PESTE 80% DINTRE ROMÂNI CONSIDERA HOMOSEXUALITATEA IMORALA. Datele unui studiu surprinzator despre RELIGIOZITATE, atitutine fata de Biserica, Rusia si Occident realizat de un institut american/ INSUPORTABILA USURATATE A MINTII DETRACTORILOR FAMILIEI. Iisus nu ar fi ”zis nimic despre familia traditionala”/ REMUS CERNEA vs ALEXANDRU RACU pe tema casatoriei homosexuale

• DW/ Horatiu Pepine: De la articolul 200 încoace

Se spune în mod greșit că dezbaterea despre definiția familiei în Constituție ar fi o ilustrare a luptei dintre o majoritate opresivă și o minoritate oprimată. În realitate este vorba despre cu totul altceva.

Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă de revizuire a Constituției care propune modificarea art. 48, alin. 1 din Constituție pentru înlocuirea termenului „soți” cu sintagma „bărbat și femeie” în definirea familiei și căsătoriei. Dar procedura parlamentară este însoțită de o polemică aprinsă în mediile private și pe rețelele de socializare, simultan cu tentativa de semn contrar de a obține o decizie de recunoaștere a căsătoriei homosexuale la Curtea Constituțională.

Am mai scris despre acest subiect arătând, în linii mari, că militanții emancipării homosexuale urmăresc un ideal greșit și că ei vor fi primii decepționați. Mariajul în termeni istorici nu are o legătură necesară cu iubirea pasională, având temeiuri cu totul diferite. Citam atunci pe un savant care, deși scria cu multe decenii în urmă, reușea prin amploarea analizei să pună în lumină sursa confuziei care domină și dezbaterile de astăzi: ”Am dezvăluit, scrie el, eroarea romantismului burghez care domină încă modul nostru de viață: dorința de a întemeia căsătoria pe iubirea pasională, adică pe ceva ce o neagă dintru-nceput.” (Denis de Rougemont, ”Iubirea și Occidentul”, 1972)

Într-adevăr, militanții emancipării homosexuale au dobândit motivația și argumentele de a revendica egalitatea în fața mariajului din clipa în care ”iubirea romantică” a cucerit un prestigiu greu atacabil. Familia alcătuită dintre un bărbat și o femeie continua să aibă motivații de altă natură, camuflate însă îndărătul unei suprafețe de sentimentalitate romantică. Dovada cea mai bună este că rezistența unei familii a depins de fiecare dată de motivațiile sale subsidiare, fie că vorbim de credința religioasă, fie de reguli ce țin de statut social sau economic. Romanța era decorul, iar când a devenit fondul însuși, familiile au început să se destrame cu ușurință. Dacă ieri tinerii îndrăgostiți trăiau drama ”prejudecăților” publice, astăzi copiii abandonați sau disputați trăiesc tragedia familiilor descompuse.

Am reluat însă discuția dintr-un alt motiv: partizanii mariajului homosexual susțin că scopul referendumului reclamat de Coaliția pentru Familie ar fi reprimarea sexuală a persoanelor cu orientare diferită. Am citit de nenumărate ori fraze care deplâng ”imixtiunea” tradiționaliștilor  în ”intimitatea dormitorului”, sugerând că în centrul discuției s-ar găsi sexualitatea. Or, tocmai că subiectul acesta e secundar, dacă nu cu totul absent.

Nu despre iubire pasională, eros, sexualitate e vorba. Și, de altfel, toată lumea știe prea bine că subiectul sexualității a fost tranșat în România atunci când a fost abrogat Articolul 200 din Codul Penal. Prin urmare toate aluziile la ”dormitor”, ”așternut” și imixtiunea abuzivă a unora sunt doar regretabile tentative de a falsifica dezbaterea și de a discredita preventiv orice argument contrar. Dar ca să fie și mai limpede, nu este vorba nici măcar despre iubirea deplânsă în atâtea poeme, opere lirice, romane sau filme, nu e vorba de Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, Paul et Virginie sau frații incestuoși ai lui Thomas Mann.

De data aceasta e vorba despre altceva: apărătorii mariajului tradițional doresc să-i conserve acestuia prestigiul și forța socială, nu neapărat pentru ei ca persoane, ci în beneficiul unui model de civilizație. Dacă admitem că Europa cu temeiurile sale iudeo-creștine a creat o civilizație demnă de toată prețuirea, ar trebui să recunoaștem că familia și-a adus o contribuție majoră. În schimb militanții revoluționari, odată ce și-au dobândit libertatea în planul vieții intime, iau cu asalt instituția mariajului pentru că văd în ea un ultim obstacol în calea emancipării totale. Nu mai e vorba de majorități opresive și de minorități oprimate, ci de o luptă pentru un statut simbolic din care homosexualii nu obțin practic nimic, dar dobândesc în schimb sentimentul unei victorii pe ruinele unei instituții străvechi. Căci dacă mariajul trece astăzi cu adevărat printr-o criză profundă, fiind greu oricum să-i prevedem soarta, legiferarea căsătoriei homosexuale îl va face pe deplin irelevant, și nu doar pentru unii, ci inclusiv pentru homosexuali.

Mariajul ca asociere pur subiectivă, care nu se mai supune niciunei cenzuri sociale (adică unei necesități obiective) va deveni o solemnitate parodică și un simplu accesoriu ce va putea fi abandonat oricând. Obiectul odată cucerit își va fi pierdut valoarea. Despre asta e vorba: despre o ambiție nihilistă și o căutare vană, și nu despre căutarea fericirii, intoleranță sau libertăți.

• ActiveNews: Sondaj american: Românii resping MASIV homosexualitatea și cred că Biserica are un rol important în societate. Românii sunt ortodocșii cei mai favorabili democrației. Taberele care cer mai multă sau mai puțină religie în stat sunt aproape EGALE

Centrul de Cercetare Pew din Statele Unite a realizat un studiu privind religiozitatea oamenilor și popoarelor din centrul și estul Europei, pe care l-a dat publicității ieri, 10 mai. Studiul este disponibil AICI.

Sondajul este foarte complex și atinge multe aspecte ale vieții sociale, ActiveNews vă prezintă cele mai importante date despre țara noastră, așa cum reies ele din studiul american.

Astfel, 95% dintre români declară credința în Dumnezeu, dintre care 86% se proclamă creștin-ortodocși. Conform sondajului, românii sunt cei mai practicanți dintre ortodocși, cu 21% care se participă săptămânal la slujbele Bisericii, mult peste media țărilor ortodoxe, care este de 10%. Pe locul 2 în acest clasament se află georgienii, apoi grecii și frații de peste Prut.

Ortodoxia este un element foarte important în definirea identității naționale, susțin 74% dintre români, fiind depășiți la acest capitol doar greci, sârbi, georgieni și armeni. Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi dintre români consideră că a fi ortodox este o condiție importantă pentru a fi un „adevărat român”.

O altă cifră interesantă este aceea a celor 52% dintre români care consideră că e nevoie de o Rusie puternică pentru a contrabalansa influența Occidentului. România se află pe penultimul loc la acest capitol, depășind doar Ucraina. De partea cealaltă, 82% dintre români cred că e nevoie de o relație strânsă a țării cu SUA și cu Occidentul, fiind pe primul loc în acest top.

Românii se află în top în ceea ce privește importanța pe care o acordă religiei: astfel, 50% dintre conaționalii noștri susțin că religia este foarte importantă în viața lor, fiind depășiți la acest capitol doar de greci, bosniaci, armeni. În total, 90% dintre români consideră religia ca fiind importantă și foarte importantă în viața lor. Tot 90% dintre români se declară mândri că sunt ortodocși.

De asemenea, virtual toți românii (95%) declară că au icoane în casă și aprind lumânări la biserică.

România și Grecia sunt singurele țări unde toți respondenții au declarat că sunt botezați. În ceea ce privește superstițiile, 23% dintre români declară că au consultat horoscopul sau prezicători, fiind pe primul loc în acest clasament.

În ceea ce privește Sfânta Scriptură, românii cred în majoritate absolută că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu (76%), fiind depășiți la acest capitol doar de gruzini (77%).

Rolul social și unificator al Bisericii Ortodoxe este apreciat de 69% dintre români, fiind pe locul 2 în clasament, doar georgienii depășindu-ne la capitolul acesta (73%).

De asemenea, 65% cred că Biserica întărește moralitatea în societate.

61% dintre români văd rolul Bisericii în ajutorarea săracilor și nevoiașilor, fiind depășiți la acest capitol doar de greci.

De partea cealaltă, 53% dintre români cred că Biserica se concentrează prea mult pe bani și putere, unul dintre cele mai mici procente din țările intervievate.

46% dintre români sunt de acord cu afirmația că Guvernele ar trebui să susțină răspândirea ideilor religioase , în timp ce 51% cred că religia și politica guvernului ar trebui separate.

Totuși, România se află în topul țărilor unde locuitorii doresc ca liderii religioși să aibă o influență mare sau foarte mare în viața politică: 46% dintre români susțin această idee, fiind depășiți doar de Armenia la acest capitol.

De asemenea, o majoritate confortabilă, 58%, susține finanțarea Bisericii dominante de către stat, iar 46% sunt de acord cu ajutorul statului și pentru celelalte culte.

Pe plan moral, 85% dintre români resping homosexualitatea, fiind în top la acest capitol, alături de Armenia, Georgia, Rusia și Ucraina. Doar 26% dintre români sunt de acord cu mariajele între persoanele de același sex, la egalitate cu grecii. La polul opus se află Armenia și Georgia, cu 3%.

Despre avort, 58% dintre români cred că ar trebui să fie legal în majoritatea cazurilor, fiind depășiți doar de sârbi și bulgari la acest capitol.

În ceea ce privește rolurile sociale, majoritatea românilor (72%) crede că femeia ar trebui să asculte de soț, fiind pe locul 2 în top, după Armenia. Totuși, românii cred că o căsnicie ideală presupune ca ambii părinți să aibă grijă de copii (82%).

Un procent foarte mare de români se opune vehement drogurilor și a homosexualității, în timp ce 87% dintre ai noștri sunt contra prostituției.

Cifrele sunt slabe în ceea ce privește alcoolul, divorțul și utilizarea contraceptivelor, fiind foarte puțini români împotriva acestor practici.

Românii sunt pe primul loc, cu 72%, în clasamentul popoarelor care cred că pentru a avea valori morale puternice este necesară credința în Dumnezeu.

Situația Moldovei este îngrijorătoare, mai ales prin prisma faptului că 43% dintre frații de peste Prut cred că ar trebui ca țara lor să aibă relații apropiate cu Rusia, în timp ce doar 15% dau importanță relației  cu UE. 33% dintre moldoveni vor egalitate între Rusia și UE.

De cealaltă parte, românii par să aibă o încredere oarbă în americani, fiind cei mai optimiști – după Estonia, că SUA ne va apăra militar într-un conflict.

În același timp, 65% dintre respondenții români cred că Rusia are obligația să-i apere pe creștini.

În speța sistemului politic, 52% dintre români cred că democrația este preferabilă oricărui alt sistem. Peste Prut, doar 25% dintre moldoveni cred în democrație cu orice preț, 44% susținând că o formă de guvernare non-democratică este preferabilă, uneori, acestui sistem.

O altă cifră interesantă se referă la legătura dintre ortodoxie și identitatea națională: 57% dintre românii care afirmă că religia e importantă în viața lor sunt concomitent mândri de țara lor. De cealaltă parte, doar 22% dintre românii care nu pun preț pe religie împărtășesc mândria de a fi român.

51% dintre români cred că valorile naționale intră în conflict cu cele ale Occidentului, în timp ce 78% dintre sârbi cred același lucru.

Sondajul arată că românii sunt națiunea ortodoxă cea mai favorabilă catolicilor, cu 61% dintre respondenți arătându-se în favoarea reunirii Bisericilor Catolică și Ortodoxă.  Același procent dintre români crede că situația economică a țării este rea. Românii sunt depășiți doar de estonieni în ideea că guvernul ar trebui să se ocupe de săraci, 94% dintre respondenți fiind de acord cu această afirmație.

67% dintre români sunt îngrijorați de șomaj.

Concluzii:

Românii rămân un popor profund credincios, cu valori conservatoare puternice. Chiar dacă este unul dintre cele mai credincioase popoare din Estul Europei, românii se dovedesc printre popoarele cele mai favorabile Occidentului și valorilor occidentale, în răspăr cu celelalte nații ortodoxe. În acest caz, este evidentă influența sistemului educațional și a mass-mediei, care a căutat mereu să sublinieze, iar alteori să inventeze de-a dreptul, legăturile românești cu lumea vestică.

Chiar dacă își recunosc păcate, cauzate în principal de micile „plăceri ale vieții”, românii sunt vehemenți în ceea ce privește respingerea homosexualității și a căsătoriilor între persoane de același sex. De asemenea, opoziția față de avort a crescut considerabil, ceea ce ar părea un paradox dacă privim faptul că peste jumătate dintre români își doresc ca întreruperile de sarcină să fie legale. Explicația este legată de interdicția din perioada ceaușistă, românii își doresc să fie pro sau contra prin voia lor, nu prin constrângerea legii.

În ceea ce privește Biserica, românii au o părere majoritar bună despre rolul acesteia în societate, chiar dacă peste jumătate critică instituția pentru „goana după putere și bani”. Și aici e un paradox: dacă Biserica are un rol pozitiv în societate, în ajutorarea nevoiașilor, cum se explică percepția de „goană după putere și bani”? Simplu: bombardamentul mediatic din ultimii 5-6 ani, focalizat pe acest subiect, a reușit să penetreze societatea, astfel încât e posibil să avem români care să creadă, concomitent, că Biserica ajută săracii și nevoiașii, dar și că umblă  prea mult după „bani și putere”.

Tot legat de Biserică, din studiu reiese că cei mai naționaliști români sunt cei care au valori puternice și pentru care religia are un rol foarte important în viață. De cealaltă parte, doar 22% dintre persoanele nereligioase se simt bine în pielea de român. Aceste cifre confirmă, de fapt, ceea ce lideri importanți din zona cultural-religioasă afirmă de ani de zile: Biserica unește românii, secularismul îi îndepărtează și rușinează de neam. De asemenea, se poate observa cum procentul favorabil căsătoriilor homosexuale este aproape identic cu cel al celor care verifică horoscopul și merg la prezicătoare. Ambele categorii sunt formate din oameni extrem de creduli, impresionabili, superficiali.

Periculoasă se dovedește și încrederea enormă pe care românii că „ne vor apăra americanii”, mai mare chiar și decât în Polonia, o țară catolică și occidentalizată. Acest trend se poate dovedi fatal, așa cum a fost și în perioada interbelică, dacă nu este dublat de o apărare națională puternică.

În fine, se observă o diviziune a societății pe problema rolului religiei în societate: taberele sunt cam 50-50 în ceea ce privește finanțarea cultelor de la buget și a promovării valorilor creștine de către Guvern. Această diviziune – promovată intens de mass-media corporatistă în ultimii ani, se simte din plin, riscând să creeze falii care se pot dovedi insurmontabile pe viitor și pe care nu ni le putem permite.

• Anghel Buturuga:

82% dintre romani considera homosexualitatea un pacat

Intr-adevar, s-au repezit multi sa posteze stiri (false) extragand date scoase din contextul unui studiu amplu – si lung, evident ca nimeni din massmedia nu l-a citit integral – realizat de Pew Research Center.

Secularistii si legebetistii nu au niciun motiv de multumire. Din toate tarile ortodoxe europene, Romania are scoruri mari la religiozitate, “practica religioasa” si considerare a homosexualitatii ca imorala. Comparativ cu Bulgaria si Grecia. 82% dintre romani considera homosexualitatea un pacat, mai clar spus. Ceea ce e mai mult chiar ca in Polonia, Ungaria si Croatia, tari catolice puternic conservatoare.

Si, cel mai important lucru dpdv sociologic, acesta pare un trend in crestere, adica pare ca, in continuare, asistam la un revival al religiosului.

In fine, dintre toate tarile ortodoxe si post-comuniste, Romania are cel mai mic procent de respondenti (totusi, nici acela neglijabil, 52%) care sunt de acord ca Rusia apara crestinatatea de paganismul Occidentului.

Va dati seama ce penibili sunt acesti lautari ai presei? De pilda Hotnews, care zice:

Jumatate dintre romani sustin un stat laic si considera ca biserica se concentreaza prea mult pe obtinerea de bani si putere (sondaj PRC)
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21761557-studiu-sociologic-sfert-dintre-romani-sunt-favoarea-casatoriilor-intre-persoanele-acelasi-sex.htm

Dar cum ar suna, genialilor, un titlu de genul:
Peste 50% dintre romani sunt de acord ca Rusia sa contracareze influenta Occidentului?

Aici studiul integral: http://www.pewforum.org/2017/05/10/religious-belief-and-national-belonging-in-central-and-eastern-europe/

“Familia traditionala? Iisus nu spune nimic pe aceasta tema”

Doamna Miroiu zice, printre multe alte tampenii, unele realmente nocive si periculoase (asocierea demersului CpF cu antisemitismul*, de pilda):

“Ce ne impiedica sa facem pasul spre o mentalitate europeana deschisa? Biserica? Sistemul de educatie?

Noi folosim termenul “biserica” in sens generic. Preotii vor spune, corect doctrinar, ca biserica suntem toti credinciosii. Cred ca, in acest caz, este bine sa fim un pic mai clari.

Nu toti preotii au initiat aceasta petitie, ci mai degraba, o buna parte dintre enoriasi. Pe preoti pot chiar sa ii inteleg mai bine. Tine de cutumele lor. Numai ca eu cred ca, in acest caz, ei fac un apel la textele biblice din afara Evangheliilor. Iisus nu spune nimic pe aceasta anume tema. Mai mult, spune sa ridice piatra cel care se crede fara prihana.”

Pai, hai sa vedem ce a spus, totusi, Cel Citat in Persoana:

“1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.
2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.
5. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.”
(Marcu, 10)

Subliniez:

“Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.”

Raspunsul este pentru divort, insa, daca pe aceasta tema, Iisus a fost atat de talibano-traditionalist, mai incape vorba despre parerea pe care ar fi exprimat-o despre sodomie care vrea sa treaca drept casatorie si familie?

Iar trimiterea la Moise, aici, este, din nou, edificatoare. In astfel de chestiuni, care NU TIN DE CUTUME, asa cum tineau alte aspecte ale legii vechi, Iisus il invoca pe Moise, adica Leviticul. In Levitic este abordat si divortul, si adulterul, si, ce sa vezi, si homosexualitatea.

Ca sa nu mai spun ca Iisus s-a exprimat explicit, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, deci in calitate de Dumnezeu, si in Vechiul Testament. Pe-acolo, de la Facere citire…

PS: unde a facut prima minune Iisus, revelandu-si natura divina? La nunta din Canna Galileii, aratand, dupa cum interpreteaza exegetii in mod unanim, astfel, ca cinsteste nunta, anume CASATORIA. Si a fost o casatorie dupa Legea lui Moise, respectand la virgula toate preceptele.

Si, daca tot vorbim de oameni care nu suporta ortodoxia, hai sa vedem ce zice liberalul Francisc, Papa de la Roma: https://w2.vatican.va/content/dam/francesco/pdf/apost_exhortations/documents/papa-francesco_esortazione-ap_20160319_amoris-laetitia_en.pdf  

<<“The example of Jesus is a paradigm for the Church… He began his public ministry
with the miracle at the wedding feast of Cana (cf. Jn 2:1-11). He shared in everyday moments
of friendship with the family of Lazarus and his sisters (cf. Lk 10:38) and with the family of Peter
(cf. Mk 8:14). He sympathized with grieving parents and restored their children to life (cf. Mk
5:41; Lk 7:14-15). In this way he demonstrated the true meaning of mercy, which entails the restoration
of the covenant (cf. John Paul II, Dives in Misericordia, 4). This is clear from his conversations
with the Samaritan woman (cf. Jn 1:4-30) and with the woman found in adultery (cf. Jn 8:1-
11), where the consciousness of sin is awakened by an encounter with Jesus’ gratuitous love”.57>>

Cu alte cuvinte, restaurarea familiei a facut parte din planul lui Dumnezeu, planul Intruparii.

*In ceea ce priveste antisemitismul, reprezentantii cultului mozaic din Romania s-au raliat proiectului de revizuire a Constitutiei: http://basilica.ro/consiliul-consultativ-al-cultelor-din-romania-solicita-mentionarea-in-constitutie-a-familiei-ca-uniune-dintre-un-barbat-si-o-femeie/

Remus Cernea vs Alexandru Racu pe tema drepturilor omului si a drepturilor LGBT

Comentarii preluate de pe postul lui Alexandru Racu (Facebook)

Remus CerneaFoarte interesanta dezbaterea! Tema priveste in mod explicit egalitatea in drepturi intre cetateni cu orientari sexuale diferite (heterosexuali, respectiv LGBT) intrucat Art. 48 din Constitutia Romaniei pe care Coalitia pentru Familie vrea sa il reformuleze intr-un sens restrictiv face parte din capitolul consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale. Or, a supune la vot restrictionarea drepturilor omului reprezinta o forma de tiranie a majoritatii prin care este ostracizata minoritatea LGBT. Nu in ultimul rand, a schimba o constitutie in virtutea unor considerente de ordin religios inseamna o subminare a principiului separarii dintre stat si biserica si o lovitura aplicata valorilor democratiei moderne.

Alexandru RacuBine ați venit pe pagina mea, domnule Remus Cernea. În ceea ce privește chestiunea drepturilor fundamentale, după cum am spus, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja. Am scris mai pe larg contra acestui argument aici: https://alexandruracu.wordpress.com/2017/03/28/drept-drepturi-recunoastere/ În ceea ce privește presupusa motivare religioasă din spatele demersului CPF, nimic nu interzice persoanelor cu convingeri religioase să participe la viața cetății inspirați fiind de convingerilor lor religioase, atâta timp cât o fac pe cale democratică și în limitele cadrului constituțional (discut și despre asta în articolul la care am făcut trimitere mai sus). Arătați-mi textul din Constituție care să spună că, în ceea ce-i privește, cetățenii pot participa la viața politică doar dacă deciziile pe care le iau la acest nivel nu sunt inspirate de convingeri religioase. Separația Bisericii de stat se încalcă doar atunci când Biserica își impune punctul de vedere asupra statului în afara procedurilor democratice și constituționale. Pe de altă parte, nu există nicio legătură necesară între convingeri religioase și opoziția față de căsătoria între persoane de aceleași sex. Cunosc mulți atei care sunt împotriva căsătoriei între persoane de același sex, la fel cum am cunoscut și persoane care se declară creștine, declarându-se în același timp pentru căsătoria între persoane de același sex. Pe timpul comunismului, când aveai un regim fondat pe o ideologie atee, căsătoria între homosexuali nu era legală, și sunt multe persoane pe care mentalitatea comunistă, moștenită de la vechiul regim, le face să fie mult mai homofobe decât alte persoane religioase.

Remus Cernea Curtea Constitutionala a gresit, luand in considerare pseudo-argumentul biologic (casatoria este destinata procreerii) 😉Evident că definiția reală a căsătoriei este mult mai largă decât atât.

Buturuga AnghelSi cine da aceasta definitie? A coborat din cer, scrisa pe table de piatra? 🙂

Razvan VasteaPrimo istoric tirania este mereu apanajul unei minorități. Secundo o minoritate nu se poate erija în instituții ale statului recte Curtea Constituțională decât dacă vrea sa instaureze ea însaşi o dictatura.

Alexandru Racu Remus Cernea Asta se afirmă în motivația Curții? Cât despre eventuala greșeală a Curții, ce să zic, ghinion, dar se pare că odată cu Curtea greșește și Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căreia „cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie” (Art. 16). Deci, revenim din nou la problema identificării drepturilor omului. Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, în funcție de care se interpretează și Constituția noastră, căsătoria este un drept al omului doar dacă prin om înțelegem bărbat și femeie, sau om heterosexual. Sigur, drepturile astea ale omului reprezintă ele însele o concepție istorică, formulată la un anumit moment istoric, și supusă evoluției. La rigoare, avem un conflict între progresiști și conservatori, unii care vor să inoveze dincolo de documentul ONU, iar alții care consideră că s-a progresat, din acest punct de vedere, suficient. În orice caz, o legislație mai liberală e ceva, ține de opțiunea fiecărui stat în parte, încălcarea drepturilor omului e altceva. Așa, oricine poate să spună, atunci când nu i se acordă un nou drept, că se încalcă drepturile omului, inclusiv, cum am spus, cuplurile, sau mai bine zis comunitățile sexuale, formate din mai mulți parteneri, așa că ajungem din nou la punctul de plecare al postării mele. Vreți să convingeți oamenii că e mai bine cu căsătorie gay? Ok, aveți presă, tv, mijloace de comunicare, pix și hârtie, drept de vot pentru USR, dreptul dumneavoastră să o faceți. Deranjanți devin oamenii când, deoarece convingerea nu le este împărtășită, recurg la argumente subțiri de tip încălcarea drepturilor omului, tirania majorității, fascism, teocrație, etc., care am arătat destul de clar de ce nu țin.

Remus Cernea De unde ideea ca separarea dintre stat si biserica poate fi incalcata doar de catre Biserica? Dimpotriva: o pot face foarte bine politicienii prin diverse decizii (sunt nenumarate exemple, de aproape 20 de ani vorbesc despre asta) sau cetatenii prin demersuri motivate religios si indreptate impotriva valorilor democratice si drepturilor omului. E drept ca si persoane fara religie pot fi impotriva drepturilor LGBT (dictaturile fasciste si comuniste, spre exemplu) iar ceea ce au in comun acestia cu demersurile fundamentate religios este tocmai ostilitatea fata de democratie si drepturile omului. Lupta nu este intre religiosi si nereligiosi, ci intre prietenii libertatii si ai democratiei pe de o parte si adversarii acestora pe de alta…

Remus CerneaAlexandru Racu, interpretezi gresit Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Acel articol nu spune ca prin casatorie se intelege uniunea dintre barbat si femeie, ci ca si barbatul si femeia au acest drept. Dar fiecare dintre ei e liber sa isi aleaga partenerul asa cum doreste. Tu ce credeai? Ca democratiile consolidate care recunosc prin lege casatoria dintre persoane LGBT incalca Declaratia Universala a Drepturilor Omului? 🙂 Nu lasa superficialitatea sa iti intareasca prejudecatile 🙁

Buturuga AnghelAsta e un abuz de interpretare evident. Exista un context istoric si un consens al celor care au initiat si afirmat, recunoscut, Declaratia drepturilor omului. Bineinteles ca acest consens privrea casatoria drept incheiata intre femeie si barbat, exact asa cum a fost cazul si cu propria noastra Constitutie. Pentru a va intoarce sofismul, daca interpretarea dvs ar fi cea corecta, inseamna ca toate statele membrele care nu recunosc casatoria gay incalca Declaratia. Casatoria, zic, nu parteneriate. Adica majoritatea statelor, inclusiv occidentale.

Remus CerneaButuruga Anghel, este culmea homofobiei sa crezi ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului este un document indreptat contra egalitatii in drepturi intre oameni 🙂

Alexandru Racu“fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia”. Adică, după cum putem constata, nu este menționată și restricția pe bază de orientare sexuală. Pe de altă parte, sigur, dacă forțăm interpretarea putem să deducem orice din orice. Iar la sofismul “ce crezi, ăia care au legalizat au încălcat drepturile omului”, am răspuns deja în articolul postat mai sus. O prevedere mai “generoasă” nu reprezintă o încălcare a drepturilor omului, la fel cum nu reprezintă o încălcare a drepturilor omului nici o prevedere care să se mențină în litera textului invocat, acestea fiind aspecte care rămân la latitudinea legiutorului. De altfel, se precizează asta și în Constituția noastră (art. 20). Dar în fine, am cam spus ce aveam de spus, așa că nu prea mai are rost să îmi pierd timpul.

Alexandru Racu Remus Cernea Este culmea stupizeniei să afirmi că o Declarație adoptată la vremea când în nicunul din statele semnatare nu era legală căsătoria între homosexuali (de altfel, problema nici nu era pe agenda publică, ba mai mult, homosexualitatea era incriminată penal în multe dintre statele mai sus menționate) ar fi putut să prevadă dreptul persoanelor de a se căsători cu persoane de același sex, chiar dacă textul menționează doar rasa, naționalitatea și religia ca forme de identitate pe baza cărora nu poate fi restricționat dreptul de a te căsători.

Buturuga Anghel Remus Cernea Ei, asta-i, acum. Scoatem batul homofobiei asa usor? Asa-i cand n-ai argumente, lipesti etichete. Se numeste labeling.

Remus Cernea Declaratia Universala a Drepturilor Omului trebuie citita si inteleasa in litera si spiritul ei. Drepturile Omului sunt intr-o continua evolutie, iar Declaratia este un document cadru al carui scop este garantarea egalitatii in drepturi pentru toate fiintele umane. Faptul ca nu este mentionata in mod expres orientarea sexuala nu inseamna nicicum ca Declaratia ar servi, in vreun fel, restrictionarii drepturilor omului fata de persoanele LGBT. O asemenea interpretare este absurda si contravine, evident, spiritului Declaraţiei. Asadar, in virtutea faptului ca suntem oameni, cu totii trebuie sa ne bucuram de aceleasi drepturi. Acesta este spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Interpretarile contrare pe care le-am demontat mai sus sunt doar produsul necunoasterii temei drepturilor omului si reprezinta simple speculatii lipsite de fundament democratic…

Buturuga Anghel Dle Cernea, daca vreti sa impuneti alta tabla de drepturi, faceti alta. Dar nu mai rastalmaciti texte deja existente, care fireste ca au spiritul si litera lor, ce se poate intelege acordand credit intentiei reale a leguitorului si celor care au adoptat Declaratia. Ce faceti dumneavoastra se numeste falsa atribuire.

Alexandru RacuRemus Cernea Păi eu am spus de la bun început că înțelegerea drepturilor omului e supusă evoluției istorice, așa că nu înțeleg de ce a mai fost nevoie de acest detur sofistic, în care ați încercat să acreditați o absurditate, pentru a ajunge de unde am plecat. În fine, ajunși din nou aici, putem într-adevăr să discutăm despre acest spirit al Declarației, căci, în ceea ce privește litera, argumentația dumneavoastră de mai sus chiar nu ține. Așa cum am precizat și în articolul de pe blogul meu postat mai sus (nu știu dacă l-ați citit), atâta timp cât discutăm strict de drepturi concrete – moștenire, asigurare medicală, acces la informații medicale, etc. -, eu unul nu am nimic împotriva unei forme legale prin care astfel de drepturi să fie extinse și cuplurilor formate din persoanele de același sex. Motivația, în ceea ce mă privește, ține de empatie (înțeleg că fără aceste drepturi viața oamenilor respectivi poate fi mai grea, și, creștinește vorbind, nu văd în ce ar consta utilitatea respectivei suferințe), și cred că sunt în asentimentul dumneavoastră atunci când spun că acesta ar trebui să fie spiritul în care este interpretată Declarația despre care discutăm (de altfel, eu chiar v-am apreciat o serie de inițiative, inclusiv multe dintre cele referitoare la tratamentul animalelor). Acestea fiind spuse, nu cred că există un drept la copil, ci doar o obligație a statului de a oferi copiilor pe care îi are în grijă cea mai bună creștere posibilă. Am reflectat asupra acestui subiect și, privind lucrurile retroactiv, am ajuns la concluzia că nu mi-ar fi plăcut să fiu dat spre adopție unui cuplu de homosexuali/lesbiene (dacă aș fi fost orfan). Pe principiul ce ție nu-ți place (experimente sociale de acest tip, făcute pe propria piele) altuia nu-i face, nu pot nici să susțin, cu conștiința împăcată, o astfel de inițiativă atunci când vine vorba de alți copii. Din acest punct de vedere, în ceea ce mă privește, vorbim de un conservatorism asumat.

Pe de altă parte, e dreptul dumneavoastră să vă definiți drept cal, balaur, sau mai degrabă femeie, că și asta se poartă acum. Atâta timp cât, în limite rezonabile, deși vă considerați astfel, nu vă faceți rău nici dumneavoastră, nici concetățenilor, nu cred că ar trebui să fiți internat undeva pentru că vă declarați cal, balaur sau femeie. Pe de altă parte, dreptul dumneavoastră de a vă defini cum doriți nu implică și obligația mea de a vă defini/recunoaște așijderea, căci aceasta ar implica un drept al dumneavoastră asupra conștiinței mele, deci încălcarea libertății (mele) de conștiință, un drept al omului mai important decât libertatea de a face sex după pofta inimii. În aceeași ordine de idei, dacă tot vorbim de evoluție istorică, în momentul în care 50% + 1 din societatea românească vă va ține isonul, acompaniindu-vă în țăcăneala dumneavoastră, acest lucru se va reflecta de la sine și în legislația statului, în ordinea de drept care obiectivează conștiința societății la un anumit moment istoric. Dar atâta timp cât dumneavoastră doriți ca această modificare a ordinii de drept să se producă înaintea modificării conștiinței societății, dacă nu chiar în deplină contradicție cu ea, atunci dumneavoastră pledați pentru decuplarea statului de conștiința socială/cultura pe care e normal să o reprezinte și care se măsoară, în condițiile legi, inclusiv prin referendum, după principiul un om = un vot (dacă tot vorbim de egalitate). Or această ambiție a dumneavoastră și a celor ca dumneavoastră nu mi se pare nici democratică, nici realistă, pentru că în general, încercarea de a forța ritmul firesc de evoluție (sau involuție, din punctul meu de vedere, dacă vorbim de redefinirea familiei) al unei societăți nu aduce nimic bun. Eu admit că se cheltuie multă energie cu lupta, în ultimă instanță absurdă, pentru o definiție, la fel cum admit și că atitudinea diverșilor reprezentanți ai CPF nu este întotdeauna cea mai înțeleaptă cu putință. Dar deseori se ajunge la o polarizare distructivă (care nu cred că servește nimănui, nici chiar homosexualilor) și datorită felului în care dumneavoastră și cei ca dumneavoastră aleg să pună problema (iar prin asta nu înțeleg faptul că susțineți căsătoria între homosexuali, e dreptul dumneavoastră să o faceți, ci felul în care încercați să vă impuneți punctul de vedere). Familia, pe de altă parte, a fost de când lumea heterosexuală. Nu avem familie homosexuală în nicio cultură pre-postmodernă. Cum familia a existat de la bun început ca instituție heterosexuală, “familia” homosexuală este, în ceea ce mă privește, un fake, rezultatul unui plagiat. Cum familia e ceva iar cuplul homosexual altceva, e normal ca acestea să aibă nume diferite. Repet, când societatea se va țicni și ea alături de cei care se cred și se definesc ca familie dar nu sunt, modificarea de conștiință se va traduce în mod (ne)firesc dar legitim într-o nouă ordine de drept. Căci, de altfel, Sfântul Antonie cel Mare spunea că va veni vremea ca oamenii să înnebunească și se vor ridica asupra celor sănătoși spunându-le că sunt nebuni pentru că nu sunt ca ei. Acestea fiind spuse, a confisca statul înaintea producerii acestei țăcăneli generalizate, sau, mai exact, majoritare, mi se pare o manevră complet abuzivă, care n-are de partea ei nici majoritatea/democrația, nici rațiunea. Și nici de “partea bună a istoriei” nu te așează, dar cu privire la acest aspect ne vom lămuri definitiv la Judecata de Apoi.