Articole cu eticheta (tag): Trinitas TV

Ar trebui cu totii sa fim mai atenti la slabiciunile celor din jurul nostru: nu toata lumea are aceeasi rezistenta sufleteasca, in primul rand, pentru ca nu toti sunt pregatiti sufleteste la fel, nu toti semenii nostri au aceeasi rezistenta psihica. Criza trece, dar ce vom face cu psihozele acestea in masa, cu problemele psihice ale fratilor nostri, pe care nimeni la ora actuala nu le evalueaza si nu incearca sa gaseasca niste solutii pentru ele?! (…)

Cea mai serioasa problema dintre toate, pe langa dezastrul economic, este si aceasta de ordin psihologic. Pentru ca SUNTEM INTR-UN PLIN RAZBOI PSIHOLOGIC. Iar astfel de razboaie multi oameni le pierd, la nivel individual, chiar daca la nivel global, paradoxal, parca omenirea s-a mobilizat la un nivel fara precedent in istoria omenirii. (…) Dar de aici plecand, trebuie sa intelegem ca lucrurile acestea, daca nu sunt folosite corect de catre autoritati, ele pot degenera in alte si alte probleme. Nu poti sa privesti o societate numai la modul acesta, ca stai acasa si te-ai ferit de virus! Trebuie sa vezi si ca omul, stand acasa, nu stie ce sa faca. Si, din pacate, televiziunile si mass-media, in general, in zilele acestea, nu au luat o nota buna. Foarte multi oameni au nevoie de o altfel de abordare, o abordare a credintei, dar si sa vedem lucruri pozitive, de calitate, de educatie. [pentru moralul oamenilor]. Dupa toata nenorocirea aceasta, va trebui sa ne punem mai serios intrebarea: CE FACEM CU SEMENII NOSTRI MAI SLABI DECAT NOI? Daca nu cumva vrem sa facem [din lume] o turma de vite pe care sa o manam intr-o anumita directie…”

O ultimă întrebare. Se poate compara sfântul lăcaș de la Pătrăuți cu o „navă cosmică” sau ar fi o exagerare? Părintele Gabriel Herea vorbește ca din Biblie: „Orice biserică creștin ortodoxă este o poartă între Pământ și Cer, o navă cosmică ce poartă pe credincioși dinspre cosmosul vizibil spre cel spiritual. În cazul bisericii de la Pătrăuți, am putea spune că razele Soarelui intensifică evenimentul simbolic ce susține teoretic evenimentul liturgic al deschiderii porților dinspre pământ spre Cer”.

Ierodiacon Ilie Bobaianu (Manastirea Slanic de Arges)
Pr. Razvan Gasca
Alexandru Nicolau
Razvan Badescu
Marius Ciprian Ghinescu
Laurentiu Bozga
Madalina Mirea (curator)
Ecaterina Cincheza-Buculei (istoric de arta)
Andrei Vladareanu (TVR)
PS Varlaam Ploiesteanul
grupul psaltic Nectarie Protopsaltul

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura …

Gabriel Popa, ActiveNews: Europa fierbe, iar unii „jurnaliști” o dau înainte cu educația sexuală Europa fierbe în valurile protestelor și ale nemulțumirilor sociale. Bisericile creștine sunt atacate în toată Europa. Lumea întreagă este un cazan încins. Și ce se gândește, …

S-a pornit de la zero si Dumnezeu a facut o minune. Fundatia Sfantul Sava in sine este un miracol. Donatiile vin de la credinciosi, in mare parte, de la oameni de bine pe care ii cunoastem, care au venit la fata locului sa vada nevoile noastre si in felul acesta sunt foarte multi oameni de bine si multe institutii care ne ajuta. Din putin, asa, noi ne bucuram tare mult. Multi s-au mirat: ”cum te-apuci sa faci asa ceva daca n-ai ceva?”. Si le-am aratat cerul si le-am spus ca mare e Dumnezeu, am facut asa o cruce mare si am pornit si Dumnezeu ne ajuta. Acesta este miracolul, ca Dumnezeu lucreaza si ca exista si e foarte mare Dumnezeu si bun cu fiecare. Acesta e succesul, sa incepi ceva, sa doresti sa faci ceva, sa-ti pui toata increderea in Dumnezeu si dupa aceea Dumnezeu vine cu toti sfintii din Cer si cu toti oamenii de bine de pe pamant si aceasta sinergie, conlucrare, face aceste roade minunate, spre slava lui Dumnezeu si bucuria celor din jurul nostru. Totul e prin credinta care insemna incredere totala in Dumnezeu. Sa te lasi in mana lui Dumnezeu dar sa si lucrezi, nu stam pe loc.

De asemenea, încă de anul trecut, a fost lansat și un apel pentru sprijinirea noului locaș de cult și a memorialului: „Pe harta Gulagului românesc, Gherla a fost unul din locurile în care s-a suferit cel mai mult și cel mai intens. Mii de oameni, unii dintre ei personalități marcante ale elitei interbelice românești, au umplut celulele și beciurile teribilei închisori, fapt ce a lăsat până azi o rană deschisă în inima ora­șului. Din păcate, tot acest tezaur inestimabil de suferință este practic nevalorificat și lăsat pradă uitării. Pentru a umple acest gol, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a avut inițiativa construirii unui memorial în cinstea celor ce au suferit la Gherla în perioada de detenție politică. În acest sens a fost constituită Asociația Memorialul Gherla și s-a înființat totodată Mănăstirea «Sfinții 40 de Mucenici», care să cuprindă Ansamblul Memorial. Construită pe Dealul Cărămidăriei din Gherla – cimitir anonim cu gropi comune, unde au fost aruncați cei ce au murit în penitenciar –, Mănăstirea Memorial va cuprinde o capelă pentru comemorarea liturgică a victimelor comunismului, un spațiu expozițional dedicat celor ce au suferit în penitenciar, cât și o bibliotecă tematică și o sală de conferințe. Pentru a duce la bun sfârșit acest proiect de recuperare a memoriei trecutului nostru recent și de cinstire a victimelor regimului ateu totalitar, avem nevoie de sprijinul tău! Fii ctitor al memoriei celor ce s-au jertfit pentru credința în Hristos și pentru demnitatea neamului românesc! Fii ctitor al Memorialului Gherla!

Poți contribui la: Asociația Memorialul Gherla, Cont RON: RO34RNCB0108155220740001, Mănăstirea Sfinții 40 de mucenici – Memorialul Gherla, Cont RON: RO34RNCB0108156262520001, Strada Cărămizii nr. 2, 405300, Gherla”, se arată pe site-ul oficial al Mănăstirii.

Acesta este calendarul evenimentelor organizate de către Asociația Studenți pentru viață în Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă”. În luna martie au loc și alte evenimente pro-viață organizate de diferite asociații și instituții.

Sunt 100 de ani de când ţara s-a refăcut şi mai bine de 2000 de ani de când stăm pe-aici, respirând împreună acelaşi aer, împărţind acelaşi sânge şi vorbind aceeaşi limbă. A fi român e o cinste, poate cea mai mare cinste pe care-o poate avea cineva. În ciuda umilinţelor, în ciuda vremurilor, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le-am îndurat, am supravieţuit, ne-am plâns morţii şi ne-am bucurat împreună. De-aceea, a fi român e o cinste: pentru că în sângele nostru pulsează o istorie, pentru că avem cu toţii aceeaşi limbă şi pentru că înaintaşii noştri, prin supremul lor spirit de sacrificiu, ne-au construit această fundaţie solidă, imposibil de dărâmat. Însă, nu trebuie să uităm că a fi român este o obligaţie! Le suntem obligaţi tuturor celor care s-au jertfit, tuturor celor care, în momentele critice ale istoriei, s-au ridicat şi-au spus hotărât că „Pe-aici nu se trece!”.

Suntem dinaintea unui ceas astral. În marea vieții românești, Biserica Ortodoxă Română își așterne, la An Centenar de Unire națională, în apele tulburi ale istoriei contemporane, Nava Amiral, Catedrala. Suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări. O lume obsedată de praful drumurilor modernizate ori de dezintegrarea propriilor familii pentru a se alinia cerințelor unor orizonturi utopice. Catedrala e lecția reintegrării noastre în normal. Asemenea Crucii de pe Caraiman, construită din oțelul podurilor bombardate de dușman de pe toată Valea Prahovei, Catedrala reașază așchiile podurilor de oțel ale visurilor noastre naționale. Unitatea de caracter a oamenilor care alcătuiesc fundamentul de rezistență al Războiului celui Dintâi. Plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar. Toate sunt în Catedrală. Țin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie.

Voi “multiplica” această distincție și o voi “expedia” fiecărui copil sarman, anexand, desigur, o casă, o vacă, o capră, o căruță de lemne sau o factură de energie, un pachet de scutece și lapte praf sau o atât de mult visată sacoșă cu “bunătățuri”.

O voi “fărâmița”, mai apoi, în mii de părticele și o voi trimite, cu lacrimi de recunoștință, dumneavoastră, celor de aproape și de departe, care ne sprijiniți și ne încălziți cu dragostea pentru semenii încercați de frig, de foame și de durere.

Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.

Așadar, NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Și cum este să fii ortodox?

Dr. Jane: Ne colorează întreaga viață… Pentru mine e o mare ușurare că nu trebuie să înțeleg totul; este o taină, iar Dumnezeu le rânduiește pe toate. O mare binecuvântare este că am cunoscut-o pe Maica Domnului. În problemele cu copiii noștri, a putea să mă adresez ei ca unei mame desăvârșite și a-i spune: „Nu vrei să fii tu mama lor? Pentru că eu nu sunt în stare!” mi se pare o adevărată ușurare și o mare binecuvântare.

Dr. Dan: Și pentru mine legătura cu Maica Domnului este o binecuvântare enormă. Încerc să citesc cât pot de des Paraclisul Maicii Domnului. Îmi dă mângâiere și este un izvor de întărire în lupta cu patimile.

Constituiți în cadrul Serviciului Preoțesc, celulă care a funcționat pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române, preoții care s-au implicat nemijlocit în efortul de război le-au insuflat ostașilor încrederea și speranța victoriei finale. Fără excepție, în prima linie sau în zonele de organizare, au săvârșit fapte eroice, mulți dintre ei căzând în focul confruntărilor. Alături de participarea efectivă în teatrele de operațiuni, preoții români ortodocși au derulat activități sociale, spirituale și umanitare în spatele frontului. În zona ocupată sau în Moldova, preoții au edificat cămine, cantine și orfelinate, aducându-și contribuția atât la întrajutorarea victimelor directe sau colaterale ale războiului cât și la însuflețirea armatei și populației civile deopotrivă.

Ce ar deveni femeia fără creștinism? O vedem, pe de o parte, în afara lumii creștine, unde femeile sunt lipsite de drepturi elementare, de educație, de libertate și de demnitate. O vedem și în interiorul lumii creștine unde, sub influența unor mode și curente ideologice, și bărbații, și femeile pornesc pe căi confuze, spre o utopică egalitate absolută (neutralitate!) care neagă complementaritatea dintre sexe și care face din feminitate și din masculinitate, din fidelitatea reciprocă și din maternitate, din devotament și din altruism, din armonia dintre adevăr, frumos și bine concepte perimate și depășite. Rezultatele le vedem în hipersexualizarea femeilor și a copiilor, în tratarea femeii ca pe un pur obiect sexual, și nu doar în industria filmelor erotice, în numărul tot mai mare de familii destrămate și de copii care cresc cu un singur părinte, când nu ajung la orfelinat.

Închisorile comuniste ale anilor 50. Condiții inumane, până și pereții acum ne vorbesc de tot ce s-a îndurat acolo. Oare ce beneficii compensatorii ar trebui să le dam acestor oameni minunați? Cred că o oră de aducere aminte ar fi un început. Veniți! E un spectacol aparte și are nevoie de un public pe măsură! Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Petre Țuțea, Barbu Slătineanu, Maria Cantacuzino și alții pe același calapod, v-au dat întâlnire. Au o poveste de spus, o poveste care nu poate fi cu happy-end decât dacă noi o facem așa…

Sâmbătă, în jurul orei 14:15 a avut loc la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim minunea pogorârii Sfintei Lumini.

Dreptul la conștiință nu se mai aplică celor care nu vor fi de acord cu grupul de gândire de tip LGBT. Convingerea că se face rău în numele transgenderismului, în special copiilor, ne va costa. Nu se acceptă nici un fel de divergențe de la linia de partid. Nici o erezie nu poate fi lăsată nepedepsită. […] Copiii sunt împinși spre protocoale de tratament, care nu au evidențiat rezultate pe termen lung în ceea ce privește siguranța și eficacitatea. Ideologia transgender este un crez intolerant, iar dogmele sale cer sacrificarea nu numai a drepturilor de conștiință, ci și a îngrijirii cazurilor disperate de copii și adulți disforici.

Ziarul Lumina: Arhimandritul Arsenie Voaideş s-a mutat la ceruri Stareţul Mănăstirii Berzunţi din judeţul Bacău, arhimandritul Arsenie Voaideş, s-a mutat la Domnul vineri, 16 februarie 2018. Părintele Arsenie va fi înmormântat mâine, 20 februarie 2018, la Mănăstirea „Sfântul Sava“ – …

Îmi amintesc că, atunci când activiștii gay au început să ceară „drepturi”, spuneau că „ceea ce fac adulții de bună voie la ei în dormitor nu e treaba nimănui.” Acum însă tot ei cer aprobarea publică a lucrurilor care nu ar fi trebuit să fie treaba nimănui. Iar dacă aprobarea acestor lucruri este un „drept”, urmează, în mod logic, că oricine are o altă părere nu mai are libertatea să-și exprime dezaprobarea. Și astfel, așa-numita „toleranță” devine tirania intoleranței.

M-am pomenit strigând, cu o voce străină, stranie, strangulată de spaimă: „-Doamne! Nu mă lăsa!”. Şi, în clipa următoare, mi s-a întâmplat ceva nemaipomenit, nemaitrăit, nemaisperat. Hruba, lucarnele, treptele, jivinele, totul a dispărut. În jurul meu era numai alb. Un alb nelimitat, scânteietor, un alb ca de zăpadă proaspătă sub un soare strălucitor. Eram eu şi totuşi nu-mi percepeam existenţa. Ieşisem parcă din timp şi din spaţiu, nu ştiam, de fapt, ce eram şi unde eram. Eram o vibraţie intensă, aproape de nesuportat. Simţeam o încredere neţărmurită în ceva nespus de binefăcător, în ceva binecuvântat şi totuşi mistuitor ca un rug fără arsură. Este greu să definesc ce se petrecea cu mine; ardeam intens. Am aşteptat o eternitate, în picioare, sprijinită de uşă”.

Secvente Trinitas, Realizator: Raluca Mihalache CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor “ACASA”, in singura Biserica adevarata: “Ortodoxia e o trezire” CONVERTIREA LA ORTODOXIE a unui reputat cercetator olandez: Johannes Schoonman (Video). Botezul DE LA …

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus. Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Expozitia „Inaltarea sarpelui de arama” vine sa marcheze acest moment de la jumatatea Postului Mare. Toate lucrarile graviteaza in jurul piesei centrale, o icoana ampla de 170/ 90 cm, cu tema „Inaltarea Sfintei Cruci”. Aceasta icoana a fost realizata pentru Manastirea Lupsa, iar de Inviere ea va ajunge acasa, in Apuseni. Celelalte lucrari ale expozitiei sunt lucrari de grafica, schite pregatitoare ale icoanei mari, in acelasi timp si piese de sine statatoare.

VINO LA MARSUL PENTRU VIATA SI FAMILIE! În perioada 1–31 martie 2017, în numeroase oraşe şi localităţi din România şi Republica Moldova, se va desfăşura Luna pentru viaţă 2017, având ca punct culminant Marşul pentru viaţă 2017 – „Ajută mama şi copilul! Ei depind de tine”, organizat sâmbătă, 25 martie 2017.
România ocupă locul a doilea în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populaţia actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.743.390 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016, faţă de o populaţie de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.

Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalţă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniş, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se ştie ruga, nu va şti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăţiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.

Micuţă şi subţire, sprijinită într-un baston, mătuşa Ecaterina s-a încumetat la 85 de ani neîmpliniţi să bată singură drumul până la Bucureşti tocmai dintr-un sat de pe lângă Târgovişte. „Nu mă prea ţin picioarele, dar Iisus Hristos şi Sfântul Dimitrie m-au adus ca să mă pot ruga. I-am spus sfântului să ajute pe toată lumea şi pe mine neputincioasa şi nevrednica, că nu sunt bună de nimic”, vorbeşte bătrânica îmbrăcată, ca pentru sărbătoare, în cele mai frumoase haine ale ei, curate, îmbibate cu miros de mir şi busuioc.

Şi, în clipa în care am fost hirotonit, efectiv a simţit că un nou organ s-a grefat pe sufletul meu s-a grefat în mine. Şi când ea mi-a spus lucrul ăsta, i-am spus: “Ştii, exact asta am şi simţit!” S-a schimbat viaţa mea. Cel mai mare regret este că am acceptat să fiu preot, iar cea mai mare bucurie este că am acceptat să devin preot. Trăim într-un paradox, creştinismul e un paradox şi le trăim pe amândouă. Marea, marea bucurie şi mare tristeţe pe care le simt este sfârşitul Liturghiei. Tristeţe că se termină Liturghia. Că ajung la momentul binecuvântării finale şi că s-a terminat. Suntem rupţi din timp şi din spaţiu în Liturghie.

Vedeti si: *** Marturia parintelui Irineu Curtescu (actualmente duhovnic la Man. Ponor) – TVR *** Playlist Trinitas TV – “Marturii si evocari” cu: Arhim. Mihail Stanciu, Arhim. Quais Sadiq (acum episcop in Patriarhia Antiohiei), Arhim. Policarp Chitulescu, Protos. Vincenţiu Oboroceanu, …

„Maricică, să te ferească Dumnezeu de dușmani și pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că ai de tras, Maricică. Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul. Dacă n-ai timp să-l termini, că ai servici, pune semn și-l scoți în capăt mai târziu. Ai să ai o bucurie…! Îmi spune șoptit: eu citesc cinci-șase-șapte. Citesc multe și nu văd bine, dar așa mă nevoiesc, cad de somn jos și iarăși o iau de la capăt, ca să le meargă bine la maici, la prășit, să nu se sfădească, să fie fără zavistie, fără răutate. Și când mergi pe drum, ori ești acasă, așa să zici: Maica Domnului, ajută-mă! Cine o strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”. „Am plâns, Maricică, că omul nu te știe și oamenii nu te înțeleg. Dar să știi că Maica Domnului știe pe omul care face rugăciunea. Să cauți Acatistul Maicii Domnului, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”.

„Sunt lucruri simple pe care le (re)descoperim aici, dacă le aude un om care a stat toată viaţa la ţară, râde în hohote de noi. Spre exemplu, ne place să ieşim noaptea în curte şi să ne uităm la stele. Alt exemplu: aici nu poţi fi trist. Dacă ieşi afară şi vezi ce e în jurul tău, nu ai cum să fii trist. Cum dă iarba, cum înfloreşte natura, să surprinzi toate fazele – astea sunt nişte minuni pe care le pierzi dacă stai la oraş. Acolo vezi numai betoane, te dezumanizează. Îţi afectează şi relaţia cu Dumnezeu: e foarte greu să îl mai vezi în jurul tău, când tot ce e în jurul tău e făcut de om. Aici, la ţară, viaţa spirituală este mai profundă. Şi asta e, de fapt, viaţa, restul sunt înlocuitori”, consideră Cristian. Nici el, nici Alina nu au avut dubii în legătură cu acest viitor al lor diferit de clişeul omului născut şi crescut în capitală. „Da, acesta e adevărul, trăim în nişte clişee: un om născut în Bucureşti nici nu concepe să nu stea într-un apartament în oraş! De ce să vrei să te duci în altă parte? Dacă îi spui că vrei la ţară, ori au luat-o razna, ori eşti vegan, ori eşti fundamentalist (ortodox sau de altă religie), ori, cumva, ceva este în neregulă cu tine!”, râd cei doi soţi. Dar, pentru ei, libertatea oferită de viaţa la ţară, provocarea („altfel eşti stimulat creativ când nu ai totul de-a gata”), procesul de documentare şi realizările obţinute sunt câştiguri pentru tot restul vieţii şi pentru orice îşi vor mai propune să facă.

Trinitas TV/ “Valoarea faptei”: Invitat – Monah Sava Lacour, Mănăstirea Oaşa Reporter – Nicoleta Lazăr Legaturi:

“Daca un tanar vrea sa cunoasca bucuria si Viata, neaparat sa vina aici” – Trinitas TV: “Valoarea Faptei”. Ediția din 27.08.2016

“La doi ani şi jumătate de la accident, m-am hotărât să mă botez ortodox. Nu pot să ştiu de ce mi s-a întâmplat mie asta exact, dar m-a ajutat să mă descopăr pe mine care eram cu adevărat. Nu doar aşa, ce voiam să par”, a dezvăluit fostul fundaş la Trinitas TV.