LEGEA OFFSHORE umileste industria de petrol românească?/ O idee: (RE)NATIONALIZAREA PETROM

30-10-2018 7 minute Sublinieri

Titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore au obligaţia că cel puţin 25% din numărul mediu anual de angajaţi utilizaţi în vederea derulării acordurilor să fie cetăteni români cu rezidență fiscală în România, stipulează unul din articolele noii legi offshore, cea care reglementează exploatarea resurselor naturale din Marea Neagră românească.

Analistul pe piața gazelor Dumitru Chisăliță, fost director Romgaz, susține că prevederea este rușinoasă. „După 162 de ani de pagini de istorie a petrolului și 110 ani de istorie a gazelor naturale: România este țara cu cea mai veche industrie de petrol din lume; pe teritoriul actual al României s-a dezvoltat a treia piață de gaze din lume; în România s-a construit prima conduct[ de transport gaze din Europa, prima sondă oblică din Europa, prima stație de comprimare gaze naturale din Europa, prima stație de reglare măsurare gaze naturale din Europa, a realizat primul export de gaze din Europa, a amenajat primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale, a montat în premieră Europeană o stație de turbocompresoare pe conducte de transport etc. Parlamentul României adoptă o lege în care solicită că doar 25% din angajații să fie cetățeni români, neridicandu-ne nici măcar la pretențiile unor țări de pe continentul african”, susține Chisăliță.

Actul normativ a fost adoptat în plenul Camerei Deputaților și merge la promulgare, la președintele Klaus Iohannis. Legea care reglementează condițiile de exploatare a rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră a fost susținut de toate partidele, cu excepția celor de la USR. Pe ultima sută de metri, PSD a acceptat un amendament al celor de la PNL, ALDE și UDMR, prin care investitorilor din Marea Neagră li se garantează că taxele nu vor fi schimbate pe parcursul derulării contractelor. Una dintre condițiile de bază puse de companiile din domeniu a fost stabilitatea fiscală pe tot parcursul unui eventual contract cu statul romam. Cu alte cuvinte, taxele și redevențele să nu se modifice de la un an la altul în funcție de diferite interese.

Azi (miercuri), 24 Octombrie 2018, clasa noastră politică va da ultimul său examen de capacitate din această primă sută de ani de existență a României. Un test de patriotism. Pe care, mai mult ca sigur, îl va pica. După boicotarea referendumului pentru familia naturală, politicienii noștri sunt pe punctul de a adopta una dintre cele mai rușinoase și umilitoare legi din ultimii 30 de ani. Sau poate din ultimii 100… Legea prin care vom renunța pentru totdeauna la ceea ce este al nostru, la ceea ce este al generațiilor următoare. Legea prin care renunțăm la demnitate, la posibilitatea de a micșora decalajele de dezvoltare pe care le avem în raport cu “familia vest-europeană”.

 După trei săptămâni de “dezbateri” cu ușile închise, în care nimeni nu s-a sinchisit nici să ne spună de ce este necesară această lege atâta vreme cât încă din 1987 se realizează expoaltări de gaze în offshore în baza legilor în vigoare, nici de ce cotele de supraimpozitare sunt inferioare celor din OG 7/2013 și Legea 73/2018, nici de ce România trebuie să renunțe la dreptul său suveran de a reglementa în raport de interesele sale legitime în domeniul taxelor și impozitelor pentru următorii 30 de ani… ai noștri politicieni au căzut la pace: rămâne cum au stabilit stăpânii lor – România nu va lua aproape nimic din bogățiile sale!

Așa cum semnalam acum o săptămână în urmă într-un alt articol, în chiar textul Legii apare o exemplificare a modului de “supraimpozitate” a profiturilor exploatorilor, exemplificare din care rezultă că fără dubiu faptul că din 110 lei profit al “investitorului”, statul român atinge 11,92 Lei, adică 10,83% din valoarea resurselor sale. Da, doar 10,83% din bogățiile noastre! La acest prag se adaugă între 3,5 și 13% redențe și impozitul pe profit (după scăderea încă odată din acesta a “investițiilor” și “consultanțelor” de care exploatatorii au imperioasă nevoie, desigur).

Totalul maximal pe care România îl va atinge din bogățiile sale va fie de 30% din valoarea gazelor din offshore!

 Rețineți acest procent – ROMÂNIA va atinge MAXIM 30% din valoarea gazelor extrase din offsore-ul Mării Negre. Viitorul, în mod sigur îmi va confirma această sumbră predicție.

Și, DA, exploatatorii vor lua 70% din bogățiile României! Rețineți și acest procent.

Decizia a fost luată pe fondul corului de văicăreli a exploatatorilor și a cozilor de topor din clasa noastră politică, și a isonului ținut de covârșitoarea parte a presei noastre “indepenedente”, care toți, într-un glas, căinau “investitorii” și marile investiții pe care aceștia trebuie să le facă. Dar ne-a spus cineva la cât se vor ridica investițiile exploatatorilor? Măcar așa, aproximativ… aproximativ în favoarea lor, măcar… Nu, nimeni, niciodată nu a adus în discuție valoarea estimată a investițiilor de a caror recuperare au fost atât de îngrijorați domnii Tăriceanu și Vosganian, alături de “dreapta” penelistă.

Cum nimeni nu o spune, îmi asum riscul de a mai dezvălui o informație venită “pe surse”: valoarea totală a investițiilor pe care urmează să le facă exploatatorii, după propriile lor calcule, e de maxim 5 miliarde dolari. Maximală! Da, e mult. Eu cred că e chiar prea mult… și prea puțin sincer!

Dar să acceptăm ca bună această cifră: 5 miliarde de dolari. Dacă deducem această “investiție” din valoarea minimală estimată a gazelor din Marea Neagră – 40 miliarde de dolari (deși unele estimări vorbesc de 120 miliarde!) rezultă o un venit de cel puțin 35 miliarde dolari. Din acești bani DOAR (Și MAXIM) 10,5 MILIARDE VOR AJUNGE ÎN BUGETUL ROMÂNIEI! 

Restul de 24,5 miliarde dolari vor ajunge la exploatatori! Cu alte cuvinte “investitorii” vor băga 5 miliarde în investiții (pe care îi vor recupera în maxim 5 ani de la începutul exploatării) și vor scoate 24,5 miliarde profit (după recuperarea investiției, desigur)! Profit net de aproximativ 500% pentru exploatatori. Și asta în condițiile în care rezervele de gaze sunt de “doar” 40 miliarde de dolari… Cifrele se schimbă dacă rezervele sunt mai mari, să zicem că avem gaze de 100 miliarde de dolari, profitul exploatatorilor tinzând spre 1000% (nemaipunând în calcul și scumpirea constantă a gazelor care va avea loc în următorii 30 de ani și care va face ca profiturile să crească exponențial)!

 Este motivul pentru care de la începutul acestui scandal în jurul legii offshore, pe care trebuie să recunosc că l-am creat, m-am încăpățânat să numesc companiile care au concesionat perimetre din zona economică exclusivă a Românie din Marea Neagră EXPLOATATORI și nu investitori. 

Este motivul pentru care, indiferente cum ambalează această lege politicienii și jurnaliștii noștri, Legea offshore care urmează să fie adoptată astăzi nu este o reușită, nu este o victorie a României, ci una din cele mai mari și rușinoase umilințe și înfrângeri a poporului român. O înfrângere de care își vor aminti generații. La fel cum își vor aminti și de cozile de topor și trădătorii care vor fi făcut posibilă această înfrângere, această umilință. (…)

Ieri, la Dezbaterile de la Sinaia, am lansat o nouă tema de dezbatere: NAȚIONALIZAREA PETROM și impozitarea pe cifră de afaceri a exploatatorilor – ca unică soluție de recăpătare a controlului asupra resurselor noastre in urma votării dezastruoasei Legi Offshore.

Iată un prim punct de vedere: “Dincolo de consecințele Legii offshore și de conjunctura geostrategică în care este prinsă România, Guvernul are obligația să inițieze de îndată procedurile în vederea recuperării Petrom de la OMV. Aceasta întrucât OMV nu și-a onorat clauzele contractului de privatizare prin care a preluat 80% din acțiunile Petrom. Preluarea de către statul român a Petrom, mai ales după Legea offshore, care trebuie promulgată de președinte, este de natură să asigure în mod real și nu doar declarativ independența energetică a României. După care România poate deveni – și vom vedea cum – un jucător cu adevărat relevant în Europa Centrală și de Est, incluzând și toate statele balcanice, care, mai devreme sau mai târziu, vor adera la Uniunea Europeană.

Oricât de șocant pare, Guvernul României are toate motivele, dar și toate obligațiile de a trece la declanșarea procedurilor în vederea recuperării Petrom. Sunt multe clauze ale contractului de privatizare pe care OMV nu le-a onorat. Între acestea, cele mai evidente sunt cele de mediu, vizând în special reabilitarea terenurilor. De asemenea, prin contractul de privatizare OMV, și-a luat obligația de a menține în funcțiune Arpechimul, pe care l-a primit în proprietate și de funcționarea căruia depindea supraviețuirea Oltchim. Și-a încălcat angajamentul. Mai mult, a închis și Petrobrazi. Sunt și alte clauze încălcate.

Negocierea vânzării colosului Petrom către OMV, o societate austriacă de multe ori mai mică și în condițile în care Austria nu dispune de nicun fel de zăcăminte de petrol și gaze, a fost orchestrată de Traian Băsescu pe vremea când primise responsabilitatea de a dezvolta în numele Guvernului României relațiile cu FMI și Banca Mondială. Conform acestui contract, OMV Petrom a devenit proprietarul tuturor câmpurilor petrolifere pe care le exploatase Petrom, inclusiv cele din străinătate, încă neexploatate, și a avut și posibilitatea de a explora și apoi de a exploata zăcămintele din Marea Neagră. În acest moment, OMV Petrom, în al cărui acționariat a intrat masiv Federația Rusă, obține cantități însemnate de gaze naturale de sondă din subsolul României și face parte dintre cei mai semnificativi investitori în ceea ce privește extracția de gaze din Marea Neagră. S-a dovedit a fi, în paranteză fie spus, și cel mai vocal dintre investitori, atunci când a exercitat presiuni asupra Guvernului și Parlamentului României pentru ca, în cele din urmă, prin Legea offshore, România să nu primească nici măcar un metru cub de gaze naturale din miliardele care urmează să fie extrase.

Prin preluarea pe cale juridică în mod corect și necesar de către Guvernul României a tuturor părților deținute de OMV în Petrom, statul român nu numai că își asigură în mod real independența energetică, dar poate deveni, chiar în condițiile aplicării Legii offshore, un jucător geopolitic extrem de important într-o zonă vastă a continentului european. Și iată de ce. Pe de-o parte, prin Legea offshore, așa cum este ea, statul român, prin Petromul recuperat, va obține cantități însemnate de gaze naturale, pe care să le poată vinde în nume propriu și la ce preț dorește, unor state vecine. În al doilea rând, tot conform Legii offshore, 50% din ceea ce urmează să se extragă în următorii 30 de ani din Marea Neagră în mod obligatoriu va trebui tranzacționat pe bursa din București. Deci, pe lângă faptul că vom putea dispune de cantități mari de gaze naturale, pe care le putem vinde pentru a ne crește puterea și influența în zonă și pentru a ne asigura dezvoltarea, vom deveni și un hub a comerțului cu gaze într-o vastă arie geografică. E important de văzut cum ar putea funcționa în aceste condiții jocul geostrategic al României pe care, firește, îl vom face în parteneriat cu aliatul nostru strategic Statele Unite.

Se știe că Germania dezvoltă de mai mulți ani un parteneriat din ce în ce mai strâns cu Federația Rusă în domeniul comerțului cu gaze. Acest parteneriat economic are evident conotații și consecințe politice. Cert este – și acest lucru este recunoscut de toată lumea – că Germania obține de la Federația Rusă gaze la prețuri mult mai ieftine, statele din Europa Centrală și de Est fiind astfel discriminate. În înțelegere cu Germania, Federația Rusă își scoate pârleala pe seama statelor mai slabe din Uniunea Europeană. Din acest motiv, aceste state, sub aspect economic și comercial, sunt din ce în ce mai interesate să identifice și să acceseze alte surse de gaze naturale. România le poate oferi o soluție.

Nucleul dur al Uniunii Europene dorește un continent cu mai multe viteze, ceea ce creează inevitabil o contrareacție a statelor mai puțin puternice, în special cele provenind din rândul fostelor state socialiste. Această contrareacție politică s-a concretizat printr-o relativă lărgire a Grupului de la Visegrad, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, în care România nu a putut intra ca o consecință a Mineriadelor și a conflictelor interetnice de la Târgu Mureș din 1990, ratând astfel și șansa de a fi primită în UE în primul val. Astăzi, Visegrad 4 a devenit de facto Visegrad 8, întrucât alte câteva state, România, Slovenia, Croația și Bulgaria s-au arătat interesate să coopereze politic, asfel încâ Grupul de a Visegrad să devină o contrapondere în interiorul Uniunii Europene în negocierile cu nucleul dur. În plin Brexit, ceea ce este foarte semnificativ, Visegrad 8 a încheiat un parteneriat neoficial cu Marea Britanie. Visegrad 8 se va transforma inevitabil – și atunci va deveni o forță extrem de semnificativă – în Visegrad 14. Când se va întâmpla asta? Pe măsură ce, în mod inevitabil, Uniunea Europeană se va extinde asupra Balcanilor. Urmează să intre în UE Albania, Serbia, Kosovo, Macedonia Muntenegru și Bosnia.

Ce semnificație au informațiile de mai sus?

România, după Brexit, devine al treilea mare producător de gaze din Europa. Și primul din Europa Centrală și de Est, incluzând Balcanii. Putem spune singurul, pentru că toate statele mai sus enumerate nu beneficiază de zăcăminte de gaze naturale identificate până în prezent. După recuperarea Petrom, România poate accesa însemnate fonduri internaționale, pentru a construi acolo unde este cazul și a extinde în alte părți rețele de transport al petrolului și gaze naturale, devenind din această perspectivă un aliat și un protector al statelor de la Visegrad. Și, implicit, unul dintre liderii acestui grup din ce în ce mai semnificativ de state, care vor acționa în interiorul Uniunii Europene ca principalul aliat al Statelor Unite.” via Sorin Rosca Stanescu


Categorii

1. ȘTIRI, Batalia pentru resurse, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare