SECESIONISM IN BELGIA SI IN MAREA BRITANIE: flamanzii vor confederatie, scotienii tin referendum pentru independenta/ UE SI SINDROMUL IUGOSLAV

16-10-2012 5 minute Sublinieri

Victoria secesionistilor flamanzi in alegerile municipale si apelul liderului lor Bart De Wever de a negocia o confederatie constituie un semnal de alarma in Belgia, in contextul european al cresterii fortei revendicatiilor separatiste in Catalonia si in Scotia, scrie AFP. Bart De Wever, carismaticul lider al Noii Aliante Flamande (N-VA), a reusit sa castige Anversul, cel mai mare oras al Flandrei, in detrimentul socialistilor.

Promotorii independentei au reusit victorii in marea parte a Flandrei, realizand in general un scor mai mare de 25%, chiar daca aliantele intre partidele traditionale (liberali, crestin-democrati, socialisti si ecologisti) ar trebui sa mentina N-VA in afara puterii in numeroase comunitati. De Wever i-a cerut imediat premierului belgian francofon Elio Di Rupo sa negocieze cu el o “reforma confederala” care sa mearga mult dincolo de transferurile de competente spre regiuni care figureaza in programul executivului actual. “Acest guvern care nu face decat sa taxeze, care nu este sustinut de majoritatea flamanzilor, este inacceptabil, trebuie sa inceteze”, a acuzat acesta.

Succesul lui Bart De Wever se bazeaza pe capacitatea sa de a pune alaturi sentimentul identitar flamand, rod al unei lungi traditii nascute in secolul al XIX-lea, cand Belgia era dominata de francofoni, si convingerile de dreapta ale unei mari parti a electoratului flamand, afirma analistii. “Flandra asteapta mai mult liberalism economic decat politica actualului guvern, limitand, spre exemplu, alocatiile de somaj in timp sau punand punct indexarii automate a salariilor cu inflatia”, explica politologul Pierre Vercauteren, de la universitatea din Mons.

“Cazul flamand este clar legat de contextul belgian“, subliniaza Amandine Crespy, de la Institutul de studii europene al Universitatii libere din Bruxelles. In momentul in care seful guvernului britanic David Cameron a acceptat luni organizarea, in 2014, a unui referendum pentru independenta Scotiei, si cand Catalonia cunoaste un puternic acces secesionist, Amandine Crespy noteaza similitudini intre miscarile de independenta din Europa.

De la nordul Italiei si pana la Catalonia, ele se bazeaza pe un un anumit “egoism cultural” asociat cu un “egoism financiar“, spune ea. Dar nicaieri nu se manifesta o astfel de suprapunere ca in Flandra intre aceste doua componente, adauga aceasta. Elio Di Rupo, care conduce de la finele lui 2011 o coalitie de sase partide (trei flamande si trei francofone) nu a raspuns cererilor formulate de Bart De Wever.

“Agenda politica nu va fi modificata imediat”, spune Vercauteren, care subliniaza ca Bart De Wever va exersa o puternica presiune asupra celor trei partide flamande din coalitie pana la legislativele din iunie 2014, o data considerata de multi drept “momentul adevarului” pentru Belgia.

Premierul Marii Britanii, David Cameron, a semnat, luni, la Edinburgh, acordul cu privire la organizarea referendumului privind independenta Scotiei. Votul istoric, programat sa aiba loc in 2014, ar putea conduce la ruperea Regatului Unit, dupa mai bine de 300 de ani. David Cameron si liderul scotian Alex Salmond au semnat acordul, prin care se decide desfasurarea referendumului in 2014, scrie France24.

Referendumul va cere votantilor sa raspunda cu “da” sau “nu” la intrebarea daca doresc ca Scotia sa iasa din uniunea de 305 ani cu Anglia. Cameron se opune unei ruperi a uniunii, sustinand ca Marea Britanie este mai puternica impreuna, iar sondajele de opinie releva ca doar 30-40% dintre scotieni sustin independenta. Intelegerea de luni este startul a doi ani de campanie pentru Partidul National Scotian, pro-independenta, Conservatorii lui Cameron si partenerii lor de coalitie, Liberal Democratii, si Partidul Laburist.

“Nu cred ca Scotia isi permite sa stea pe propriile picioare si cred ca trebuie sa facem parte dintr-un sistem mai mare. Marea Britanie ne-a servit rezonabil de bine in ultimii 300 de ani si nu vad de ce am schimba acum situatia”, a afirmat parlamentarul scotian laburist John Robertson. Intelegerea de luni este insa o victorie pentru premierul Scotiei, Alex Salmond. “Intelegerea va permite Scotiei sa faca un pas important spre independenta si asta inseamna sa cream o Scotie mai corecta si mai prospera. Abia astept sa lucram pozitiv pentru un vot ‘da’ in 2014″, a spus Salmond. La vot vor putea participa, in premiera, si votantii cu varsta de 16 si 17 ani.

Scotia si Anglia au avut un singur monarh din 1603 si au fost conduse de un singur Parlament, la Londra, din 1707. In 1999, pentru prima data de atunci, in urma unui referendum, a fost instituit un Parlament scotian. Guvernul scotian are in prezent atributii in domenii precum sanatatea si educatia, iar zona are un sistem juridic separat. Salmond a declarat ca doreste sa mentina lira sterlina si monarhul britanic drept sef al statului. Nu se stie insa cum vor fi impartite veniturile din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului.

Nordul câştigă banii, sudul îi cheltuie: iată o frază care circulă în zona euro, dar care suna la fel, cu un sfert de secol în urmă, în fosta Iugoslavie. Politicienii europeni ar face bine să examineze cocteilul toxic care, acolo, a agravat opoziţia dintre nord şi sud – susţine un jurnalist olandez.

Olaf Tempelman

La noi un prânz ţine zece minute, la ei trei ore. Aici banii se câştigă prin muncă, acolo prin mită. De ani de zile, banii curg dinspre noi spre ei. Banii se câştigă în nord şi se scurg în sud”. Litania de mai sus pare rostită de un eurosceptic din nordul de azi al Europei. Am găsit-o însă recitind nişte însemnări pe care mi le-am făcut în 1990, în timp ce traversam cu trenul fosta Iugoslavie. Interlocutorul meu din nord îmi explica atunci de ce republicile nordice voiau să părăsească “monstruoasa” federaţie.

Fostul stat multietnic Iugoslavia a fost, în multe privinţe, o Europă în miniatură. În nord, salariile erau de trei, patru ori mai mari decât în sud. Spre deosebire de nord, sudul se confrunta cu o rată ridicată a şomajului. Şi, la fel ca în zona euro, în fosta Iugoslavie se observa o anumită neputinţă în raport cu autorităţile “îndepartate”, de care oamenii nu se simţeau reprezentaţi. UE se confruntă cu un deficit democratic; Republica Socialistă Federativă Iugoslavia – statul comunist multietnic conceput de Tito (1892–1980) – a fost, în realitate, un sistem politic monopartit.

Europenii din nord înjură Bruxelles-ul; pentru sloveni şi croaţi, Belgradul simboliza tot ce nu mergea cum trebuie: din cauza Belgradului ne scapă nouă banii printre degete, Belgradul e o adunătură de birocraţi incompetenţi şi paternalişti. În fosta Iugoslavie, simbolul “autorităţilor îndepărtate” era tot o monedă unică, dinarul. Auzeai peste tot că alianţa cu celelalte popoare nu era decât un proiect ideologic de laborator, o construcţie artificială.

Transferul de bani a fost acceptat în republicile nordice câtă vreme prosperitatea era în creştere, iar locuitorii nu observau mare lucru din întrepătrunderea cu celelalte regiuni. Situaţia s-a schimbat când, în anii ’80 – Tito abia murise –, a început declinul economic, iar nordul s-a văzut în situaţia de a proteja sudul de faliment. Un sloganul des auzit azi în nordul Europei – nici un cent pentru ţările parazite” – seamănă frapant cu vechea formulă slovenă: “nici un ban pentru fripturişti”.

Aparatcici şi corifei

De asemenea, mişcările populiste din anumite ţări-membre UE seamănă cu cele survenite în Iugoslavia acum un sfert de secol. Există similarităţi între politicieni ca Le Pen sau Geert Wilders [politician olandez naţionalist, fondator al PVV, partid populist de extremă-dreapta] şi Franjo Tudjman sau Slobodan Miloşevici. Cu toţii s-au impus printr-un discurs naţionalist care fusese tabu înainte de ascensiunea lor. Cu toţii au răspuns frustrărilor împotriva unor autorităţi care-şi atribuiau, chipurile, banii şi puterea “poporului lor”.

Nu e locul aici să demonstrăm că PVV sau Adevăraţii Finlandezi vizează epurări etnice. Dar nici Miloşevici n-a avut în vedere asemenea epurări: el a fost, în primul rând, un politician oportunist, care obişnuia să gândească pe termen scurt.Cu toate că e responsabil în mare măsură de distrugerea Iugoslaviei, el n-a premeditat-o câtuşi de puţin.

Există destule asemănări dureroase între corifeii Uniunii Europene şi aparatcicii lui Tito. Asemeni acestora din urmă, şi ei par neplăcut surprinşi ori de câte ori primesc semnale de nepopularitate. Ambele categorii de lideri se ascund parcă într-un fel de cocon din care nu le place să iasă.

Conducerea Consiliului European seamănă cu preşedinţia asigurată prin rotaţie în Iugoslavia anilor ’80. Preşedinţii iugoslavi aveau, în republicile care făceau parte din federaţie, un renume asemănător cu cel al lui Herman Van Rompuy la noi, în Olanda: erau aleşi “undeva departe”. Următoarea afirmaţie îi aparţine lui Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogrupului: “Ştim foarte bine ce avem de făcut. Un singur lucru nu ştim: cum vom putea fi realeşi dacă facem ceea ce ne-am propus”. Sunt cuvintele unui lider care se teme de populaţie – faptul că trebuie creată o bază democratică presupune amânare şi compromisuri.

Naţionalismul în încercarea democraţiei

Diminuarea bazei democratice pentru Europa ar putea să aibă însă consecinţe mai grave decât amânarea. Declinul Iugoslaviei ne învaţă, printre altele, că, într-o regiune în care există o opoziţie economică între nord şi sud, uniunea monetară e ameninţată dacă oamenii nu sunt coresponsabilizaţi în mod cât de cât democratic. În vremuri de prosperitate, ei o acceptă cu uşurinţă; în vremuri de recesiune însă, văd în ea cauza tuturor relelor.

Diferenţa cea mai importantă faţă de fosta Iugoslavie constă în faptul că Uniunea Europeană e alcătuită din state naţionale democratice. Populiştii şi naţionaliştii sunt contracaraţi de forţele democratice. Dacă ar fi existat o bază democratică şi un sistem politic democratic, dezbatere deschisă şi presă liberă – se speculează adesea –, federaţia ar fi supravieţuit.

Politicienii aleşi din statele naţionale europene pot asigura această bază democratică transformând uniunea monetară din ceva ce le-a fost impus cetăţenilor în ceva ce le aparţine. Altfel, în orice situaţie de criză sau de fiasco, măsurile pe care alegătorii le consideră “impuse de Bruxelles” vor da apă la moară forţelor antieuropene. Acestea din urmă nu pot să provoace o implozie bruscă a Uniunii, ci nemulţumiri şi obstrucţii crescânde, care nu vor dispărea decât dacă valoarea măsurilor e evidentă, putând fi demonstrată convingător de politicienii aleşi.

Legaturi:

*

 

[…] Daca ii deposedezi pe oameni de drepturile lor de a-si construi singuri viitorul, sa traiasca dupa propriile lor reguli, daca le iei nationalitatea, atunci risti sa faci ceva – ceea ce noi deja am facut in 1920 cu Iugoslavia. Atunci am luat diferite state balcane fortandu-le intr-o uniune impotriva voii lor, sub o noua identitate si stim cu totii de lucrurile groaznice care se intampla acolo din 1990 incoace de cand tarile acestea se lupta intre ele pentru redobandirea drepturilor pe care le-au pierdut: indpendenta, autodeterminarea, democratia, libertatea.

Nu trebuie sa permitem Uninii Europene sa comita aceleasi greseli. […]

 


Categorii

1. DIVERSE, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “SECESIONISM IN BELGIA SI IN MAREA BRITANIE: flamanzii vor confederatie, scotienii tin referendum pentru independenta/ UE SI SINDROMUL IUGOSLAV

  1. sa ne amintim ca s-a inceput cu cehoslovacia, yugoslavia, acum cu spania, marea britanie, romania si bineinteles petrcerea continua, oare ce va mai urma?!

  2. Pingback: Radu Portocala: Regionalizarea si federalizarea Romaniei erau si pe agenda Germaniei NAZISTE. DE LA AL TREILEA REICH SI URSS LA UE SAU DINAMICA DEZMEMBRARII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: Regionalizarea: pre-conditia GUVERNULUI MONDIAL/ Federalizarea Europei si faramitarea statului national/ Nationalistii catalani insista in obtinerea INDEPENDENTEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: Laszlo Borbley: conceptul de STAT NATIONAL E PERIMAT/ Adrian Majuru: DEMISTIFICAREA utopiei periculoase a AUTONOMIEI TINUTULUI SECUIESC - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: BISERICILE SI MANASTIRILE STRAVECHI DIN KOSOVO - ASEDIATE, INCENDIATE SAU PROFANATE DE ALBANEZI. "Fantoma secesionismului bantuie prin Europa si poate deveni pandemica". SCENARIU CU REPETITIE PENTRU TRANSILVANIA? - Razboi întru Cuvânt - Recoma
  6. Pingback: Henry Kissinger: BALCANIZAREA SI DESTRAMAREA SIRIEI AR FI CEL MAI BUN REZULTAT [video]. Fragmentarea statelor natiune si tulburarile sociale sau PRIN HAOS LA NOUA ORDINE MONDIALA - Recomandari
  7. Pingback: MIZELE SECRETE ALE REGIONALIZARII. De la statul natiune la statele regiuni - Recomandari
  8. Pingback: SCOTIA – periculos de aproape de INDEPENDENTA. Marea Britanie SE “BALCANIZEAZA”?/ Autonomia TINUTULUI SECUIESC incalca flagrant CONSTITUTIA ROMÂNIEI. Proiectul UDMR – TEXTUL INTEGRAL - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare