale în UE este un handicap, un dezavantaj! Tot concret, România, ca posesor al gazelor de şist, nu se alege din exploatarea acestora nici măcar cu prioritatea aprovizionării pentru piaţa locală! Independenţa faţă de livrările ruseşti de gaze este o poveste! Singura modalitate de a ieşi cât de cât din acest clenci păgubos este cea a încheierii de contracte de exploatare bazate pe împărţirea producţiei. Astfel, multe, puţine, roadele extrase din propriile bogăţii îţi aparţin şi poţi dispune de ele.

Ilie Şerbănescu

Nota noastra:

Articolul din ZF si opiniile citate de Mediafax reprezinta punctul de vedere corporatist care, evident, ii da inainte cu incurajarea investitorilor (ai zice ca acesti investitori sunt tare labili si speriosi, de felul lor. Nu ar fi mai bine sa ia un tratament pentru atacuri de panica decat sa oblige popoare intregi la conditii oneroase de exploatare si munca?) si, astfel, cu necesitatea mentinerii unor redevente mici.

Artcolele lui Ilie Serbanescu trateaza, de aceasta data, din perspectiva intentiilor guvernului Ponta, care se lauda ca va creste, totusi, aceste redevente. Le va creste, insa absolut nesemnificativ, iar jaful resurselor va continua nestingherit si se va extinde si asupra resurselor de tipul hidrocarburilor din Marea Neagra si gazelor de sist. Asadar, ceea ce vom vedea in media mainstream nu va fi altceva decat o bataie de joc care falsifica fondul real al problemei: statutul de colonie al Romaniei din UE.


Categorii

Batalia pentru resurse, Gazele de sist, ILIE SERBANESCU

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Chestiunea redeventelor la GAZE & PETROL sau inca un SANTAJ CORPORATISTO-COLONIALIST. Ilie Serbanescu despre “MAREA LICHIDARE A RESURSELOR MINERALE ROMANESTI”

  1. Legat de comentariul lui Ilie Serbanescu

    Reciteam deunazi istoria romanilor de la Mihai Viteazul la sfarsitul domniilor fanariote. Dupa cum se stie, mii de “pungi de galbeni” erau pompati AN de AN si chiar in mai multe rate anuale catre sultan, vizir si alti inalti demnitari otomani -meghistanii.
    De ce ? Pentru cumpararea initiala a domniei, DAR si pentru ca domnitorii sa aiba permanent trecere, simpatii la Stambul, in fond ca sa-si poata mentine scaunele.
    Platim si acum “pungi” sub forma redeventelor foarte mici si a altor avantaje juridice/comerciale/financiare/de licentiere etc. facute onorabililor investitori din Apus, de asta data.
    Acuma, ce-i drept, nu cred ca mai platim pentru cumpararea initiala a “domniei” (desi, cine stie ?…) insa pentru simpatii si mentinerea in gratiile Apusului cred eu ca o facem cu varf si indesat…
    Adica: aceeasi Marie dar cu alta palarie…

  2. @Ioan R:

    Nu, acum e mai rau decat atunci, pentru ca turcii nu aveau pretentia ca romanii sa-si lase traditiile si ortodoxia. Or stapanii de astazi vor sa ne colonizeze nu doar economic, ci si cultural.

  3. Pingback: ”RESURSE SARACE”. Reportaj In Premiera (VIDEO+TRANSCRIPT) despre cum au ajuns pe mana SPIONILOR SI STRAINILOR INFORMATIILE CLASIFICATE DESPRE ZACAMINTELE IMPORTANTE ALE ROMANIEI. “Dam cupru, dam aur, dam tot, şi Romania o vindem la pachet”
  4. Pingback: Revista SLATE despre RESURSELE BOGATE ale unei ROMANII SARACE/ Alburnus Maior acuza: PREMIERUL SI PRESEDINTELE FAC LOBBY PENTRU RMGC/ Manipularile mizerabile ale SRI/ Basescu vs Pippidi sau “ANTICORUPTIE” in loc de ENERGIE si RESURSE/ - Recoma
  5. Pingback: Punctul de intalnire cu DINU GIURESCU si ILIE SERBANESCU despre GAZELE DE SIST [video]: “CINE E ASA PUTERNIC INCAT SA OBLIGATI O NATIE INTREAGA SA SUFERE?” - Recomandari
  6. Pingback: “Cine sunt inamicii noului sistem? Cei care nu înţeleg”. MAJORITATEA RATIONALA VS MINORITATEA RADICALA in chestiunea GAZELOR DE SIST - Recomandari
  7. Pingback: NEGOCIERILE CU FMI AU URMAT AGENDA CORPORATIILOR. Maririle de salarii si pensii praf in ochi pentru a ascunde TAXELE CRESCUTE PENTRU SĂRĂCANI SI RENUNTAREA LA ORICE FEL DE CRESTERE A REDEVENTELOR LA PETROL & GAZE - Recomandari
  8. Pingback: Duane Butcher, oficial al Ambasadei SUA, la Pungesti ca stapanul pe plantatie. “TAXAREA EXCESIVA” poate deraia “SECURITATEA ENERGETICA”!/ Economia SANTAJULUI COLONIALIST sau cum se bucura americanii si rusii de BANII SARACILOR ROMA
  9. Pingback: ILIE SERBANESCU, “ultimul nationalist economic” ne avertizeaza aproape profetic: VOR TRECE LA GÂTUIREA VOASTRA… - Recomandari
  10. Pingback: GAZELE DE SIST: otravirea pamantului pentru o BULA SPECULATIVA? CUm a functionat LOBBYUL AMERICAN de promovare a FRACTURARII HIDRAULICE/ Iulian Iancu: rusii ar fi finantat miscarile anti-sist cu 82 mil. euro - Recomandari
  11. Pingback: Ilie Serbanescu: se trece de la SPOLIEREA STATULUI la JUGULAREA OAMENILOR prin “privatizarea” SANATATII, PENSIILOR si UTILITATILOR/ Organismele Antifrauda ocolesc MULTINATIONALELE/ Tribunale pentru PRADUIREA statelor? - Recomandari
  12. Pingback: ROMANIA – COLONIE PETROLIERA? Guvernul Ponta, acuzat ca vrea SCADEREA REDEVENTELOR - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare