Sfintenia uitata a lucrurilor “mici”: MASA IN FAMILIE/ Cu ce va imbracati fetele?/ NASCUTI IN SEVRAJ/ Reeducarea sexuala si copiii/ CARE E ROLUL TESTELOR PRENATALE? (Stiri si recomandari pe teme de FAMILIE, 07 august 2011)

7-08-2011 25 minute Sublinieri

  • CrestinOrtodox:

Luarea mesei in familie, izvor de bunatate

Intr-o vreme in care dragostea a inceput sa scada, comunicarea dintre membrii familiei adesea intampina greutati, iar mersul la fast-food a devenit o adevarata moda, raportarea cuviincioasa la mancare, precum si luarea mesei in comun, in mijlocul familiei, a ajuns sa fie vazuta ca un lucru depasit, daca nu chiar rusinos. Pentru aceasta, astazi, omul mananca adesea singur, in graba, oriunde, oricum si oricand.

Sa nu luam in ras lucrurile pe care parintii nostri le considerau si le simteau a fi sfinte. Nu putini sunt cei care au ajuns sa vada luarea mesei in comun astfel: “Pentru ce tin oamenii mortis sa ia masa in familie? Hai, de Craciun, de Pasti, mai inteleg. Dar eu sunt obisnuit sa iau masa in liniste. La mine in familie nu se vorbeste la masa. Daca mananc singur sau cu ai mei este exact acelasi lucru. Masa este un act administrativ, de mentenanta, este ceva necesar, este satisfacerea unei nevoi; nu e nimic sfant in asta.”

Din ce in ce mai putini oameni se bucura de o masa luata in tihna casei lor, impreuna cu familia. O parte nu mai au timp, o alta parte prefera sa stea cu prietenii decat cu familia, iar o alta parte comporta rusinea de “a fi invechit”. Masa este una dintre bucuriile reale ale inimii omului, de cand lumea. Din pacate insa, vrand sa fie moderne, din ce in ce mai putine familii calca pe urmele “bine batatorite” ale familiei traditionale.

Oricat s-ar schimba insa mintea omului, mancarea si luarea mesei in comun vor ramane pentru totdeauna ceva cu mult mai inalt si mai profund decat ne putem da seama. Luarea mesei in familie, ori impreuna cu cei apropiati, se va face intotdeauna izvor de liniste, de bucurie si de comuniune, deoarece nu pot sta la aceeasi masa cei dezbinati, precum nici cei straini sufleteste unul de celalalt.

[…]

Luarea mesei in familie, izvor de bunatate

Luarea mesei in comun, impreuna cu familia sau cu cei apropiati, este unul dintre acele lucruri care amintesc de sfintenia zilei, este una dintre bucuriile simple ale omului curat, este un semn al unui suflet sanatos. Luarea mesei in comun este un moment de apropiere, de blandete si de vulnerabilitate, fiecare trebuind sa fie cu adevarat prezent, atent si personal: la masa, fiecare il priveste in ochi pe celalalt; la masa nu este loc de ascunzisuri, de retrageri sau de pretexte. A sta la masa impreuna cu oameni cu care nu ai nimic in comun sau fata de care inima ta nu se deschide, este un adevarat chin.

Atat de viclean este “stapanitorul acestei lumi”, incat a reusit sa strice pana si cele mai marunte bucurii din viata de familie, pe care atat de mult o uraste. Orasul parca a sugrumat randuielile sanatoase ale parintilor nostri, cu care, uneori, parca ne si este rusine sa ne asemanam. Astfel, omul de la oras pune prea usor luarea mesei in comun pe seama taranilor, care “nu prea aveau multe de facut”. Lucrurile stau insa altfel: cel ce nu a simtit nici macar pentru o singura data odihna unei mesei luate in familie, ori impreuna cu cei iubiti ai sai, nu va intelege niciodata sfatul/indemnul de a nu trece cu vederea acest izvor de intarire a unitatii familiei, de impacare cu cei de langa noi, de solidaritate si de comunicare.

Desi unele lucruri se schimba, nu trebuie sa fim de acord cu schimbarea (inlocuirea) anumitor randuieli sanatoase. Daca bucuria mesei in comun se pierde, nici o alta nu ii poate lua locul, in aceeasi masura si cu aceleasi roade. Pentru multi dintre noi, furati de agitatia vietii de zi cu zi, luarea mesei nu mai are nimic sfant; a devenit un act banal prin care ne satisfacem o simpla necesitate trupeasca. Daca masa nu mai este prilej de comuniune cu cei din familiile noastre, cu atat mai putin, ea se va face prilej de comuniune cu Dumnezeu. Mancam fara sa-L purtam in noi pe Domnul, “Cel ce da hrana la tot trupul”.

Daca nici in familie nu ne mai putem aduna, rabda si bucura unul de celalalt, ce pretentii sa mai avem de la restul lumii. Cum sa ne adunam cu totii, in Biserica lui Hristos, in duh de pace, daca in familie nu mai reusim sa fim una?! Din familie incep toate cele bune, din familia in care se odihneste Hristos. Dragostea fiecaruia fata de ceilalti se masoara in clipele petrecute impreuna, iar masa, care nu poate fi ocolita, este un moment deosebit de important in aceasta privinta. Oriunde ar exista deci familia, luarea mesei in comun comporta aceeasi importanta, ca moment al intalnirii, al vederii si al bucuriei reciproce.

Luarea mesei in comun nu trebuie sa fie vazuta ca si o obligatie, ci mai ales ca “o gura de aer personalizator“, intr-o atmosfera din ce in ce mai impersonala. In vremurile noastre, cand serviciul si timpul limitat ne indeparteaza chiar si de cei dragi, o cina luata impreuna cu toti cei al casei este o adevarata punte de legatura cu lumea reala. In asemenea momente se revitalizeaza cu adevarat relatia personala dintre membrii familiei. Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Masa este locul unde toti se aduna, toti ajuta, toti lucreaza, unul facand ceva si altul altceva. Masa este locul unde fiecare se odihneste in celalalt, dupa o zi de munca sau invatat, dupa o calatorie sau inaintea unei plecari. Masa luata in familie trebuie sa fie si o rugaciune de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, pentru nenumaratele daruri primite.

Masa in famile este o adevarata binecuvantare, atat pentru parinti, cat si pentru copii, care vor ramane cu aceste frumoase amintiri despre “acasa”. Ce poate fi mai frumos decat starea aceea de bucurie, de comuninune, pe care o simti cand toti cei dragi sunt langa tine?! Din pacate, insa, doar cel care a trait aceasta bucurie o poate intelege. Cred ca numai acela care a fost odihnit in vechea familie va naste si in noua familie un asemenea loc de comuniune, de odihna si de dragoste. Consider ca o familie care nu se aduna impreuna, macar o data in zi, sufera de o rana ascunsa. Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri. Dintre familiile pe care le cunosc, cele mai frumoase si mai odihnitoare sunte acelea care petrec timp impreuna, in pofida tuturor programelor diferite si a varstei membrilor ei.

Luarea mesei impreuna cu familia, macar o data in zi, poate deveni (foarte usor) factor de unitate si intarire a dragostei. Pentru aceasta insa este esential ce facem in timpul zilei. Un om care sta numai la calculator si la TV, ori numai in vreo pasiune care-l izoleaza comuniunii cu ceilalti, nu se va putea simti niciodata odihnit la o masa luata in familie, unde monitorul lipseste, unde zgomotul sportului este absent, unde stirile si emisunile TV nu se mai aud, iar singurul lucru care ramane de facut este mancatul si privitul in ochii celor adunati laolalta.

Daca ne-am umple ziua numai cu lucruri bune, intalnirea din vremea mesei ar fi o urmare fireasca a acestora, deci tot un lucru bun, un moment de impartasire a fiecaruia de ceilalti. Cum ar fi o cina luata in familie, daca fiecare ar injura si ar vorbi numai despre stiri si sport, numai despre accidente si drame ale “star-urilor”?! Nu ar fi oare aceasta o parodie ciudata a ceea ce ar insemna de fapt “luarea mesei in familie”?! Deci, modul in care ne petrecem ziua poate atrage dupa sine clipe odihnitoare si binefacatoare aproape de cei dragi ai casei. Inceputul cel bun se pune astfel: “Trage-ti un scaun la masa, inchide televizorul, lasa telefonul de o parte si ai sa vezi ca intri intr-o alta dimensiune!” Daca aceasta “dimensiune” va fi odihnitoare sau nu, aceasta tine numai de tine, si anume de ceea ce ai in launtrul tau.

Teodor Danalache

Cine a furat zambetul copilului ?

[…] Ce se intampla insa cand copiii ajung sa isi piarda lumina si curatia mult prea repede? Ce se intampla cand copiii nu isi mai doresc sa fie copii, ci oameni mari, inainte de vreme?


Maturizarea fortata, calitatea biruita de cantitate

Mai inainte, copiii stiau sa se joace neconditionat, aratand astfel omului curatenia la care este chemat sa ajunga. Astazi insa, copiii au uitat parca sa se mai bucure, ei fiind adesea tristi, posomorati, plictisiti, etc. Bucuria copilareasca de odinioara este inlocuita, cu o viteza inspaimantatoare, de o plictiseala sufocanta si de o stare bolnavicioasa. Daca pana nu demult copiii se maturizau treptat, nimic fortandu-i sa se comporte ca niste oameni mari, fiecare lucru petrecandu-se la vremea lui, astazi insa, maturizarea acestora este din ce in ce mai grabita. Multi parinti nu mai au vreme de copii, ei (copiii) trebuind intr-un fel sa se descurce singuri, ca niste oameni mari.

Desi fructele si legumele coapte astazi fortat arata ca si cele de odinioara, continutul acestora este insa cu totul altul. Cantitate sa fie, ca de aici vine profitul, cat despre calitate, nu prea mai e vreme de ea. Daca din calitate vine sanatatea, trebuie sa stim ca din cantitate vine intotdeauna boala, iar profitul se arata potrivit pentru a-l arunca neincetat pe redobandirea sanatatii. Tot ce este nefiresc implica deci pierderi, mici si mari. Tot asa, cand omul creste fortat, putem vorbi mai bine de “cantitate de om”, iar nu de “om de calitate”.

Viteza, care caracterizeaza societatea contemporana, s-a strecurat vicleneste si in pedagogia copiilor. Astfel, nemaintelegand rosturile de baza ale familiei, multi dintre parinti isi doresc ca cei mici sa creasca rapid, nedandu-si seama ca ii lipsesc pe acestia de zestrea inestimabila a copilariei. La randul lor, si majoritatea copiilor isi doreste sa ajunga cat mai repede maturi, nedandu-si seama ca astfel se lipsesc de una dintre cele mai minunate si odihnitoare perioade din viata lor.

Cum sa mai fie copiii copii, cand parintii lor au uitat ce inseamna sa mai fii copil. Pentru ca cei mici sa poata creste sanatos, nesarind niciuna dintre etapele maturizarii lor, parintii trebuie sa redevina copii. Deci, pentru a putea fi alaturi de cei mici insa, parintii trebuie ca mai intai sa-si redescopere propria copilarie, pe care au dat-o uitarii. In cazul in care unii parinti nu au avut o copilarie vrednica de adus aminte, nu cred ca este tarziu ca ei sa inceapa acum, la maturitate, sa isi traiasca acea copilarie pe care nu au avut-o niciodata.

[…]
Intr-un oarecare sens, putem spune ca societatea intreaga uraste copiii, mai toate legile emise de aceasta fiind potrivnice nasterii si cresterii copiilor de catre parinti. Astfel, femeile trebuie sa munceasca in rand cu barbatii, iar copiii sa fie ceva pentru timpul liber sau pentru “week-end”. Pentru aceasta, astazi, “meseria” de bona se arata a fi o adevarata vocatie.

Puterea unui zambet de copil

Puterea unui zambet de copil il infricoseaza pe diavol, care este urator a tot ce este curat. Cu zambet de copil cred ca priveau chinuirile si pe chinuitori lor fericitii mucenici ai lui Hristos. Cu cat mai mult isi pastrau mucenicii chipul luminos si curat, cu atat mai mult diavolul ii muncea mai tare, prin uneltele lui (oameni cu mintea intunecata). Zambetul copiilor este curatia la care ne cheama Hristos. “Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand e vorba de rautate. La minte insa, fiti desavarsiti” (I Corinteni 14, 20). Zambetul copiilor nu are nimic in comun cu rasul omului mare, care este adesea rautacios, ci este ceva curat, parca din alta lume.

“Copiii odihnesc si refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezuma: gingasia si frumusetea; curatenia, nevinovatia si credinta. Chiar pe Iisus l-au odihnit copiii. Cei mari Il amarau mereu. Modul de a fi al copiilor este cel mai iubit de Dumnezeu. Acestia Il au pe Dumnezeu ca pe un bunic de pe celalalt taram. Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfintii sunt niste mari copii. Departe mai suntem de ei.” (Parintele Arsenie Boca).

Teodor Danalache

Tendinţele vestimentare folosite de o mare parte a producătorilor de haine pentru copii vă „ajută” să vă transformaţi fetele în obiecte sexuale. Aceasta este concluzia unui studiu recent, care afirmă că 30% din hainele pentru copii au caracteristici sexualizante. Cel mai adesea în alegerea hainelor pentru fetiţe, părinţii se supun unei tendinţe generale, neanalizând consecinţele ei pe termen lung.

Educate să devină obiecte sexuale

Studiul, condus de Dr. Sarah Murnen, profesor de psihologie la Kenyion College, din Ohio (SUA), s-a bazat pe analiza a 15 site-uri destinate vânzărilor de haine pentru copii, iar în cadrul lui au fost studiate peste 5.000 de articole vestimentare, care au fost clasificate pe baza unei scale a gradelor de senzualitate. Cel mai adesea, obiectele vestimentare „sexi” sunt croite astfel încât să scoată în evidenţă anumite părţi ale corpului, în special sânii şi părţile posterioare, sau au imprimate pe ele mesaje sau imagini sugestive.

Autorii studiului spun că acest tip de îmbrăcăminte are implicaţii serioase asupra modului în care fetiţele se autoevaluează, modelul care le este indus punând accentul pe atracţia fizică feminină. Acest lucru le face să se confrunte de la o vârstă foarte fragedă cu problema identităţii sexuale.

Femeile din cultura occidentală sunt în mare măsură percepute şi tratate de către bărbaţi ca obiecte. Această percepţie este interiorizată de către femei, care primesc mesajul şi ajung să îşi considere propriile trupuri ca obiecte care sunt evaluate în funcţie de anumite standarde de atractivitate, în special sexuală. Eşecul în conformarea la aceste standarde provoacă adesea depresie, lipsă de încredere în sine, stimă de sine scăzută, dificultăţi în relaţiile sociale. Echipa de cercetători consideră că hainele sexualizante determină educarea fetelor încă de mici să îşi perceapă propriul corp ca un obiect ce trebuie să se adapteze unor asemenea standarde: „Noi credem că a le îmbrăca pe fete în acest fel ar putea să contribuie la adaptarea lor la rolul îngust de femei transformate în obiecte sexuale“, precizează aceştia în studiul apărut în publicaţia de specialitate „Sex Roles”.

Majoritatea hainelor sexualizate prezintă şi caracteristici ale hainelor pentru copii, prezente în imprimeuri sau culori, ceea ce îi derutează pe părinţi: „Părinţii confuzi ar putea fi convinşi să cumpere fusta mini cu imprimeu de leopard dacă aceasta este roz ţipător. Dar în mod clar, aspectul sexual este vizibil şi dincolo de fundiţe sau culori copilăreşti.” – afirmă autorii studiului.

„Părinţii sunt de vină”

Sexualizarea fetiţelor nu este pentru prima dată în atenţia presei americane, subiectul fiind dezbătut de mai multe ori până acum, plecând de la anumite produse izolate, care au fost scoase de pe piaţă în urma protestelor părinţilor. Sharon Lamb, profesor de sănătate mentală la Universitatea Massachusetts din Boston, atrage atenţia că o tendinţă în modă este mult mai periculoasă decât nişte cazuri izolate. Iar această tendinţă se bazează pe manipulare prin lucruri subtile, mărunte.

Deşi se investesc sume uriaşe în strategiile de marketing şi publicitate, bazate pe studii psihologice şi cercetări serioase, producătorii nu îşi asumă nicio răspundere, dând vina pe părinţii care cumpără astfel de haine. Şi, la urma urmei, au dreptatea lor: articolele vestimentare cu tentă sexuală nu se prăfuiesc pe rafturi, ci se vând chiar bine.

Un alt aspect periculos în această tendinţă vestimentară în rândul copiilor este pedofilia. În condiţiile în care abuzurile de acest gen sunt tot mai răspândite, este bizar că părinţii acceptă să îşi îmbrace copiii în astfel de haine, dând altor adulţi motiv să îi privească pe cei mici altfel decât ca pe nişte copii.

Traducere şi adaptare de Natalia Corlean

“Cu copii de numai 5 ani exmatriculaţi pentru ofense sexuale şi fetiţe pipăite de colegii lor de clasă care nu au ajuns nici măcar la pubertate, avem o situaţie deloc confortabilă.
Dar a cui este vina? Este foarte uşor să arăţi cu degetul spre media şi să dai vina pe imaginile din reviste, de pe internet sau de la televizor. Dar realitatea este că răspunderea aparţine fiecărei mame care spune că este ok să ieşi pe stradă purtând o fustă foarte scurtă şi strâmtă, cu picioare mici, abia ieşite din copilărie, clătinându-se pe nişte ridicole tocuri aflate „la modă”.
Dacă le permitem copiilor să se îmbrace ca nişte mini-adulţi, le răpim copilăria. Şi permiţându-le să privească la televizor orice aleg ei împreună cu grupul lor de colegi, înseamnă că pur şi simplu ridicăm din umeri şi ne spălăm pe mâini de orice responsabilitate.”

Liz Fraser“Machiaj şi tocuri la 7 ani? Este timpul ca noi, mamele, să ne oprim fetele să devină obiecte sexuale”

Părinţilor, fiţi veghetori

„…Îi rog fierbinte pe părinţi să aibă grijă de copiii lor. Ştiu că avem multe familii adevărate, cu părinţi iubitori şi copii cuminţi. Dar tocmai de aceea vă rog şi vă îndemn, părinţilor, să fiţi veghetori, ca nu cumva copiii voştri să încapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la îndemână ceva ce le poate întina fiinţa. Nu-i lăsaţi doar pe seama şcolii, căci într-o şcoală pot exista programe perverse sau o directoare care, în schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficanţilor să-şi etaleze scârboasele mărfuri în văzul copiilor. Ajutaţi-vă odraslele să înveţe cu drag şi să se poarte frumos! Oferiţi-le pruncilor voştri mai puţin televizor şi mai multă lectură: din cărţile frumoase şi pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi… Faceţi din Fiul Mariei un prieten al copiilor voştri; şi fiţi siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret ţinându-vă de mână…”

ÎPS Bartolomeu Anania

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 53 – iunie 2011

  • Cultura Vietii:

Revoluţia sexuală şi copiii

Este aproape un loc comun să afirmi că flagelul avortului a apărut ca o urmare a revoluției sexuale. Translatarea sexualității dinspre teritoriul familiei și al tainei conjugale înspre o distracție iresponsabilă motivată de „necesitatea eliberării de inhibiții” și de „dreptul de a-ți hotărî singur destinul” a adus cu sine liberalizarea avortului, cele 40 de milioane de copii nenăscuți omorâți anual și tot atâtea femei bolnave, fizic și sufletește. De aceea mișcarea pentru viață din întreaga lume nu poate ignora nici cauzele, așa cum nu ignoră efectele flagelului avortist; o componentă esențială a activității asociațiilor prolife sunt programele educative bazate pe virtuțile și morala familiei tradiționale, care a fost, vreme de sute de generații, stâlpul întregului construct social. Un exemplu de astfel de program în România este„Vreau să aflu”, inițiat în 2007 de filiala București a Asociației „Pro-vita pentru Născuți și Nenăscuți” și extins acum în mai multe regiuni ale țării.

Ca orice experiment de programare ideologică, revoluția sexuală târzie, a secolului XX (originile fenomenului sunt ușor identificabile în dezideratele Revoluției Franceze) a avut ca țintă și copiii. Reproducem mai jos, cu acordul traducătorului (portalul InLinieDreapta.net) articolul The Sexual Revolution and Children – How the Left Took Things Too Far, apărut în publicația germană Der Spiegel. Introducerea aparține redacției ILD.

NB: Remarcați prezența în text a sinistrului Daniel Cohn-Bendit, pedofil notoriu, revoluționar de extremă stânga în tinerețe, astăzi co-lider al grupului Verzilor din Parlamentul European și unul dintre cei cu care se bate pe burtă măscăriciul homofil și anticreștin „verde” Remus Cernea. Cine se aseamănă, se adună.

______________________________________________________________________________________________

Revoluţia sexuală şi copiii

Timp de 133 de zile, între 21 martie şi 1 august 1919, Ungaria a fost o “republică sovietică”. Pentru unguri a fost una dintre cele mai nenorocite perioade din istoria lor: “teroarea roşie”. Dictatorul trimis de sovietici, Bela Kun, a pus în aplicare o serie de metode de propagandă prin care se urmărea distrugerea rapidă a ţesutului social, pentru a facilita acceptarea necondiţionată a dogmei comuniste. Spiritul religios, patriotismul şi moralitatea au fost ţinte predilecte. Corupţia şi pervertirea completă a acestora au revenit în sarcina lui Georg Lukacs, teoretician marxist promovat în funcţia de Comisar al Poporului pentru Cultură şi Educaţie. O inovaţie a lui Lukacs din acea perioadă a constat în introducerea în programa şcolară a orelor de vizionare de filme care prezentau copiilor imagini de sexualitate adultă.

Ulterior, în cadrul activităţii Şcolii de la Frankfurt din anii 1920, Lukacs a dezvoltat subiectul “Revoluţie şi Eros” şi a pus bazele teoretice ale metodologiei de folosire a instinctului sexual drept un instrument de distrugere. Ideea principală a constat în implantarea teoriilor freudiene într-un sol marxist. Freud demarase proiectul de degradare conceptuală a instinctului sexual uman. Prin amalgamarea neo-freudismului cu marxismul cultural teoretizat la Frankfurt, cel mai exploziv aspect al psihicului uman a fost pus în slujba distrugerii sistemului imunitar al civilizaţiei occidentale: familia şi moralitatea privată. Reţinerea şi controlul asupra instinctelor trupeşti, tabuurile de convieţuire sexuală în familie, reprezentau un obstacol în calea “eliberării” societăţii de tiparele care îi confereau rezistenţă profundă la virusul comunist.

În perioada interbelică şi postbelică teoriile Şcolii de la Frankfurt au fost încet diseminate în mediul universitar american. Deceniul 1960 cunoaşte explozia socială a tineretului occidental, iar o componentă majoră a fost revoluţia sexuală. Această revoluţie nu a însemnat altceva decât practicarea pe scară largă a promiscuităţii şi dezinhibiţiilor prescrise de profesorii marxişti. S-a deschis calea normalizării comportamentului imoral şi aberant. Cei mai vulnerabili membri ai societăţii, copiii, au fost şi ei târâţi în naufragiul moral şi vâltoarea experimentelor sexuale ale adulţilor. Adeseori, părinţii au fost aceia care au consimţit sau participat activ la profanarea “purificatoare” a propriilor copii.

Articolul următor a fost publicat de revista Der Stern în 2010 şi prezintă faţa mai puţin comentată a revoluţiei sexuale:

***

În primăvara anului 1970, Ursula Besser a găsit o servietă necunoscută în faţa uşii apartamentului ei. Nu era ceva cu totul neobişnuit în acele zile ca oamenii să lase diverse lucruri în faţa uşii sau să strecoare pacheţele mai mici în cutia de corespondenţă. Ea era, în cele din urmă, un membru al parlamentului de stat la Berlin din partea Creştin-Democraţilor (CDU) conservatori. Uneori Besser telefona la poliţie pentru a cere examinarea unui pachet suspect. A avut întotdeauna grijă să-şi ceară scuze la vecini pentru agitaţie. Studenţii proclamaseră o revoluţie, iar Besser, văduva unui ofiţer, făcea parte din acele forţe din oraş care erau intens opuse schimbărilor radicale ale zilei. Trei ani mai devreme, după ce a devenit un membru nou ales al parlamentului de stat din Berlin, CDU o numise pe Besser, doctorand în filologie, la Comitetul pentru Educaţie. Ea a dobândit repede reputaţia unei persoane atât directe, cât şi combative.

Servieta conţinea un teanc de hârtie: rapoartele dactilografiate zilnic cu privire la munca de învăţământ la un centru de după-şcoală din cartierul berlinez Kreuzberg, unde un grup de pînă la 15 copii cu vârste între 8-14 ani erau luaţi în grijă pe timpul după-amiezii. Primul raport era datat 13 august 1969, iar ultimul era din 14 ianuarie 1970. Chiar şi o revizuire sumară a materialului arăta că activitatea de învăţământ de la centrul Freiheit Rote (“Libertatea Roşie”) era neobişnuită. Scopul centrului era de a forma elevii în “personalităţi socialiste”, iar misiunea educaţională depăşea cu mult joaca sub supraveghere adultă. Agenda centrului includea “propagandă de agitaţie” privind situaţia din Vietnam şi recrearea de “lupte de stradă”, în care copiii erau împărţiţi în “studenţi” şi “poliţişti”.

Pantomima actului sexual

Notiţele educatorilor indică faptul că au pus un accent foarte puternic pe educaţia sexuală. Aproape în fiecare zi, elevii jucau jocuri care cuprindeau dezbrăcarea de haine şi citirea de reviste pornografice în grup, împreună cu mimarea actului sexual. (…). O notiţă din 26 noiembrie spune: “În general, am provocat aluzii sexuale în mod repetat, deschis sau într-un mod ascuns, care au fost apoi exprimate în pantomimă de Kurt şi Rita, efectuată împreună pe o masă scundă (ca o etapă) în faţa noastră.”

Acest material a prezentat publicului larg, pentru prima oară, un produs secundar al mişcării studenţeşti: eliberarea sexuală a copiilor. Besser transmis aceste rapoarte unui editor de la ziarul vest-berlinez Der Abend, care a publicat fragmente. La data de 7 aprilie 1970, parlamentul de stat din Berlin a pus în discuţie activitatea de la centrul de după-şcoală Freiheit Rote. După cum s-a dovedit, Institutul de Psihologie de la Universitatea Liberă din Berlin se afla în spatele centrului. De fapt, institutul înfiinţase acest centru şi furniza corpul didactic care lucra acolo. Besser crede ca persoana care a lăsat acele rapoarte în faţa uşii ei a fost un angajat alarmat al acelui centru.

Câteva zile mai târziu, Besser a efectuat o vizită la Institutul de Psihologie din vecinătatea cartierului berlinez Dahlem, “pentru a arunca o privire la faţa locului”, cum spune ea. În subsol, Besser a găsit două camere care erau separate de o oglindă mare. Într-una din camere se aflau o saltea, o chiuvetă de perete şi un rând de cârpe de spălat multicolore agăţate lângă ea. Când a fost întrebat de Besser, un angajat al institutului a spus că subsolul era folosit ca o “staţie de observaţie” pentru a studia comportamentul sexual la copii.

De atunci centrul s-a stins în obscuritate, dar membrii mişcării din 1968 şi succesorii lor au fost prinşi într-o obsesie ciudată despre sexualitatea copilăriei. Acesta este un capitol al istoriei mişcării, care nu este niciodată menţionat în rememorarile lauditave ale epocii. În această privinţă, veteranii mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor ’60 par să fi cedat unei amnezii acute. O analiză a acestui aspect al revoluţiei studenţilor se merită cu prisosinţă.

Posibilitatea sexului cu copii

(…) tocmai în cercurile aşa-numit progresiste a început erotizarea copilăriei şi eliminarea treptată a tabuurilor. A fost o schimbare care a permis chiar posibilitatea de sex cu copii. Incidentele de la Şcoala Odenwald din landul vestic Hesse – o şcoală internat cu nicio afiliere religioasă – au arătat ca a existat o legătură între apelurile pentru reformă şi îndepărtarea de inhibiţie. Cazul lui Klaus Rainer Röhl, fostul editor al revistei de stânga Konkret, pare de asemenea izolat în lipsa contextului istoric. Articolele în care Konkret a pledat deschis în favoarea sexului cu minori sunt cel puţin la fel de tulburătoare ca acuzaţiile la adresa lui Röhl din partea fiicelor sale, Anja şi Bettina, că el le-a molestat, acuzaţii pe care Röhl le neagă.

Stânga are o istorie proprie de abuz şi este mai complicată decât s-ar părea la prima vedere. Atunci când lideri ai mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor 1960 sunt întrebaţi despre acest lucru, ei oferă răspunsuri evazive sau ezitante. “La baza mişcării din 1968 a existat în realitate o lipsă de respect faţă de limitele necesare între copii şi adulţi. Măsura în care acest lucru a dus la cazuri de abuz este neclară”, scrie în retrospectivă Wolfgang Kraushaar, un om de ştiinţă politic şi cronicar al mişcărilor studenţeşti din 1968. O lipsă de respect faţă de limite este o descriere clementă. S-ar putea spune, de asemenea, că graniţele au fost rupte în mod violent. (…)

Si totusi, care este rolul testelor prenatale?

Foarte recent, Asociatia Pro-vita Bucuresti a fost solicitata de o tanara mama, insarcinata in 19 saptamani cu doi gemeni si cu o situatie materiala precara, care dorea sa o sprijinim cu plata unei serii de analize morfo-fetale recomandate de medicul ginecolog. Lasand la o parte discutia despre necesitatea reala a analizelor (unii medici recomanda analize, teste si medicamente in functie de comision, nu de juramantul de fidelitate fata de meserie si pacient, e lucru cunoscut), am pus, logic, intrebarea ce urmeaza sa faca tanara mama daca prognosticul sau diagnosticul vor fi nefavorabile. Cum raspunsul a fost ca va face “ce ii recomanda medicul” i-am explicat de ce NU putem indeplini o astfel de solicitare: probabilitatea ca “recomandarea” medicului (acompaniat, evident, de un cor  de “binevoitori” din familie si prieteni) sa fie avortul este foarte ridicata, intrucat ne aflam in Romania, unde constiinta a numerosi ginecologi este la nivelul aceleia a unui abatorist. Pro-vita nu poate gira, am explicat, prin actiunile sale, sub nici o forma si sub nici un motiv, avortul, or plata examenelor medicale ar fi insemnat complicitatea noastra la un astfel de act.

In urma cu cateva luni a fost pe larg discutat in presa – si de noi – un asa-zis refuz al unui medic de la “maternitatea” Giulesti de a face o intrerupere de sarcina in faza tarzie. Din dezbatere a lipsit exact acest aspect, esential in viziunea noastra: la ce foloseste, pana la urma, diagnosticul prenatal? Nu putem insa avea pretentia ca presa “de sistem” romaneasca sa se ocupe de etica actului medical, cata vreme multi jurnalisti nu cunosc nici limba romana, asa incat singurele contributii au fost comentariile strecurate de colega Larisa Iftime in cotidianul BOR, “Lumina” si interventiile salutare, dar parca prea timide, ale sefului Colegiului Medicilor, prof. V. Astarasatoae.

O dezbatere, foarte animata, de acest fel are loc peste Ocean, de multa vreme. Portalul conservator First Things publica, in urma cu cateva zile, sub semnatura lui Matthew Hennessey, comentariul “Down Syndrome and the Purpose of Prenatal Testing (Sindromul Down si scopul testelor prenatale) interesant atat in sine cat si pentru numeroasele reactii primite de la cititori, toate gravitand in jurul unei probleme dureroase: avortul selectiv pe motiv de malformatie, sau, asa cum este gresit numit de o anumita parte a lumii medicale, “avort terapeutic”.

Argumentul autorului este acela ca, in principiu, mai multa informatie este mai buna, insa ca faptele trebuie insotite de opinii etice si de optiuni reale. Hennessey se legitimeaza in aceasta disputa prin aceea ca este tatal unui copil cu SD si relateaza de altfel experienta sa personala. Decizia de a duce sarcina la sfarsit a fost dificila – sotii cunosteau diagnosticul – in special in fata recomandarilor si opiniilor majoritar ostile, insa a devenit mai usoara prin sfatul si sprijinul celor care deja erau in situatia de a creste un copil cu acest sindrom. Asadar diagnosticarea din timp poate fi un lucru bun DOAR DACA aceasta inseamna si acces la toate informatiile si aspectele etice si practice:

“Nu sunt impotriva testarii pe Sindromul Down si alte probleme genetice. Dimpotriva: cred ca mai multa informatie este mai buna decat mai putina. Faptul ca am cunoscut starea fiicei noastre ne-a permis sa ne pregati pentru sosirea ei si sa ii satisfacem nevoile specifice. Dar mai important, sa stim ca o puteam face, ca nu eram primii parinti din lume care mergeau pe acest drum a fost de o importanta vitala.”

Insa, mai spune Hennessey, testarea prenatala insotita de influentarea catre avort (sau, asa cum este ea numita in Newspeak ”recomandare de intrerupere a sarcinii”) este lipsita de onestitate.

”Ma opun testarii prenatale care predispune femeia catre avort, fie prin lipsirea ei de informatii esentiale, fie prin furnizarea activa de informatii false. Scenariul din urma este, din pacate, unul obisnuit. Un diagnostic de Sindrom Down este de obicei acompaniat de o litanie infricosatoare de potentiale defecte, complicatii in relatiile sociale si un coeficient de inteligenta incredibil de jos. Putini oameni au avut de-a face cu aceasta malformatie in viata lor. Si totusi, arareori exista cineva care iti poate spune ceva real, precum ’Poti sa o faci. Poti creste acest copil, va fi bine’.”

Opinia lui Hennessey este una care atinge o coarda sensibila, mai ales intr-o cultura prea grabita sa salute orice progres stiintific ca pe un bun fundamental si de necontestat. Pe masura ce testarea prenatala devine tot mai simpla si mai putin invaziva pentru mama si copil, perspective precum cea a lui Hennessey ne obliga sa ne punem intrebarea: ce ar trebui sa facem cu informatia, acum ca o putem avea mai rapid si mai sigur ca niciodata?

Faptul ca (in medie) 9 din 10 copii diagnosticati intrauterin cu trisomia 18/21 nu ajung sa vada lumina zilei se constituie intr-un raspuns indirect la aceasta  intrebare. Si cata vreme aceasta va fi situatia, nici o organizatie provita din lume n-ar trebui sa incurajeze sau sa sprijine in vreun fel astfel de proceduri. In sfarsit, unul dintre cititorii articolului pune si el punctul pe i:

Matthew Hennessey se intreaba: “Este S. Down o stare pe care ar trebui sa incercam sa o eliminam, ca pe orice boala?”

Cred ca raspunsul este aproape sigur da, cu mentiunea ca ar trebui sa incercam sa eliminam SD la fel ca pe orice alta boala – prin prevenire sau vindecare, nu prin uciderea pacientului.

Putini stiu ca fundatia infiintata de geneticianul francez Jerome Lejeune, cel care a descoperit cauzele Sindromului Down, lucreaza de mai bine de 20 de ani pentru ameliorarea si vindecarea acestei anomalii cromozomiale. Cu doar o mica parte din fondurile si energia care se cheltuie in lume pentru diagnosticele prenatale si propaganda avortista mascata ca „grija fata de sanatatea femeii”, aceste scopuri ar putea fi atinse.

Mărturia lui Andrea Bocelli

Îl iubiţi pe Andrea Bocelli? Vă este dificil să vă închipuiţi cum ar fi arătat muzica fără el, nu-i aşa? Nu a lipsit mult ca Andrea să fie doar un număr într-o statistică: mamei sale i s-a recomandat de medici să avorteze, întrucât copilul urma să se nască cu o deficienţă. Dar femeia a refuzat. Andrea îi este recunoscător mamei pentru devoţiune. La fel şi noi, cei care azi îl putem asculta cântând. Sperăm ca mărturia lui Andrea Bocelli să încurajeze şi alte femei aflate în faţa unei decizii cruciale a vieţii lor.

  • Realitatea:

Adolescentele beţive britanice îi sperie pe cercetători

adolescente-probleme-consum-alcool

Cercetarea asupra tinerilor de 15-16 ani a relevat faptul că fetele sunt mai predispuse să consume alcool decât băieţii, punându-le în faţa riscului de a face sex neprotejat, de a avea sarcini nedorite şi de a contracta boli cu transmitere sexuală.

Una din cinci adolescente care consumă alcool cel puţin o dată pe săptămână spun că s-au îmbătat atât de tare încât au avu relaţii sexuale nedorite, în timp ce 40% dintre tinere spun că au fost implicate într-o bătaie.

Aproape 88% dintre tinerele cu vârsta între 15-16 ani spun că au consumat alcool, faţă de doar 80% dintre băieţi. Tinerii care spun că beau, consumă mai mult decât echivalentul unei sticle de vin pe săptămână. Studiul susţine că băutura are un efect dezastruos asupra performanţelor şcolare.

Asigurările medicale din SUA vor include tratamentele contraceptive şi servicii de prevenire

Asigurările medicale pentru americani vor include şi tratamentele contraceptive precum şi alte servicii de prevenire, a anunţat azi secretarul pentru Sănătate.

Acestea erau disponibile şi până acum dar numai în sistemul de coplată. Din 2013, când schimbările vor intra în vigoare, toate aceste servicii vor fi acoperite integral de asigurare. Femeile vor avea cele mai multe beneficii. Pe lângă pastilele anticoncepţionale ele vor putea merge la un control medical anual, vor avea parte de consiliere în cazul în care sunt supuse la abuzuri şi de planning familial. Statisticile arată că aproape nouă milioane de reţete pentru anticoncepţionale au fost eliberate în 2009, totuşi rata sarcinilor nedorite este foarte mare.

Modificările aduse sistemului de asigurări au ca scop reducerea acestei rate, dar şi înlăturarea multor probleme de sănătate ale femeilor, probleme ce pot fi depistate la simple controale de rutină.

Nici măcar când a rămas gravidă n-a reuşit să se lase de droguri. Era cu burta la gură şi tremura de plăcere numai când se gândea la următoarea doză. Să-i spunem Maria. Bebeluşul ei s-a născut direct în sevraj, la Maternitatea Polizu din Capitală. Dădea continuu din mâini şi din picioare, intra în convulsii, îşi freca mâinile şi pumnii până la carne vie, nu plângea, ci ţipa. Pulsul i-o lua razna, aşa cum i se întâmpla şi mamei, atunci când intra în sevraj.

Nu-i nimic, e puţin neliniştit, o să-i treacă. Aşa făceam şi eu când eram mică”, a spus senină mama, când doctorii i-au arătat fătul prima dată. Când a intrat în spital să nască, nici nu i-a anunţat că e dependentă de droguri. Doctorii au descoperit asta întâmplător, când i-au făcut analizele. Ca să-l salveze pe prunc, medicii l-au ţinut în spital mai multe luni, în perfuzii. Nici măcar nu putea să mănânce ca toţi bebeluşii, că vărsa tot până se deshidrata. Laptele praf i-l preparau mai des şi mai puţin decât celorlalţi copii, să nu-l vomite. Mama avea şi ea lapte, dar degeaba, că al ei conţinea urme de droguri. Dacă l-ar fi alăptat ea, n-ar fi făcut decât să-şi drogheze copilul în continuare.

Îl monitorizau continuu, o dată la patru – şase ore îi făceau o evaluare, iar un cadru medical era blocat uneori chiar cu orele, ca să ţină copilul în braţe în timpul crizelor. La contactul cu un alt trup uman, bebluşul se mai liniştea, dar în scurt timp iar dădea în convulsii.

Norocul Mariei a fost familia: părinţii, oameni avuţi, au ajutat-o să se lase de droguri la momentul acela şi într-un final doctori i-au salvat şi bebeluşul. Au părăsit maternitatea împreună, mamă şi copil, dar în acest moment pe mamă nu o mai monitorizează nimeni. În plus, există riscul ca, deşi salvat, bebeluşul să rămână cu sechele pe viaţă. Chiar şi aşa, copilul Mariei a fost mai norocos decât alţii, care nu au răspuns la tratament şi au murit. Au ţinut-o o oră, două, continuu, în convulsii, până când nu li s-a mai oxigenat creierul.

14 ani, cea mai tânără mamă de la Polizu care şi-a născut copilul în sevraj

Astfel de cazuri medicii de la Maternitatea Polizu primesc în fiecare an. Dacă până acum, medicii descopereau gravide dependente de heroină, cocaină sau alcool, acum au apărut şi mamele consumatoare de etnobotanice. Au avut şi cazuri când copilul a murit din cauza drogurilor chiar în burtica mamei. Alteori mama naşte fătul şi a doua zi fuge din spital, iar doctorii nu-i mai dau de urmă. În orice caz, nimeni nu urmăreşte ce se întâmplă cu copiii supravieţuitori, după ce ajung acasă cu mama. Cea mai tânără mamă care a născut un copil în sevraj la Polizu a avut 14 ani.

Medical, vorbim despre sindromul de sevraj şi în cazul de faţă el este înnăscut. Este ca şi cum bebeluşul a consumat el droguri tot timpul şi dintr-o dată s-a văzut fără. El este, de fapt, într-o situaţie disperată. De regulă, pe o mamă dependentă de droguri mai puternice o citeşti după vene, unde s-a injectat. Însă de una consumatoare de etnobotanice nu prea îţi dai seama imediat, că n-ai cum. Vedeţi, dependenţa de droguri trece peste instinctul matern”, a declarat pentru Jurnalul Doina Broscăuncianu, medic primar la secţia de neonatologie a Maternităţii Polizu.

Cel mai greu de depistat: gravidele dependente de etnobotanice

Alţi copii cu mame toxicomane s-au născut prematur ori sub limita de greutate (sub 2,5 kilograme), cu malformaţii, cu manifestări neurologice sau hiper-agitaţi. Alţii au primit boli grave de la mamă. “Ni s-au născut copii cu SIDA, cu sifilis, cu hepatită B sau C, dar şi cu asocieri: sifilis combinat cu sevraj sau SIDA combinată cu sevraj”, adaugă medicul.

Numai cât am stat la interviu cu doamna doctor am mai aflat de un caz proaspăt. “Tocmai acum am mai descoperit încă o mamă dependentă aici, în spital. Aşteaptă să nască dintr-un moment într-altul”, ne-a anunţat asistenta. Am vrea să o cunoaştem pe mamă, dar doamna doctor zice că i-am încălca drepturile de pacient. Oricum, până în momentul de faţă, cadrele medicale n-au ştiut că şi mama aceasta e toxicomană. “Majoritatea, deşi gravide, nu merg la consultaţiile de rutină, aşa cum merge orice gravidă, aşa că nu apar în evidenţe ca fiind consumatoare. Ele se tem de consultaţii ca să nu fie depistate şi să-şi poată lua drogurile în continuare. La consumatoarele de etnobotanice, de pildă (mai greu de depistat), suspiciunile noastre apar atunci când vedem că vin singure să nască şi nu le vizitează nici un membru al familiei. Un bun prilej să se lase ar fi naşterea în sine, iar unele chiar o fac, altele nu. Ba chiar continuă să se drogheze şi după ce nasc”, mai spune medicul Doina Broscăuncianu.

Majoritatea gravidelor sunt ori foarte sărace, ori vin din familii dezorganizate. Există, însă, şi toxicomane din familii bune. Însă pentru multe dintre mamele care-şi nasc copiii direct în sevraj, spitalul este prima instituţie din viaţa lor căreia îi calcă pragul.

Menţionăm că în acest moment nu se ştie cu exactitate câte gravide toxicomane există în România, nici câţi bebeluşi s-au născut gata drogaţi şi nici câţi au murit din cauza drogurilor din sânge. Nu am înţeles de ce, dar chiar şi medicii din Maternitatea Polizu s-au ferit să ne ofere cifre exacte şi cazuri bine conturate.

Membri ai fortelor armate olandeze au participat, sambata, la parada “Gay Pride”, desfasurata pe canalele din Amsterdam, transmite FoxsNews. Circa 80 de ambarcatiuni, intre care si barca armatei, au luat parte la evenimentul desfasurat pe faimosul canal Prinsengracht.

Sute de mii de spectatori s-au aliniat de-a lungul traseului pentru a saluta barcile impodobite asemenea unor care alegorice, in care se aflau homosexuali si lesbiene. AP noteaza ca homosexualii s-au putut incadra fara restrictii in unitatile armate olandeze inca din anul 1974. Ei au un departament in cadrul Ministerului Apararii, care se ocupa de interesele lor de peste 25 de ani. In ambarcatiunea militarilor olandezi s-a aflat si locotenentul Dan Choi, care a fost demobilizat din armata americana in 2010, dupa ce a incalcat politica “Don’t ask, don’t tell”, ce interzice soldatilor homosexuali din armata SUA sa vorbeasca despre orientarea lor sexuala, in caz contrar riscand sa fie exclusi din armata. Peste 12.000 de militari americani au fost concediati din acest motiv, de la intrarea legii in vigoare.

“Parada “Gay Pride” de sambata din Amsterdam a fost apogeul unui festival de o saptamana, care a inclus si “Jocurile Olimpice Gay”.


 

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania

Nr. 150, 2 aug 2011

Religia pe cale de disparitie? Parintele Dumitru Macaila (Constanta) ne-a trimis materialul alaturat. Conform unui studiu aparut in primavara, religia ar fi pe cale de disparitie in 9 tari ale lumii, intre ele Australia, Noua Zeelanda, Finlanda, Olanda, etc. Materialul care vi-l prezentam e in romaneste si le cere cititorilor sa participe la un sondaj de opinie. Intrebarea principala este “cum va veti identifica la recensamantul din 2011, ca apartinand vreunei religii sau nu?” Va rugam participati la sondaj si sa bifati raspunsul afirmativ (link).

Religia, bun social in America. Luna trecuta prestigioasa firma de sondaje de opinie americana Barna Group a emis un studiu care indica aspecte pozitive privind rolul religiei in SUA: 53% dintre americani afirma ca biserica are un efect “foarte pozitiv” in societate, iar 25% ca are un efect “pozitiv.” Doar 2% afirma ca are un efect “foarte negativ” iar 3% “negativ.” Persoanele care tind sa afirme sentimente negative fata de biserica sunt barbatii mozaici (evrei) intre 18 si 27 de ani, cat si barbatii tineri necasatoriti din nord-estul SUA, ateii, agnosticii, stanga politica, etc. Sondajul de opinie a inclus 1.021 de persoane si a fost efectuat intre 10 si 18 februarie 2011 (link).

Americanii impotriva avortului (I). Tot mai multi americani s-au saturat de avort. O majoritate a publicului american favorizeaza interzicerea totala a avortului, cu exceptia situatiilor imperative. Statisticile din SUA reflecta schimbarea atitudinii publicului american fata de avort – in doar primele 6 luni ale acestui an, 19 dintre statele SUA au adoptat 162 de noi legi care restrang avortul si circumstantele in care poate fi facut. Mai multe state, printre ele Indiana, Carolina de Nord si Texas, au adoptat legi care interzic in intregime finantarea serviciilor de avort din fondurile publice cat si efectuarea de servicii de avort in spitalele publice finantate din fonduri publice. Cu alte cuvinte, in aceste state cine doreste sa faca avort, trebuie sa plateasca. E de dorit ca si Romania sa faca la fel. E paradoxal si strigator la cer ca finantam uciderea viitorului nostru din fondurile publice (link).

Americanii impotriva avortului (II). Atitudinea crescanda antiavort a americanilor e reflectata si in campania prezidentiala americana. Grupuri provita din America au cerut candidatilor republicani sa semneze o declaratie prin care afirma ca daca vor ajunge la Casa Alba vor promova legi pentru protejarea vietii copiilor nenascuti. Tot mai mult se discuta si despre un amendament constitutional federal care sa declare viata ca incepand din momentul conceptiei (link).

Rusia impotriva avortului. Luna trecuta, presedintele Rusiei a semnat o noua lege care impune medicilor obligatia de a informa femeile care doresc sa avorteze despre efectele negative ale avortului asupra bunastarii fizice si emotionale a femeilor care avorteaza. Este prima lege pe care Rusia a adoptat-o privind avortul, dupa prabusirea comunismului acum 20 de ani (link).

Istoria eutanasiei. Celor interesati de originile istorice ale miscarii moderne de eutanasie le recomandam materialul alaturat (link).

Biserica Episcopala si casatoriile homosexuale. In iunie, statul New York a legalizat casatoriile homosexuale. Biserica Episcopala, probabil cel mai depravat cult „crestin” din lume, a emis o directiva catre preotii lor homosexuali new yorkezi care traiesc cu parteneri homosexuali: au 90 de zile fie sa se „casatoreasca”, fie sa se desparta de cei cu care traiesc. Curioasa aceasta impunere: acest cult se crede autorizat sa emita astfel de directive, ignorandu-le pe cele impuse de Dumnezeu (link).

Avort – Statistici inspaimantatoare. Zilnic se produc 35.000 de avorturi in China si 4.000 in SUA. Raportat anual, asta inseamna 12,7 milioane de copii nenascuti ucisi in China si 1,46 milioane in SUA. In epoca asa-numita moderna, aproximativ 2 miliarde de copii nenascuti au fost ucisi (link).

New York – Homosexualii ameninta cu moartea. Unul dintre oponentii constanti ai casatoriilor homosexuale din New York este pastorul penticostal de origine mexicana Ruben Diaz, actualmente senator in Parlamentul new yorkez. Recent el a primit amenintari cu moartea din partea unor homosexuali, cauzate de pozitiile lui biblice privind homosexualitatea. In materialul care vi-l recomandam gasiti exemple similare de amenintari impotriva altor personalitati care continua sa se impotriveasca casatoriilor homosexuale (link).

New York – Crestinii in ofensiva. Pe 24 iulie a intrat in vigoare legea casatoriilor homosexuale in New York. Media s-a focalizat asupra acestui eveniment ignorand unul la fel de semnificativ – in aceeasi zi, peste 10.000 de crestini au demonstrat in New York impotriva casatoriilor homosexuale, un numar pe care chiar si scepticul si liberalul Wall Street Journal l-a numit “impresionant”. Pe 25 iulie, crestinii au demarat o actiune judecatoreasca impotriva noii legi, afirmand ca a fost adoptata in conflict cu procedura legislativa normala. Expertii insa afirma ca actiunea lor judecatoreasca este lipsita de valoare. Crestinii cer ca legea sa fie supusa unui referendum. Din nefericire, statul New York nu dispune de un mecanism constitutional care sa ingaduie publicului sa initieze revizuiri constitutionale (link).

Infanticid in Mali. In Mali (Africa subsahariana) avortul este interzis. Unele femei practica insa infanticidul. E vorba in special de femeile insarcinate intemnitate (link).

Libertatea cuvantului pierde in Canada. Cei ce se gandesc sa emigreze in Canada ar trebui sa tina seama de o diferenta majora intre Romania si aceasta tara, diferenta care e in favoarea Romaniei. Concret, libertatea cuvantului este mult mai limitata in Canada si cei ce s-au obisnuit ca in Romania sa isi exprime liber diferite pareri personale, pot face obiectul unor actiuni judecatoresti dure in noua „patrie” care se pretinde totusi o campioana a democratiei. Am relatat acum cativa ani despre cazul profesorului Kempling, care a fost dat afara din invatamant pentru un articol critic despre homosexualitate, publicat intr-un ziar independent. Un caz recent este cel al unui comediant care a fost amendat cu $15.000 de dolari pentru ca a “ofensat” o lesbiana intr-unul din showurile lui. Tribunalul a dat castig de cauza lesbienei iar comediantul a facut recurs. In contrast, un crestin a dat in judecata, pe baza aceleasi legi, un grup de rockeri canadieni care au lansat albumul “Kill the Christian” (“Ucideti crestinul”). Tribunalul insa nu i-a dat castig de cauza (link).

Libertatea cuvantului in pericol in Rep. Moldova. Unele deprinderi comuniste privind cenzurarea opiniilor si a dreptului la exprimare se lasa duse cu greu din fosta republica sovietica. Un nou caz este acela al domnului Marian Vitalie, presedinte al asociatiei Alianta pentru Salvarea Familiei, care are un proces pe rol pentru ca a declarat ca homosexualitatea este o boala si un pacat impotriva naturii. Usor de ghicit, cei ce il dau in judecata sunt o asociatie de homosexuali care beneficiaza de sprijinul logistic al homosexualilor din UE (link).

Libertatea cuvantului castiga in California. Saptamana trecuta, tribunalul federal de recurs din California a dat castig de cauza unui pastor negru care protesta impotriva avortului. Municipalitatea Oakland l-a amendat de mai multe ori pe motiv ca incalca ordonantele municipale. Tribunalul insa i-a dat castig de cauza. Celor care cunoasteti engleza va recomandam sa cititi macar primul paragraf al decizie judecatoresti si veti fi impresionati de pasiunea cu care tribunalul pledeaza in favoarea libertatii cuvantului in America, pe care o numeste fundamentul republicii americane. Contrastam acest paragraf cu deciziile deochate emise de tribunalele britanice si suedeze care mereu si mereu limiteaza libertatea cuvantului pentru crestini, in favoarea homosexualilor (link).

Desteapta-te, romane! Va recomandam articolul alaturat in romaneste despre tragedia demografica a Europei si a Romaniei. Romania e aproape la coada Europei privind sanatatea demografica. Tragem din nou un semnal de alarma asa cum o facem des – ne indreptam spre un abis de care nimeni nu ne mai poate scapa decat reintoarcerea la Dumnezeu si valorile autentic crestine (link).

Dezastrul demografic german. Germania e confruntata cu o criza demografica si mai rea decat a Romaniei. Situatia din Romania mai poate inteleasa pe undeva avand in vedere ca milioane dintre noi au emigrat din tara in ultimii 20 de ani. Dar Germania, care de peste 50 de ani importa populatie? Cum se explica criza acuta demografica a Germaniei? Raspunsul este dat in articolul alaturat din Der Spiegel. Germanii si-au pierdut vointa de a avea copii (link).

Good bye, Obama? Guvernatorul de Texas, Rick Perry, e aproape sa-si anunte candidatura la presedintia SUA. E favorit intre candidatii republicani la Casa Alba. Recent a dat un interviu lui Family Research Council in care isi afirma pozitiile provalori. Guvernatorul se pronunta in favoarea casatoriei si a familiei naturale. Se opune casatoriilor homosexuale. Favorizeaza un amendament constitutional federal care sa defineasca casatoria barbat-femeie. Este pro-vita si favorizeaza de asemenea un amendament contitutional federal care sa afirme dreptul la viata din momentul conceptiei (link).

Nota noastra: despre potentialul contracandidat al lui Obama la prezidentialele americane am tratat in materialul urmator>

Italia – Homosexualii pierd. Un proiect de lege impotriva criticilor la adresa homosexualitatii a esuat saptamana trecuta in parlamentul italian. Italia catolica e la fel de conservatoare ca Romania ortodoxa: Italia interzice casatoriile homosexuale, adoptiile homosexuale, nu recunoaste parteneriatele homosexuale, etc. (link).

Un fost homosexual impotriva homosexualitatii. Pe 16 iunie, New York Times a publicat un articol lung si interesant despre a fosta vedeta a miscarii homosexuale intre adolescentii americani, Michael Glatze. Vreme de multi ani a fost idolul adolescentilor homosexuali americani, purtatorul lor de cuvant si editorul unor publicatii homosexuale profilate pe tineretul homosexual american. Cu cativa ani in urma insa, Michael Glatze s-a impacat cu Dumnezu, a rupt-o cu homosexualitatea pe care acum o priveste ca si pe o dependenta nenaturala, si se implica in actiuni de contracarare a propagandei homosexuale in randurile tinerilor. Afirma ca crestinii constituie singurul segment al publicului american care vede corect faptul ca homosexualitatea este un pericol social. Exprima si suport public pentru eforturile parlamentarilor polonezi si lituanieni de a-si proteja tinerii de propaganda homosexuala (link).

Incalzire globala? NU, zice NASA. Incalzirea globala nu are nimic direct de a face cu valorile familiei. Indirect insa, cei care promoveaza teoria aceasta afirma ca numarul mare de fiinte umane care locuiesc planeta este responsabil in mare masura pentru incalzirea globala despre care se vorbeste in ultimele decade. Iata insa un studiu emis de NASA care afirma ca multe dintre opiniile exprimate despre asa numita incalzire globala sunt de fapt incorecte (link).

Generatia anti-alcool. Tinerii devin din ce in ce mai intoleranti fata de prietenii lor care beau alcool si putini dintre ei se lasa influentati de vicii precum alcoolul, drogurile sau tigarile, arata ultimele statistici din Marea Britanie (link).


Categorii

Comercializarea copilariei, Cultura desfraului, Educatie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Sfintenia uitata a lucrurilor “mici”: MASA IN FAMILIE/ Cu ce va imbracati fetele?/ NASCUTI IN SEVRAJ/ Reeducarea sexuala si copiii/ CARE E ROLUL TESTELOR PRENATALE? (Stiri si recomandari pe teme de FAMILIE, 07 august 2011)

  1. Pentru transformarea copiilor, mai ales a fetitelor, in “obiecte sexuale” fara indoiala ca parintii sunt devina. Si mai ales mamele, care ar trebui sa fie repere de moralitate pentru fetitele lor.
    De multe ori ne-am obisnuit sa criticam “generatia tanara de azi”, uitand insa ca noi(si parintii nostri) am “creat-o” prin educatia pe care am dat-o…
    Multi spun ca “astazi asa este moda si nu avem ce face”. Este total gresit. Indiferent de “moda” si de societatea in care traim, putem sa ne educam copii in limitele bunului simt si ale crestinismului. Numai sa vrem si sa asumam eventualele critici si/sau o viata mai izolata de propunerile cotidiene lumesti…

  2. Pingback: Lobby-ul pedofil, tot mai agresiv: conferinta academica ce vrea sa normalizeze perversiunea si fetite de 4 ani pozand in lenjerie intima
  3. Pingback: DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin "infrumusetare"
  4. Pingback: BBC “distruge inocenta copilariei” cu un CD PORNOGRAFIC destinat COPIIILOR - Razboi întru Cuvânt
  5. Pingback: Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  7. Pingback: CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare” -
  8. Pingback: IMPOTRIVA PERVERTIRII COPIILOR prin EDUCATIE SEXUALA. MEMORIU adresat ministrului Educatiei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: Pr. Ioan Istrati: FERICIRILE – dinamitarea Minciunii Istoriei si insitituirea unei lumi noi/ Pandemia curviei: LUMEA CA URIAS ABATOR UMAN si ca IARMAROC AL TRUPURILOR (Recomandari duhovnicesti) - Război întru Cuvânt
  10. Pingback: Fenomenul dracesc al “copiilor siliconati” ia amploare: EXPLOATAREA SEXUALA A COPIILOR!/ Efectele negative ale anticonceptionalelor/ PRECEDENTE DEOSEBIT DE GRAVE: Manual de liceu care ii invata pe copii ca nu exista barbati si femei, ci homo s
  11. Pingback: INGERI CU ARIPILE TAIATE. Un altfel de genocid: sexualizarea fetitelor prin FARDURI SI IMBRACAMINTE “SEXY” - Recomandari
  12. Pingback: Uciderea pruncilor – de la Irod la societatea infanticida de astazi. PRUNCII BETLEEMULUI SI PRUNCII SODOMEI: “Ofensiva celui viclean de la începutul lumii nu s-a axat niciodată mai mult pe copii” -
  13. Pingback: PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului -
  14. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
  15. Pingback: “Valentine`s Day” – ZIUA CELEBRARII MORTII IUBIRII SI INOCENTEI. Presb. Alina Mirica despre ADOLESCENTII IN LUMEA CARE ZDRENTUIESTE SUFLETELE si MOARTEA DRAGOSTEI DEZGOLITE DE TAINA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare