O NOUA RUPERE A SERBIEI? Autonomia VOIVODINEI pe agenda SUA si Germaniei

22-11-2012 2 minute ~~Sublinieri~~

Capital: “Problema voivodineană” a fost internaţionalizată

În momentul în care Voivodina a fost vizitată de ambasadorii a trei state occidentale influente, puţini oameni politici sârbi nu şi-au amintit recenta declaraţie a liderului Ligii Social-Democraţilor din Voivodina, Nenad Canak, care acum trei luni spunea că problema Voivodinei trebuie internaţionalizată şi că el personal “în perioada următoare va avea contacte cu reprezentanţii comunităţii internaţionale“, scrie presa sârbă.

Anunţând formarea “Frontului pentru autonomia Voivodinei“, care va lupta pentru modificarea Constituţiei Serbiei şi va promova o altă definire a Voivodinei, Canak a apreciat că internaţionalizarea acestei probleme nu înseamnă apariţia tancurilor pe străzile Serbiei şi Voivodinei, ci “evitarea posibilităţii ca Serbia să fie din nou bombardată”.

Cu adevărat, Canak a avut dreptate, un nou conflict este cel mai puţin probabil, când nou-numitul ambasador al SUA la Belgrad, Michael Kirby, şi ambasadoul Austriei, Johannes Aigner, au discutat la Novi Sad cu premierul voivodinean, Bojan Pajtic şi preşedintele Parlamentului Voivodinei, Istvan Pastor, iar ambasadorul Germaniei, Heinz Wilhelm, s-a întâlnit la Subotica cu primarul Modest Dulic.

Ambasadorii au anunţat noi investiţii în capacităţile economiei voivodinene şi au fost de acord cu Pastor că Voivodina, “prin promovarea identităţii sale şi aplicarea consecventă a politicilor europene, va fi locomotiva dezvoltării şi în acest fel va contribui la accelerarea procesului de integrare a Serbiei în Uniunea Europeană”.

Sunt aceste vizite o coincidenţă sau un mesaj adresat puterii de la Belgrad, că “problema voivodineană” s-a internaţionalizat, după ce Curtea Constituţională a Serbiei a declarat Statutul provinciei neconstituţional? Să reamintim că după vizita lui Pastor la Bruxelles, comisarul european pentru extindere, Stefan Fule, a transmis că va “prezenta puterii de la Belgrad poziţia Comisiei Europene faţă de problema autonomiei Voivodinei, va solicita o analiză a situaţiei financiare a provinciei şi va monitoriza următoarele decizii ale Curţii Constituionale pe această temă”.

Directorul Centrului pentru regionalizare, Aleksandar Popov, consideră că vizita ambasadorilor reprezintă o modalitate prin care atrag atenţia că nu numai problema Kosovo este obiectul îngrijorării UE, că nu numai pentru Kosovo se solicită îndeplinirea anumitor condiţii, “ci se aşteaptă ca Belgradul să aibă o abordare corectă faţă de Novi Sad şi să nu restrângă această autonomie, care şi aşa este trunchiată”.

Popov avertizează că după decizia Curţii Constituţionale, prin care 20 de articole ale Legii privind atribuţiile provinciei sunt scoase în afara legii, totul se desfăşoară într-un cerc vicios.

“Deşi premierul Serbiei, Ivica Dacic, a anunţat un dialog politic pentru găsirea unei soluţii, a trecut aproape o jumătate de an, iar dialogul nu a început. Dacic şi Pajtic s-au întâlnit, dar au discutat doar protocolar, iar conţinutul acestor discuţii nu anunţă că problema va fi rezolvată prea curând“- declară Popov.

Nici istoricul Branko Radun nu consideră aceste vizite o coincidenţă şi reaminteşte că cei trei sunt ambasadorii acelor state care “au anumite aşteptări în ce priveşte Voivodina”.

“Într-un fel este un mesaj pentru elita politică din Serbia, că tema autonomiei Voivodinei este monitorizată şi că suntem un stat sub tutelă internaţională” – consideră Radun şi constată că în ultimele două secole aceasta nu este ceva nou pentru Serbia, “deoarece mai mult a fost aşa şi nu altfel“. Ilustrându-şi părerea că această situaţie devine periculoasă pentru că puterea provinciei caută sprijinul statelor străine în lupta pentru autonomie, Radun avertizează că partidele politice se implică mult prea mult în relaţiile dintre autorităţile republicii şi provinciei, chiar şi atunci când este vorba de aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale.

“Din păcate, aceasta este o realitate specifică nouă, deşi politicienii nu vor să recunoască deschis. Elita noastră politică nu vorbeşte deschis despre asta, deoarece nu este ceva cu care să se mândrească, dar cred că ar trebui să se spună clar ce se solicită din partea noastră, pentru că suntem o ţară mică supusă presiunilor, o ţară (semi)independentă şi abia apoi trebuie să vedem ce este de făcut” – propune Radun, care consideră că este nevoie de transparenţă, că într-un fel ar trebui să existe o presiune a opiniei publice asupra oamenilor publici care în exterior defăimează propria ţară.

“Este o problemă de conştientizare a elitei politice, dar răspunderea este împărţită şi de putere şi de opoziţie, este adevărat, inegal” – concluzionează Radun.

SURSA: POLITIKA, RADOR

Legaturi:

Austria, autonomia Voivodina, autonomie, Germania, Kosovo, Serbia, Novi Sad, Serbia, SUA, Uniunea Europeana, Voivodina

4 Commentarii la “O NOUA RUPERE A SERBIEI? Autonomia VOIVODINEI pe agenda SUA si Germaniei”

22-11-2012 15:08

Banatul revine Romaniei nu ?

Suntem in plin razboi…

utzu

23-11-2012 00:22

C2..
Suntem în plin război, doar că banatul nu prea revine României..

apropo de ştirea de mai sus, o cheie interesantă de înţelegere poate fi extrasă şi din următoarele:
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/trans/main/ter/Countries/Corridors/corr10.jpg

Cu verde e South streamul rusesc a cărui început de construcţie va fi inaugurată de Putin însuşi. La Indija (Voivodina) urma să fie amenajat cel mai important nod energetic rusesc din Balcani.

Pentru cititorii de limbă franceză, un scurt extras factual:

La Voïvodine est une des deux Provinces Autonomes de la Serbie. Peuplée de 2.031.000 habitants et contrôlant tout le cours du Danube en Serbie, la Voïvodine est une riche région agricole, qui fournit un tiers du blé du pays. Bien que les Serbes y soient maintenant majoritaires (65%), elle compte une forte minorité hongroise (290.000 habitants) et 26 minorités ethniques.

Or la Voïvodine occupe une position stratégique entre l’Europe centrale et les Balkans, passage obligé vers la Hongrie et la Roumanie. Traversée du Nord-Ouest au Sud-Est par le Danube, la Voïvodine fait donc partie du système de canaux à grand gabarit Rhin/Main/Danube.

Les couloirs européens IV (Berlin-Mer Noire) et X (Autriche-Mer Egée) la traversent, ainsi que les tracés des futurs gazoducs « South Stream » et « Nabucco ». C’est pourquoi les grands industriels autrichiens, hongrois et russes tentent de s’implanter en Voïvodine. Les compagnies autrichienne O.M.V. et hongroise M.O.L. ont manifesté leur désir de racheter la compagnie pétrolière serbe N.I.S. ; O.M.V. s’était intéressée dès 2006 à l’acquisition d’une raffinerie à Novi Sad. Mais les Russes ont été plus rapides et Gazprom a acquis 51 % de N.I.S. en décembre 2008. La Voïvodine est ainsi devenue le terrain d’une confrontation stratégique entre une Russie misant sur la Voïvodine comme couloir énergétique vers l’Europe et de contournement de l’ « ennemi » ukrainien ».

Ce n’est pas par hasard que Gazprom a décidé en janvier 2008 que le principal centre de stockage gazier russe dans les Balkans serait établi dans le futur en Voïvodine.

En octobre 2008, le Parlement de Novi Sad a examiné un projet de nouveau statut lui conférant tous les attributs d’un Etat (gouvernement, banque centrale et représentations à l’étranger). Mais derrière cette question constitutionnelle se cache la question du séparatisme hongrois. Dans un document de la « Coalition hongroise », son dirigeant Istvan Pastor déclarait explicitement : « Le but de la coalition hongroise est la consolidation significative de l’autonomie de la Voïvodine à travers la modification de la Constitution de la République de Serbie, pour la reconstruction dans notre Province du législatif, de l’exécutif et, en partie, du judiciaire». [sună cunoscut? n.m.Utzu]

Ainsi, la Hongrie pourrait reconnaître la Voïvodine comme un Etat, faisant dès lors de la Serbie une Fédération serbo-hongroise. En fait, la Voïvodine constitue aux yeux de ses dirigeants un bloc multinational au nord du Danube, sorte de zone-transitoire entre Serbie et Hongrie : elle aurait vocation à devenir une Eurorégion rattachée à l’Europe centrale, aux confins méridionaux de l’U.E.

Conclusion

La petite Serbie se trouve donc à un moment-clé de son histoire : soit elle intègre le giron de l’U.E. et oriente son économie sur un axe nord-sud, soit elle s’arrime à un bloc oriental guidé par la Russie.

Dans la perspective d’une intégration accélérée à l’espace euro-atlantique, la Serbie deviendrait à nouveau, comme elle l’a été au début du XX° siècle, la nation centrale des alliances occidentales dans les Balkans; cela lui permettrait de rentrer de plain-pied dans la mondialisation, en devenant le pivot des échanges intra et extra européens sur les marges de l’UE. Cela explique que le camp libéral en Serbie soit aussi accroché à l’axe UE/USA. En relevant les valeurs européennes de la Serbie, ils veulent à tout prix s’arrimer à un des pôles majeurs de la Triade, même si cela passe par l’abandon de la souveraineté nationale et par l’émiettement territorial.

Par contre, si la pénétration économique de la Russie continue à ce rythme, il est à craindre que la Serbie ne se transforme en point d’accroche avec l’Eurasie. En effet, il est incontestable que face à ces menaces centrifuges (Kosovo, Voïvodine) et à la crise économique durable, un mouvement d’opinion s’est répandu en faveur de la recherche d’un allié sûr et économiquement solide: c’est la Russie qui joue ce rôle, comme cela pourrait à l’avenir être la Chine.

Il est intéressant de voir dans cette configuration le cheminement de la Bulgarie, nation traditionnellement russophile mais dans l’espace euro-atlantique. Des similitudes apparaissent avec la Serbie, comme les forts investissements russes et la russophilie du peuple bulgare. Mais à la différence de la Serbie, les pressions économiques n’ont pas débouché sur des mouvements centrifuges : la position plus centrale de la Serbie explique les visées territoriales à l’œuvre chez cette dernière.

Dans ce contexte, le combat entre Occidentaux et Russes pour l’acheminement du gaz d’Asie centrale vers l’Europe prend tout son sens. Gazprom a su par une habile politique fondée sur des investissements chez ses alliés étendre son réseau à tous les pays des Balkans, mais l’U.E. et les Etats-Unis n’ont pas dit leur dernier mot.
http://rge.revues.org/2928

Nu e vorba doar de blocarea South stream, cât şi de blocarea culoarelor europene IV (Berlin-Marea Neagră) şi X (Austria-MArea Egee).
Cât despre banatul sârbesc.. de-am rămâne noi cu ţara întreagă!
Iertaţi! Doamne, ajută!

Pingback: Istoricul Petre Turlea: "Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania". REGIONALIZAREA - INCEPUTUL DISOLUTIEI STATULUI NATIONAL UNITAR! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Pingback: INUNDATIILE CATASTROFALE DIN SERBIA SI DUBLA MASURA A OCCIDENTULUI. Sarbii – popor de “fascisti” care nu merita CAMPANII UMANITARE? - Recomandari