ROMANIA SI ACAPARAREA TERENURILOR AGRICOLE DE STRAINI: “scenariu pentru un dezastru perfect.” CORPORATIILE FINANCIARE achizitioneaza pamanturile prin coruptie, folosind inclusiv INFRACTORI pentru INTIMIDAREA TARANILOR SARACI

11-11-2015 8 minute Sublinieri

MARILE COMPANII PROFITA DE POLITICA AGRICOLA A COMISIEI EUROPENE… DE CARE A FOST RESPONSABIL INCLUSIV PREMIERUL-“MINUNE” DACIAN CIOLOŞ

lucru-tarani-someri

Un studiu comandat de parlamentarii europeni arată că străinii au ajuns să controleze până la 40% din terenul arabil al României. Printre marii proprietari sunt cetăţeni libanezi, conţi austrieci, bănci şi companii de asigurări. Efectele sunt negative atât asupra forţei de muncă, cât şi asupra mediului înconjurător, spune studiul.

Un studiu realizat anul acesta de către Transnational Institute pentru Comisia de Agricultură din cadrul Comisiei Europene atrage atenţia asupra fenomenului de “acaparare” a terenurilor agricole din Europa de Est de către cetăţeni străini din afara UE, analizând, totodată, şi cât teren a fost cumpărat de cetăţeni ai Uniunii Europene, dar din alte ţări decât acelea în care se află terenurile.

Potrivit studiului, România este unul dintre statele care au vândut cele mai mari suprafeţe străinilor. Concentrarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole din Europa de Est este în mod particular alarmantă având în vedere faptul că în tratatele de aderare la UE noile membre state din Europa de Est au obţinut perioade de tranziţie pentru liberalizarea pieţei de fond funciar (…) Informaţiile sugerează că România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia sunt în mod particular puncte fierbinţi ale acestei probleme”, se arată în raport. Menţionăm că în România, potrivit negocierilor pentru aderarea la UE, liberalizarea pieţei funciare a avut loc începând cu 1 ianuarie 2014, moment din care cetăţenii străini au putut cumpăra teren în ţara noastră şi pe persoană fizică.

40% din terenul românesc este exploatat de străini

Potrivit studiului (în care se menţionează că România nu are date oficiale despre acest fenomen, autorii folosind date obţinute din diverse alte surse), în jur de 20%-30% din terenul arabil al ţării aparţine cetăţenilor străini din UE, în timp ce alte 10% aparţin unor persoane rezidente în alte state decât cele UE. Altfel spus, din estimările Transnational Institute, aproximativ 5,3 milioane de hectare (40% din aproximativ 13,3 milioane de hectare) sunt exploatate de străini. Numai în Timiş, spun analiştii Transnational Institute, se estimează că în jur de 150.000 de hectare de teren arabil, adică o treime din total, sunt exploatate de companii italiene.

Mai mult, din datele Institutului, în România se găsesc şi cele mai numeroase ferme atipice deţinute de cetăţeni străini. “Cea mai mare fermă din România (deţinută de străini n. red.) aparţine companiei libaneze Maria Group şi se întinde pe 65.000 de hectare. Având propriul port şi depozit de cereale, grupul exportă carne şi cereale în special în Orientul Mijlociu şi Africa de Est“, se arată în raport.

Analiştii dau şi exemplul Bardeau Holding, un business legat de contele austriac Andreas von Bardeau, al cincilea cel mai mare proprietar de terenuri arabile din UE, care controlează 21.000 de hectare în Arad, Timiş, Caraş Severin şi Argeş. Compania are propria infrastructură de transport, două centre de depozitare cu o capacitate totală de 32.000 de tone, capacităţi de procesare şi activităţi de marketing.

Fondurile de investiţii cumpără teren în România

Motivând că îşi diversifică portofoliul şi grupurile bancare, fondurile de pensii şi marii jucători europeni de pe piaţa asigurărilor au devenit în ultimii ani interesaţi de pământurile arabile din Estul Europei, inclusiv din România. După criza financiară din 2008, aceştia au creat fonduri de investiţii specializate care operează prin filiale locale şi care cumpără teren pentru a-l arenda mai departe pe perioade limitate de timp. Este cazul Rabo Farm Europe Fund, un vehicul investiţional de 315 milioane de euro deţinut de grupul olandez Rabobank şi care operează în Polonia şi România prin intermediul a 14, respectiv trei companii înregistrate naţional. Rabo Farm Europe Fund cumpără teren cu ajutorul unor intermediari locali, pentru a-l arenda ulterior unor fermieri sau antreprenori din ţara respectivă. “Investitorilor în aceste fonduri li se promite un profit de 8-9% pe an, urmare a creşterii preţurilor la terenuri“, se arată în raport.

Totodată, italienii de la Generali, actori importanţi pe piaţa europeană a asigurărilor, deţin 4.500 de hectare în Vestul României printr-o subsidiară locală.

Efectele asupra economiei locale

Studiul vorbeşte şi despre efectele acestui fenomen asupra economiei locale. Creşterea numărului de astfel de exploataţii duce la creşterea numărului de şomeri din agricultură, dar şi a celor care pleacă din ţară pentru a-şi găsi un loc de muncă.

Acest mod de a face agricultură se bazează pe monoculturi, folosirea intensivă a produselor chimice şi a medicamentelor (uz veterinar) în mod preventiv. Efectele apar nu numai asupra mediului şi animalelor, cât şi asupra ratei şomajului din mediul rural. Aceasta întrucât în astfel de exploataţii se lucrează cu foarte puţini oameni. Spre exemplu, Genagricola, divizia pentru agricultură a Generali, care controlează 4.500 de hectare de teren în România, a generat doar 62 de joburi în 2013. În Europa există o corelaţie între scăderea numărului unităţilor de producţie şi numărul de oameni angajaţi în agricultură. (…) Noul val de investitori străini, coroborat cu fuziunile dintre marile corporaţii nu fac altceva decât să crească viteza cu care oamenii din mediul rural pleacă peste graniţe pentru a-şi găsi un loc de muncă“, se mai precizeaza in raport.

Studiul urmează să fie discutat în cadrul Comisiei pentru Agricultură din cadrul Parlamentului European.

Fonduri de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari.

Gigantul bancar olandez Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investițiile sale în România, având în vedere că una dintre sucursalele sale din România „acaparează terenuri” într-unele dintre cele mai sărace și corupte regiuni ale țării.

Rabobank a achiziționat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace, ca parte a unui plan de investiții pe 15 ani, beneficiile financiare plănuite după această perioadă fiind de peste 900 de milioane de euro pentru investitori. Aceaste achiziții s-au făcut prin trei firme care aparțin fondului de investiții Rabo Farm înființat de bancă, fond capitalizat cu 315 milioane de euro, special pentru acest tip de operațiuni în România și Polonia.

În multe cazuri, însă, fondul de investiții a profitat de corupție și a abuzat de cei mai săraci și lipsiți de apărare dintre români, nereușind să respecte standardele de conduită ale băncii, atunci când făcea afaceri cu infractori condamnați și cu politicieni locali. O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda a scos la iveală faptul că, în cel puțin 11 cazuri, terenurile agricole cumpărate de fondul de investiții fac acum obiectul anchetelor procurorilor anti-corupție, având în vedere acuzațiile de fals și înșelăciune.

În alte cazuri, sătenii s-au dus cu jalba la judecătorie și au reclamat fondul de investiții, susținând că ei nu au vândut pământurile pe care Rabo Farm le deține și de pe care își încasează arenda. Am aflat, în urma a zeci de interviuri și a studierii a sute de planuri cadastrale și acte ale instanțelor, că una dintre filialele Rabo Farm a lucrat în cele mai multe cazuri cu intermediari, care l-au angajat pe Gheorghe Papuc, un infractor condamnat, să le găsească terenuri de vânzare.Sătenii mai vârstnici explică cum Papuc a venit la ei în toiul nopții, i-a hărțuit și i-a păcălit să își vândă terenurile. Toți cei cu care am discutat ne-au spus exact același lucru. Că au fost îmbarcați într-un autobuz într-un oraș învecinat, împreună cu alte zeci de consăteni.

Odată ajunși acolo, ei au fost duși într-un bloc, apoi împinși într-o cameră mică puțin luminată și puși să semneze în fața unui notar că renunță la terenuri. Li s-au plătit mai puțin de 80 de euro/hectar, dar nu au fost în stare să numere banii până acasă din cauza întunericului din încăpere și din autobuz. Nimeni dintre cei cu care am discutat nu avea habar cui i-a vândut de fapt terenul. Rabo Farm a cumpărat terenuri în cel puțin 51 de sate românești, toate aflate în zone de câmpie din vestul, sudul și estul țării. După achiziționare, Rabo Farm a dat în arendă pământurile către fermieri români pe care îi numește „arendași pricepuți” și pe care fondul de investiții speră să îi ajute să-și „dezvolte afacerea”.

Dovezile noastre arată că aproape un sfert dintre cei 129 de arendași ai Rabo Farm sunt fie politicieni, fie infractori condamnați pentru diferite infracțiuni, furt, mită sau pentru că au exploatat oameni,  ori baroni locali aflați în strânsă legătură cu oficiali corupți. În satele în care Rabo Farm dă în arendă terenurile unor firme deținute de primar sau apropiate acestuia, localnicii ne-au explicat cum totul este monopolizat, resursele locale și posibilitățile de angajare fiind în mâna unor mici grupuri din preajma primarului.

[…]

Attila Szocs lucrează pentru Eco Ruralis, un ONG românesc care a investigat această problemă de ani de zile. Într-un interviu, acesta plasează Rabo într-un cadru mai larg: ”România este în mod caracteristic o țară agricolă, în care o mare proporție a populației sale este angajată în agricultură. Cu toate acestea, acapararea terenurilor îi determină pe oameni să plece din zonele rurale, generând tendința de exod rural deja bine cunoscută în țările vestice. Dacă populația îmbătrânită și migrația tinerilor devin deja o problemă în zonele rurale, acapararea terenurilor accelerează această problemă și mai mult”.

În Zărand, acaparările ilegale de pământ care au lăsat mulți dintre săteni fără terenuri agricole sunt ultimul cui bătut în sicriul unei deja suferinde comunități de mici agricultori. În două decenii și jumătate de la căderea comunismului, economia micilor agricultori a fost lovită din toate părțile, în primul rând pentru că supermarketurile deținute de străini au redus valoarea produselor agricole, și apoi pentru că piața semințelor a fost monopolizată de multinaționale care vând semințe la prețuri foarte umflate.

Prezentându-se a fi doamna Pocriser, o femeie în vârstă izbucnește în plâns, printr-o crăpătură din gardul ei la marginea Zărandului, în timp ce explică cum terenul ei și al soțului ei a fost furat. ”Era numai un mic teren. Câteva hectare. Însă îl foloseam să ne hrănim și să vindem puțin de ce produceam. Acum s-a dus, nu ne-a mai rămas nimic”.

În broșurile de promovare, Rabo Farm vorbește repetat despre rolul lor în a îmbunătăți calitatea pământului pe care-l cumpără. Când am vorbit cu Dick Van Den Oever, directorul executiv al Rabo Farm, ne-a spus că “munca noastră contribuie la asigurarea hranei și la producția sustenabilă de hrană”, și a adăugat că fondul lor investește în infrastructura necesară pentru creșterea productivității pentru fermele lor. Dar din datele pe care le-am adunat, putem să spunem că în mare parte aceste declarații nu sunt adevărate, și că Rabo Farm a investit foarte puțin sau deloc în managementul sau îmbunătățirea terenurilor agricole. Am vorbit cu arendași ai terenurilor deținute de compania olandeză, fermieri din asociații agricole din zone unde Rabo Farm deține mari suprafețe de teren și am discutat și cu fermieri cu operațiuni de mărimi diverse care au venit în contact cu Rabo Farm. Toți ne-au declarat că fondul nu investește în pământul cumpărat. Unul dintre ei, care are în arendă aproape o mie de hectare de la o companie deținută de Rabo Farm, a răspuns la întrebarea legată de investiții ale companiei în îmbunătățirea pământului că “este pur și simplu o minciună, doar așteaptă ca prețul la teren să crească și pe urmă vor să vândă”. După ce am revenit cu aceste declarații la Den Van Oever, acesta a răspuns că într-adevăr  fondul a investit până în acest moment foarte puțin în îmbunătățirea terenurilor agricole, dar că “plănuiesc să investească în pământ în viitor”.

Consolidarea terenurilor agricole este o altă promisiune a fondului, pentru că olandezii susțin că este vital pentru creșterea productivității și pentru a mări capacitatea de piață agricolă a României. Dar o analiză a imaginilor satelitare din date de cadastru arată că și aceasta este o declarație fără acoperire. Rabo Farm pare să achiziționeze parcele total fragmentate, fără o ordine clară, de multe ori cu parcele de un hectar sau mai mici izolate, departe de următoarele parcele deținute de către fond.    

Aceasta dă impresia că Rabo Farm a cumpărat orice bucată de pământ la care a avut acces, fără o strategie reală de consolidare. Chestionat legat de aceste descoperir, Van Den Oever a răspuns afirmativ, că fondul plănuiește să intre în faza de consolidare după faza de achiziție. Dacă se va întâmpla așa, fondul va trebui să achiziționeze mult mai mult pământ pentru a putea consolida parcelele aflate în proprietatea acum.

Rabo Farm profită de Politica Agricolă Comună a UE

Sylvia Kay efectuează cercetări pe tema justiției agricole din 2011 în cadrul Institutul Transnațional. La începutul acestui an a fost coautoarea unui raport pentru Parlamentul European intitulat ”Extensia Acaparărilor de Terenuri în UE”, care susține că acapararea de terenuri din Europa are implicații serioase pentru securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și protecția socială. ”[Activitățile Rabo Farm] cu adevărat descriu o imagine alarmantă a ceea ce se întâmplă în România. Comisia Europeană în acest moment lasă întreaga problemă la latitudinea statelor membre și politicilor de sustenabilitate ale investitorilor privați. Este clar că acest lucru nu este de ajuns”, a declarat Kay.

De asemenea, ea a menționat că Parlamentul European dezbate în prezent dacă este nevoie sau nu de o investigație oficială asupra problemei acaparării terenurilor în Europa. Ideea potrivit căreia acapararea de terenuri ar putea fi o problemă europeană este nouă. Termenul a fost îndelung asociat cu țările din emisfera sudică și cu imensa, deseori asistată de stat, preluare de terenuri agricole și păduri de către companiile occidentale. Însă în Europa, concentrarea terenurilor în tot mai puține mâini a devenit parte a discursului nostru politic, mai degrabă catalogată drept ”dezvoltare rurală” decât infracțiune economică.

În fiecare an Comisia Europeană alocă miliarde de euro companiilor care cumpără suprafețe mari de terenuri în estul Europei, cu premisa că acestea asistă la concentrarea de terenuri și ridică prețurile terenurilor. Pentru cele patru milioane de mici agricultori din România, aceasta înseamnă că acestea stau pe o resursă extrem de valoroasă. Din 2012, prețurile terenurilor din România au crescut de 25 de ori, iar Rabo Farm crede că acestea vor continua să crească deși într-un ritm ceva mai lent. Deseori, micii agricultori s-au trezit în mijlocul unei lumi de investitori flămânzi și sunt singurul lucru care stă în calea acestora de a face un sac de bani.

”România este un exemplu de scenariu pentru un dezastru perfect”. În economia sa de tranziție, în care accesul și controlul asupra resurselor strategice a plutit de la un regim comunist la oligarhi locali și apoi la afaceri corporatiste, slabul control asupra terenurilor naționale cuplat cu corupția instituțională sau cu pasivitatea au pavat drumul pentru acaparări imense de terenuri cu efecte vaste asupra societății rurale”, a încheiat Szocs, de la Eco Ruralis.

Pentru a afla mai multe despre cât de răspândit este acest fenomen și ce efecte are, este nevoie de mai multă cercetare și fonduri pentru ca această cercetare să fie făcută corect. Sau, chiar mai bine, este nevoie de mai multă transparență și control, adaugă cercetătoarea Sylvia Kay de la Transnational Institute. “Comisia Europeană privește această problemă din unghiul valorilor sale principale, adică din prisma libertății de circulație a capitalurilor între statele naționale. Comisia se încrede în statele naționale și în valorile CSR, de responsabilitate socială a corporațiilor. Dar dovezile din România arată că nu este suficient. Este nevoie de mai multă supraveghere la nivel european, pentru a ne asigura că oamenii pot să controleze ce se întâmplă cu pământurile lor”.

[…]/ integral pe totb.ro

*


Categorii

1. DIVERSE, Agricultura/ Satul romanesc, Razboiul impotriva Romaniei, Vanzarea pamanturilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “ROMANIA SI ACAPARAREA TERENURILOR AGRICOLE DE STRAINI: “scenariu pentru un dezastru perfect.” CORPORATIILE FINANCIARE achizitioneaza pamanturile prin coruptie, folosind inclusiv INFRACTORI pentru INTIMIDAREA TARANILOR SARACI

  1. Stie careva unde a disparut analistul Raoul Weiss ? Au cam disparut toate articolele…

  2. @ Emanuel:

    Si le-a sters si ne-a cerut si noua sa le scoatem. Presiuni…

  3. Nici macar articolul cu “parjolirea Romaniei” ? Se pare ca am lalait-o…

  4. Pingback: POFTIȚI LA ROMÂNIA! (O noua ancheta “In premiera” despre VANZAREA ROMÂNIEI prin VANZAREA PAMANTURILOR: “Aproape 20% din România, o suprafață cât Moldova, NU NE MAI APARȚINE… Teritoriile nu mai sunt acaparate prin războaie.
  5. Pingback: Sir Julian Rose: “MARILE CORPORAȚII CONDUC, guvernele doar le urmează. Corporațiile, lanțurile de supermarketuri, guvernele și UE, toate fac parte dintr-un MARE CLUB. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. AVEȚI O ULTIMĂ
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare