SFANTUL MORMANT AL DOMNULUI A FOST DESCHIS PENTRU PRIMA DATA, descoperindu-se lespedea pe care a fost pus Trupul lui Hristos, la ingropare (VIDEO)/ S-A INFIINTAT EPISCOPIA ORTODOXA ROMÂNĂ DE CANADA si MITROPOLIA CELOR DOUA AMERICI, condusa de IPS Nicolae Condrea, ridicat la rangul de mitropolit

29-10-2016 9 minute Sublinieri

05_church_holy_sepulchre-ngsversion-1477519211092-adapt_-1900-1-1

În timpul lucrărilor de restaurare efectuate la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, un grup de arheologi a descoperit miercuri, 26 octombrie 2016, lespedea (catafalcul) pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului Iisus Hristos după răstignirea Sa, anunţă National Geographic.

Acest catafalc de piatră calcaroasă nu a mai fost văzut din anul 1555 d. Hr., fiind acoperit cu marmură.

Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoţit de Mitropolitul Isihie de Kapitoliada, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei şi alţi părinţi hagiotafiţi (din comunitatea Sfântului Mormânt), s-au deplasat miercuri la Biserica Învierii pentru a fi martori ai descoperirii, a transmis Patriarhia Ierusalimului într-o precizare a secretariatului Sfântului Sinod.

În ediculul (baldachinul) Sfântului Mormânt, unde se află lespedea pe care a fost aşezat trupul lui Hristos, au intrat, de asemenea, Francesco Patton, Custodele Ţării Sfinte, şi reprezentanţi ai comunităţii armene.

În martie 2016, comunităţile religioase ale Bisericii Sfântului Mormânt au convenit să demareze lucrările de restaurare la baldachinul Sfântului Mormânt. Lucrările sunt preconizate să se încheie în primăvara anului viitor.

Mormântul în care ar fi fost depus trupul lui Iisus după răstignire a fost expus de o echipă de restaurare, pentru prima dată în câteva secole.

Arheologii au îndepărtat stratul de marmură care sigila mormântul din Biserica Sfântului Sepulcru – sau Biserica Sfântului Mormânt -, într-un efort de a ajunge la ceea ce se crede că este suprafaţa de rocă pe care a fost pus trupul lui Iisus. Operaţiunea face parte dintr-o restaurare delicată în valoare de 4 milioane de dolari a celui mai sacru monument al creştinătăţii, potrivit National Geographic.

Potrivit tradiției creştine, trupul lui Iisus Hristos a fost pus pe un “pat de înmormântare” tăiat într-o peşteră de calcar, în urma răstignirii sale. Credinţa creştină spune că Hristos a înviat după moarte, iar femeile care au venit să îi ungă trupul la trei zile după înmormântare au spus că nu au găsit rămăşiţe.

Istoricii au crezut pentru multă vreme că peştera originală, identificată la câteva secole după moartea lui Iisus ca mormântul lui, a fost distrusă cu ani în urmă. Însă un arheolog care însoţeşte echipa de restaurare a declarat că testele radar penetrante au stabilit că pereţii peşterii sunt, de fapt, în picioare – la o înălţime de aproape doi metri şi conectaţi la roca de bază – în spatele panourilor marmorate ale camerei din centrul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Acum, echipa de restaurare va putea examina roca pe care a fost depus Iisus, odată cu îndepărtarea plăcii de marmură. O analiză a rocii iniţiale le-ar putea permite cercetătorilor să înţeleagă mai bine nu numai forma originală a camerei mormântului, dar, de asemenea, şi modul în care mormântul a evoluat ca punct central al veneraţiei când a fost identificat pentru prima dată de Elena, mama împăratului roman Constantin.

  • Basilica:

Sfântul Sinod reunit în şedinţă de lucru. Au fost înfiinţate Mitropolia celor două Americi şi Episcopia Canadei

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-au întrunit vineri, 28 octombrie 2016, în şedință de lucru. Şedinţa este prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi se desfășoară în Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale.

În deschiderea lucrărilor, Patriarhul României a prezentat o parte din punctele aflate pe ordinea de zi.

Avem pe ordinea de zi subiecte foarte importante, precum prezentarea raportului privind participarea delegaţiei Patriarhiei Române la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod din Creta din vara acestui an. De asemenea, avem şi probleme curente care se referă la aspecte practice ale vieţii bisericeşti, mai ales privind activităţile legate de cooperare de ordin social, cultural, educaţional cu diferite instituţii, dar şi unele referitoare la restaurarea de monumente istorice, la desfăşurarea de lucrări de edificare de lăcaşuri de cult, a spus Preafericirea Sa, potrivit Radio Trinitas.

În cadrul şedinţei, ierarhii au aprobat hotărârea Congresului Arhiepiscopiei celor două Americi de înființare a unei noi Episcopii în Canada și a Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi (care are în componență două eparhii: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii și Episcopia Ortodoxă Română a Canadei). Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Nicolae a fost ridicat la rangul de Mitropolit. De asemenea, Preasfinţitul Părinte Ioan Casian de Vicina a fost ales Episcop Ortodox Român al Canadei.

Anunțul a fost făcut de Patriarhul României care și-a manifestat bucuria și i-a felicitat pe cei doi ierarhi.

Suntem foarte bucuroşi că această nou înfiinţată Episcopie Ortodoxă Română a Canadei va permite o activitate pastorală mai intensă, dar şi o reprezentare a Bisericii noastre în faţa autorităţilor de stat din Canada. Avem certitudinea că cei care nu sunt încă în legătură directă cu Patriarhia Română vor avea o şansă în plus de a comunica prin intermediul noii Episcopii. Dorim sănătate, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu Preasfinţitului nou ales al Canadei, Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina. Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, noul Mitropolit al celor două Americi, va face toate cele necesare pentru întronizarea la Montreal a noului episcop la momentul potrivit din punct de vedere organizatoric, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că ceremonia de ridicare în demnitatea de Mitropolit a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Nicolae va avea loc duminică, 30 octombrie 2016, în Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie. Întronizarea propriu zisă va avea loc la Chicago, în prezența unei delegații a Patriarhiei Române, la o dată care va fi anunţată ulterior.

După cuvântul rostit de Părintele Patriarh, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a mulțumit ierarhilor și i-a asigurat că misiunea Bisericii noastre va fi continuată în S.U.A.

Vă mulţumesc pentru înţelegerea pe care o aveţi faţă de misiunea noastră de pe cele două continente: America de Nord şi America de Sud. Astăzi am făcut un pas înainte pentru o mai bună organizare. Mulţumim Bunului Dumnezeu care ne-a luminat pe toţi şi ne-a încurajat să continuăm acest plan.

Noul episcop ales al noii înființate Episcopii ortodoxe Române a Canadei, Preasfințitul Părinte Episcop vicar Ioan Casian de Vicina, a spus că acest deziderat, al unei Episcopii Ortodoxe Române în Canada, s-a împlinit după 32 de ani.

Mă bucur tare mult de acest moment. Aş vrea să exprim mulţumiri membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care m-au primit acum mai bine de zece ani şi mi-au încredinţat această misiune, sub binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, să păstorim românii de peste ocean. Acest deziderat al românilor de a avea o Episcopie în Canada devine o realitate după 32 ani şi va permite o activitate pastorală intensă şi o reprezentare a comunităţii româneşti la nivelul celorlalte jurisdicţii ortodoxe.

Lucrările şedinţei de lucru a Sfântului Sinod continuă şi sâmbătă, 29 octombrie 2016.

dsc_1520-2

Cuvântul Înaltpreasfințitului Nicolae cu prilejul ceremoniei de ridicare în demnitatea de Mitropolit

[…]

Primele gânduri pe care aş dori să vi le împărtăşesc în aceste momente solemne sunt cele de recunoştinţă către Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui şi pentru chemarea mea la o slujire înnoită a românilor ortodocşi din America. Acum 14 ani am fost chemat la slujirea de Arhiepiscop, hirotonit şi întronizat la Montreal prin mâna fericitului întru adormire Părinte Patriarh Teoctist, în prezenţa ierarhilor delegaţi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar şi a ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor de pe continentul american reprezentând Arhiepiscopia noastră şi alte Biserici Ortodoxe. Chemarea de astăzi adresată de Sfântul Sinod prin glasul Întâistătătorului ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este înnoirea aceleia de acum 14 ani prin ridicarea la demnitatea de Mitropolit al românilor ortodocşi din cele două Americi.

Ortodoxia a fost vestită în America prin misiunea călugărilor ruşi de la mănăstirea Valaam ajunşi în Alaska în 1794. Misionari ca Sfântul Gherman sau Sfinţii Inochentie şi Tihon, Mitropoliţi ai Moscovei, şi mărturisitori cu preţul vieţii ai Ortodoxiei, ca Sfântul Iuvenalie sau Sfântul Petru Aleutul, au luminat locuitorii Alaskăi prin cuvântul Evangheliei propovăduit în diferite dialecte, au botezat şi au adus la dreapta credinţă mulţime de localnici. Mai apoi, Ortodoxia a coborât pe continentul american, la mulţimea americanilor convertiţi adăugându-se curând imigranţi sosiţi din ţările ortodoxe ale Europei şi Orientului Mijlociu.

Istoria românilor-americani a început în jurul anului 1895 prin valul de emigrări masive în special din Transilvania, Bucovina şi Banat, teritorii româneşti ce se aflau atunci sub stăpânire austro-ungară. Putem vorbi de mai multe valuri ale imigraţiei românilor în America, cea a pionierilor căutând un trai mai bun (1895-1924), cea a „devenirii întru români-americani” (1924-1948), cea a exilului anti­comunist (1949-1989) şi ultima, cea după căderea comunismului în România. Demersurile pentru construirea primei biserici româneşti de pe continentul american au fost începute în 1901 prin cumpărarea unui lot de 40 de acri în Boian, Alberta, Canada de către emigranţii români originari din Boianul Bucovinei. Biserica a fost ridicată în următorii ani şi sfinţită în 1905. în anul 1902 a fost înfiinţată Parohia Ortodoxă Română din Regina, Saskatchewan, Canada, având hramul Sfântul Nicolae, iar în 1904, românii din Cleveland, Ohio au hotărât să întemeieze prima Parohie Ortodoxă Română din Statele Unite, cu hramul Sfânta Maria. A urmat o perioadă de intensă organizare bisericească a românilor ortodocşi din America culminând cu înfiinţarea Episcopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada la Congresul din aprilie 1929 de la parohia Sfântul Gheorghe din Detroit. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat la 1 noiembrie 1930 înfiinţarea acestei Episcopii.

Se cuvine să amintesc aici slujirea jertfelnică a celor 3 ierarhi ai Episcopiei, devenită Arhiepiscopie în anul 1973: Episcopul Policarp Moruşca (1935-1939), Episcopul Andrei Moldovanu (1950-1963) şi Arhiepiscopul Victorin Ursache (1966- 2001). În vremuri tulburi, de instabilitate politică şi socială, cei trei ierarhi au împlinit o misiune sfântă de organizare a vieţii religioase a românilor ortodocşi din America, de păstrare a relaţiilor cu Biserica Mamă, Biserica Ortodoxă Română, de cultivare a dialogului inter-ortodox şi inter-creştin pe pământ american. Nu putem uita perioada de adâncă tulburare produsă de instalarea regimului comunist în România care a condus la absenţa unui ierarh român în America între anii 1939-1950, la divergenţe profunde între preoţi şi credincioşi privind viitorul organizării Episcopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada până la scindarea acesteia în două Episcopii. Timpul nu a vindecat această rană pe trupul Ortodoxiei româneşti din America până astăzi, deşi cauza politică care a provocat această dezbinare a dispărut acum 26 de ani.

Istoria de peste 100 de ani a Ortodoxiei româneşti în America ne îndeamnă să luăm aminte la misiunea la care suntem chemaţi astăzi, ierarhi, preoţi şi credincioşi. În urmă cu mai mulţi ani, Arhiepiscopia purta în chiar numele ei titlul de „Misionară”. Acest titlu proclama o evidenţă, aceea a chemării misionare a Arhiepiscopiei, chemare reînnoită astăzi prin ridicarea la rang de Mitropolie. Vorbind despre misiunea noastră pe pământ american, este potrivit să păstrăm în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate creştinilor din Corint: „Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Cor 2,4-5).

Identificăm aici un principiu al misiunii creştine, acela al recunoaşterii puterii lui Dumnezeu la lucru în persoana misionarului şi al smereniei sale că cele propovăduite vin de la Dumnezeu, nu sunt rodul reflecţiei umane, înţelegerea chemării noastre misionare este descoperită de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: nu în cuvinte meşteşugite, nici în înţelepciunea omenească să ne punem nădejdea, ci să ne facem descoperitori ai înţelepciunii lui Dumnezeu. în acestea ne arătăm primitori ai Duhului lui Dumnezeu şi grăitori ai înţelepciunii Lui, iarăşi după cuvintele Sf. Pavel:Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt” (I Cor 2,12-13).

Dar această înţelepciune o vestim lumii acesteia. Dacă ne dorim purtători ai Duhului, trebuie să discernem şi alt duh, cel al lumii şi al vremii. Iar lumea în care trăim este cuprinsă şi adânc tulburată de un duh străin de creştinism, viclean şi stăruitor în a-l îndepărta pe om de Dumnezeu până la a nega orice influenţă a lui Dumnezeu în lume şi, ca urmare, a falsifica orice valoare care are legătură cu Dumnezeu. Ceea ce până nu demult era respectat ca şi valoare a lumii şi a societăţii, acum este pus sub semnul întrebării pentru a fi înlocuit cu alte aşa zise valori. Vorbim aici de apărarea vieţii, de familie, de educaţia copiilor, de respect pentru semen, de dragoste de frate şi de neam. În această lume a cultului înstrăinării de Dumnezeu trebuie să fim vestitori ai cultului care se cuvine Dumnezeului adevărat şi să demascăm falsele închinări.

Care sunt mijloacele acestei misiuni? Lumii care îl alungă pe Dumnezeu trebuie să îi vestim pogorârea lui Dumnezeu la lume, în creaţia Sa. Aceasta vestire se referă la întruparea Fiului lui Dumnezeu şi la şansa oferită omului de a deveni ca Dumnezeu, de a se îndumnezei. Lumii străine de Hristos, Dumnezeu întrupat, trebuie să îi vestim învăţătura ortodoxă despre unirea cu Hristos în sfintele taine, despre „părtăşia la strălucirea dumnezeiască a Fiului”, după cuvintele lui Nicolae Cabasila. Prima preocupare a fiecărui slujitor este să împlinească cât mai fidel rânduiala ortodoxă a slujbelor, iar prima grijă a fiecărui credincios este să participe la aceste slujbe. Viaţa liturgică a parohiilor se continuă şi dincolo de cadrul predicii de la Sfânta Liturghie şi alte taine prin lecţii de catehism şi de studiu biblic pentru toţi credincioşii.

Educaţia religioasă a copiilor, tinerilor şi adulţilor a fost preocuparea principală a Arhiepiscopiei noastre în ultimii ani şi va rămâne cea a Mitropoliei care se naşte astăzi. Vorbind de educaţia tinerilor, cred că trebuie să recunoaştem complexitatea abordării acestei teme. Constatăm că duhul vremii este acela al izolării, al lipsei sau puţinei comunicări personale. Copii şi tinerii noştri petrec mult timp la computer şi mult prea puţin la activităţi împreună cu cei din generaţia lor la Biserică. Avem nevoie de un efort deosebit să învăţăm cu toţii, ierarhi, preoţi, profesori de religie, părinţi, cum să ne adresăm tinerilor şi cum să îi ajutăm să înţeleagă şi să trăiască credinţa ortodoxă. De acest efort depinde modul cum tinerii noştri vor continua să rămână ortodocşi, să îşi trăiască credinţa atunci când vor pleca din casa părintească şi biserica unde au crescut pentru a merge la universitate şi mai apoi pentru a-şi rândui viaţa de familie. Educaţia creştină serioasă primită în familie şi biserică este darul cel mai de preţ pe care îl putem face copiilor noştri pentru a-i pregăti pentru lumea în care trăim.

Iar dacă am vorbit de copii şi de tineri, se cuvine să ne aplecăm cu aceeaşi seriozitate şi asupra educaţiei adulţilor. Pentru familiile tinere cu copii, trebuie să învăţăm să răspundem la întrebările complicate privind familia creştină, viaţa şi apărarea ei din pântecele mamei, aducerea pe lume a copiilor cu toate provocările lumii contemporane, creşterea şi educaţia copiilor în familie şi în Biserică. Dacă vorbim de credincioşi adulţi, în familie sau singuri, trebuie să ne aplecăm cu luare aminte asupra problemelor lor, de la cele de integrare în societate, trecând prin ispitele lumii modeme ale însingurării şi neîmplinirii, până la cele legate de sfârşitul vieţii şi pregătirea pentru veşnicie.

Misiunea Mitropoliei noastre din America se arată complicată, dificilă şi delicată, implicând o mare responsabilitate, dar şi un simţ al nădejdii creştine în ajutorul lui Dumnezeu pentru împlinirea ei. Putem să ne întoarcem aici la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească” (1 Cor. 3, 6-7). Numai această conştiinţă a împreunei noastre lucrări cu Dumnezeu ne poate întări în această misiune.

În acest moment binecuvântat al chemării mele la slujirea de Mitropolit al românilor ortodocşi din America gândul meu se îndreaptă către preoţii şi credincioşii noştri din America, reprezentaţi aici de Preasfințitul Părinte Ioan Casian şi patru preoţi cu responsabilităţi în Arhiepiscopie. Tuturor le adresez cuvânt părintesc îndemnându-i la rugăciune şi împreună lucrare. Îi îndemn să ne rugăm unii pentru alţii pentru a ne întări Dumnezeu în misiunea noastră pentru românii din cele două Americi care îşi mai aşteaptă încă păstorii şi altarele la care să se închine. Să ne rugăm unii pentru alţii pentru a ne lumina Dumnezeu în creşterea şi educarea copiilor şi tinerilor noştri. Să ne rugăm unii pentru alţii ca Dumnezeu să ne păzească în dreapta credinţă, vrednici mărturisitori ai Tradiţiei adevărate a Bisericii Ortodoxe.

Să ne rugăm împreună pentru viitorul în unitate al tuturor creştinilor ortodocşi din America. Şi mai cu seamă să continuăm să ne rugăm pentru unitatea românilor ortodocşi din America. Ridicarea Arhiepiscopiei la rang de Mitropolie este împlinirea unui gând mai vechi pentru o mai bună organizare a ortodocşilor români risipiţi nu pe un continent, ci pe mai multe, căci SUA şi Canada nu sunt doar două ţări ci, după mărime, sunt două continente, la care se adaugă şi cel sud-american. Mitropolia noastră oferă acum cadrul administrativ bisericesc potrivit pentru unitate a tuturor românilor ortodocşi prin cuprinderea mai multor eparhii. Pentru împlinirea acestei misiuni sfinte aduc ca rugăciune către Domnul cuvintele Episcopului Policarp Moruşca, misionarul şi vizionarul: „Aşa Doamne, împărate, Iisuse Hristoase, dăruieşte-mi mie putere să pot revărsa stropi de rouă peste sufletele arse de amarul înstrăinării; din flacăra credinţei mele să pot aprinde candela sufletelor, să se simtă toţi una cu Biserica mamă şi cu sufletul Neamului românesc, acelaşi aici şi pretutindeni”.

[…]

dsc_0898


Categorii

1. DIVERSE, Ierarhi romani, Pagini Ortodoxe, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

5 Commentarii la “SFANTUL MORMANT AL DOMNULUI A FOST DESCHIS PENTRU PRIMA DATA, descoperindu-se lespedea pe care a fost pus Trupul lui Hristos, la ingropare (VIDEO)/ S-A INFIINTAT EPISCOPIA ORTODOXA ROMÂNĂ DE CANADA si MITROPOLIA CELOR DOUA AMERICI, condusa de IPS Nicolae Condrea, ridicat la rangul de mitropolit

  1. Identificăm aici un principiu al misiunii creştine, acela al recunoaşterii puterii lui Dumnezeu la lucru în persoana misionarului şi al smereniei sale că cele propovăduite vin de la Dumnezeu, nu sunt rodul reflecţiei umane, înţelegerea chemării noastre misionare este descoperită de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: nu în cuvinte meşteşugite, nici în înţelepciunea omenească să ne punem nădejdea, ci să ne facem descoperitori ai înţelepciunii lui Dumnezeu. în acestea ne arătăm primitori ai Duhului lui Dumnezeu şi grăitori ai înţelepciunii Lui, iarăşi după cuvintele Sf. Pavel:Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt” (I Cor 2,12-13).

    Dar această înţelepciune o vestim lumii acesteia. Dacă ne dorim purtători ai Duhului, trebuie să discernem şi alt duh, cel al lumii şi al vremii. Iar lumea în care trăim este cuprinsă şi adânc tulburată de un duh străin de creştinism, viclean şi stăruitor în a-l îndepărta pe om de Dumnezeu până la a nega orice influenţă a lui Dumnezeu în lume şi, ca urmare, a falsifica orice valoare care are legătură cu Dumnezeu. Ceea ce până nu demult era respectat ca şi valoare a lumii şi a societăţii, acum este pus sub semnul întrebării pentru a fi înlocuit cu alte aşa zise valori. Vorbim aici de apărarea vieţii, de familie, de educaţia copiilor, de respect pentru semen, de dragoste de frate şi de neam. În această lume a cultului înstrăinării de Dumnezeu trebuie să fim vestitori ai cultului care se cuvine Dumnezeului adevărat şi să demascăm falsele închinări.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare