“REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE SI FAMILIE” – inregistrarea integrala a conferintei si interviuri cu participanti (Video)/ SUA: activista pro-viata, secretar de stat la Sanatate/ PORNIFICAREA LUMII/ Ultima frontiera a “emanciparii” de gen: TRANSPECIISMUL

INTEGRAL CONFERINȚA „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații” – 25.04.2017

• ADF International: Un bărbat și o femeie – Referendumul pentru definirea căsătoriei în România

În data de 25 aprilie, Coaliția pentru Familie și ADF International au organizat conferința ”Referendum pentru Familie. Analiză și Implicații” la Palatul Parlamentului din București. Delegații au avut drept subiect de discuție efortul inițiativei cetățenești de a defini căsătoria în Constituția României ca fiind o uniune dintre un bărbat și o femeie, inițiativă care se bucură deja de susținerea a trei milioane de cetățeni. Conferința a întrunit atât membri ai Parlamentului și ai Camerei Deputaților aparținând tuturor sferelor politice, cât și profesori universitari, jurnaliști și reprezentanți ai tuturor cultelor religioase creștine (Ortodocși, Catolici și Protestanți).

“Salutăm organizarea acestei conferințe pe o temă atât de importantă. Încurajăm, în acest sens, România să protejeze și să promoveze căsătoria. Societatea noastră trebuie să consolideze căsătoria şi nu să o submineze. Uniunea dintre un bărbat şi o femeie este universală, unică şi depăşeşte barierele timpului. Ea exprimă realitatea că femeile şi bărbaţii aduc lucruri distincte şi de neînlocuit în viaţa de familie. Acesta este motivul pentru care inițiativa cetățenească dorește să modifice Constituția României astfel încât aceasta să definească căsătoria ca fiind o uniune dintre un bărbat și o femeie,” declară Dr. Adina Portaru, Avocat, ADF International Bruxelles.

Un referendum în sprijinul familiei

În 2016, Coaliția pentru Familie, o inițiativă civică, a strâns trei milioane de semnături în sprijinul unei propuneri legislative de revizuire a Constituției României ce are ca scop definirea căsătoriei ca fiind o “uniune între un bărbat și o femeie”. Deși Curtea Constituțională și-a dat avizul favorabil încă din iulie 2016, inițiativa a rămas blocată în Parlamentul României. Rămâne la latitudinea Parlamentului de a organiza un referendum pentru protejarea familiei cerut de trei milioane de cetățeni.

Între timp, Curtea Constituțională a României a adresat o solicitare Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Coman și ceilalți, cerând o clarificare privind termenii de “soți” și “membri ai familiei,” și în special dacă aceștia pot fi aplicați și cuplurilor de același sex. Decizia ar putea avea un impact major asupra modului în care Uniunea Europeană va trata uniunile între persoane de același sex și dacă aceasta va impune “căsătoria” între persoane de același sex pe viitor.

“Încurajăm ferm România să organizeze referendumul cât de curând posibil, pentru a proteja căsătoria ca uniune dintre un bărbat și o femeie, ca element natural şi fundamental al societăţii. Referendumul este expresia cea mai concretă a unei societăți democratice în care, așa cum arată și Constituția, poporul deține vocea suverană. Într-o societate liberă și democratică, vocile a trei milioane de cetățeni care au semnat petiția pro-familie nu ar fi ignorate, ci ar fi luate foarte în serios,” a spus Sophia Kuby, Director, EU Advocay, ADF International Bruxelles.

ADF International a trimis Curții Constituționale a României un amicus curiae, pledând pentru organizarea cât mai urgentă a referendumului pentru familie.

Pentru informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați: globalmedia@adfinternational.org.

• Stiripentruviata:

VIDEO. Interviu cu Mihai Gheorghiu, Preşedintele Comitetului de Iniţiativă al Coaliţiei pentru Familie: „Toată această campanie pentru referendum devine o hârtie de turnesol a democraţiei şi a sistemului constituţional din România”

Interviul acordat de dl. Mihai Gheorghiu, Preşedintele Comitetului de Iniţiativă al Coaliţiei pentru Familie, d-lui Daniel Burtic de la RVE Oradea, la Conferința Internaţională „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații” organizată pe 25 aprilie 2017 la Palatul Parlamentului:

Interviul acordat de Adina Portaru, Avocat ADF International (Bruxelles), d-lui Daniel Burtic de la RVE Oradea, la Conferința Internaţională „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații” organizată pe 25 aprilie 2017 la Palatul Parlamentului:

Interviul acordat de Dep. Florica Cherecheş (PNL) d-lui Daniel Burtic de la RVE Oradea, la Conferința Internaţională „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații” organizată pe 25 aprilie 2017 la Palatul Parlamentului:

Interviul acordat de Sen. Ioan Deneş (PSD) d-lui Daniel Burtic de la RVE Oradea, la Conferința Internaţională „Referendumul pentru căsătorie și familie. Analiză și implicații” organizată pe 25 aprilie 2017 la Palatul Parlamentului:

• Cultura Vietii:

SUA: Unul din cei mai importanți lideri pro-viață, secretar de Stat în ministerul Sănătății

Președintele Donald Trump a numit-o, vineri, pe Charmaine Yoest în postul de secretar de Stat la ministerul Sănătății (Assistant Secretary of Public Affairs at the Department of Health and Human Services, HHS). D-na Yoest îl va înlocui pe oficialul numit în timpul administrației Obama și care este totodată vicepreședinte la Planned Parenthood, cel mai mare business de avorturi din America de Nord.

Yoest, absolventă a facultății de științe politice de la Universitatea din Virginia, este o personalitate proeminentă a mișcării pentru viață din Statele Unite. A fost președinta Americans United for Life, una din cele mai mari organizații de acest fel, precum și vicepreședinta Family Research Council. Charmaine Yoest este și mamă a 5 copii.

Nominalizarea a fost salutată de liderul majorității republicane din Congres, Paul Ryan.

Două organizații pro-viață majore, Students for Life și Susan B. Anthony List, au apreciat de asemenea numirea.

HHS are în subordine cele mai importante agenții medicale din SUA: Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC), Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) și totodată administrează programele de sănătate Medicare și Medicaid. HHS are o influență covârșitoare în politicile din domeniul sănătății.

Sub administrația Obama, ministerul Sănătății a obligat angajatorii cu convingeri religioase să furnizeze contraceptive angajaților, în planurile de asigurări. Cel mai cunoscut exemplu este cazul ordinului religios catolic „Little Sisters of the Poor” („Micile surori ale Săracilor”) care a ajuns la Curtea Supremă a SUA, unde judecătorii au cerut guvernului să găsească o cale pentru a respecta libertatea religioasă a angajatorului.

Yoest este extrem de vocală în opoziția față de această obligativitate.

D-na Yoest se declară împotriva avortului în toate situațiile. Un articol din New York Times din 2012 afirmă că ea favorizează scoaterea în afara legii a avortului „fără excepții în cazuri de viol și incest.”

Charmaine Yoest s-a declarat „onorată” să servească administrația Trump și pe ministrul Sănătății, Tom Price, în noua sa funcție.

În perioada campaniei electorale, președintele Trump a făcut o serie de promisiuni mișcării pro-viață din SUA, negociate cu lidera Susan B. Anthony List, primind în schimb sprijinul decisiv al mișcării pentru viață și libertate religioasă.

Drepturile familiei față de Stat în materia educației copiilor

Joi, 27 aprilie, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat cu 38 de voturi la 19, o Rezoluție precum și o recomandare (44 voturi la 19) privind Protecția drepturilor părinților și copiilor lor aparținând unei minorități religioase. Subliniind diversitatea religioasă în creștere a Europei, textul Rezoluției are meritul de a invita Statul la a „afirma” și „proteja drepturile tuturor de a nu fi constrânși să acționeze contra convingerilor lor morale și reigioase profunde”.

Rezoluția reamintește drepturile părinților de a-și educa copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și filosofice, sub art. 2 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ieri, dl. Grégor Puppinck, doctor în drept și director al Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ) a ținut o conferință la Curtea Europeană a Drepturilor Omului asupra dreptului familiilor în ce privește educația și religia. Conferința, organizată de misiunea permanentă a statului San Marino s-a bucurat de participare a numeroase personalități, în frunte cu președintele CEDO, Guido Raimondi și președinta Consiliului de Miniștri sl Consilului Europei, Theodora Constantinidou.

În discursul său, care va fi disponibil în limba română, dl. Puppinck a reamintit că declarația Universală a Drepturilor Omului exprimă o concepție a societății bazată pe subsidiaritate, care afirmă drepturile naturale ale părinților de a-și crește și educa copiii și garantează acest drept împotriva suprimării de către Stat.

Revizuirea Directivei UE privind Serviciile Audio-Vizuale: nevoia de o mai puternică acțiune împotriva pornografiei

Marți, 25 aprilie, Comisia pentru Cultură și Educație a Parlamentului European (CULT) a adoptat revizuirea Directivei Europene privind Serviciile Audio-Vizuale. Au fost înaintate peste 1300 de amendamente la propunerea de revizuire, publicată în mai 2016 și urmată de lungi negocieri – dovadă a importanței acestei directive.

Cu privire la aspectul protecției copiilor, au fost făcuți câțiva pași înainte: principiile de bază ale protecției minorilor față de conținutul dăunător au fost extinse acum la întreaga gamă de produse audio-vizuale, inclusiv conținutul video online distribuit prin platformele de video-sharing.

Însă standardele de protecție a copiilor în directiva în vigoare, chiar dacă vor fi extinse la platformele de video-sharing, rămân slabe. Astfel, propunerile de amendare ale CULT nu instituie o limitare a conținutului dăunător și pornografic, așa cum se propune prin Amendamentul 81 al Comisiei pentru Piață Internă și Protecția Consumatorului. Raportorul, eurodeputata Sabine Verheyen (Germania, PPE) a declarat că

„Una din principalele noastre priorități este protecția minorilor. Am propus adaptarea unora dintre regulile care se aplică programelor TV pentru a fi aplicate și serviciilor de internet, precum regulile privind publicitatea, plasarea de produse și sponsorizarea.”

FAFCE, Federația Asociațiilor de Familii Catolice din Europa, implicată în dezbateri, subliniază însă că propunerile de amendare „nu sunt suficient de curajoase”. FAFCE scrie, într-un comunicat de presă, că pericolele la adresa copiilor nu sunt doar publicitatea și că, de exemplu, pornografia este larg răspândită pe platformele de video-sharing și accesibilă gratuit, fără niciun control.

Antoine Renard, președintele FAFCE, notează că

„Dacă protecția minorilor ar fi fost în mod real o prioritate a Raportorilor, nu ne-am fi confruntat cu această situație în care punctul focal al multor dezbateri este pus pe cote și probleme comerciale în loc de instrumente concrete pentru abilitarea părinților de a-și proteja copiii. Rezultatul este un compromis prost care dă impresia că membrii Parlamentului sunt subiectul unei presiuni a unui lobby bine finanțat”.

Membrii Parlamentului sunt acum chemați să decidă în ședința plenară din 15 mai dacă se vor deschide unor discuții și dezbateri inter-instituționale, pentru aprobarea finală a legislației.

Un grup de ONG-uri naționale și internaționale pro-familie, printre care și Alianța Familiilor din România, a lansat o scrisoare comună prin care solicită Parlamentului European să le susțină și să întărească prevederile care limitează pornografia și violența gratuită, prin reinstituirea interdicției acestora în programele de televiziune și lărgirea acestei interdicții la alte servicii audio-vizuale. Scrisoarea poate fi găsită aici.

Trans-speciismul – de la om la animal

Transpeciismul este ambitia bizara a unor fiinte care apartin speciei homo sapiens de a se identifica drept animale. Nu s-a stiut prea multe despre acestia pina acum citeva luni ori ani, dar se discuta tot mai frecvent despre ei in literatura si presa anglo-saxona. Termenul provine, cum e si evident, din cuvintele trans si specie, semnificind traversarea ori transformarea dintr-o specie in alta. In cazul de fata de la specia umana la animale. Invers nu, pentru ca, e clar, animalelor nu le „trece prin minte” sa se considere oameni!

Transpeciismul pare a fi noua manie care bantuie lumea occidentala. Este o varianta a deconstructivismului care tinteste la demolarea fiintei umane ca si creatie a lui Dumnezeu si asemuirea lui cu animalul. Originile ideologice ale acestui curent stau tot in evolutionism. Acesta ne forteaza sa regandim insasi esenta umanitatii omului: ce este omul? Ce ne diferentiaza de animale? Acestea sunt intrebari fundamentale cu care persoanele care gandesc traditional se confrunta tot mai des. Azi, miine, transpeciismul va incepe sa fie predat tinerilor si copiilor, iar din aceasta perpectiva este, in primul rind, un atac impotriva demnitatii fiintei umane. El reduce diferentele dintre om si animal la un minim aproape nesemnificativ si afirma ca animalul are mai mult in comun cu omul decit diferente. Transpeciismul este deci un subset al gandirii evolutioniste, conform careia omul este un animal mai evoluat, cel mai evoluat dintre ele. Intre om si animal nu exista un asa numit zid biologic de despartire, ci un teren comun.

E usor de inteles ca transpeciismul e in concurenta cu transgenderismul, cu toate ca cele doua alearga paralel. Transgenderismul declara fluiditatea sexualitatii umane, permitind omului sa se identifice cu oricare sex doreste, ori cu nici unul. Ori sa adopte o predilectie sexuala pe care si-o doreste, ori sa se identifice ca fiind asexual. In paralel, transpeciismul permite omului sa se identifice ca fiinta umana ori ca animal si sa aleaga tipul de animal cu care vrea sa se identifice. Persoanele transgender zic ca s-au nascut intr-un trup gresit („barbat nascut in trup de femeie” ori „femeie nascuta in trup de barbat”) si ca au dreptul sa-si modifice trupul (noi zicem sa-l mutilieze) pentru a corespunde tipului de trup care il au in minte.

La fel gandesc si persoanele transpecii. Ele zic ca in loc sa se fi nascut animale s-au nascut fiinte umane, si cer sa fie recunoscute ca animale. Tehnologia portmoderna nu a avansat pina in stadiul in care procedurile chirurgicale ar putea transforma omul in animal si animalele in om. Daca stiinta va apuca sa ajunga la stadiul acesta putem fi aproape siguri ca si acest capriciu omenesc va fi satisfacut. De fapt, in viitor ne putem astepta la un alt capriciu care va cere sa fie recunoscut ca drept al omului (ori animalelor?), acela de a fi recunoscut nu doar ca animal ci si ca animal cu un sex diferit de cel biologic. Ni se spune ca transgenderismul e viitorul sexual al umanitatii, iar acum ca transpeciismul e viitorul identitatii omului, dindu-i libertatea sa aleaga ce vrea sa fie, om ori animal. Sunt deja destul de multi oameni care sufera de transpeciis si, daca nu suntem cu bagare de seama, maladiile si capriciile acestea vor fi transformate in drepturi.

Recent a facut multa valva cazul unei tinere de 20 de ani din Norvegia care se crede pisica prinsa in „capcana” unui trup omenesc.

Merge in patru labe, miorlaie, si se imbraca ca o pisica. Zice ea ca a descoperit ca e pisica la varsta de 16 ani, ca a fost pisica toata viata, si ca la 16 ani psihologii i-au depistat adevarata identitate. S-a nascut fiinta umana in loc de pisica din cauza unui defect genetic in timpul gestatiei. Un alt exemplu e un tinar din Georgia care se socoteste penguin, si cere sa nu fie discriminat. „Nu ai voie sa discriminezi impotriva cuiva datorita identitatii pe care si-o alege,” zice el. Cei care nu sunt de acord sunt nimiti „antropocentristi,” adica oameni ingusti la minte care considera fiinta umana „centrul” universului. Lista bigotilor, dupa cum vedeti, e in crestere. Oamenii intregi la minte care nu agreaza cu homosexualitatea sunt numiti „homofobi”, cei care dezagreeaza cu maladia trangenderista „transfobi”, iar cei care dezagreeaza cu transpeciismul „antropocentristi”. Fara indoiala ca in curind pentru cei din urma se va inventa un termen denigrant.

Incepe publicarea cartilor

Transpeciismul incepe sa devina la moda si datorita cartilor care se publica asupra subiectului. Mai devreme in an Charles Foster, un fost avocat si profesor de etica la Universitatea Oxford, a publicat, in Marea Britanie, Being a Beast („A fi animal”). In carte se identifica, succesiv, ca fiind viezure, vidra, vulpe si cerb, hranindu-se cu mincarea acestor animale (inclusiv rame), mirosindu-si propriile excremente, stand la pinda noaptea si urmarind fiintele umane plimbindu-se prin parcuri, ori crescind ghiare si parul lung. Vreme de 10 ani a trait ca viezure in padure. Si-a sapat un barlog, dormind ziua si bintuind prin padure noaptea. A mancat viermi si rime. Mirosea copacii, pamintul, excrementele animalelor. A trait asa sase saptamini, dupa care s-a reintors in lumea „civilizata”. Casatorit, Foster avea un fiu de 8 ani pe care l-a dus sa locuiasca cu el in barlog pentru o vreme sa invete si el viata de viezure. De la o vreme Foster s-a identificat ca vulpe, petrecindusi noptile in parcuri, cautind alte vulpi si imitindu-le comportamentul. Scormonea prin cosurile de gunoi, se uita prin ferestrele oamenilor sa vada ce fac, se lua la harta cu pisicile. De la o vreme a inceput sa se identifice ca cerb.

Luna trecuta un alt britanic, Thomas Thwaites, a publicat Goat Man – How I Took a Holiday from Being Human („Omul capra – cum am facut o pauza din a fi fiinta umana”). Cartea lui descrie eforturile lui personale pentru a-si descoperi adevarata identitate animalica. A crezut la inceput ca e elefant dar s-a razgindit. Si-a descoperit adevarata identitate, zice el, vizitind o vrajitoare in Copenhaga care l-a convins ca e tap, adica capra de parte barbateasca. Nu e nimic anormal in a dori sa fii animal, i-a explicat vrajitoarea. De-a lungul istoriei mitologia umana a identificat multe transpecii, adica oameni pe jumatate animale si jumatate fiinte umane. In multe grote din Europa si din alte parti ale lumii, de fapt, exista imagini preistorice de animale cu cap de om si de fiinte umane cu capete de animale. Pentru a devenit si mai „capra”, Thwaites isi facuse picioare de capra si incepuse sa invete cum sa smulga iarba cu gura si cum sa o rumege. A vizitat o ferma de capre in Elvetia sa invete obiceiurile caprelor. Se punea in patru labe si incepuse sa maince iarba in spatele lor. Destainuie la un moment dat ca de la o vreme caprele au inceput sa-l priveasca cu nedumerire, moment in care Thwaites isi da seama ca poate nu e acceptat in lumea lor. Sa-si fi ales el o identitate animalica gresita? Ori sa fi gresit vrajitoarea? Dar mintea, cum sa poata dobindi mintea unei capre? A luat si lectii sa invete sa sara ca si caprele si s-a obisnuit si cu dieta lor.

Tot in Marea Britanie sunt oameni care se considera caini. Zic ei, „nu suntem diferiti de restul oamenilor”. The Guardian a publicat un articol despre acesti oameni-caini pe 25 mai 2016. [Detalii: https://www.theguardian.com/tv-and-radio/2016/may/25/secret-life-of-the-human-pups-the-men-who-live-as-dogs] Nu trebuie denigrati, zice autorul. Grupurile de oameni-caine s-au inmultit in Marea Britanie in ultimii 15 ani, ajutati fiind, la fel ca homosexualii, de anonimitatea internetului. Majoritatea oamenilor-caini sunt barbati homosexuali, si au un interes deosebit de a se imbraca in haine de piele, poarta cozi de caine, se scarpina ca si cainii, se joaca cu jucarii, maninca din blide special facute pentru caini, si urineaza pe pomi ori stalpii de electricitate. Iar unii dintre ei se plimba pe patru labe, cu un lant la gat sub atentia stapinilor lor. Aceste fiinte participa si in competitii speciale pentru oamenii-caine, una dintre ele avind loc nu demult in Antwerp (Belgia). Un om-caine explica ca vreme de 10 ani a avut acelasi stapin cu care mergea la plimbare cu zgarda la gat. Cind oameni necunoscuti se apropie de stapinul lui ori de el, omul-caine latra agresiv. Oamenii-caine practica sexul de grup. Un grup identificat in articolul din Guardian era format din 9 persoane, toti fiind supraveghiati de acelasi stapin.

In America, povestea e aceasi. Pe 30 mai New Yorker a publicat un articol de 6 pagini asupra subiectului. Il puteti citi aici: http://www.newyorker.com/magazine/2016/05/30/goatman-and-being-a-beast. Din el aflam, pe linga ce am redat mai sus, profilul persoanelor care se identifica ca animale. Sunt oameni care iubesc animalele, iubesc artele, se identifica cu miscarea pentru protejarea mediului, denunta distrugerea planetei de catre homo sapiens, tind sa fie vegetarieni, someri, tineri care locuiesc inca cu parinii lor, fara familie, necasatoriti, singurateci, deziluzionati de absurditatea vietii moderne, animisti, veterinari ori adepti ai unor filosofii marginale, de exemplu Martin Heidegger, in cazul lui Thwaites. Percep viata umana ca o absurditate, o povara, iar pe cea de animal ca pe una libera fara ingrijorari. Persoana umana, din perspectiva lor, e plictisita, snoaba, aroganta, desprinsa de adevarata realitate care ne inconjoara.

Perspectiva crestina

Transpeciismul e inca o dovada a colapsului ratiunii omului postmodern, mereu in cautare de ceva nou, care sa-i stimuleze interesul si sa-i alunge plictiseala. Citeva saptamini in urma am citat din Isaia cap. 5, unde Dumnezeu atentioneaza impotriva oamenilor care socotesc binele rau si raul bine, dulcele amar si amarul dulce. „Socoteala” aceasta se reflecta in denaturarea demnitatii omului. Evolutionismul pretinde ca fiinta umana a evoluat din animale, iar transpeciismul ca fiinta umana „evolueaza” in animale. Cazurile lui Thwaites si Foster, insa, nu sunt izolate. Biblia numeste acest fel de gandire un rezultat al „mintii blestemate” al omului care a transformat creaturile (adica animalele) in zeitati (Romani 1) iar Daniel descrie, in capitolul 4, un fapt istoric similar in cazul imparatului Nebucadnetar al Babilonului, pe care Dumnezeu l-a transformat in animal (bou) din cauza arogantei lui si a lipsei lui de respect fata de Dumnezeu.

Omul postmodern care se crede mai mult animal decit creatura a lui Dumnezeu sufera de aceasi boala ca Nebucadnetar [Nabucodonosor] – aroganta. Incidentele de transpeciism, putine si rare astazi, se vor inmulti. Dar, in timp ce Daniel numeste mania lui Nebucadnetar „nebunie”, lumea postmoderna numeste transpeciismul, asemenea transgenderismului, un „semn al progresului”. Recomandam o perspectiva crestina asupra transpeciismului: https://blogs.thegospelcoalition.org/trevinwax/2016/06/16/goatman-and-badgerman-should-humans-live-as-animals/?platform=hootsuite.

AFR va recomanda: Din multele materiale privind transpeciismul recomandam unul publicat in LA Review of Books in 2015: https://lareviewofbooks.org/article/ode-animals#!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

PORNIFICAREA LUMII IN DATE STATISTICE

Deja o realitate, pornificarea planetei se intensifica si produce un numar tot mai mare de victime. Cel putin odata pe an scriem despre pornografie atragind atentia aspra consecintelor si efectelor ei grave, fie in viata intima, ori in societate. Subiectul e deosebit de important pentru ca, asa cum confirma studii frecvente, ea afecteaza negativ creierul, personalitatea omului, relatiile de cuplu, creaza dependenta de pornografie, dependenta de sex, previne satisfactia sexuala in viata de cuplu, submineaza demnitatea femeilor, toxifica mintea, e responsabila pentru traficul de fiinte umane, sclavia sexuala, prostitutie, si multe alte lucruri asemanatoare cu acestea. In plus, ea ne afecteaza viata morala, spirituala si relatiile de familie. Impactul economic negativ al pornografiei e si el imens. Consumul de pornografie costa si exista studii care indica ca ea afecteaza productivitatea la locul de munca. Pornografia a precedat revolutia sexuala si i-a facilitat aparitia, iar revolutia sexuala, odata scoasa din cutia Pandorei, a dezlantuit la rindul ei o avalansa fara precedent a pornografiei. Asa dupa cum revolutia sexuala s-a raspindit pe tot globul devenind un fenomen global, pornografia a facut la fel. Pornografia a facilitat emanciparea sexuala, iar revolutia sexuala a sporit consumul de pornografie.

In anii 60 pornografia a fost declarata o forma de expresie individuala a libertatii cuvantului protejata de lege, iar consumul de pornografie a fost declarat un drept constitutional, la fel si libertatea de a produce si distribui pornografie. Parctic, la ora actuala singura forma de pornografie care e inca ilegala si al carei consum e interzis de lege e pornografia care implica minorii, cunoscuta ca “child pornography”. Dar si pornografia infantila ramine mai in intregime nepedepsita. Dovedirea in instanta a pornografiei infantile ori a consumului de pornografie infantila e extrem de dificila, din care cauza producatorii ori consumatorii de pornografie infantila sunt rar dati in instanta, iar cei gasiti vinovati primesc pedepse lejere. La asta se adauga si pasivitatea autoritatilor fata de consumul de pornografie. Nu cunoastem niciun program specific de reabilitare a persoanelor dependente de pornografie finantat de stat. Dar cu toate acestea, exista si semne incurajatoare. Acum doi ani legislatura statului Utah a adoptat o rezolutie care identifica pornografia ca epidemie care pericliteaza sanatatea publica, iar luna trecuta legislatura statului Arkansas a facut la fel. Ambele rezolutii cer autoritatilor sa adopte masuri specific pentru reducerea consumului de pornografie si sa sprijine financiar organizatiile neguvernamentale care ajuta la reabilitarea celor dependenti de pornografie si sex. 

Ce e pornificarea?

Nici cuvintul “pornificare” nici verbul “a pornifica” nu exista in dictionarul limbii romane. “A pornifica” e un verb care la inceput a fost un substantiv. Asa dupa cum cuvintul “sex” a dat nastere verbului “a sexualiza” ori “sexualizare”, ca, de exemplu “sexualizarea mintii ori a societatii”, la fel cuvintul “pornografie” a dat nastere verbului “a pornifica”, care denota transformarea pornografiei intr-o actiune, in cazul nostru impregnarea societatii, a caselor noastre, a spatiului nostru public si privat, si a dispozitivelor noastre electronice de imagini pornografice. Cuvintul a aparut prima data in vocabularul anglo-saxon, ca neologism, sub forma verbului “to pornify”. Intelesul lui e usor de priceput pentru ca descrie plastic dimensiunile imense ale pornografiei si manifestarile ei in societatea contemporana. Factorii cei mai importanti care au dus la pornificarea globala sunt internetul, cerinta de pornografie si consumul in crestere de pornografie, facilitarea accesului la pornografie, si pasivitatea autoritatilor fata de pornografie. Recent, de exemplu, autoritatile scolare dintr-un district scolar din statul Mississippi au examinat laptopurile elevilor, descoperind, cu groaza, ca 20% dintre ele detineau materiale pornografice. 

Pornificarea in date statistice

Studii facute in 2016 si 2017 explica in date statistice dimensiunile pornificarii globale. In 2016 cel mai vizitat site web de pornografie din lume a fost accesat de 4,6 miliarde de ori. Asta inseamna 524.000 de ore de vizionare de pornografie ori 17.000 de vieti umane. In 2016 locuitorii planetei au vizionat 92 de miliarde de materiale pornografice, adica 12,5 de fiinta umana. Cercetatorii recunosc ca devine aproape imposibil sa socoteasca exact numarul persoanelor care vizualizeaza pornografie. Este imposibil deasemenea sa se tina statistici exacte privind numarul de situri pornografice. Ca atare, numarul persoanelor care vizualizeaza pronografie si numarul exact de vizualizari e imposibil de determinat cu acuratete si sunt mult mai mari decit cele date de studiile de specialitate.

11 ani – asta e varsta medie de la care copiii sunt expusi pornografiei, fie in mod intentionat fie din accident. Asta inseamna ca majoritatea copiilor deja au vizualizat pornografie pina ajung la 11 ani. 93% dintre baieti si 62% dintre fete sunt expusi pornografiei online pe parcursul adolescentei. 22% din pornografia accesata online de persoane sub 18 ani e vizionata de minorii sub 10 ani.

70% dintre adolescenti definesc pornografia in sensul ei functional, nu dupa forma ei. Asta e cit se poate de tragic pentru ca adolescentii inteleg pornografia ca imagini care le stimuleaza sentimentele intime nu ca o forma de divertisment.

57% dintre adolescenti vizualizeaza pornografie cel putin o data pe luna, in timp ce la barbatii adulti procentul acesta e de 46%. Obisnuinta cu pornografia e si ea foarte raspindita si un numar tot mai mare de adolescenti vad pronografia ca pe ceva normal. Conform sondajelor de opinie, 96% dintre adolescenti fie ca nu vad nimic rau in pornografie fie ca au pozitii neutre. Procentul adolescentilor care au o perspectiva negativa asupra pornografiei e, dupa cum se vede, minuscul.

61% din materialele pornografice sunt accesate prin telefoanele mobile. In SUA acest procent e mai ridicat, de 70%. Asta e o provocare deosebita pentru parinti pentru ca devine tot mai dificil pentru ei sa monitorizeze ori sa previna vizualizarea pornografiei de catre copiii lor.

Consumul de pornografie e in crestere in special la femei. Pina nu de mult consumul de pornografie era asociat, mai in exclusivitatea, cu barbatii. 33% dintre femeile sub 25 de ani cauta pornografie online cel putin odata pe luna.

Sextingul, adica transmiterea de imagini pornografice, de exemplu nuditate, cunoaste si el o explozie fara precedent. 62% dintre adolescenti declara ca au primit imagini sexuale si nuditate prin telefonul celular din partea prietenilor ori cunostintelor lor. De obicei aceste imagini sunt transmise intre tinerii care isi fac curte. Fetele trimit poze provocatoare baietilor iar baietii la fel fetelor. Acest fenomen e numit, in literatura de specialitate, “self-porn”, adica auto-pornografie. Parintii au un rol primordial in prevenirea sextingului prin discutii si actiuni profilactice in relatia cu copiii lor.

Pornografia e folosita ca model de viata intima pentru tot mai multe persoane. 36% din tineri isi justifica consumul de pornografie pentru a afla si invata din imaginile pornografice modalitati si tehnici de angajare sexuala. Vedetele pornografice sunt modele pentru viata sexuala a adolescentilor care vizualizeaza pornografie.

Majoritatea persoanelor care consuma pornografie nu simt remuscari. 80% din persoanele care vizualizeaza pornografie nu se simt vinovate de ce fac. Constiinta nu ii mustra si nu au simtamintul ca vizualizarea imaginilor pornografice e un rau ori un act imoral. Nu e de mirare deoarece oricare slabiciune ori pacat care nu sunt confruntate devin un obicei care in timp inceteaza sa mai irite si devin o parte normala a vietii. 

Obligatiile noastre

Datele acestea statistice sunt alarmante. Ele denota citeva adevaruri care trebuie sa ne dea de gandit si sa ne motiveze la actiune. Explozia pornografiei in Romania si in familiile noastre dovedeste ca parintii nu au luat in serios flagelul pornografiei nici nu au luat masuri profilactice pentru eliminarea ei din viata copiilor lor. La fel bisericile si comunitatile religioase. Ne sta in fata o problema majora care afecteaza grav spiritualitatea si moralitatea generatiei tinere. Parintii si bisericile au un rol primordial in eliminarea pornografiei si prevenirea consumului de pornografie la generatia tanara. La fel autoritatile. Gasim de bun augur ca Parlamentul Romaniei sa adopte o rezolutie, la fel ca in Utah si Arkansas, care sa declare pornografia un flagel care afecteaza sanatatea publica a Romaniei si sa lanseze programe special pentru prevenirea si eliminarea ei. Societatea civila are aceasi obligatie: sa formeze si sa sprijine organzatii neguvernamentale care sa atentioneze asupra pericolelor pornografiei. La fel sistemul educativ. 

Un exemplu pozitiv

Exista si exemple pozitive. Un articol din Los Angels Times publicat recent scria despre un tinar licean de 15 ani dintr-o familie crestina din California care a lansat o campanie de constientizare a adolescentilor privind pericolele pornografiei. O face cu ajutorul sorei si prietenei lui. Impreuna ei au lansat un site anti-pornografie www.fightingthenewdrug. Mai devreme in luna tinarul a tinut o conferinta la sediul politiei din cartierul lui la care au participat si politistii si primarul orasului. A expus pericolele pornografiei din perspectiva ei ca epidemie publica si a prezentat marturii ale prietenilor lui care i-au marturisit efectele negative ale pornografiei in vietile lor, majoritatea dintre ei devennd dependenti de pornografie inca din scoala elementara. Tinarul se numeste Parker Johnson si e un model bun de imitat. 

AFR va recomanda: Recomandam articolul 10 Ugly numbers describing pornography (“10 cifre urite care descriu consumul de pornografie in 2017”) care contine datele discutate in comentariul nostru de astazi, si altele: https://www.challies.com/articles/10-ugly-and-updated-numbers-about-pornography-use