Vom asista din nou la ”salvarea” democratiei si a ”statului de drept” de popor? OPINII DESPRE (R)EVOLUTIILE PRO-SISTEM DIN SUA SI ROMÂNIA

• Alexandru Racu:

“In the congressmen boycotting the inauguration, in the celebrities railing against Trump at award shows and on social media, you glimpse a group of people who act and think like an aristocracy.”

Subscriu. Așa iresponsabil, diletant și narcisist cum este, Trump reprezintă pretextul perfect pentru un eventual scenariu precum cel testat astă-vară la Istanbul și Ankara, în speță salvarea democrației de popor.

După care ar urma să ne întoarcem la epoca de dinaintea Civil Rights Act, sau poate chiar mai devreme, cu “deplorables” [asa sunt numiti suporterii lui Trump – n.n.] pe post de “niggers”. Dacă altă soluție nu e. Probabil că va fi nevoie și de un pic de război civil, mai ales că în America sunt sute de milioane de arme.

Liberalii tot îi dau zor cu impeachment-ul, dar fie că se aplică soluția Nixon, fie că se aplică soluția Kennedy, reacția milioanelor de “deplorables” va fi aceeași și se va ajunge la care pe care.

În definitiv, atât creșterea constantă a inegalităților, cât și incapacitatea stângii (altminteri sabotată de establishmentul liberal – cazul Bernie) de a reface legătura cu clasele populare (fenomen care în mare se explică prin același efect al stratificării sociale), nu putea să ducă în cele din urmă decât aici. La războiul dintre cacealmaua populistă de tip reality show la Casa Albă și aparatul militaro-securisto-tehnocratic (+ “societatea civilă”) căruia îi este din ce în ce mai greu să mimeze democrația.

Marcelina Popa:

Marsul Femeilor, organizat la Washington ca o forma de protest impotriva presedintelui Trump, a alunecat zdravan catre stanga radicala.

Pe langa faptul ca marsul nu s-a dovedit prea incluziv fata de feministele pro-life si, in general, fata de feministele albe, lista luarilor la cuvant a inclus preponderent opozanti ai lui Trump cu vederi de extrema stanga, intre care si Angela Davis, o fostă apropiata a regimurilor comuniste dinainte de 1989 (decorata de insusi Leonid Brejnev, conducatorul Uniunii Sovietice, pentru activitatea ei anticapitalista). In schimb, nu a inclus activiste republicane anti-Trump ca Ana Navarro si Amanda Carpenter.

Tipul acesta de fatarnicie nu a fost sanctionat de presa asa zis respectabila. De exemplu, in articolul despre Marsul Femeilor, Washngton Post o prezinta pe Angela Davis ca pe o figura iconica a luptei pentru drepturile civile, omitand faptul ca a aparat regimuri dictatoriale (cum ar fi Uniunea Sovietica) in care drepturile oamenilor erau constant calcate in picioare.

• Stiripentruviata: Washington, DC: Women’s March este marșul pro-avort al industriei avortului deghizat în marș pro-femei

A doua zi după ce Donald Trump a depus jurământul, la Washington are loc Women’s March. Scopul declarat al marșului este să trimită noii administrații americane mesajul „Drepturile femeii sunt drepturile omului”.

În realitate, cu principalele organizații pro-avort din SUA și din lume ca sponsori, manifestarea este un marș pro-avort care încearcă să stopeze măsurile pro-viață anunțate de diferiți membrii ai noii administrații americane.

Planned Parenthood și NARAL sunt sponsorii principali ai marșului. Planned Parenthood deține cel mai mare lanț de clinici de avort din SUA, mai mult de 650 de clinici, în care se fac o treime din avorturile din țară. Veniturile anuale sunt de circa 1,3 miliarde dolari, dintre care circa 530 de milioane dolari din fonduri guvernamentale. Finanțarea de către stat va fi tăiată, cel puțin parțial, de noua administrație, mai ales în urma descoperirii că Planned PArenthood vinde copii avortați și organe ale acestora.

Planned Parenthood a dezvoltat o rețea internațională, Planned Parenthood International, de organizații medicale care oferă avorturi la cerere și ong-uri care promovează avortul în mai mult de 189 de state. Planned Parenthood International este singura organizație care promovează avortul care are statut consultativ la Consiliul Europei. Circa 20% din bugetul Planned Parenthood International este asigurat de către guvernul SUA. Cum noua administrație a declarat că va stopa finanțarea ong-urilor din străinătate care promovează avortul de către guvernul SUA, Planned Parenthood International va pierde cea mai mare sursă de venit.

NARAL Pro-Choice America este cea mai veche organizație de promovare în mediul politic a legilor pro-avort din SUA. Între cele câteva persoane care au pregătit fondarea NARAL în 1969, un rol fundamental l-a avut doctorul Bernard Nathanson. El a fost și directorul primei clinici de avorturi din New York. Câțiva ani mai târziu, doctorul Bernard Nathanson a realizat filmul Strigătul mut și a dezvăluit public numeroasele minciuni și tehnici de manipulare folosite pentru a legaliza avortul în SUA.

Unul din principiile Women’s March de la Washington este: „Nu acceptăm nicio anulare, tăiere sau restricționare federală, statală sau locală a accesului la servicii de sănătate reproductivă de calitate”. În limbajul pro-avort, „servicii de sănătate reproductivă” înseamnă avort la cerere în toate cele 9 luni de sarcină, iar „de calitate” înseamnă finanțarea de către stat!

În condițiile în care circa 65% dintre femeile care solicită un avort se simt presate de către partener, soț sau familie, așa-numitul Marș al femeilor este Marșul furnizorilor de avort disperați că își vor pierde finanțarea de la stat, între o treime și jumătate din buget.

• Hotnews: VIDEO Madonna, la Marsul Femeilor: M-am gandit mult sa arunc in aer Casa Alba/ Secret Service va incepe o investigatie

Peste doua milioane de oameni au luat parta la manifestatiile anti-Trump organizate in mai multe orase din Statele Unite. La Washington, Madonna le-a spus femeilor aflate la protest ca s-a gandit mult sa arunce in aer Casa Alba, dar e constienta ca asta nu va schimba faptul ca Donald Trump este acum noul presedinte, relateaza News.ro. Dupa discursul cantaretei, Serviciul Secret a transmis ca va incepe o investigatie.

Cu caciuli sau palarii roz pe cap, peste doua milioane de persoane, majoritatea femei, au participat sambata, in Statele Unite, la “Marsurile femeilor”, organizat pentru apararea drepurilor civile si impotriva presedintelui republican Donald Trump, potrivit AFP.

La Marsul Femeilor de la Washington mai multe vedete au tinut discursuri anti-Trump.

Actrita Amy Schumer a fost cea care a prezentat-o pe Madonna la protestul femeilor de la Washington.

“Bine ati venit la revolutia dragostei, la rebeliune, la refuzul nostru de a accepta aceasta noua epoca a tiraniei. Nu suntem doar noi femeile in pericol, ci toti cei marginalizati”, a spus Madonna.

Cantareata a continuat indemnand multimea sa nu renunte la lupta, sa fie uniti.

“Binele nu a castigat alegerile, dar binele va invinge in final. Suntem departe de final, cu acest mars incepe povestea noastra. Revolutia incepe aici, cu lupta pentru dreptul de a fi liber, de a fi egali. Sa marsaluim impreuna in intuneric si sa le aratam ca nu ne e frica, ca nu suntem singuri, ca nu renuntam, ca este o putere in unitatea noastra”, a transmis ea femeilor aflate la protest.

Madonna a continuat cu unul dintre cele mai dure discursuri la adresa noii conduceri de al Casa Alba.

“Detractorilor care cred ca acest mars nu va duce la nimic: “Fuck you!”, a strigat ea. “Este inceputul unei schimbari care se cere, care cere sacrificii, care ne va indemna sa facem alegeri diferite”, si le-a strigat celor prezenti: “Sunteti pregatiti?”, i-a intrebat ea pe manifestanti. “Da, suntem pregatiti”, au raspuns multimile.

“Sunt furioasa. M-am gandit sa arunc in aer Casa Alba”, a adaugat cantareata. Dar stiu ca asta nu va schimba nimic. Nu putem cadea prada disperarii. Trebuie sa ne iubim unul pe altul, altfel murim. Aleg dragostea. Sunteti de acord cu mine?”, si le-a cerut manifestantilor sa strige: “Alegem dragostea!”, au continuat femeile.

Madonna a cantat in final piesa “Express Yourself”, dar si o alta dedicata noii guvernari de la Casa Alba – “I’m Not Sorry”.

Ca urmare a discursului dur al cantaretei, Secret Service a transmis ca o va cerceta pe Madonna, potrivit DailyMail.

• Ninel Ganea:

#1

Pe mine nu ma manipuleaza nimeni. Nu mai uit la televiziunile penalilor. Citesc doar Tolo, Guran, Petreanu, Mandruta, iar pentru stiri adevarate intru pe hotnews. Mai am si niste prieteni la munca alaturi de care discutam. Si ei citesc tot astea. De fapt, numai astea…Si ies la proteste doar cand vreau eu

#2

Nu vad rostul in a iesi pe strada ca sa protestez deoarece in Romania au fost inchisori secrete CIA, ofiterii de securitate au fost si sunt procurori, judecatori si ziaristi, generalii se duceau in vacanta cu “penalii”, etc, etc….dar pentru dreptul sacru de numi toatea astea “stat de drept”, Justitie, eu voi iesi diseara din casa. Jos comunismul! Europa e cu ochii pe noi! Vreau o tara ca afara!

• Arthur Suciu:

Acum 26 de ani, se striga: “Libertate!”. Acum, se striga: “Puscărie!”. E dialectic.

• Karamazov/ Ninel Ganea: Catarii anticorupției

Când se va scrie istoria “luptei anticorupție”, a abuzurilor și a fărădelegilor săvârșite în numele “statului de drept”, vor apărea, probabil, și cronicarii care vor invoca vestita butadă “o idee bună, aplicată prost”. Alții vor susține că nu au știut ce se întâmplă…

Până la momentul acela, însă, va trebui să mai așteptăm. Iar în lipsa unor volume cuprinzătoare, care să releve întreaga ticăloșie drapată în culori imaculate, ne putem consola cu elogiile dezgustătoare, pe care elitele românești occidentalizate le-au adus și le aduc noii securități.

Până mai ieri, panegiricele se făceau prin geamul transparent al DNA. Acum, de când cu eșecul lamentabil al întregului proiect de “asanare morală a societății”, nu mai există decât soluția unor laude ridicole pentru ofițerii de securitate implicați în dosare îndoielnice, sau apare cerința unor măsuri la fel de abuzive.

Așa că imensul beneficiu al ultimelor luni este apariția marilor intelectuali ai neamului în adevărata lor lumină autoritară. Nu este nicio surpriză de proporții aici. În istoria modernă, rolul intelectualilor (acei indivizi cu un ego incomensurabil, pentru care “ideile sunt mai importante decât oamenii” – Paul Johnson) a fost excelent documentat în studii exemplare. Dostoieveski, de pildă, povestea, în Jurnalul său, următorul dialog:

” ‘Poporul nu va tolera așa ceva’, i-a spus cineva, acum doi ani, pe marginea unui subiect, unui occidentalist înfocat. ‘Atunci poporul trebuie nimicit!’ i-a răspuns occidentalistul, calm și maiestuos. Și nu era un oarecare, ci unul dintre reprezentanții intelectualității noastre”.

O versiune similară, locală, poate fi găsită în confesiunea unui eseist ajuns cumva prin sudul României:

“Ar fi greșit să spunem ca zona are un retard istoric. Acolo nu este Europa anilor ’70. Nici măcar a anilor ’50. Ai senzația că ești undeva prin Asia Centrală. Muzica, mirosurile, privirile ostile, femeile cu broboadă (s.n.), vitele și măgarușii, murdăria, gardurile dărâmate, comerțul făcut pe marginea drumului.”

Istoria noastră recentă depune o mărturie consistentă despre caracterul, în esență, fascist pe care elitele occidentalizate din țări ortodoxe îl probează aproape la tot pasul. Este suficient, pentru moment, să ne amintim elanul cu care toată floarea cea vestită a GDS, cu excepția notabilă a lui Alexandru Paleologu, au semnat, la sfârșitul anilor ’90, o declarație de susținere a bombardamentelor efectuate de NATO asupra Serbiei, care au inclus multe victime colaterale. (România nici măcar nu era parte din NATO la acel moment…)

Însă, ultimele luni relevă un spectacol în care ticăloșia și obnubilarea își dau mâna într-un dans macabru. Eseiști de bon ton, adepți ai moderației și relativismului, dilematici subtili în scrieri spumoase, cer, fără niciun fel de dileme interioare, închiderea unor televiziuni incomode pentru povestea facilă de până acum, în care o mână de incoruptibili se luptau pe viața și pe moarte cu o mulțime de corupți. Lidera societății civile autohtone vrea și ea același lucru. Pur și simplu! Un profesor universitar de științe politice dorește sancțiuni internaționale imediate pentru România deoarece nu mai respectă “statul de drept”. Asta deși, timp de 10 ani, anchetele penale “anticorupție” au fost făcute de procurori în colaborare cu ofițeri de securitate, în timp ce generali de securitate declarau că Justiția este “câmp tactic”, iar judecătorii afirmau, fără ezitare, că sunt parteneri ai procuraturii.

La final, ca tabloul ticăloșiei și abuzului să fie complet, presa infiltrată îi desființa pe inculpați prin stenograme trunchiate primite de la procurori ori filma arestările în direct, după ce primeau ponturile de la organele de anchetă. Cert este că acum România trebuie pedepsită deoarece actuala putere vrea să dea o lovitură grea acestui tip de “justiție”.

Un alt profesor de științe politice, liberal convins, cum altfel, susține în mod deschis că scopul scuză mijloacele, așa că orice finețuri legale (drepturi civile) trebuie evitate în lupta “anticorupție”: ticăloșii și familiile lor la pușcărie, iar averile confiscate. Un scriitor mereu în așteptarea premiului Nobel a ajuns la concluzia că singura instituție care funcționează cum trebuie în țara noastră este DNA. Adică Securitatea. (Și Institutul Cultural Român, căci trebuie să finanțeze cineva cultura sincronizată la valorile contemporane.) Cea mai prestigioasă editură din țară a scos un volum intitulat “Eu votez DNA”.

Pe lângă aceste enormități ale unor vedete intelectuale, precizările unor formatori de opinie care ne spun că prin lupta anticorupție “serviciile au preluat dorința de schimbare a societății și au conceptualizat-o” sau că serviciile ar trebui aureolate pentru că au ras clasa politică românească, devin cumva scuzabile, cu tot ridicolul lor prețios.

În fond, nu avem de-a face aici cu cine știe ce original. Este doar încă un efort retoric remarcabil al unor oameni detașați aproape complet de rădăcinile lor de a schimba cu forța o societate. Nu este neapărat o profesiune de credință, deoarece la noi singura profesiune de credință o reprezintă oportunismul. Însă este un efort congruent cu toate încercările intelectualilor români, by and large, încă dinante de 1848, de a împinge țara cât mai rapid spre eschatonul civilizației apusene.

PS. Pentru lămurirea lucrurilor: procesele puse în scenă de Stalin unor foști colaboratori rămân niște făcături în pofida ticăloșiei vizibile a inculpaților.

PPS. Pe structura de taxe, impozite, reglementări și birocrație a României, fără a mai pune la socoteală cultura locală, corupția a reprezentat, de cele mai multe ori, o supapă de supraviețuire economică.

• Romania Libera/ Laurentiu Gheorghe: Doctorul în filosofie Laurențiu Gheorghe, Universitatea București: În ultimii ani, democrația intrase într-o stare de încremenire

L-am invitat pe Laurențiu Gheorghe, doctor în filosofie la Universitatea București, la o dezbatere care își propune să răspundă la întrebarea: sunt democrația occidentală și sistemul său de valori puse în pericol de ascensiunea populismului naționalism și de manipularea informațională? 

Asistăm la un recul al democrației ?

Într-un sens propriu nu, dimpotrivă, este perfect democratic ca elitele să fie înlocuite la urne de către electorat. În ultimii ani democrația intrase într-o stare de încremenire,  aceleași figuri se roteau, cu același discurs și același consens socio-economico-strategic. Faptul că partide și personaje din afara consensului oficial au reușit să ajungă în prim plan este un lucru foarte bun pentru democrație. Reconectează poporul cu decizia politică, democrația se dovedește a fi eficientă în a schimba ceva. Ceea ce reprezintă o împlinire a scopului ei. Democrația se întărește când există alternanță și există competiție pe piața ideilor si a politicilor publice. Faptul că electoratul preferă democratic un discurs în care valorile liberale sunt puse sub semnul întrebării este semnul unei sănătoase reacții critice cu privire la fundamentele organizării noastre sociale și politice, fără de care o democrație riscă să devină o formă fără fond. Intre liberalism și democrație nu este întotdeauna o relație armonioasă, există situații când au interese divergente, din această perspectivă nu democrația este acum în recul ci liberalismul care se vede contestat din ce în ce mai puternic ca urmare a efectelor crizei economice chiar în statele care formează nucleul său dur, statele occidentale.

Mai contează poporul în lumea manipulării tehnologice, a social-media și a demagogiei ?

Abia acum vocea poporului devine extrem de importantă. În vechea organizare în care mass-media era un filtru prin care numai anumite idei reușeau să ajungă la marea masă, poporul nu putea să aleagă decât variantele prea-probate de un anumit consens al elitelor, politice, intelectuale, economice, sociale, care guvernau viața publică.  Fără ajutorul sistemului era imposibil până și unui demagog genial să poată manipula poporul. Practic demagogia era apanajul strict al puterii, ceea ce a făcut de exemplu ca Hitler  sau Stalin   să aibă o influență atât de nefastă , odată ce  un demagog ajunge la putere are monopolul de facto al instrumentelor de manipulare ceea ce face imposibilă contracararea lui pe scară largă. Acum avansul în tehnologia telecomunicațiilor și social media aruncă în aer această paradigmă cu efecte benefice dar și efecte neplăcute. Pentru consensul liberal al elitelor, social media prin excelență greu de controlat reprezintă o breșă  inacceptabilă care  riscă să arunce în aer realitatea “oficială”. Pe de altă parte  revine agora, ideile nu mai au monopol, nu mai exista surse obiective dincolo de orice bănuială, dezbaterea coboară la același nivel, pentru democrație este foarte bine, pentru valorile liberale s-ar putea să nu fie așa de comod. Dar acum poporul trebuie convins pe limba lui, discursul cu autoritate filtrat de sistemul oficial devine un discurs oarecare într-un cor de discursuri concurente și divergente. Abia acum poporul devine un arbitru și vocea lui capătă însemnătate, Asta nu înseamnă neapărat că poporul are dreptate mereu, riscul ca poporul să fie vrăjit de demagogi este cu atât mai mare( nu mai există filtrul), dar simultan și mai limitat (nu mai există monopolul), demagogii pot fi ușor confruntați în public, nimeni nu mai are monopolul canalelor de comunicare.

Daca mesajul public este distorsionat, cum poate fi restabilita legătura intre factorii de decizie si popor ?

Mesajul public nu este distorsionat ci polimorf,  ține de natura sa publică și liberă ca el să conțină distorsiuni, reinterpretări , neînțelegeri, Ceea ce este necesar  acum ca oricând in democrație este o comunicare continuă, multi-direcțională, un angajament din partea elitelor de a aborda  toate păturile sociale și din partea poporului a unui efort de adaptare critică la noua realitate diversă. Aici educația este esențială. O educație care să pună în centru dialogul, cooperarea, discernământul, angajamentul critic. Din păcate o educație centrată pe abilități și pe informații nu reușește să creeze acel fond necesar existenței într-o societate pluralistă angajată continuu într-o dezbatere și negociere. Aici există soluții eficiente doar pe termen mediu și lung. Pe termen scurt o mai mare transparență a factorilor de decizie ar fi salutară, o adecvare a discursului la nivelul de înțelegere comun, și o mai mare înțelegere a unui adevăr fundamental, pe care îl știm de la Aristotel și îl tot repetam fără să ni-l însușim: Poporul și elitele trebuie să colaboreze, mărirea unora este strict legată de bunăstarea celorlalți. Elitele nu trebuie să disprețuiască poporul, iar poporul nu trebuie să își urască elitele. Dar pentru asta trebuie ca ele să comunice mereu, să întrebe, să explice, să negocieze, să tină cont de părerea celorlalți și mai ales să se asculte reciproc.

Laurențiu Gheorghe este teolog și doctor în filosofie, profesor la Universitatea București.