Efectul SMARTPHONE asupra copiilor: DEPENDENTA de FACEBOOK si JOCURI PE TELEFON si “contaminarea” cu PORNOGRAFIE/ Explozia tulburatoare de CANCER CEREBRAL la copii si folosirea TELEFOANELOR MOBILE

9-12-2014 12 minute Sublinieri

mobile-phones-story-top

  • Familia Ortodoxa/ Andrei Dragulinescu:

Efectele smartphone-urilor asupra copiilor și adolescenților

„Angry Birds” – sau cum poți deveni dependent de un joc pe smartphone

De la lansarea sa în anul 2009 pe platforma mobilă Apple, urmată de versiunile realizate pentru alte tipuri de dispozitive cu touchscreen, jocul „Angry Birds” („Păsări mânioase”) a dobândit o uriașă popularitate în întreaga lume.

Pentru cei care încă nu îl cunosc, jocul este unul extrem de simplu. Jucătorul are la dispoziție arcuri, iar pe post de proiectile folosește păsări. Premiza o reprezintă niște porci care au furat ouăle păsărilor și care, prin urmare, trebuie exterminați. „Angry Birds” este gândit pentru a fi jucat pe smartphone sau pe un alt dispozitiv cu touchscreen, deoarece astfel jucătorilor le este mai ușor să tragă direct pasărea pe arc și să elibereze arcul ca să poată trage. Distrugerea tuturor porcilor îl conduce pe jucător la nivelul următor. (Nu considerăm necesar să insistăm acum asupra „valențelor educative” ale acestui joc și a influenței sale asupra inteligenței copiilor noștri!).

Jocul are ca țintă inițială persoanele ce se joacă ocazional, care însă, de cele mai multe ori, devin dependente. Această dependență este stimulată de simplitatea jocului, la care se adaugă numeroasele versiuni noi dezvoltate, precum și cele realizate special pentru cele mai importante sărbători ale omului contemporan ce „gândește liber” (desigur, nici Paștile, nici Crăciunul, ci Halloween și Valentine Day!).[1]

În 2013, însă, acest succes „viral” a fost detronat de un alt joc devenit extrem de popular în rândul copiilor și adolescenților ce dețin un smartphone: „Flappy Bird”. Ca nivel de creativitate cerut din partea utilizatorilor, acesta se situează și mai jos decât predecesorul său: jocul implică pur și simplu lovirea furioasă a ecranului smartphone-ului pentru a menține o pasăre pe linia de plutire pe măsură ce trece prin structuri de formă tubulară, de culoare verde. Deoarece jocul este atât de sensibil la atingerea ecranului din partea utilizatorului, o sesiune de joc nu durează mai mult de câteva secunde până când se ajunge la inevitabila moarte a păsării. Mulți recunosc că au jucat ore în șir până să atingă scorul lor cel mai mare – de obicei un număr format doar dintr-o singură cifră.

Creatorul jocului, vietnamezul Nguyen Ha Dong, mărturisea într-un interviu acordat revistei „Forbes” că „«Flappy Bird» a fost conceput pentru a fi jucat timp de câteva minute, când vrei să te relaxezi. Însă s-a întâmplat să devină un produs ce dă dependență. Cred că a devenit o problemă. Ca să rezolvăm această problemă, cel mai bine ar fi să scoatem de pe piață «Flappy Bird»”.

Ce este dependența?

Ca să putem înțelege de ce jocuri precum „Angry Birds” sau „Flappy Bird” pot da dependență, trebuie să înțelegem mai întâi definiția dependenței: o persoană devine dependentă atunci când consumă o substanță sau se angajează într-o activitate extrem de plăcută, într-atât încât ajunge în punctul de a-și dori să facă doar acest lucru.

În cele din urmă, acest obicei ajunge să interfereze cu viața cotidiană. Acea persoană are tot mai mult nevoie de substanța sau de activitatea respectivă ca să-și păstreze starea de bine. În lipsa ei, apare fenomenul de sevraj, o reacție de răspuns ce poate varia de la iritabilitate până la starea fizică de rău.

Din punct de vedere biologic – în special în cazul dependenței de droguri – factorii adictivi stimulează centrul recompensei din creier, inundându-l cu un neurotransmițător numit dopamină, care îi transmite corpului nostru informația: „Acest lucru e bun!”. Atunci începem să ne dorim tot mai mult să avem acele senzații plăcute, ceea ce ne duce la a consuma tot mai mult din acea substanță sau la a repeta tot mai des acea activitate. Rezultatul este eliberarea mai multor neurotransmițători, iar ciclul se repetă.

Dar cum poate un joc să dea dependență, câtă vreme nu ne injectăm sau nu înghițim nici o substanță chimică?

angrybirds_bigComportamentele dependente – care includ și jocurile pe telefon – erau anterior considerate o formă mai ușoară de dependență, ceea ce nu este însă adevărat, după cum s-a constatat recent. De pildă, un studiu din aprilie 2013 al Asociației Britanice de Neuroștiințe a arătat că dependența de jocuri a devenit o problemă pentru persoanele care au deja probleme cu controlarea impulsurilor. Studiul a constatat, de asemenea, existența unei baze biologice a comportamentelor adictive. Astfel, s-a observat că jucătorii cei mai dependenți aveau în medie un număr mai mic de receptori pentru dopamină, la fel ca persoanele dependente de droguri, indicând faptul că au nevoie de un stimulent mai puternic pentru a se putea simți bine.

Un alt aspect al jocurilor ce creează dependență este, conform aceluiași studiu, reprezentat de „succesul incomplet” (atunci când ți se pare că ești pe punctul de a câștiga) și de „concluzia greșită a jucătorului” (ideea conform căreia, dacă ai jucat atât de mult, nu ai cum să nu câștigi). Scanările cerebrale au arătat că „succesul incomplet” activează regiuni ale creierului stimulate în mod normal de câștig, ceea ce arată că jucătorii percep, de regulă, „succesul incomplet” ca pe un succes, mai degrabă decât ca o înfrângere parțială.

Creatorii jocurilor video cunosc toate aceste aspecte, de aceea le și înglobează în produsele lor, pentru a avea un succes cât mai mare.

Cum putem însă să ne dăm seama dacă am devenit dependenți de jocurile pe smartphone sau de orice alt tip de joc video? Institutul de Recuperare a Dependenților din Illinois afirmă că dependenții de jocuri video devin adesea obsedați de joc. Ei retrăiesc sesiunile anterioare de joc și devin peste măsură de nerăbdători în așteptarea următoarei dăți când vor juca. De asemenea, ei pot folosi jocul ca pe o supapă de evadare și de uitare a problemelor pe care le au de înfruntat în viața reală. Jucătorilor le este foarte dificil să ia hotărârea de a juca mai rar sau de a renunța cu totul la joc. Dacă nu joacă, sunt agitați și nervoși. Toate acestea le pot afecta relațiile sociale, școala sau serviciul. Uneori ajung să-i mintă pe ceilalți ca să poată continua să se joace. În timpul zilei vor fi mult mai obosiți, se luptă fără succes să ducă la bun-sfârșit îndatoririle zilnice și au parte de un declin al calității muncii sau al lecțiilor de la școală. În cele din urmă, ajung să se îndepărteze chiar și de familie și de prietenii cei mai buni, doar ca să aibă mai mult timp dedicat numai pentru joc.[2]

Smartphone-ul ca factor agravant în dependența de Facebook

La vârsta de 16 ani, Marina, o adolescentă britanică, și-a creat un cont de Facebook. La început nu intra decât pe computerul din camera unde se aduna de obicei întreaga familie. În următorii doi ani însă, numărul de ore petrecute pe Facebook a crescut gradat până în punctul în care aproape întregul timp de după școală era petrecut în fața computerului.

A existat totuși o perioadă, pe când avea 17 ani, când utilizarea Facebook-ului ajunsese la un minim, și anume cele șase săptămâni în care s-a pregătit intens pentru bacalaureat. În decursul acestei perioade, Marina era foarte frustrată, iritată și mereu într-o dispoziție proastă. Mama ei a crezut atunci că toate acestea sunt datorate stresului produs de examene, însă mai târziu și-a dat seama că erau din cauza interdicției de a folosi computerul.

Îndată după terminarea examenelor, Marinei i s-a permis iarăși să utilizeze computerul, iar utilizarea Facebook-ului a crescut dramatic: practic petrecea aproape tot timpul pe Facebook!

Sfârșitul examenelor a coincis și cu cea de-a 18-a aniversare a Marinei, iar părinții ei i-au făcut cadou un smartphone. Din acest moment, Marina a început să stea pe Facebook ore în șir, fără întrerupere. Această situație a continuat și după începerea facultății. Cea mai mare parte a zilei era consacrată Facebook-ului. Chiar și în timp ce era la cursuri, ea „butona” la smartphone. Puținele contacte pe care și le făcuse în universitate, cei câțiva băieți pe care îi cunoscuse, toate păleau atunci când erau puse în balanță cu atracția irezistibilă prezentată de Facebook, disponibil pe smartphone 24 de ore din 24. Mai mult, prefera să stea de vorbă cu un băiat de care-i plăcea pe Facebook, decât să iasă cu el în oraș și să discute față către față.

În cele din urmă, la sfârșitul primului an universitar, consecințele au fost dezastruoase. Marina nu a reușit să ia nici măcar un singur examen și a fost pusă în situația de a da încă o dată examenul de admitere, pentru a fi reînmatriculată în anul întâi. Toate acestea numai din cauza dependenței de Facebook pe smartphone, a timpului pierdut în conversații virtuale cu prietenii prin intermediul rețelei de socializare.

Și acum, Marina își petrece cea mai mare parte a orelor zilei verificându-și contul de pe Facebook și își ține smartphone-ul la ea permanent. Nici nu poate adormi dacă smartphone-ul nu se află pe măsuța de lângă pat. Nu poate ieși din casă fără smartphone. Mama ei spune despre ea că „pare să-și petreacă întreaga viață pe smartphone” și, până și atunci când ia masa împreună cu familia, își verifică mereu telefonul ca să vadă ce mesaje a mai primit. Marina are acum mai mult de o mie de „prieteni” pe Facebook, dintre care cu marea majoritate nu s-a întâlnit niciodată sau a avut doar contacte sociale minime în viața reală.

Toate conversațiile pe care le poartă Marina cu membrii familiei sunt legate doar de informații și bârfe aflate de pe Facebook. Mama ei spune că starea de spirit a Marinei este complet dictată de faptul că oamenii comentează sau nu cele scrise de ea pe Facebook. După ce a picat toate examenele, singura ei „consolare” a rămas tot pierderea timpului în compania „prietenilor” virtuali.

Marina prezintă în mod evident componentele de bază ale dependenței. Rețeaua de socializare constituie cel mai important lucru din viața ei și centrul tuturor preocupărilor sale. Ea o folosește ca pe o modalitate de a-și schimba starea de spirit, dar utilizarea acesteia intră în conflict cu aspectele cu adevărat esențiale din viața ei – relațiile sociale reale, educația, viața familială. Marina refuză însă să recunoască faptul că ar avea o problemă, pretextând că și prietenii și prietenele ei au același comportament…[3]

(va urma)

Lect. univ. dr. Andrei Drăgulinescu

Ziua în care copilul meu a descoperit pornografia pe iPhone-ul lui

Nu m-am gândit niciodată că mi s-ar putea întâmpla așa ceva. Am experiență în domeniul tehnologiei, așa că sunt supervigilentă în ceea ce privește controlul parental și verific frecvent căutările și istoricul site-urilor de pe dispozitivele electronice ale copiilor mei. Scriu pentru LifeSiteNews.com[1], aşa că sunt mult mai conștientă decât majoritatea oamenilor despre mizeriile care există pe Internet și despre efectele lor nocive pe care le pot avea asupra creierelor în dezvoltare (ca să nu mai spunem asupra sufletelor în creştere). De aceea am fost așa de surprinsă și mi s-a frânt inima în ziua în care am descoperit că fiul meu de 10 ani s-a uitat la imagini pornografice pe iPhone-ul lui.

Era prima zi a examenelor de final de an. Când autobuzul s-a oprit în acea dimineață, fiul meu mi-a aruncat brusc telefonul: „Hei, am uitat, n-am voie să-l țin cu mine la școală în timpul săptămânii de examene”, mi-a zis el. „Poți să mi-l încarci, te rog?”.

În momentul în care am prins telefonul, mi-am dat seama că au trecut câteva săptămâni de când i-am verificat ultima dată căutările. Cu o fată care tocea pentru examenele de final de clasa a VIII-a, pregătindu-se pentru absolvire, cu un băiat în clasa a IV-a care învăța frenetic pentru a obține o notă bună la geografie (după ce a dat-o deja în bară la materia asta) și cu un copil de grădiniță a cărui temă de casă la matematică consta în acel gen de activitate care-ți mănâncă o oră din noapte („Pune piciorul tău pe o foaie. Trasează conturul și apoi decupează. Folosește ce ai decupat pentru a măsura fiecare cameră din casă”), am uitat pur și simplu de control.

Chiar simțeam că nu am nici un motiv de îngrijorare – căutările anterioare îmi arătau doar lucruri de genul: „Cea mai naşpa băutură din lume”, „Poante cu pârțuri” și „Nava uriașă din «Star Trek Into the Darkness»”. El e un băiat care roșește la simpla pomenire a numelui fetei de care-i place, și eram sigură că ar fi leșinat dacă fatakid-on-couch-with-smartphone-460x306 aceea l-ar fi luat de mână. Așa că mă așteptam să găsesc în istoricul căutărilor sale o mostră din mintea unui băiat de 10 ani inocent şi uşor tocilar, cu o afinitate pentru farsele cu pârţuri.

Ce am găsit era însă cu mult mai întunecat. Când am văzut istoricul, mi s-au înmuiat picioarele. Termenii căutați mi-au spus povestea în totalitate, fraze întrerupte – majoritatea frazelor nu le pot reproduce aici pentru că sunt prea explicite…

„Totul a început de la o căutare aparent inofensivă”

Totul a început destul de inocent – aparent căutase un „mod de chiloţi pentru Minecraft[2], probabil pentru că i s-a părut hilar ca Steve[3] să umble în chiloți. Această căutare aparent inofensivă i-a afișat, în mod evident, și alte rezultate de același gen pe care nu era pregătit să le vadă, așa că termenii căutați au ajuns într-o direcție îngrijorătoare: „oameni dezbrăcați” – „băieţi dezbrăcați” – „bărbaţi dezbrăcați” – „ce înseamnă gay[4]?”. Istoricul paginilor de Internet accesate mi-a arătat lucruri mult mai rele – căci astfel de termeni de căutare l-au aruncat, fireşte, drept în adâncurile Internetului –, incluzând un film porno care m-a traumatizat doar prin simpla citire a titlului. N-am avut puterea să-l vizionez, dar știind că băiețelul meu probabil o făcuse, m-am simțit distrusă.

Inima mi s-a frânt când m-am gândit la ce fel de lucruri au trecut prin mintea lui tânără și inocentă. Totul a început de la o căutare aparent inofensivă, iar curiozitatea l-a mânat mai departe. Din nefericire, l-a dus în locuri unde nici el n-ar fi vrut să ajungă și care l-au lăsat plin de întrebări despre propria sexualitate, doar pentru că a dat pe Internet peste niște poze cu oameni goi.

Când a venit acasă, l-am așezat pe un scaun și i-am spus, cu delicateţe, ce am găsit. Instantaneu, a izbucnit în lacrimi și a început să plângă în hohote, așa cum nu l-am mai văzut plângând de când era atât de mic încât se cățăra în poalele mele. La 1,5 metri și 35 de kilograme, a sta în poala mamei nu era o opțiune, așa că l-am strâns în brațe și l-am ținut până s-a calmat și am putut să stăm de vorbă. Ceea ce mi-a mărturisit mi-a frânt din nou inima. „Nu știu unde mi-a fost capul”, mi-a zis el printre suspine. „Îmi doresc să nu fi văzut niciodată chestiile alea. Nu mi le pot scoate din minte… Nu știu ce să fac!”.

Am stat mult de vorbă. I-am explicat că ceea ce văzuse el nu este ceva normal, că nu asta este adevărata sexualitate. I-am spus pentru prima dată, în termeni expliciţi dar cuviincioşi, ce este sexul şi care e scopul lui, și că este un lucru pe care Dumnezeu vrea să-l păstrăm pentru căsătorie, încât toţi copiii care se nasc apoi să aibă mămici şi tătici care să-i iubească şi să-i crească. L-am întrebat dacă crede cumva că este homosexual. Mi-a răspuns că nu ştie. I-am amintit de fetele pe care le plăcuse de-a lungul timpului, şi asta a părut să-l liniştească. I-am spus că e normal să aibă curiozităţi despre corpul omenesc şi despre sex, dar, dacă vreodată are vreo nelămurire, trebuie să mă întrebe ori pe mine, ori pe tatăl lui – şi nu pe Google sau pe Siri[5].

„Mi-am învățat lecția deja…”

Child-playing-on-touchscreen-phone-littleM-a rugat insistent să nu-i povestesc tatălui despre cele întâmplate – era sigur că s-ar supăra pe el. I-am promis că n-o să-i spun. (Soţul meu a avut în trecut propriile sale lupte cu pornografia şi ştiam că el, mai mult decât oricare altul, ar înţelege şi, în același timp, ar putea să explice convingător cât de dăunătoare poate fi pornografia. După o vreme, au făcut și ei o plimbare și au vorbit îndelung. Se pare că a fost de folos).

I-am spus că nu e pedepsit, dar o să-i iau telefonul până o să-mi dau seama cum îl pot feri să nu mai vadă niciodată astfel de imagini.

Am aflat că în iOS 7 poţi bloca căutările cu conţinut sexual explicit, aşa că i-am actualizat sistemul de operare de la iOS 6 şi am activat controlul parental strict. (Are un iPhone 4S, pe care nu-l actualizase de teama unor posibile scăderi ale performanţei, dar n-a fost nici o problemă: deşi e un dispozitiv mai vechi, iOS 7 rulează foarte bine). I-am instalat și un browser nou („McGruff SafeGuard Browser”), care îmi trimite rapoarte zilnice despre fiecare site pe care-l vizitează, și am răs-verificat ca și laptopul lui să fie la fel de asigurat. (Surprinzător, laptopul nu s-a dovedit a fi o problemă – se pare că-i mult mai ușor să controlăm ce site-uri se accesează de pe laptop decât de pe smartphone!).

[…]

Abby Moore

Ultimele cifre disponibile la Spitalul de Pediatrie Iaşi privind cancerele la copii indică un adevăr crunt: tumorile cerebrale maligne ale celor mici au ajuns pe locul doi, după leucemie. Tot mai mulţi specialişti ieşeni indică drept cauză folosirea în exces a telefonului mobil de la vârste fragede. Asta pentru că, în ciuda lipsei studiilor care să clarifice acest aspect controversat, medicii văd că acei copii care ajung la spital cu tumori cerebrale sunt dintre cei care vorbesc la telefon aproape necontenit. Este astfel greu să nu faci o legătură, ca specialist. Este şi cazul Ştefaniei, ultima fetiţă ajunsă pe mâna oncologilor ieşeni la numai 11 ani. De ce ar fi afectat creierul celor mici, şi mai puţin cel al adulţilor? Cum să alegem un telefon cu radiaţii cât mai mici. Aflaţi în rândurile de mai jos

Telefonul mobil folosit în exces este unul din factorii care ajută la dezvoltarea tumorilor cerebrale în rândul copiilor, spun medicii oncologi. Chiar dacă niciun studiu până acum nu a arătat o legătură directă între tumori şi dispozitivele mobile, tot mai multe cercetări trag un semnal de alarmă şi ridică semne de întrebare.

Tumori cerebrale, al doilea cancer al copilăriei

Ştefania are 11 ani şi, în urmă cu o lună, a fost diagnosticată cu o tumoră cerebrală. La început s-a crezut că poate fi vorba de o dereglare hormonală, însă analize mai amănunţite au scos la iveală un adevăr crunt. „O durea capul, vomita, ameţea. Am mers la medicul de familie, şi de acolo ne-au trimis la spital pentru mai multe investigaţii. Mi-au spus că are o tumoră pe creier şi că trebuie imediat operată“, ne-a povestit mama îndurerată. Medicii au reuşit să extirpe întreaga tumoră, dar pe fată o aşteaptă acum multe sedinţe de radio şi chimioterapie. Însă acesta nu e singurul caz.

Medicii oncologi de la Spitalul de Copii spun că, în ultimii ani, numărul cazurilor diagnosticate cu tumori cerebrale este în creştere, fiind al doilea tip de cancer al copilăriei, după leucemie. „În ultimii 20 de ani, tumorile cerebrale au trecut de pe locul patru, cinci, pe doi la cancere. Acum 10 – 15 ani erau depistate câteva cazuri, iar în 2014 au fost 20 de noi cazuri. Trăim într-un mediu nociv, care nu mai este ecologic, iar pe lângă factorii genetici, cei legaţi de 76526494alimentaţia nesănătoasă, cu multe chimicale, de viruşi, mai sunt şi radiaţiile. Mulţi copii au încă de la vârste mici telefoane mobile, iar folosirea lor foarte frecventă are efecte secundare“, a precizat conf. dr. Ingrid Miron, şefa Clinicii de Oncologie Pediatrică a Spitalului „Sfânta Maria“.

„Trăim într-o baie de unde“

Creierul copiilor şi adolescenţilor este încă în dezvoltare, iar posibilele efecte secundare ce pot apărea în urma folosirii telefoanelor mobile îi face pe specialişti să fie îngrijoraţi. Conform ultimelor studii realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, persoanele care vorbesc în medie 30 de minute pe zi la telefonul mobil au un risc cu 40% mai mare de a dezvolta gliom, o formă de cancer cerebral. În plus, cercetătorii au raportat şi alte efecte secundare ale folosirii celularelor, cum ar fi schimbarea timpului de reacţie, somnolenţă sau schimbări ale activităţii cerebrale. Medicii neurologi spun însă că aceste cercetări nu au şi o bază matematică, adica statistică, prin care să fie dovedite aceste afirmaţii. Sunt însă un semnal de alarmă ce nu ar trebui ignorat.

„Nu sunt date concrete, dar sunt date îngrijorătoare, fără legatură directă între cele două – tumori şi telefoane. Evident ar fi benefic să se dea un semnal de alarmă în acest sens pentru părinţii care le iau încă de la şapte, opt ani copiilor telefoane mobile. Cred că ar trebui limitată utilizarea lor. Practic, toţi trăim într-o baie de unde electromagnetice, unde radio, cu tot felul de dispozitive wireless, iar când apropii şi mai mult totul de corpul uman şi îl foloseşti zi de zi aproape continuu este evident că riscul de a dezvolta ceva va creşte“, a explicat conf. dr. Dan Cuciureanu, şeful Secţiei de Neurologie I, din cadrul Spitalului de Neurochirurgie Iaşi.

Cum ne alegem telefonul mobil

Fiecare telefon mobil are o rată specifică de absorbţie, sau „SAR“ (Specific Absorption Rate) exprimată în watt pe un kilogram, ce poate fi găsită în cartea tehnică a dispozitivului. Potrivit normelor internaţionale, cele mai „sănătoase“ telefoane din acest punct de vedere sunt cele care au o valoare SAR mai mică de 0,2 W/kg, iar cele mai periculoase au un SAR ce depăşeşte 1 W/kg. Limita maximă admisă pentru SAR de Consiliul UE este de 2 W/kg. Efectele produse de fiecare rată specifică de absorţie poate fi uşor resimţită mai ales după o conversaţie de o oră-două, când dispozitivul se încălzeşte. Acum, câtă căldură absorde corpul uman, depinde de tipul telefonului, de antenă, precum şi de semnal. Biofizicienii spun că, atunci când semnalul telefonului este mai slab, nivelul de iradiere este mai ridicat. Totodată, specialiştii ne recomandă ca, pentru protecţie, să nu dormim cu mobilul lângă cap sau aproape de inimă, iar în timpul zilei să îl ţinem într-o geantă. Evitaţi pe cât posibil să acoperiţi cu mâna antena sau receptorul de semnal al telefonului. Atunci când situaţia o permite, trimiteţi mai degrabă SMS-uri. Telefonul are nevoie de doar câteva secunde de radiaţii pentru a trimite un mesaj. Şi, în plus, mai spun specialiştii, nu este lângă cap.

Legaturi:

***


Categorii

Bolile generatiei digitale, Comercializarea copilariei, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Pornografie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva sanatatii

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Efectul SMARTPHONE asupra copiilor: DEPENDENTA de FACEBOOK si JOCURI PE TELEFON si “contaminarea” cu PORNOGRAFIE/ Explozia tulburatoare de CANCER CEREBRAL la copii si folosirea TELEFOANELOR MOBILE

  1. Ziua buna, fratilor.

    Intervin cu un comentariu la acest subiect trecut cu vederea usuratic atat in exterior, intre noi si in societate, cat si in interiorul nostru. Intre motivele pentru care se petrece asta sunt: dependenta la care am ajuns individual si societal de aceasta tehnologie (de telecomunicatii) si implicit de terminalul mobil; comoditatea; ignoranta; reaua vointa; pur si simplu nepriceperea; si altele.

    La inceput marturisesc ca vorbesc despre asta acum pentru ca la un timp scurt dupa intoarcerea mea la Biserica am primit incurajare de la duhovnic si mai tarziu indemn categoric, ca necesitate imediata, sa scriu si eventual sa vorbesc despre o plaga a lumii si a sufletelor de azi: jocurile. Mai corect insa ar fi sa spunem: virtualitatea, iluzia, amagirea. Asta pentru ca eu insumi am petrecut enorm de mult timp din adolescenta si tinerete cu acestea. Si am patimit mult si degeaba din cauza lor. Pentru aceasta am inceput sa scriu in particular o marturisire-recenzie ampla, care aduce in discutie toate aspectele sociale, tehnice, ideologice, etc. corelate cu acest subiect. Asta inseamna o cantitate foarte, foarte mare de informatie de prelucrat, un progres greoi si in contra unui timp care se scurge cu repeziciune, in detrimentul oamenilor. Pentru aceasta pot azi sa vorbesc aici despre cateva din aceste aspecte, desi, pe scurt. Cat si cum ma pricep… Ca in orice, va indemn sa cercetati si sa verificati informatiile care ajung la voi, inclusiv acestea.

    Doamne, ajuta!

    Structurarea acelui “studiu” vreau sa ofere nivele graduale de tratare a subiectului, de la cel mai grosier si evident – cel fizic/fiziologic, pana la cel mai fin si cu anevoie de perceput – cel ideologic, formativ de conceptie de viata si credinta, cel duhovnicesc in definitiv. Si o evidentiere a unei duble caderi a omului prin coruperea constiintei, inspre castigul vrajmasului si pierderea a nenumarate, nenumarate suflete. Coruperea constiintei s-a petrecut in doua mari faze: prima a fost caderea din Adevar si ratacirea in realitate; a doua a fost caderea din realitate si inecarea in virtualitate, in iluzie. O dubla indepartare de Dumnezeu – indepartare ucigatoare de suflete.

    Primul aspect la care fac referinta este cel fizic si fiziologic.
    In anii 2007 – 2008 lucram in domeniul telecomunicatiilor si s-a intamplat ca munca presupunea sa-mi treaca prin maini detaliile tehnice ale aproape tuturor produselor uneia dintre cele mai mari companii producatoare din domeniu, cu prestigiu si un portofoliu foarte solid de resurse tehnice, incluzand studii de specialitate extrem de bine detaliate. Alaturi de alti contribuanti in industrie si in industriile corelate, acestea alcatuiau o baza serioasa de informare in domeniul efectelor echipamentelor respective asupra omului si activitatii sale.
    Aceste mentiuni nu sunt un elogiu adus corporatiei. Dimpotriva: sunt o clarificare a starii lucrurilor in fapt si o expunere a importantei responsabilizarii fiecarui suflet ortodox (si oricare) de oriunde in fata zilei de azi si a celei de maine. La momentul acela mi-au trecut prin maini studii bine intocmite si documentate, de catre producatorii de terminale mobile pentru telefonie si de echipament pentru retelele de telecomunicatii, care tratau explicit efectele undelor si radiatiilor produse de acelea asupra omului.
    Pe scurt: informatiile aratau clar ca la maximum un minut dupa inceperea emiterii / receptiei (convorbirii) la un terminal mobil (telefon, “device”, etc.) tinut la ureche, organismul (implicit creierul) este supus unui efect similar cu al unui cuptor cu microunde, spus in termeni accesibili, insa in benzi de frecventa diferite (obisnuit mai inalte). Pericolul generat de acest efect se amplifica in mai multe feluri: cu cresterea timpului convorbirii, cu numarul de emitatoare (fixe sau mobile, mari sau mici) funtionale in proximitatea omului, cu distanta aparatelor in convorbire fata de om, si altele. Utilizarea pseudo-solutiilor, cum sunt castile cu sau fara fir (“hands-free”, “wireless”, etc.), de exemplu, nu amelioreaza fenomenul in realitate.
    Nu pot sa dau cifre si valori exacte, desi imi doresc acum sa pot face asta. Dupa plecarea din corporatie, informatiile acelea nu mi-au mai fost accesibile; pe atunci nu eram dumirit in privinta realitatii din jur si nici a adevarului; accesul oficial compartimentat si restrictionat la informatie (“need to know basis”, adica informarea pe baza de necesitate). Punctez insa ca orice emisie de unde este o radiatie. Iar radiatia artificiala, dauneaza organismelor, fiind pentru acestea o anormalitate vatamatoare. In aparatura electronica nu emit radiatii doar emitatoarele de telecomunicatie, ci si orice ansablu si componenta electronica, intr-o anumita masura. Cand se studiaza efectele acestora se fac masuratori in diferite medii controlate. Da, “controlate”. Asta necesita o foarte intinsa discutie si prezentare, dar mai ales si cel mai mult oameni doritori de adevar si capabili sa accepte un adevar incomod.
    Apoi, vreau sa remarc ceva ce se accepta mai greu: majoritatea covarsitoare a “studiilor stiinfice” si-au pierdut de mult naivitatea si scopul sincer de la inceputuri: acela de a descoperi empiric adevarurile sau legitatile realitatii (inconjuratoare sau interioare). Intre timp, pentru marii controlori ai lumii “studiile” si “rapoartele” acestea au devenit niste incercate si extrem de redutabile mijloace de manipulare. Relativ putini oameni realizeaza cat de usor este sa influentezi “cercetarea” si cu atat mai usor “interpretarea” si “prezentarea” rezultatelor.

    Al doilea aspect este cel psihologic.
    Sunt studii foarte bune si clare care arata ca la doua minute dupa inceperea vizualizarii televizorului au loc transformari profunde in tandemul de planuri: fiziologic, al creierului – psihologic, al mentalului. Mai pe scurt omul intra intr-o transa hipnotica. Programarea subliminala se petrece extrem de eficient pe fondul acestei stari. Starea de dependenta se dobandeste prin obisnuinta. Suprastimularea (atat corticala cat si mentala) repetata genereaza aceasta obisnuinta. Iar persistenta in virtualitatea – in care consumatorul intra prin curiozitate in urma unei amagiri – este asigurata prin placerile mintii. Rezumand: omul este amagit, gusta prin curiozitate, cade prin placere, se obisnuieste prin persistenta, si decade ca persoana prin dependenta. Aceeasi poveste trista a caderii in pacat. Fiecare dintre aceste trepte descendente ii dau vrajmasului din ce in ce mai multa putere asupra fiecarui om in acea situatie. Si sunt atat de multi! Enorm de multi… Si efectele sunt cu atat mai dezastruoase cu cat expunerea omului incepe mai devreme in copilarie. Iar mijloacele tehnice cu care se executa acest razboi cunosc o explozie a formelor si a abundentei greu de inteles.
    Pentru cine nu intelege cum functioneaza programarea mintii pot oferi exemple reale din propria experienta in grupuri de practicanti ai metodei Silva, ca sa iau un exemplu. Sau ezoterice. Si sa le analizam comparativ cu activitatea de vizionare pasiva, apoi sa largim analiza la transa interactiva indusa de jocuri, de exemplu. Si tot asa…
    Astfel, omul poate deveni legat de diavolul. Cu atat mai probabil cu cat virtualitatea ii ineaca omului constiinta in ideologii demonice, literalmente.

    Al treilea aspect este cel ideologic.
    Vatamarile grosiere pregatesc terenul pentru neghina si spinii sufocanti ai invataturilor dracesti. E mai greu ca o constiinta sanatoasa si vigilenta, lucida sa primeasca invatatura demonica. Aceasta invatatura pierzatoare prinde radacini degraba insa intr-un om patimas si legat, epuizat, vulnerabil si confuz.
    <>
    <>
    (mici fragmente din lucrarea ce am inceput-o, cu titlul provizoriu “Jocurile iadului”)

    Sunt foarte, foarte multe de spus. Mult este de lucru in tarina la smuls buruiana ca sa ramana numai roadele bune. Si ce se spune in graba este usor de surpat de catre potrivnic. Daca nu am prea multa indrazneala si e cineva dispus, va rog sa-mi spuneti si voi: mi-ar folosi sa stiu ce credeti in legatura cu aceste lucruri si daca considerati utila o astfel de lucrare.

    Sa ne rugam Domnului unii pentru altii, sa ne scape de mijloacele si inspiratiile dracesti, si sa ne eliberam din ce in ce mai mult din legaturile intunericului, fiecare dintre noi si cat mai multi!

  2. ” O criminala sucire la care e supusa constiinta omului este a profita de nazuintele firesti ale sufletului si a le transforma in rataciri din ce in ce mai mari de la Calea mantuirii. Sufletul omului cauta din fire iubire, odihna, dreptate, libertate, lumina, adevar, pace, bucurie, fericire si altele ce tin de trairea desavarsita, careia i-am fost meniti initial de catre Dumnezeu. Iubirea surogat, odihna surogat, dreptatea surogat, libertatea, lumina, pacea si toate surogatele amagesc sufletul, facandu-l sa creada ca este liber, cand este in fapt in cea mai teribila robie: cea a mintii.
    Traind din nou si din nou un fals, in diverse si nebanuite noi forme, inseamna pentru om dublarea caderii care-l indeparteaza de Dumnezeu. Subconstientul nu face diferenta intre experienta reala si cea imaginara, iar cu cat imaginarul este mai imersiv cu atat putinta de a discerne realitatea de fictiune se estompeaza mai mult. Cu cat actioneaza mai mult in virtual, cu atat omul isi insuseste mai puternic perspectiva mincinoasa asupra propriei existente. Si se supune astfel unei temeinice si extrem de eficiente “spalari pe creier”: in fapt o malformare a constiintei si discernamantului. Pentru minte ceea ce faci devine deprindere, obisnuinta.
    Dupa prima cadere si auto-incapacitare a omului in a discerne Adevarul de realitate, aceasta noua cadere primejduieste cu atat mai mult mantuirea sufletelor oamenilor. ”
    ” Daca primul abis il tine pe om departe de Adevar si prizonier in real, al doilea abis se casca amenintator si-l desparte pe om de realitate, aruncandu-l in iluzoriu. Omul devine captiv intr-un metaunivers fictiv. Aceasta noua indepartare de Dumnezeu, de realitatea in care ne-a raduit El dupa cadere sa ne dobandim mantuirea, ne instraineaza chiar si de noi insine. Identitatea omului se dizolva cu fiecare clipa petrecuta in oceanul virtual, (auto)exilati intr-o himera mai periculoasa decat realitatea. In realitate omul ajunge in momente critice sa strige catre Dumnezeu dupa mantuire, dar in virtual mintea omului si trairile lui sunt aproape in totalitate despartite de El. Egoismul, aceasta constructie interioara mincinoasa a omului cazut este deturnat inspre si mai rau, dobandind trasaturile activitatilor virtuale in care este adancita sistematic mintea omului. Jucatorul insusi raspandeste apoi in realitate, in lume, aceasta groaznica boala sufleteasca.
    Acest taram amagitor reuseste prin jucator (consumator, spectator, etc.) sa se raspandeasca in realitate de la om la om, prin faptele, cuvintele si gandurile sufletelor corupte deja, care altereaza si stramba lumea exterioara dupa forma celei interioare. Iluzia s-a intins azi, fara dubiu, in toate domeniile si aspectele de trai, de la cele mai adanci si intime dintre cele interioare pana la cele exterioare de cea mai mare magnitudine.
    Cum contribuie jocurile la aceasta si ce metode de inspiratie demonica utilizeaza se poate desprinde si evidentia din ele insele si din marturia celor care participa la ele. ”
    (micile fragmente din lucrarea ce am inceput-o, cu titlul provizoriu “Jocurile iadului”)

  3. @Lucian Anghel:

    Ar fi interesant de aratat si mecanismele concrete prin care functioneaza aceste lucruri, pe langa cele de ordin duhovnicesc.

  4. Da, este foarte interesant. Dar lucrez singur la asta si cat imi permite timpul. Este greoi pana extrag citatele si pana rezum situatiile efective din jocuri, cu analizele aferente si le pun intr-un tot cu o structura utila (si abordabila) alaturi de restul informatiilor. Sunt sute de giga de informatie pe care o am de parcurs. Si sunt mai toate lucruri foarte apasatoare pentru suflet, cel putin pentru mine, oarecum proaspat venit in lumea reala a luptelor cu ispitele. Va fi gratuit rezultatul, spre folosul cui va avea trebuinta. Nu credeam ca va fi simplu sa scriu o carte, ca sa zic asa, dar cand o fac in ramasitele zilei, dupa serviciu e si mai provocator.
    Oricum, pe masura ce fragmente din ea prind forma, le fac accesibile undeva. Si orice comentariu critic este binevenit! Asa invat.

  5. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: CUM SABOTEAZA TEHNOLOGIA MASCULINITATEA. Psihologul Philip Zimbardo despre cum devin dependenti de pornografie si jocuri video baietii | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: VIRGILIU GHEORGHE despre EFECTELE NEGATIVE ale tabletelor si smartphone-urilor asupra copiilor (Jocuri de putere-VIDEO)/ SOCIOPATIA INTALNIRILOR INTERNAUTICE/ Mars pentru familie la Iasi/ CE S-A INTAMPLAT IN IRLANDA SI DE CE SE POATE INTAMPLA SI LA NOI |
  8. Pingback: AUTIZAȚI DE TELEVIZOR SI CALCULATOR. Dependenta de noile tehnologii la varste mici are EFECTE DEVASTATOARE (Dosar Romania – reportaj). MEDIC NEUROLOG: ”O categorie nouă sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor”/ “T
  9. Pingback: Expunerea mediatica la violenta INFLUENTEAZA comportamentul/ ELECTROSMOGUL SAU POLUAREA ELECTROMAGNETICA. Pericolul radiatiilor emise de noile tehnologii si gadgeturi. “Facem parte, într-adevăr, dintr-un uriaș experiment biologic, fără să ni s
  10. Pingback: AUTIZAȚI DE TELEVIZOR SI CALCULATOR. Dependenta copiilor si adolescentilor de noile tehnologii are efecte devastatoare (DOSAR ROMÂNIA – REPORTAJ TVR foarte important cu Virgiliu Gheorghe, psihiatrul Raluca Grozavescu s.a). MEDIC NEUROLOG: ”O cat
  11. Mame atacate de fetele lor pentru ca au incercat sa le confiste telefoanele
    http://www.dailymail.co.uk/femail/article-3722444/Meet-mums-ve-ATTACKED-little-girls-trying-confiscate-them.html

    Vai de parintii care nu asculta de copii!

  12. Aproapele este telefonul inteligent: 4 din 10 mileniali au o relatie mai intima cu telefonul inteligent decat cu cei mai apropiati oameni.

    Four in 10 millennials admit to having a closer relationship with their smartphones than with the most important people in their lives.
    http://www.mydomaine.com/millennials-smartphine-addiction

  13. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/08/cand-rusinea-femeilor-va-disparea-atunci-ziua-judecatii-va-fi-aproape/

    Datorita telefonului inteligent, femeile mileniale au devenit cele mai mari consumatoare de pornografie!

    Women watch porn on their mobile phones more often than men
    Currently, about 72% of worldwide traffic to porn sites comes from smartphones and tablets, with the remaining 28% coming from desktops. However, mobile use is much higher with women than men.
    As of February 2017, nearly 80% of female traffic comes from mobile devices (71% smartphones and 8% tablets), compared to about 69% for men.
    In the UK, that number is even higher, with 86% of female traffic coming from mobile devices – 15% more than men.
    The largest proportion of smartphone use (78%) comes from millennials aged 18-34.
    http://www.mirror.co.uk/tech/women-watch-porn-mobile-phones-9997081

  14. Purtarea telefonului mobil in buzunarele din fata de la pantaloni este o metoda verificata de emasculare!

    Long-term exposure to mobile phone radiation leads to reduction in serum testosterone levels.
    https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20714683

    Effect of microwave contraception on human serum testosterone and luteinizing hormone
    The present study suggests that the microwave dose used for contraception seems to cause damage in Leydig cell function in terms of T production, and then influence endocrine function of testis.
    https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12313957

    Exposure to microwaves leakage of microwave oven decreased testosterone in adult male rats, which may be due to its direct effect on Leydig cells.
    http://jssu.ssu.ac.ir/browse.php?a_id=624&sid=1&slc_lang=en

    After skimming Tim Ferriss’ new book “The 4 hour body” I saw his recommendation to stop carrying your cell phone in your front pant pocket.
    Hmmm, I thought to myself…
    I had to admit that my limp libido and other testosterone problems really went into high gear around the time I started carrying my cell phone in my left front pant pocket.
    Maybe it’s a coincidence, but I stopped this practice and have since noticed a definite (and fast) change for the better in my low-T symptoms.
    http://www.boost-your-low-testosterone.com/cell-phone-radiation-male-hormones-emf-exposure.html

  15. In urma unor tulburari de concentrare si de somn cauzate de smartphone, eleve de clasa a 9-a din Olanda au descoperit ca telefoanele inteligente conectate la Wi-Fi impiedica germinarea semintelor de Creson (Lepidium sativum)

    “We all think we have experienced difficulty concentrating in school, if we had slept with the phone next to our head, and sometimes also experienced having difficulty sleeping”, explains Lea Nielsen, who is one of the five aspiring researchers.
    http://stopsmartmeters.org.uk/9th-grade-student-cress-wifi-experiment-attracts-international-attention/

    Deci, pentru cei ce-si doresc sa procreeze, nu ar fi recomandabil sa tina in buzunar un smartphone.

  16. Pingback: Părintele Sorin Mihalache despre MECANISMELE PLĂCERII ȘI ADICȚIILOR (video, text). “Ai putea crede că TELEFOANELE MOBILE au conexiune directă cu creierele noastre. Puţine lucruri pe care vreodată le-am visat, fumat sau injectat creează o as
  17. Pingback: CONSILIUL NATIONAL AL ELEVILOR, structura lipsita de personalitate juridica, sustine introducerea EDUCATIEI SEXUALE si se opune INTERZICERII telefoanelor mobile in scoli/ Ecaterina Andronescu vrea TABLETE INTELIGENTE pentru elevii de gimnaziu si liceu. Ce
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare