SFANTA LUMINA A VENIT LA IERUSALIM si in 2015 (video). Slava Tie, Dumnezeul nostru!

11-04-2015 4 minute Sublinieri

UPDATE: IMAGINI ELOCVENTE DE ASTAZI CU SFANTA LUMINA CARE NU ARDE IN PRIMELE MINUTE!

***

***

UPDATE: Fragment extins al transmisiunii LIVE de la TRINITAS TV, cu interviuri, reportaje si comentarii din studio si de la Ierusalim (11 aprilie 2015)

Sfânta Lumină de la Ierusalim s-a aprins, sâmbătă, în jurul orei 14.15, după aproape cinci minute de la intrarea în Mormântul Sfânt a Patriarhului Ierusalimului, Teofil al Treilea, şi a fost împărţită clericilor şi credincioşilor aflaţi în Biserica Învierii care adăposteşte Sfântul Mormânt.

Procesiunea pentru coborârea Luminii Sfinte a început la Ierusalim în jurul orei 13.00. Biserica Sfântului Mormânt a fost înconjurată de trei ori, după care Patriarhul Ierusalimul, însoţit de mai multe delegaţii, s-a îndreptat spre Sfântul Mormânt, trecând printre cei aproape 5.000 de oameni, care au reuşit să pătrundă în biserică.

Patriarhul a intat în Sfântul Mormânt în jurul orei 14.10, după ce a fost percheziţionat de poliţişti necreştini.

După doar cinci minute de rugăciune, Patriarhul a ieşit cu Lumina Sfântă pe care a împărţit-o credincioşilor adunaţi în biserică.

Alte mii de oameni se află în afara bisericii, lumina ajungând la ei după aproape 20 de minute.

După sosirea Luminii, clopotele din cetate au bătut continuu.

Întreaga procesiune a fost transmisă, în direct, pentru prima dată în România, de televiziunea Trinitas, a Patriarhiei Române.

O delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a participat la slujba de la Ierusalim, urmând să aducă în ţară, în jurul orei 19.00, Lumina Sfântă, cu o aeronavă specială.

Lumina Sfântă va fi oferită la slujba de Înviere de la ora 24.00, de către Patriarhul Daniel clerului şi credincioşilor prezenţi la Catedrala patriarhală. Protoieriile din Arhiepiscopia Bucureştilor şi alte eparhii ale Patriarhiei Române din sudul ţării vor trimite delegaţi la Aeroportul Internaţional “Henri Coandă”, la salonul oficial, sâmbătă, în jurul orei 19.00, pentru a primi Lumina Sfântă de la Ierusalim şi a o oferi preoţilor şi credincioşilor.

Tradiţia Patriarhiei de a aduce în ţară Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost instituită în 2009 de PF Daniel.

Sfânta Lumină de la Ierusalim sau “Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment. În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini, a cărei origine nu este cunoscută, există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Restul slujbei este săvârşită întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.

În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului: una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut, şi alta din anii ’90 aparţinând unei anume Ioanna Tsekoura, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa “Lumina Sfântă de la Ierusalim”.

Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă. Primul este perchiziţionarea Sfântului Mormânt, care durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate, care încep la ora 10.00, şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi. Cel de-al doilea eveniment neliturgic este sigilarea uşii Sfântului Mormânt şi are loc la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.

În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă: “Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”. Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă “Lumină lină”, patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare.

După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar, veşmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfăşurat în groapă, intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă. În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi.

În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte. “Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, Dătătorule- de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoştinţei Tale, Carele ai umplut de lumină şi bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici şi cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinţii Tăi apostoli, Ţie Îţi mulţumim că prin credinţa cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină şi ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez şi am văzut slava Ta plină de har şi adevăr ……şi noi Te chemăm şi Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăţi acest dar de sfinţire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului şi de-viaţă-purtătorului Tău Mormânt şi să binecuvântezi şi să sfinţeşti pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, şi să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălaşuri unde străluceşte lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale”, se spune într-un fragment al acestei rugăciuni.

După patriarhul ce rosteşte rugăciunea, se spune că o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Adierea dispare, pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului “adună lumina cu mâinile şi o aşează în vasul de aur“. Din vas, el aprinde apoi mănunchiurile de lumânări, iese din mormânt şi le împarte clericilor de diferite confesiuni şi credincioşilor.

Fostul patriarh al Ierusalimului Diodor I povestea în 2008 despre momentul sfânt al aprinderii luminii la Biserica Învierii: “Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revărsa o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot mormântul, aşa încât oamenii de afară văd mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! – niciodată nu mi-am ars bărba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înaltă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără, ies şi dau Focul întâi patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în biserică.”

vlcsnap-2015-04-11-15h34m27s207

Vedeti si:

1428665835-2154


Categorii

1. DIVERSE, Lumina de la Ierusalim, Minuni, Pastile/ Invierea, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “SFANTA LUMINA A VENIT LA IERUSALIM si in 2015 (video). Slava Tie, Dumnezeul nostru!

  1. Pentru cei carora neputinta noastra ne face cu anevoie a ne apropia de Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, sa nu uitam ca exista mijlocitori precum Sfanta Maicuta Domnului si toti sfintii Sai.
    Unul din sfintii Sai si a carui pomenire se face in ziua de 11 Aprilie este si Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, facator de minuni si inainte vazator cu duhul.

    “… ti-ai pus sufletul tau pentru ocrotirea multimilor flamande si inspaimintate ce alergasera la tine ingrozite de urgia cea pagana, ca, inca in priveghere fiind cu toata obstea ta, carute cu grau in graba si soseau; iar ostile pagane intelegand ocrotirea cea de sus si sfintenia ta, s-au intors rusinate, lasandu-ne amintire peste veacuri ‘fantana turcului’.
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite! ”
    (din acatistul Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica)

    http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html

    Slava lui Dumnezeu ca ne-a trimis si de asta data Sfanta Lumina Lui si ca prin aceasta minune dumnezeiasca ne arata ca oricat de rai, de spurcati si de neputinciosi am fi noi, El este multmilostiv si este alaturi de noi asteptand sa ne intoarcem de la caile noastre rele si ca nu ne va lasa in veac.

  2. Slava lui Dumnezeu pentru ca a pogorat si de aceasta data Sfanta Sa Lumina peste lume! Domnul ne cerceteaza si anul acesta in durerile si neputintele noastre…Nu ne parasi Doamne, alunga cu Sfanta Ta Lumina intunericul greu care s-a lasat peste lume si peste noi toti si ne mantuieste! Amin!

  3. Hristos a inviat!
    Titlul suna de parca ar trebui sa ne asteptam ca LUMINA LUMINATORULUI sa nu mai vina.Nu dupa pacatele noastre da, ci dupa a LUI mila.DOAMNE AJUTA!

  4. HRISTOS A INVIAT!

  5. ADEVARAT A INVIAT!

  6. Hristos a inviat!
    Sarbatori cu pace si bucurie duhovniceasca!

  7. Hristos a inviat! Bucuria Invierii sa fie cu voi, frati admini si cititori!

  8. “Juristul arab Ibn al-Qass1 s-a născut pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi a murit în 946. A fost un desăvârşit cunoscător al legii islamice şi scriitor al mai multor lucrări teologice. Printre acestea se numără şi opera Kitab dala’il al qibla, în care se menţionează pentru prima dată o descriere a Sfintei Lumini.”
    […]
    “Ibn al-Qass scrie, așadar:
    La Paştele creştinilor, în Sâmbăta Mare, creştinii ies de la locul Mormântului şi merg în jurul stâncii care este înconjurată cu o balustradă. De acolo privesc Mormântul şi toţi împreună se roagă şi se închină înaintea lui Dumnezeu Cel preaînalt, de la rugăciunea de dimineaţă până la apusul soarelui. Emirul şi imamul templului sunt prezenţi.
    Sultanul încuie uşa Mormântului. Toţi stau nemişcaţi până ce zăresc o lumină, asemănătoare cu un foc alb, care iese din interiorul Mormântului. Atunci sultanul deschide uşa şi intră ţinând o lumânare, o aprinde cu acel foc şi apoi iese. Flacăra lumânării aprinse nu frige. O dă imamului care o duce şi aprinde candelele templului. Când această lumânare a trecut prin trei mâini, atunci arde şi se preface în flacără [obişnuită].”
    […]

    Sursa: http://www.pemptousia.ro/2015/04/ibn-al-qass-si-relatarea-despre-sfanta-lumina/

    “Al-Biruni (973-1048), deşi este foarte puţin cunoscut în lumea occidentală, a fost unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai tuturor timpurilor. A fost astronom, filozof, matematician, fizician, istoric, geograf, farmacist, specialist în geodezie, geolog, cartograf, antropolog, călător etc., iar opera sa ştiinţifică se estimează că depăşeşte 150 de lucrări, în care se ocupă aproape cu toate ştiinţele. Cunoştea foarte bine limba greacă veche şi a studiat în original zeci de scrieri ale vechilor oameni de ştiinţă greci.
    George Sarton, profesor la Harvard, îl consideră pe al-Biruni drept „unul din cei mai mari oameni de ştiinţă ai Islamului”. De asemenea, profesorul de Istoria Ştiinţelor la Harvard şi Alexandria, Abdelhamid I. Sabra, l-a numit pe al-Biruni „una dintre cele mai luminate minţi în domeniul ştiinţei din întreaga istorie”.
    […]
    “Relatarea lui are multe puncte comune cu povestirea lui Ibn al-Qass. Și al-Biruni menţionează că, în timp ce mulţimea aştepta, deodată „observă o flacără albă curată care aprinde o candelă”. Şi continuă spunând că „de la această flacără ei aprind candelele în moschee şi în biserici”.
    Moscheea despre care se vorbeşte este Domul Stâncii. Aducerea Sfintei Lumini la această moschee arată deplina acceptare a minunii de către musulmani, dar şi consideraţia de care era înconjurată minunea. Cele două căpetenii ale Cetăţii, imamul şi emirul, precum şi muezinul (cel care cheamă la rugăciune), se aflau lângă Mormânt având cu ei opaiţele lor.
    Aşa cum menţionează Benjamin Z. Kedar, profesor de Istorie la Universitatea din Ierusalim, în epoca lui al-Biruni ceremonia era în esenţă împărţită între creştini şi musulmani. Minunea era acceptată de obşte şi se sărbătorea deopotrivă de către toţi locuitorii cetăţii. O deosebită valoare are şi menţiunea că în fiecare an se trimitea câte un raport la califi, adică la califii din Bagdad, în care se consemna ceasul venirii Sfintei Lumini.”
    […]

    Sursa: http://www.pemptousia.ro/2015/04/persanul-al-biruni-cca-1000-si-sfanta-lumina/

  9. HRISTOS A INVIAT !
    Aceasta este Ziua Domnului, ziua pe care a facut-o Domnul, slava Tie, Doamne !
    Am o nepricepere, de ce Lumina Sfanta vine sambata si nu duminica ?
    HRISTOS A INVIAT !

  10. @ gelus

    Cred ca raspunsul la intrebarea ta tine de faptul ca inca din vremurile de demult, ziua nu era considerata asa cum o tine statul secularicat acum, adica de la ora 12 noaptea pana la 12 noaptea. In programul liturgic ziua incepe odata cu slujba vecerniei si se sfarseste inainte de vecernia zilei urmatoare.

    Spre exemplu, slujba Deniei pentru Sfanta si Marea luni s-a tinut in seara duminicii de Florii. La fel si urmatoarele, precum si Denia pentru Sfanta si Marea Sambata s-a tinut vineri seara.
    Tot asa se tineau si posturile inainte si inca mai sunt si acum care tin posturile tot asa.

    Sarbatorirea fiecarei Duminici incepe adata cu vecernia de sambata. Inainte vreme, cand bateau clopotele anuntand ca incepe slujba vecerniei, lumea inceta orice munca.

  11. Pai nu vine sambata Sfanta Lumina, ci coboara chiar duminica, la Vecernia Mare. E exact la trecerea dintre zilele liturgice. Cum ar veni, chiar Dumnezeu ne indica timpul dupa care ar trebui sa opereze Biserica, atat zilnic cat si anual.
    Ziua liturgica incepe seara, la apusul Soarelui, cu vecernia, conform Scripturii: “Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intaia” (Fac. 1, 1-5).
    Timpul liturgic e diferit de timpul civil, cel al existentei cotidiene, al treburilor de obste. Cezarul cu ale lui, Biserica cu cele ale lui Hristos.
    Într-adevăr, întreaga rânduială a celor Şapte Laude bisericeşti – adică ciclul slujbelor care alcătuiesc serviciul divin public al fiecărei zile liturgice, aşa cum se săvârşeşte el în mânăstiri şi catedrale (Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile) – ne aminteşte şi simbolizează, zilnic, mai toată iconomia mântuirii, de la cele mai îndepărtate începuturi ale ei (creaţia lumii şi a omului), până la cele mai de pe urmă clipe ale vieţii noastre şi până la sfârşitul lumii.[..]
    Astfel, prin întocmirea anului bisericesc şi prin orânduirile ei de cult, Biserica urmăreşte în primul rând ca persoana şi amintirea Mântuitorului să fie prezentă în chip tainic, dar real şi continuu, în fiecare din zilele şi din anii vieţii noastre. Datorită şirului de sărbători, fazele vieţii lui Isus, activitatea şi învăţătura Sa sunt reproduse sau împrospătate şi reactualizate sau făcute prezente în chip liturgic (sacramental) în fiecare an pe pământ. În chipul acesta, anul bisericesc răsăritean reînnoieşte, în cadrele timpului istoric şi ale experienţei umane, viaţa cu Hristos şi în Hristos. Prin el se realizează un fel de prelungire a întrupării şi a vieţii istorice a Mântuitorului, prin mijlocirea căruia Acesta continuă să trăiască în Biserică, de-a pururea viu în viaţa credincioşilor, aşa cum trăia odinioară pe pământ.
    http://mrug.de/html/timp_liturgic.html
    Si ar trebui sa fie benefica aceasta distinctie temporala pentru credincios…. “dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume”.
    Calendarul liturgic, Predania. Sfanta Traditie.

  12. Hristos a inviat!

  13. @Sluga netrebnica, @enkidu
    Multumesc de lamuriri, totusi sambata ora 14:15 este sambata toata ziua, nu este dupa apusul soarelui ca sa intre in duminica…

  14. @GeluS
    Pai trebuie sa faci distinctia aceasta…cand incepe ziua liturgica si cand incepe ziua civila. La ora la care scriu acest mesaj inca e luni, dupa calendarul civil, dar in biserica a inceput deja martea liturgica.
    Reperul nu e Soarele. Luminatorii au fost facuti abia in ziua a 4-a.
    “Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)”
    “Aşadar, nimeni să nu-mi spună că timpurile sunt mişcările corpurilor cereşti, pentru că odată, când soarele se oprise după dorinţa cuiva, ca să termine un război victorios, soarele stătea, dar timpul mergea. În adevăr, acea luptă a fost purtată şi terminată în spaţiul său de timp, care să-i fie de ajuns…
    Aşadar timpul nu este mişcarea corpului.” (Fericitul Augustin Confessiones

    Ideea că viaţa pe pământ a fost de la început dependentă de soare, şi chiar că pământul însuşi provine de la soare – este o idee recentă, care nu e alt­ceva decât o simplă presupunere; nu are nici măcar legătură directă cu ade­vărul sau falsitatea aşa-numitei evoluţii a vieţii pe pământ. întrucât oamenii veacurilor recente au căutat o „nouă” şi „naturală” explicaţie a obârşiei lu­mii, lepădându-se de explicaţia provenită din descoperirea dumnezeiască, a părut a fi de la sine înţeles că soarele – mult mai mare şi mai însemnat din punct de vedere astronomic decât pământul, şi centrul orbitei terestre – trebuie să preceadă pământul, mai curând decât invers.

    Dar descoperirea dumnezeiască, în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, ne spune dimpotrivă: pământul este întâi, atât ca timp, cât şi ca însemnătate, iar soare­le al doilea. Dacă mintea nu ne-ar fi aşa de încătuşată de modele intelectuale ale vremii, de nu ne-am teme aşa de tare să fim socotiţi „rămaşi în urmă”, nu ne-ar veni aşa de greu să ne deschidem minţile spre această explicaţie alter­nativă a începuturilor lumii.”

    “Slujba care deschide oficiul liturgic Vecernia este, după cum am văzut mai sus, o slujbă oficiată seara. Cu această slujbă se începe oficiul religios zilnic, fiind prima dintre cele şapte Laude bisericeşti. În vechime, Vecernia se oficia după apusul soarelui. Pr. prof. dr. Petre Vintilescu, în „Liturghierul explicat“, menţionează că rugăciunea bisericească de seară a fost „concepută şi practicată ca un oficiu la vremea când se înserează sau se înnoptează; ca atare, ea urma să fie îndeplinită la aprinsul luminilor (lămpilor, lumânărilor)“. În zilele noastre, ea se oficiază în al zecelea ceas din zi, adică ora patru după-amiaza, sau iarna, la ora cinci după-amiaza.

    Privegherea sau slujbele unite

    „Liturghierul explicat“ arată că şi în zilele noastre se mai oficiază Vecernia după apusul soarelui, dar numai în cadrul „privegherii de toată noaptea“, când sunt unite Vecernia cu alte slujbe precum Utrenia sau Ceasul I. Obiceiul, respectat mai ales la mănăstiri, dar şi la parohii, la hramuri, aminteşte de vremurile de început ale creştinismului, când cultul se oficia în special seara sau noaptea, pe ascuns, pentru a se feri de autorităţile romane, păgâne. O altă motivaţie a oficierii serviciilor religioase în timpul serii şi al nopţii este „nota de solemnitate şi atmosfera de mister care predispun în chip special sufletul religios spre rugăciune“, arată pr. Vintilescu.”
    http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Cronologia.html
    https://cuvseraphimrose.wordpress.com/2009/03/28/cele-sase-zile-luate-pe-rand-facere-114-19/
    http://ziarullumina.ro/documentar/vecernia-podoaba-slujbelor-bisericesti

  15. Sau mai amplu explicat aici:

    VECERNIA SAU SLUJBA DE SEARA

    1. Ceasul al noualea. 2. Vecernia propriu-zisa

    Termenului de origine slava Vecernie si celui de provenienta greco-latina vesperina le corespunde in traducere romaneasca expresia slujba de seara sau slujba (oficiul) ce se va face la vremea serii. Liturghierul roman ca si cel slav prezinta sub denumirea de vesperina sau vecer­nie, intreg serviciul divin de seara, alcatuit din Ceasul al noualea si Ve­cernia propriu-zisa.

    1. Ceasul al noualea

    Lauda bisericeasca intitulata Ceasul al noualea este un oficiu din timpul dupa-amiezii, care ar corespunde orei 4, 5 ori 6 p. m., dupa oro­logiul modern.

    S-a considerat pe de o parte ca necesitatea rugaciunii in acest moment al zilei a fost demonstrata prin prezenta Apostolilor Petru si Ioan in Templul din Ierusalim la vremea orei a noua (Fapte 3, 1), cand au vindecat un olog in nastere. Se cuvine sa ne rugam la Ceasul al noualea mai ales pentru ca la aceasta ora S-a rugat Mantuitorul insusi, inainte de a-Si da duhul in mainile Parintelui Sau.

    2. Vecernia

    a. Vremea oficiului. Vecernia avea loc la inceput dupa apusul soarelui; astazi, ora pentru oficiul Vecerniei este fixata in general in cursul dupa-amiezii, inainte de apusul soarelui. Ora Vecerniei poate sa ajunga pana catre miezul zilei, in cazurile in care Vecernia este combinata cu Liturghia, ca : a) in zilele cand se oficiaza Liturghia Da­rurilor mai inainte sfintite ; b) in Joia si Sambata din saptamana Sfin­telor Patimi, cand Vecernia este unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare ; c) aceeasi situatie este si in ajunurile sarbatorilor Nasterii si Botezului Domnului, daca aceste ajunuri nu cad sambata sau dumi­nica ; d) la sarbatoarea Bunavestirii, cand Vecernia este unita cu Li­turghia Sfantului Ioan Gura de Aur, daca se intampla intr-una din zilele in care se face slujba ceasurilor Postului Mare. De asemenea, in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, Vecernia urmeaza indata dupa Liturghie, iar in Duminica Pastilor ea se savarseste pe la mijlocul zilei, mai cu seama in parohiile din orase, sau in general pe la ora 14.

    Creatia si Providenta divina, caderea omului in pacat, izgo­nirea lui din rai si intregul tragism al starii de pacat si al departarii de Dumnezeu inainte de venirea Mantuitorului sunt evocate in sensurile tipico-simbolice, in stihurile psalmilor Vecerniei.

    http://www.crestinortodox.ro/liturgica/slujbele-seara/vecernia-70802.html

  16. @ enkidu
    De acord cu “relativitatea” ideilor actuale in ce priveste cele ale vietii si timpului prezentate magistral de Pr. Serafim Rose in “Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”.
    Ceea ce n-am stiut pana acum este ca Slujba Vecerniei se poate savarsi si la miezul zilei, in acest caz, “make sense”.
    Eu credeam ca Vecernia se situeaza in timpul terestru(sistemul nostru) dupa apusul soarelui, insa vad ca nu este asa.
    Totusi noi cand vorbim de “a treia zi” ne raportam la timpul sistemului nostru terestru caruia ii apartinem determinat.
    Oricum multumesc pentru osteneala si calitatea argumentatiei.

  17. @enkidu
    Faptul ca Soarele nu are intaietatea, macar ca este mai mare si radiaza lumina si caldura si in jurul caruia se misca celelalte planete, inclusiv Pamantul, conform legilor Lui Dumnezeu descoperite de Tycho Brache si Johannes Kepler, demonstreaza ca mai lipseste ceva in ce invata lumea de acum care nu vrea sa tina cont de “conditiile initiale”.

  18. GeluS,
    ziceti; “totusi sambata ora 14:15 este sambata toata ziua, nu este dupa apusul soarelui ca sa intre in duminica…”
    Vazand aceasta nelamurire a dvs, mi-am amintit ca in noaptea de Inviere la strana se citeste Sinaxarul care explica cum trebuie sa intelegem aceasta. Desi nu sunt decat trei pagini, nu am timp sa transcriu tot, va dau numai un citat:
    “In ce priveste, insa, Invierea Domnului in a treia zi de la inmormantare, asa sa stii: Joi seara si Vineri ziua, fac o zi (asa socoteau Evreii intinderea unei zile); apoi Vineri noaptea si Sambata intreaga, fac o alta zi;- iata deci a doua zi. Alta zi o face noaptea de Sambata si o parte din ziua de Duminica (fiindca dupa o parte a inceputului se intelege intregul), deci alta intindere de zi. Iata dar si ziua a treia. Sau altfel: Hristos S-a rastignit Vineri la ceasul al trei-lea: de la ceasul al saselea pana la ceasul al noualea s-a facut intuneric, aceea intelegeti-o o noapte; deci iata o intindere de o zi de la ceasul al treilea pana la al noualea. Apoi, dupa intuneric iata ziua si noaptea de Vineri: deci a doua intindere de zi. In sfarsit, ziua Sambetei si noaptea ei fac, iata, a treia zi. CA DESI MANTUITORUL A FAGADUIT SA NE FACA BINE IN TREI ZILE, TOTUSI BINEFACEREA A PLINIT-O INTR-UN RASTIMP MAI SCURT.”

    Cred ca in orice biserica gasiti cartea, ca sa puteti citi in intregime, daca nu v-a fost cu putinta sa ascultati in noaptea de Inviere.
    http://www.cartiortodoxe.ro/pdf/3051-slujba-invierii-

  19. @GeluS
    Pai, eu mai mult am dat copy – paste decat sa formulez ceva inchegat si bine incleiat pe la colturi.
    Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca cel mai castigat sunt eu. Habar n-aveam de simbolistica celor sapte Laude si de bogatia cultului bisericesc.
    Incep sa-l percep ca pe un ecosistem duhovnicesc, cu legitati intrinseci, ecosistem din care, daca scoti sau schimbi ceva, oricat de mic si aparent lipsit de importanta, alterezi intreaga functionare duhovniceasca, distrugand integritatea si echilibrul, ajungand pana la incetarea functionarii sau migrarea vietii duhovnicesti in nise ecologice (biserica catacombelor sau biserica din profetii; “un episcop, un preot,un mirean”).

    “Cartile de cult, ca monumente ale Sfintei Traditii, sunt roade ale lucrarii Duhului Sfant in Biserica. Niciuna dintre ele nu reprezinta lucrarea exclusiva a unui singur om, toate fiind rezultatul comuniunii peste veacuri dintre om si Dumnezeu, mai precis al “vietii Duhului in Biserica”. Fiind incredintati de acest lucru nu vom putea vorbi niciodata de inactualitatea regulilor de Tipic, pentru ca, indiferent de veac, ele ne cheama sa ne rugam asemenea Sfintilor Parinti.
    In ultima instanta, trebuie sa fim constienti de faptul ca respectand cu smerenie indicatiile aflate in aceasta carte de cult, nu urmam “Tipicului” (o formulare impersonala), ci Sfintilor Parinti. Totodata, urmam si cuvantului Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna ca toate sa le facem “cu cuviinta si dupa randuiala.” (I Cor. 14, 40).”
    http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/tipicul-bisericesc-126164.html

    Primul ecolog citat mai sus (Commoner 1980) enumera pentru prima data 4 legi ale ecologiei:

    – Legea I-a. Orice lucru este legat de alt lucru. Este principiul interactiunii dintre componente si procese în cadrul sistemelor si subsistemelor biologice.

    – Legea II-a. Orice lucru trebuie sa duca undeva. Sensul este acela ca orice tip de interactiune din sisteme si subsisteme va avea urmari, repercursiuni.

    Orice modificare va altera procesele cu efecte nebanuite si, cu siguranta, nedorite. E mult prea delicat echilibrul ca sa trecem peste hotarele Sfintilor Parinti.
    Sfintii Parinti…ecologisti duhovnicesti …aparatori ai mediului ambiant duhovnicesc :).

  20. Daca stau bine si ma gandesc, intreaga Biserica Ortodoxa este ecosistemul duhovnicesc. Unicul.
    Pastreaza viata si o inmulteste, asigurand toate conditiile pentru viata duhovniceasca si mantuire. Omul e obligat, daca vrea sa supravietuiasca, sa se integreze in Biserica. Parasirea ecosistemului inseamna moartea. Doar ca are o particluaritate interesanta. Te poate invia acest ecosistem.

  21. +++HRISTOS A INVIAT DIN MORTI CU MOARTEA PE MOARTE CALCAND SI CELOR DIN MORMINTE VIATA DARUINDU-LE!+++

    Nu-i cerul astazi mai senin? Nu-i sufletul mai luminat si fericit? Faclia arde ca un crin…HRISTOS DIN MORTI A INVIAT!+ Simti parca iarasi ca te nasti ca floarea fara de pacat… Asemeni ei cantand de PASTI: HRISTOS DIN MORTI A INVIAT!+ Prin salcii pasari se aud, voioase clopotele bat, si firul ierbii tot mai crud, HRISTOS DIN MORTI A INVIAT!+ Chiar oua rosii cand ciocnim, cum dupa datini am pastrat,din toata inima rostim: ADEVARAT A INVIAT!+++ PASTE FERICIT SI HRISTOS A INVIAT!+++

    Multe multumiri pentru frumoasele postari din care, cu ajutorul Duhului Sfant, putem invata cu totii…

    […]

  22. @cititor
    Multumesc, am auzit talcuirea citita la strana , insa nedumerirea mea nu era legata de cele 3 zile, ci de Lumina Sfanta care a venit sambata la 14:15, cumva in ziua a doua din cele 3 socotite. Nu ma poticnesc de asta, insa ma gandeam asa, ca la Dumnezeu toate au un rost si ma gandeam de ce vine sambata si nu duminica, caci duminica este Ziua Domnului.
    Dincolo de nedumerirea aceasta a mea, asa cum subliniaza si enkidu, este castigul celor noi aflate.
    Saptamana Luminata cu bucurie tuturor si bucuria sa va fie deplina !

  23. Pingback: SFANTA LUMINA A VENIT SI IN 2016 LA IERUSALIM (video). Marea MINUNE care adevereste ADEVARUL ORTODOXIEI, reafirmat in fiecare an, la Mormantul Domnului, direct din cer | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare