D’ale colonialismului: SCLAVIE MODERNA HIGH-TECH SI TARA CARE SI-A VANDUT UN SFERT DIN TERITORIU

7-09-2012 3 minute Sublinieri

Samsung Electronics şi furnizorii săi din China angajează muncitori minori, îşi forţează lucrătorii la ore de lucru suplimentare şi nu le asigură condiţii de lucru in siguranţă, potrivit unui raport China Labor Watch, preluat de Bloomberg.

Grupul, care monitorizează condiţiile de lucru din China, spune că descoperit “abuzuri grave” la şase fabrici deţinute în Asia de Suwon, Samsung şi furnizori ai Samsung. Printre abuzuri se numără muncă suplimentară forţată care cumulează peste 100 de ore lunar, muncă neplătită şi obligaţia angajaţilor de a sta în picioare 11-12 ore pe zi.

În plus, lucrătorii sunt supuşi la “abuzuri fizice şi verbale”, şi nu au nicio modalitate reală de a face plângere împotriva situaţiei.

Organizaţiile de drepturi ale muncitorilor au extins investigaţiile, asupra fabricilor din Asia, spre Samsung, Dell şi Hewlett-Packard, după ce un lanţ de sinucideri la o fabrică din China a Foxconn Technology Group, furnizor Apple, a atras atenţia asupra condiţiilor de lucru.

“Abuzurile asupra muncitorilor nu se găsesc numai la Samsung. Ele sunt o problemă în toată industria electronicelor“, a spus Kevin Slaten, purtător de cuvânt pentru China Labor Watch.

Samsung îşi verifică “frecvent” fabricile. Compania nu ştie de existenţa vreunui caz de muncitori minori în fabricile sale, a declarat James Chung, purtător de cuvânt al companiei sud-coreene.

Compania are “toleranţă zero” pentru angajarea de minori de către furnizorii săi, şi va înceta orice colaborare cu furnizorii la care se găsesc astfel de abuzuri, a adăugat Chung.

Exploatarea materială a unor țări care până nu demult nu aveau importanță pentru nimeni a devenit aproape monstruoasă.

Un sfert din teritoriul Liberiei a fost vândut pur și simplu în ultimii doi ani, conform unui raport citat de Business Insider, preluat de la The Guardian, care arată că nu doar că 25% din teritoriu a fost vândut, dar cumpărătorii sunt companii din domeniul exploatărilor forestiere.

O cifră și mai înfricoșătoare pentru acest stat vest-african este că 40% din pădurile sale sunt deținute de proprietari privați și riscă să fie preluate de companii care le vor defrișa.

“Dacă te uiți cui au fost date pădurile, devine și mai alarmant”, spune Jonathan Gant, unul dintre autorii raportului, care arată că “a vine pădurile unor companii în felul acesta nu reprezintă o investiție sustenabilă”.

Toate aceste lucruri au loc sub un președinte care este fost economist la Banca Mondială și laureat al premiului Nobel și care îi are pe doi dintre trei fii în poziții cheie în guvern. Un al fiu al președintelui a ocupat până de curând funcția de viceguvernator al Băncii Centrale din Liberia, dar a fost demis chiar de mama sa în urma unui scandal de corupție.

[…]

Povestea care v-o spun astăzi începe fix în 1980, atunci când un sergent analfabet a sărit gardul locuinței președintelui pentru a-i cere personal să deblocheze salariile militarilor. Datorită unei inexplicabile lipse de atenție a gărzilor oficiale, sergentul a reușit să ajungă în dormitorul președintelui care, la ora aceea, dormea. Atunci instinctul l-a făcut să ia una dintre cele mai importante decizii pentru cariera proprie: n-a mai așteptat să-și spună oful ci l-a măcelărit pe bietul om după care s-a auto-proclamat președinte. Personajul nostru se numea Samuel Doe, iar țara despre care vorbim Liberia, una dintre greu încercatele națiuni africane. Prima măsură pe care a luat-o vajnicul Samuel a fost creșterea salariilor armatei, de la 80$ la 250$ și stabilizarea instituțiilor statului prin eliminare, asasinat și intimidare. Astfel, a organizat populare execuții publice ale membrilor fostului guvern, a vânat exponenți ai fostei puteri, a instalat apropiați de-ai săi în fruntea unor noi instituții, toate acestea, desigur, în numele instaurării democrației. Consolidarea puterii și-a asigurat-o prin aducerea în zonele cheie a unor indivizi loiali proveniți din tribul său care reprezenta aproximativ 4% din populația țării. Poate vă întrebați cum și-a asigurat excentricul lider supraviețuirea, cum a reușit să găsească finanțatori ai politicii sale aberante. În prima fază, principalele surse de venit au fost reprezentate de sumele primite de la Firestone, companie având în concesiune suprafețe importante de pădure. Apoi a beneficiat de exportul de minereuri și de tot felul de combinații comerciale dubioase. Adevărata consolidare a venit însă în momentul în care regimul de la Monrovia a semnat un parteneriat strategic cu SUA. Astfel au apărut bazele militare americane, investitorii din industria extractivă și pachetele de susținere a regimului democraticului Samuel, omul care, de altfel, scăpase Liberia de Rusia. La cinci ani de la preluarea puterii, unul dintre principalii săi colaboratori, generalul Thomas Quiwonkpa, a încercat să pună capăt regimului nebunesc al lui Doe printr-o lovitură de stat. Planurile i-au fost dejucate de Doe, ajutat puternic de sprijinul logistic și politic al SUA. A fost momentul în care regimul dictatorial al lui Doe a intrat într-o nouă fază de nebunie, exacerbând teroarea în țară sub presiunea legii bunului plac al dictatorului. Îndepărtarea sa nu s-a putut face decât în 1990, atunci când țara era atomizată și aflată de facto sub controlul unei multitudini de fracțiuni rebele luptând împotriva lui Doe. SUA n-au mai putut sprijini regimul dictatorului nebun, constatând cu surprindere cum Doe a fost capturat, torturat și ucis de către fracțiunea condusă de Prince Y. Johnson. Pentru ca lucrurile să se termine „rotund”, întreg „procesul” a fost filmat, iar imaginea în care Johnson își savura berea alături de urechea tăiată a lui Doe a șocat lumea civilizată. La fel și obsesiva întrebare „unde sunt banii?”, întrebare care, de altfel, l-a și trimis pe Doe în cealaltă lume. Și, totuși, unde erau banii?

Bilanțul regimului lui Doe a scos în evidență o realitate catastrofală și jenantă.  În afara exportului de propagandă, SUA a pompat ajutoare directe de peste 500 milioane de dolari către regimul dictatorului liberian. Desigur, pentru menținerea aparatului său, Doe a avut nevoie de bani suplimentari, iar datoriile externe ale țării au explodat cu peste două miliarde de dolari, ceea ce, raportat la un PIB de doar 300 milioane de dolari a fost de-a dreptul sufocant. Pentru a avea o imagine mai clară referitoare la nebunia petrecută acolo, imaginați-vă că numai beneficiile lui Doe și ale acoliților au fost calculate la aproximativ 350 milioane de dolari. Se pare că micile amănunte precum gradul de îndatorare de peste 400% n-au contat prea mult pentru marile instituții financiare internaționale care au considerat oportun și sigur să finanțeze democraticul regim al lui Doe.

De la povestea dictatorului liberian vă propun să vă teleportați în realitatea României actuale unde un băiat ne spune cu subiect și predicat că are susținerea marelui licurici, ceea ce-i dă dreptul să facă absolut tot ce-i trece prin tărtăcuță. Menționez în treacăt că în doar patru ani s-au evaporat 15 miliarde de euro, în prezent aflându-ne la capitolul „mari investiții americane în industria extractivă. Desigur, instinctul nostru de pașalâc ne face să privim superficial situația, convinși fiind că la un moment-dat se va găsi vreun binevoitor care să ne scape și de beleaua asta. Nu vă iluzionați, nu va mai exista absolut nimeni, soluția fiind strict în mâna noastră. Ceea ce s-a întâmplat în Liberia ne documentează limpede un scenariu cu o probabilitate extrem de mare de a se relua aici. Faptul că suntem în Europa poate fi un avantaj, în sensul în care realitățile din teren nu pot fi trecute ușor cu vederea. Dar pentru aceasta e nevoie de o mobilizare civilizată a celor care au votat pentru demitere.

[…]


Categorii

1. DIVERSE, Batalia pentru resurse, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “D’ale colonialismului: SCLAVIE MODERNA HIGH-TECH SI TARA CARE SI-A VANDUT UN SFERT DIN TERITORIU

  1. Padurile planetei, sursa de bogatie pentru unii. Incalzirea globala datorata defrisarilor, saracie pentru marea majoritate. Nemernicii! Da, la noi cum e?

  2. “Faptul că suntem în Europa poate fi un avantaj, în sensul în care realitățile din teren nu pot fi trecute ușor cu vederea” Aham… referendumul ne-a demonstrat ca europa a vrut sa tina ochii strans inchisi; tare mi-e ca ii va deschide doar daca va simti miros de sange. Sa nu fie. Nu mai vrem un alt ’89 in care sa moara oameni vinovati doar de idealism si sperata in mai bine

  3. Pingback: Politicieni + Capital = Coruptie! | Secolul 21: civilizatia ca tinta
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare