Actualizat. DEZBATEREA INTEGRALA PRO SI CONTRA REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE [Recurs la morala, TVR 1, Video]/ PROGRESISTII IN ACTIUNE. Tactica punerii la stalpul infamiei prin etichetari infamante. CpF, ACUZATA MINCINOS DE FASCISM

Dezbatere privind modificărea articolului din Constituţie care defineşte familia (@Recurs la morală)

• Coalitia pentru familie:

Dezbatere găzduită de TVR pe tema referendumului pentru căsătorie – 3 iunie 2017

Emisiunea TVR „Recurs la morală” din 3 iunie 2017 a găzduit o dezbatere pe tema propunerii legislative a cetățenilor de revizuire a Constituției României pentru clarificarea definiției căsătoriei ca „uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie”.

Au participat, din partea inițiatorilor, Ana-Corina Săcrieru, avocat, purtător de cuvânt „Coaliția pentru Familie”; Andrei Manea, vicepreședinte, Asociația „Părinți pentru Ora de religie” și lector univ. dr. Corina Pantelimon, Asociația pentru Cultură și Știință „Totem”.

Coaliția pentru Familie acuză dezinformarea ca metodă de intimidare

Coaliţia pentru Familie a luat act cu stupoare de afirmaţiile false şi denigratoare făcute de unii dintre participanţii la emisiunea „Recurs la morală” din data de 3 iunie 2017, difuzată pe postul TVR1, afirmaţii prin care acţiunea Coaliţiei pentru Familie este asociată cu acţiuni şi politici ale unor regimuri dictatoriale cu care nu are absolut nimic în comun.

Acţiunile şi valorile noastre au fost defăimate, deşi sunt valori consacrate în normele juridice în vigoare în România.

Coaliţia Pentru Familie respinge clar ideologiile extremiste la care se face trimitere în postările publice ale unora dintre participanţii la emisiunea menţionată, precum şi în articolele postate pe site-ul  Adevărul.ro, site care a fost şi el notificat de către Coaliţia pentru Familie pentru vătămările ce ni se aduc prin proferarea acestor afirmaţii false şi defăimătoare.

Niciuna dintre afirmaţiile, despre care se face menţiune că ar fi fost produse în cuprinsul emisiunii respective, nu au fost făcute în realitate. Pentru aceste afirmaţii grave, prin caracterul lor calomnios, prin faptul că nu au nicio legătură cu realitatea şi prin faptul că ne prejudiciază imaginea şi vatămă cursul unui demers considerat constituţional de către Curtea Constituţională prin Decizia 580/2016, vom recurge la toate demersurile prevăzute de lege împotriva persoanelor care au făcut aceste afirmaţii.

Alexandru Racu:

“Mihaela Biolan Întrebare: Al Treilea Reich a fost o democrație? [cineva întrerupe discursul oponentei, dar vorbele lui nu se aud clar] Pentru că majoritatea a decis atunci discriminarea și exterminarea evreilor. România între 1939 și 1944 a fost o democrație? Antisemitismul de stat practicat atunci a fost un act de democrație.

Reacția (căci ar fi impropiu să spunem „răspunsul”) domnului Iancu a reprezentat unul dintre cele mai șocante derapaje ale discursului public recent:

Gheorghe Iancu Doamnă, nu mai ocoliți istoria! Nu în ’39 (sic) a decis Hitler să facă treaba asta (sic); de-abia în ’42 s-a-ntâmplat treaba asta, când a început să înnebunească…”

Niște cetățeni profund îngrijorați de incontestabila ascensiune a fascismului, al cărei vehicul contemporan este Coaliția pentru Familie, adresează “onoraților membri ai Comisiei de etică” a Universității București o petiție prin care solicită disciplinarea profesorului Gheorghe Iancu, care, conform semnatarilor, s-ar face vinovat de negaționism.

Ce se înțelege însă din răspunsul confuz al profesorului Iancu la intervenția doamnei Biolan, intervenție care, în treacăt fie spus, conține o eroare istorică cel puțin la fel de grosolană precum cea care îi este imputată lui Iancu (comparația cu România anilor 1939-1944 este complet deplasată, pentru că politicile antisemite din România acelor ani nu au fost votate, nici direct, nici indirect, de nicio majoritate, România fiind, încă din primăvara anului 1938, o dictatură instaurată prin lovitură de stat de către Carol al II-lea, dictatură căreia, până în 1989, aveau să i se succeadă altele – legionară, antonesciană, comunistă -, niciuna din acestea nefiind validată prin alegeri libere și corecte)? Trecând cu vederea, pentru moment, teza discutabilă referitoare la originea democratică, sau, mai precis, majoritară, a puterii dobândite de Htiler în 1933 (teză contestată, pe vremea când “băsiștii” denunțau “tirania majorității”, chiar de către unul din colegii de echipă ai doamnei Biolan, “pucist” și el, acum cinci ani, conform criteriilor “antifasciștilor” și “anticomuniștilor” patapieviciano-macovisto-tismăneni de la vremea respectivă http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/hitler-democratia-si-dictatura-parlamentara-82982.html ), se poate spune că Iancu surprinde în mod corect o confuzie a doamnei Biolan și introduce, la rândul său, o altă confuzie.

Confuzia pe care Iancu o surprinde în mod corect este cea dintre ansamblul programului hitlerist de persecutare și exterminare a evreilor, care s-a desfășurat în etape și în urma unei serii de decizii, unele dintre ele – și mai ales cea mai dementă și mai criminală dintre ele – secrete, care n-au fost supuse, fiecare în parte, votului populației germane, pe de o parte, și, pe de altă parte, ceea ce au votat alegătorii lui Hitler în 1933 când, după știința mea, soluția finală nu a făcut parte din platforma electorală a lui Adolf Hitler. Desigur, cele două aspecte nu pot fi separate unul de celălalt, deoarece alegătorii lui Hitler au votat un partid și un lider rasist și antisemit, dar nici nu pot fi reduse unu la celălalt, deoarece implicațiile ideologiei naziste aveau să se lămurească pe deplin abia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când aliații au descoperit camerele de gazare și crematoriile din lagărele de concentrare naziste. Invers, confuzia pe care Iancu, la rândul său, o introduce, este cea dintre soluția finală (cea mai dementă decizie a lui Hitler, de unde și asocierea, iarăși, confuză, a anului 1942 cu momentul în care acesta ar fi înnebunit) și ansamblul persecuțiilor și măsurilor discriminatorii la adresa evreilor, care încep odată cu preluarea puterii de către naziști, în 1933, și odată cu trecerea timpului devin din ce în ce mai extreme

Cum se poate explica răspunsul lui Iancu? Pentru un om de bună credință, se poate explica în mai multe feluri: a) Domnul Iancu, asemeni doamnei Biolan, e confuz în exprimare (vezi confuzia stupidă dintre 1939, anul pe care, în mod greșit, doamna Biolan îl identifică drept an în care debutează politica antisemită a statului român, și 1933, anul în care Hitler preia puterea în Germania), asemenei preopinentei nu își structurează argumentația (doamna Biolan amestecă discrimnarea cu exterminarea în afirmația ei, domnul Iancu le amestecă și el în răspunsul său la afirmația doamnei Biolan), nu înțelege obiecția doamnei Biolan, corectând-o și apoi tratând-o cu rigoarea necesară, sau doar se face că nu o înțelege, preferând să recurgă la ironii ieftine, trădând, drept consecință, una sau mai multe maladii ale spiritului altminteri foarte prezente în platourile de televiziune din România unde, din păcate, de foarte multe ori nu sunt invitați cei mai inteligenți și cei mai articulaţi oameni; b) Domnul Iancu, asemeni doamnei Biolan, nu ştie istorie (la urma urmei, nici nu este domeniul lui de specialitate) şi, din nou, asemeni multor invitaţi din platourile de televiziune din România, îşi dă cu părerea, în doi peri, despre subiecte şi teme pe care nu le stăpâneşte; c) Iancu este un negaţionist sau, mai bine zis, un semi-negaţionist, care neagă persecuţia evreilor de până în 1942, nu şi soluţia finală.

Evident, cea de-a treia interpretare a răspunsului lui Iancu nu este deloc evidentă şi, după părerea mea, mult mai puţin plauzibilă decât primele două, căci, presupunând că în adâncul sufletului Iancu chiar este un negaţionist, ar trebui să fie chiar din cale afară de idiot ca să îşi dea arama pe faţă tocmai într-un asemenea context. Solicitând eventual clarificări, un interlocutor onest (nişte interlocutori oneşti) ar fi pornit de la premisa de nevinovăţie, de care ar trebui să beneficieze fiecare om într-o societate normală bazată pe dialog social, nu pe denigrări, calomnii, demonizări, denunţuri de inspiraţie stalinistă, procese de intenţie şi insinuări delirante, precum cele îndreptate de ceva vreme împotriva acestei Coaliţii pentru Familie. Iar aici ajungem, cred eu, la cheia explicativă a acestui incident, aceasta deoarece, în discursul oponenţilor ei, Coaliţia pentru Familie a fost oricum, de la bun început, Coaliţia pentru Fascism, Nazism, Tiranie a Majorităţii, etc., iar acum, când onorabilii apărători ai democraţiei l-au prins pe Iancu cu mâţa în sac, evident că nu au mai stat să verifice despre ce fel de mâţă e vorba de fapt, ci, juisând de bucurie că judecăţile lor apriorice (sau mai bine zis paranoice) „atât de bine întemeiate” au fost, într-un final, confirmate, nu-i aşa, de o probă „irefutabilă” (a cărei adevărată natură numai cei orbiți de convingerile lor fascist-homofobe nu pot să o sesizeze), au început să urle panicați și entuziaști deopotrivă, prin cetate, „a hulit, a hulit, ce altă dovadă ne mai trebuie!”, după care „pac și la războiu’!”, sau altfel spus, se duc repede și-l denunță pe Iancu la „onorabila comisie de etică a Universității”.

De ce? Păi deoarece în instituțiile în care se reproduc (în sens social, nu neapărat biologic) elitele unei societăți trebuie menținut un climat de frică și intimidare care garantează că aceste elite vor fi conformiste, fricoase, oportuniste și nevertebrate, incapabile de judecată autonomă și originalitate creativă, adică se vor reproduce în continuare ca batalioane stupide și disciplinate de stormtrooperși gata oricând să apere „democrația” de poporul homofob și fascist, sensul agitației elgebetiste ținând doar în mică măsură de problemele efective ale minorităților sexuale și în mult mai mare măsură de imperativul consolidării unor astfel de ierarhii și diviziuni sociale. Este important ca omului să-i fie frică să deschidă gura, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când o deschide ca să se apere de o etichetare infamantă și ca oamenii cu personalitate și coloană vertebrală să fie rejectați prin astfel de mecanisme de selecție. Căci dacă se dovedesc “flexibili” într-o situație, se vor dovedi și în altele. Vor fi “tovarăși de nădejde”. Așa se impune disciplina și așa se consolidează puterea.

Și dacă tot veni vorba de „prestigiul internațional” al Universității București (acum câteva zile semnalam faptul că, potrivit clasamentelor oficiale, nu se află nici măcar în primele 1000 de universități din lume), emblematică, pentru fenomenul formelor fără fond, este diferența dintre maniera tranșantă și promptă (a avut nevoie doar de câteva ore de la lansarea petiției) în care a răspuns filozoful (fost) tehnocrat Mircea Dumitru la afirmațiile vagi, confuze și mai mult decât interpretabile ale lui Gheorghe Iancu și modul vag, confuz și mai mult decât interpretabil în care a răspuns la verdictul suprarealist, curat postmodern, al CNATCDU, în cazul, clar ca bună ziua, al plagiatului șefei DNA Laura Codruța Kovesi.

Acum: “Rectorul Universității din București, profesorul Mircea Dumitru, a solicitat conducerii Comisiei de Etică să ia în discuție declarațiile domnului profesor Gheorghe Iancu. “Cred că suntem datori față de generația actuală și față de cele viitoare să respectăm adevărul istoric și să fim consecvenți în combaterea antisemitismului, a urii și a rasismului”, precizează rectorul Mircea Dumitru pe contul său de Facebook.”

https://www.facebook.com/Universitatea.din.Bucuresti/posts/10154709189958100?pnref=story

Atunci: “În referatul tehnic, decizia a fost exact aceasta: 4% reprezintă o copiere după surse care nu sunt menţionate în corpul tezei şi 1% plagiat, copiere care a fost preluată din surse generale din domeniul jurisprudenţei. (…) Propunerea făcută atât de comisia tehnică, cât şi de comisia juridică a fost ca pedeapsa să fie proporţională cu frauda. Şi au insistat că la această proporţie de 5%, dânşii nu pot să recomande retragerea titlului”, a afirmat Dumitru (…)

“Într-o astfel de situaţie, la universităţile care au toleranţă zero de copiat, recomandarea care se face este să se refacă teza şi nesusţinerea tezei”, a insistat ministrul Educației.”

http://www.euractiv.ro/…/cnatdcu-procurorul-sef-al-dna-laur…

Una din cauzele pentru care, din punct de vedere academico-intelectual cel puțin (dar nu numai), suntem zero pe plan internațional, ține de faptul că manifestăm toleranță zero față de o „intoleranță” cu înțeles tot mai larg pe zi ce trece, deci suntem la zi cu tembelismul de dată recentă și terorsimul intelectual practicat, ocazional, în cele mai prestigioase universități din afară, dar, pe de altă parte, suntem foarte flexibili atunci când vine vorba de normele elementare de etică personală și profesională, pe care nu reușim să le asimilăm, asta și deoarece, din varii motive, nu doar cele expuse mai sus, ne bucură compania nulităților ticăloase pe care le și promovăm în funcții de responsabilitate și vizibilitate publică.

Pe de altă parte, sunt încrezător că „tacticile murdare” la care recurg detractorii Coaliției pentru Familie vor da rezultate contrare celor urmărite, în sensul în care, în ochii opinie publice, cel mai probabil îi vor discredita pe cei care le utilizează. Cine va câștiga credibilitate și capital politic de pe urma acestei abordări este deja o altă poveste, nu neapărat liniștitoare, dar în orice caz, cred sincer că de pe urma unei astfel de opoziții, „fasciștii”, reali sau închipuiți, nu au decât de câștigat.

• Marcellina Popa: Dragi prieteni anti-CpF,

daca veti continua sa-i demonizati pe sustinatorii CpF nu veti stoarce prea multe voturi in plus la referendum, in schimb veti radicaliza tot soiul de tampiti din ambele tabere. Tampitii vostri sunt, inevitabil, mai putini (fiindca si voi sunteti mai putini, de asta zic “inevitabil”), deci radicalizarea lor nu ne intereseaza prea tare. In schimb, ce fac tampitii ceilalti ar trebui sa vă intereseze, daca realmente va pasă de soarta homosexualilor din Romănia si nu duceti doar o lupta ideologică.

Hai să vă dau niste exemple de demonizare a adversarilor (e vorba de propagandă mincinoasă cu un foarte inalt grad de puritate propagandistica si foarte putine “reziduuri” de onestitate):

– Un nătărău pro CpF face o confuzie prosteasca la televizor si spune ca Hitler a innebunit de-abia din 1942. Voi deduceți din spusele lui că e de acord cu politica antisemita a lui Hitler (creditându-l astfel, pe bietul bou, că stie istorie), ba, mai mult decat atat, ca si CpF ar fi de acord!

– O avocata pro CpF dezaprobă cat se poate de explicit (deci pe intelesul oricarui prost) o parte din continutul Conventiei de la Istanbul (si anume faptul ca recomanda introducerea teoriei genului in scoli), iar voi o acuzati ca dezaproba o alta parte a Conventiei, si anume masurile anti-violenta in familie. Ca de obicei, extindeti “vinovatia” la intreaga CpF: uitati, oameni buni, astia sunt pentru snopirea femeilor in bataie!

– Aceeasi avocata spune ca nu-i de acord cu dictatura minoritatilor, iar voi o acuzati ca pledeaza in favoarea … dictaturii majoritatii si, in extenso, acuzati intreaga CpF ca nu-i de acord cu drepturile minoritatilor, ba chiar că respinge principiul egalității în drepturi!

– Strigati pe tote drumurile: “S-au demascat! Sunt niste fascisti nenorociti!”, in speranta ca lumea o sa va creada (voi deja v-ati autoconvins) si se va feri sa se asocieze cu asa niste nemernici. Dar v-ati gandit macar un minut ca nu va cred decat cei care deja banuiau asta si ca ceilalti pot cadea fie in capcana de a respinge orice acuzatie la adresa CpF (oricat de justa ar fi), fie in cea de a transforma fascismul intr-o ideologie relativ benigna? “Ce-i ăla fascism, puișor?”. “A, e chestia aia cănd lupți pentru ca orice copil să aiba mamă și tată”.

Ca sa nu spuneti ca inventez si eu acuzatii, aveti aici o mostra exemplară de propagandă: https://www.facebook.com/sorin.cucerai/posts/10154613045882644

Acest text a primit peste 600 de aprecieri si a fost distribuit de vreo 250 de ori. Daca as fi un fan usor imatur al CpF, m-as bucura! Exact asa au procedat si adversarii lui Trump, in SUA, crezand ca daca ii pun in cărcă toate porcariile posibile, lumea se va dezice de el. Nu cred ca tehnica asta functionează intr-o societate libera, in care ambele tabere au la dispozitie diverse mecanisme de propaganda. Si cred ca ea coboara nivelul luptei ideologice (că la noi in primul rand despre asta e vorba) la un nivel extrem de scazut. Nu-i cu nimic mai onorabil sa-l numesti fascist pe un crestin conservator obisnuit decat mai știu eu cum pe un homosexual. Iar agresiunea e cu atat mai reprobabila cu cat vine din partea unei persoane mai instruite.

Faptul ca intentiile sunt nobile este irelevant. Cand folosesti metode josnice, care aproape sigur iti compromit si scopurile, nu are nicio importanta ce intentii ai avut.

In alta ordine de idei, eu ajunsesem, de la o vreme, la concluzia ca e mai bine sa ma abtin in aceasta disputa si sa nu votez la referendum. Chiar asta ii spuneam aseara lui Eduard Barbu, pe messenger. Asta desi sunt unul dintre cei trei milioane care au semnat petitia (oooooh, Marcelina, dar cum e posibil!? :O si tu esti fascista?!!! >:( >:( >:( :'( :'( )

In mare masura, luasem decizia asta fiindca am tendinta sa tin cu cei care-s atacati mai tare, chiar daca mi se pare ca gresesc. Dar balanța pare să se fi inclinat in partea cealaltă. Nu suport nici propaganda mincinoasa, indiferent cat de nobile par a-i fi scopurile si cat de mărețe sau sfinte sunt principiile sub care este practicată.

Deci, dragi prieteni progresiști, v-ati castigat in mine un adversar deschis si atent. Dacă nu mă blocați, o să vă taxez derapajele ori de căte ori o să am timp. Dacă mă blocați, o sa vă descopăr derapajele pe la alții, si tot o sa le taxez. 3:)

Dragi prieteni tradiționaliști, sper ca voi să nu le răspundeți progresiștilor cu aceeași monedă! Noi trebuie sa mergem pe calea adevarului. Nicaieri, in Evangheliile pe care le respectam, nu sunt valorizate metodele incorecte. Mai bine pierzi o batalie decat s-o castigi devenind un om lipsit de scrupule. Insa n-o veti pierde, cu sau fara votul meu! 🙂

• Iulian Capsali: Vai, ne luați dreptul la căsătorie, fasciștilor!

Am văzut emisiunea “Recurs la morală” pe tema Căsătoriei şi a modificării articolului constituţional.

Deja cunoaştem placa ideologilor LGBT:

– “Nu ne respectaţi dreptul la iubire”. Pe bune? Iubeşte-te cu cine vrei, cu frigiderul, cu pioneza roşie, cu bariera de la Pipera (care e mai mereu în erecţie atunci când nu trece trenul), cu cinci hăndrălăi, cu şapte muieri, cu câinele preferat, e treaba matale. Nu te oprim (decât dacă vrei să o faci cu minori), dar nu-mi cere ca statul să îţi ocrotească iubirea prin lege, prin dreptul la “căsătorie”, că tu vrei “familie” în care sa crești copii. Deci, nu. Punct.

– “De când a început demersul Coaliţiei pentru Familie, violenţa asupra homosexualilor a crescut”. Pe bune? Tertipul ăsta al victimizării, al lacrimii scăpate în faţa telespectatorilor, este atât de fumat. Dar băieţii ştiu că telenovelele prind.

“Trei milioane de cetăţeni români vor să marginalizeze comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane trans) din România, să o demonizeze…” Vlad Levente Viski.
Bine, sa vină forțele ONU să oprească măcelul, de acord.

PS Aş vrea ca expertul în mistica răsăritului, aşa cum se reclamă dl. Sorin Cucerai, să treacă la next level: după ce se străduieşte de o vreme ca să ne demonstreze că homosexualitatea este acceptată biblic şi îngăduită chiar de Iisus Hristos, făcând nişte acrobaţii lingvistice de un umor involuntar savuros, să ne explice cum în Evanghelii personaje gender fluid sunt considerate prototipuri de sfinţenie. Dar asta după referendumul ăla care “încalcă grav Drepturile Omului”.

Paranteză: nu înţeleg ceva, referendumuri pe tema căsătoriei homosexuale au fost în multe state din Europa, în peste 30 de state din SUA – unde au şi picat. De ce referendumul din România, prin care doar se cere stabilirea clară a actanţilor căsătoriei, este un abuz, este anti-democratic? Nu ţine povestea asta, scumpilor.

PPS Excelentă prestaţia doamnei Avocat Ana – Corina Săcrieru! Felicitări!

• Anghel Buturuga:

Insist asupra episodului Iancu.

Reactia lui inepta a fost la una din intrebarile retorice ale taberei pro-LGBT. Intrebarea retorica a Mihaelei Biolan a fost: “Oare Germania nazista, in care majoritatea l-a adus pe Hitler la putere in 1933, era o democratie?”

Raspunsul corect este ca Hitler NU a fost adus la putere de majoritati largi electorale. Sa explicam de ce:

Nazistii nu au avut o majoritate absoluta la alegerile din 1933, ci o majoritate (foarte) relativa. Au obtinut doar 33% din locurile din Reichstag, 196 locuri din 647, in conditiile in care pentru o majoritate era nevoie de 324 locuri (!).

Asadar, nu majoritarismul ca doctrina si realitate i-a adus pe nazisti la putere, ci tacticile si tehnicile lor de cucerire a puterii folosindu-se de toate parghiile posibile, pe fondul prabusirii autoritatii Germaniei interbelice.

Unde karma lui Hitler e bagata in trama LGBT

Galeria LGBT s-a scos din dezbaterea semi-ratata de la TVR1 din cauza unei dume emise de Gheorghe Iancu, profesor de drept constitutional, fost avocat al poporului, sustinator al Coalitiei pentru Familie.

Bucuria lor meschina este ca fascistu’ deghizat in traditionalist s-a dat pe fata si umbla meme-uri cu el (si cu pr. Visarion Alexa, desi la momentul emiterii dumei cei doi nu se aflau in acea postura, dar ce sa ceri de la niste speculanti penibili) peste tot Facebookul.

Manipularea lor este ca asa sunt toti cepefistii si ca “hai sa le dam ocazia sa se dea de gol”.

Ce nu stiu acesti domni si doamne pro-LGBT este ca Gheorghe Iancu are preocupari traditionaliste tipice, de ortodox fundamentalist, cum ar fi …astrologia, karma, energiile pozitive si negative etc. (si e si francmason – n.n.)

Tactica hartuielii. Bullying-ul “progresist”

Dupa celebra, deja, dezbatere de la TVR, activistii pro-LGBT sau, mai degraba, anti-CpF, au recurs intens la tactica hartuielii si a bullying-ului.

Schema e simpla si consta in:

-decuparea unor fragmente din debate;

– atribuirea de sensuri neaparat autoritariste si fasciste unor replici pe care niciun om de buna credinta nu le poate asimila extremismelor, chiar daca nu e de acord cu ele;

– afisarea acestor fragmente/imagini/texte scoase din context si conotate negativ unei audiente, spre bataie de joc si intimidare: adica, practic, punerea la stalpul infamiei;

Oricat de progresist ai fi in cerul gurii, nimic nu justifica recurgerea la minciuna si intimidare. Ai opinii ferme? Bravos! Si mie imi plac oamenii cu convingeri. Vrei sa lupti pentru o cauza! Esti omul meu! Dar nu o fa cu tertipuri, sofisme, acuzatii gratuite, nesustinute.

Nu-mi spune ca sunt autoritarist si fascist pentru ca citesc articolul din Declaratia Drepturilor Omului conform intentiei initiatorilor ei din 1948.

Nu-mi spune ca sunt autoritarist si fascist pentru ca sustin definitia clasica a casatoriei, asa cum e prezenta intr-o multime de tari occidentale in care nu exista fascism si nici autoritarism.

Nu-mi spune ca sunt fascist pentru ca nu agreez viziunea ta asupra familiei si casatoriei.

Iar daca faci toate acestea, eu nu iti voi raspunde ca esti bolsevic sau neomarxist sau alta bazaconie ideologica. Iti voi spune doar ca esti un om trist si ticalosit. Si mi-e mila de tine, ca alta bucurie n-ai decat sa minti si sa rastalmacesti, sa arunci cu rahat in altii.

Disclaimer: NU SUNT CEFEPIST. Chiar imi sunt datori vanduti, daca stau sa ma gandesc.

Ultimul luat in colimator de bullying-ul progresist e Mihai Gheorghiu, seful CpF.

Au inceput sa-i caute, disperati, urmele pe internet, si au descoperit ca a facut parte din Parlamentul din legislatura CDR, din partea PNTCD.

Pentru ei, o fi dovada de fascism, nu?! Ce mi-e taranist, cederist, cefepist si fascist?! Tot aia!

Au pus, rapid, si un link cu activitatea lui parlamentara. Initiative legate de controlul parlamentar al serviciilor si chestiuni legate de accesul la propriul dosar de Securitate. Omul e preocupat de protejarea vietii intime a tertilor din dosarele Securitatii.

Dreptul la viata intima, da?

Fascism, da?

Pai nu sunteti voi niste fii ai minciunii, dragi “progresisti”?

Deci se intrece absolut orice limita…

Dupa ce Mihai Gheorghiu a fost porcait ca a trimis notificari protestand pentru etichetarile infamante aplicate CpF (vorba aia, ce crestin esti, daca nu intorci si obrazul celalalt, si ceafa sa simti teava rece a revolverului?), acum a venit randul avocatei Ana Sacrieru.

O pagina recent creata pune pe FB o presupusa marturie a unei presupuse parti implicate intr-un proces de custodie in care una din parti a fost reprezentata de avocata A.S. (parte care a si castigat acest presupus litigiu).

Aceasta marturie e folosita pentru a arata, chipurile, ca doamna avocat e ipocrita si, in fapt, persecuta mamele.

Asa ceva este de neinchipuit, din motive evidente.

In primul rand, ca totul poate fi o inventie.

In al doilea rand, daca nu e inventie, e vorba de un proces, un litigiu. Orice om normal la cap, in astfel de situatii, nu merge 100% pe mana unei singure parti! Mai ales cand aceasta a pierdut procesul. Pentru ca nu ai toate datele problemei si nici macar nu ni se ofera toate datele partii citate. Ni se da doar un fragment ce reprezinta opinia si perceptia, acuzele presupusei parti perdante. De unde nu stim ca sunt alte cauze, mult mai grave pentru partea implicata, pentru care s-a pierdut procesul? De unde stim situatia familiala concreta? Toate aspectele litigiului?

Sa incurajezi si sa publici asa ceva reprezinta o agresiune la adresa familiei in cauza, la adresa avocatei, precum si a Tribunalului care a decis in speta.

Nu, nu respectiva parte care a vrut sa se razbune, intr-o maniera jalnica, ar trebui trasa la raspundere, ci creatorii acestei pagini, pentru ca ce fac nu cred ca e doar flagrant imoral si ticalos. Ce fac cred ca deja reprezinta o incalcare a legii. Sau nu?

https://www.facebook.com/sinoisuntemfamilie/photos/a.222621651565487.1073741828.218165438677775/229939524167033/?type=3