STATUL INFRACTIONAL SI RAFUIELILE “GIOARSELOR” SECURISTE. Procurori si serviciile secrete, procesul referendumului si “FERMA ANIMALELOR” in varianta romaneasca

6-10-2015 20 minute Sublinieri

securist - Copy

  • Cotidianul:

Ioan Vieru: Originea răului

Nu mai este nicio mirare pentru nimeni faptul că majoritatea foştilor şi actualilor oameni politici au avut şi au legături cu serviciile secrete. În fapt, avem o reţea infracţională conectată la aceste servicii secrete, sub masca partidelor politice, a mass-media şi marilor afaceri. Situaţie fără precedent, provenind din sistemul comunist unde lucrurile constituiau exact aceeaşi direcţie în susţinerea statului totalitar. Nereformarea statului român se arată în toată splendoarea ei. Grupurile de putere din comunism au transferat averea publică în interes propriu, căpătând o autonomie şi influenţă similare terorii statului totalitar. Extinsă până la grotesc, această putere, cu noi ramificaţii, face astăzi legea. Tot ce numim democraţie a fost a anexat acestor forţe, controlul fiind total. Nicăieri în lagărul comunist nu a existat un tip de servicii secrete de duritatea şi perfidia celor din România. Supravieţuirea mentalităţilor, enclavizarea societăţii şi imbecilizarea unor segmente sociale se derulează pe această platformă terifiantă. Politica internă a României se află în mâinile unor foşti slujitori ai sistemului, care pot fi alăturaţi torţionarilor, cărora le livrau victimele.

Lupta anticorupţie se dă fatalmente într-un cerc închis, mimând o justiţie necesară bulversărilor momentului şi unor conexiuni în schimbare. Marele jaf întâmplat în această ţară nu este doar cel din 1989, ci acela care s-a reorganizat legal după. Stabilitatea clasei politice româneşti se bazează pe această solidaritate a furtului şi a încălcării normelor elementare. Nu mai este colţ public în România unde responsabilitatea să nu fie confundată halucinant cu abuzul. Astfel se derulează sume enorme pentru proiecte deseori rămase în stadiul iniţial. Statul român actual, prin legislaţia care îl animă, a transferat în sfera secretului majoritatea deciziilor esenţiale. Dictatură în toată regula, corupţie implicită.

Lupta anticorupţie ar trebui să limiteze cu severitate fraudarea banilor publici, dar şi delimitarea serviciilor secrete de viaţa politică, administrativă. Mult invocatul stat de drept, despre care vorbeşte şi noul ambasador SUA la Bucureşti, E.S. Hans Klemm, fostul student al prietenului nostru, criticul şi poetul Matei Călinescu, nu se poate construi cu reţelele fostei şi actualei securităţi, ci cu legi valabile pentru toţi. Într-o societate precum aceasta a momentului nu întâmplător asistăm la un fel de conflict identic celui din totalitarism.

Războiul sistemului cu el însuşi, a unor grupuri contra altora, reprezintă adevărata faţă a relativei cruciade actuale. Lipsa unor reforme privind transparenţa, responsabilitatea şi conflictul de interese nu par a fi în atenţia nimănui. Cei care se pregătesc pentru politică, clienţii televiziunilor, şi alţii, nu fac deloc trimitere la o urgentă reformare a statului, cantonaţi fiind doar în interesate atacuri la persoană. Corupţia este însăşi reţeta succesului, faţa României, esenţa sistemului actual. Nu este responsabil public exterior fenomenului. Aşa cum nu este niciun mare star al capitalismului şi politicii actuale asupra căruia să nu plutească o relaţie cu serviciile secrete.

Românii trăiesc într-o istorie în care totul este compromis, degradarea avansând fără oprelişti. Magia fostei Securităţi atotputernice reprezintă în mod dovedit mitul fondator al acestui sistem malefic. Suntem o ţară în care foşti securişti, miliţieni şi activişti, împreună cu propagandiştii lor fac legea. Ce liberalism şi social-democraţie pot practica personajele legate prin mai multe generaţii de mecanismele terorii? Până societatea nu va delimita serviciile secrete de viaţa politică printr-o lege de netrecut, nu vom avea niciun fel de siguranţă sau calitate a vieţii, aceasta fiind dirijată spre xenofobie, patriotism de plastic etc. O clarificare a originilor răului este o urgenţă la fel de presantă ca aceea a debarcării politicienilor implicaţi în acte de corupţie.

Reformele foştilor securişti şi ale anturajului nu pot decât reconsolida continuu ţara lor, guvernul lor, averile lor. România are nevoie de o putere politică eminamente de natură civilă, civică. Politica românească de până acum aparţine înfiorător serviciilor secrete, care vor trebui retrase spre propria lor activitate. Altfel, avem un stat infracţional.

Moțiunea contra Guvernului inițiată de PNL a picat, dar dezbaterea a prilejuit totuși câteva considerații demne de atenție.

Din dezbaterile de azi merită să fie păstrată intervenția președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă o privim exclusiv din perspectiva momentului, este o pledoarie în favoarea premierului Ponta, dar dacă lărgim cadrul, descoperim o critică judicioasă a organizării judiciare. Când va fi reluat procesul revizuirii Constituției (dacă va fi reluat vreodată!), aceste considerații vor fi readuse în discuție cu necesitate. Ele nici nu îi aparțin neapărat fostului premier liberal, fiind un rezumat al criticilor care au fost făcute constant în ultimul deceniu.

În esență, e vorba de echilibrul puterilor în stat și de rolul pe care îl joacă parchetele în ansamblul organizării judiciare. Consiliul Superior al Magistraturii este organismul prin care autoritatea judecătorească se autoguvernează. Alcătuirea CSM ridică însă o problemă, căci oferă procurorilor autoritate auspra judecătorilor, ceea ce este nefiresc sub aspect constituțional. Puterea judecătorească aparține judecătorilor, procurorii fiind, de fapt, acuzatori ai statului plasați în subordinea Ministerului de Justiție. Chestiunea aceasta a făcut obiectul multor polemici cu substrat partizan, dar obiecţia e teoretic îndreptăţită. De altfel, ea a fost împărtășită de juriști din toate partidele. Valeriu Stoica, de exemplu, singurul jurist de marcă de care dispunea PDL, pleda în 2012 pentru reorganizarea CSM în așa fel, încât procurorul să nu aibă autoritate asupra judecătorului. Se ajunsese la un moment dat ca CSM să fie condus de o procuroare (Oana Schmidt-Hăineală) dând peste cap premisele Constituției. Cum e cu putință ca un exponent al puterii executive (procurorul) să decidă în cele mai delicate probleme ale puterii judecătorești? Destui oameni care înțeleg bine această problematică au închis ochii din motive de oportunitate politică.

Și astăzi e decepționant să auzi presa spunând că președintele Senatului ”i-a atacat pe procurori”, ignorând poate cu bună știință că e vorba de o problemă serioasă de ordin constituțional. Azi e vorba de Victor Ponta, mâine va fi vorba de altcineva și ne vom mira că PNL își schimbă opiniile, așa cum ne-am mirat de ”transformarea” lui Traian Băsescu. Ajuns în opoziție, fostul președinte și-a revizuit radical viziunea asupra organizării judiciare.

Președintele Senatului și fostul președinte Traian Băsescu par să aibă acum exact aceeași concepție despre procurori și rolul serviciilor secrete. Adică amândoi sunt înclinați să creadă că procurorii și SRI-ul dețin o putere prea mare de care nu ezită să abuzeze. Președintele Senatului a atras și el atenția asupra rolului pe care îl exercită serviciile în probatoriul judiciar. E bine ca SRI să preia rolul poliției judiciare? Răspunsul este evident.

O altă observație valabilă este că parchetele aparțin formal puterii executive, fiind puse în subordinea ministrului de Justiție, dar în realitate, ministrul nu mai are nicio putere asupra lor. Așadar, pe de o parte procurorii dețin o putere prea mare prin raport cu judecătorii, iar pe de alta ei se sustrag subordonării lor constituționale (cel puțin procurorii DNA). Chiar dacă avem motive să spunem că DNA a avut o activitate benefică, nu putem trece cu vederea anomalia.

Din păcate dezbaterea este blocată. Președintele UDMR, Kelemen Hunor avea dreptate să spună că trăim momente în care lucrurile sunt tratate brutal, în alb și negru, și că nuanțele sau problematica mai largă care depășește circumstanțele sunt neglijate. El dorea să explice de ce UDMR votează împotriva guvernului dezaprobând totodată textul moțiunii de cenzură. În optica sa, deși are multe de reproșat actualilor miniștri, ar fi nefiresc ca un guvern să fie destituit din cauza unor fapte fără nicio legătură cu activitatea guvernamentală. Un asemenea precedent ar oferi procurorilor o putere nemărginită.

Orice jurist cu minimă competență – indiferent de opinia pe care o are despre premierul Victor Ponta – va recunoaște, mai devreme sau mai târziu, că aceste observații sunt judicioase și că ele trebuie să fie abordate în viitoarea Constituție.

Bătrînii securiști au început să-l dea în gît pe Traian Băsescu. De fapt, am impresia că e vorba de un singur securist, Silvian Ionescu, asta dacă nu cumva ex-generalul Iulian Vlad a vrut să dea o ultimă lovitură în calitatea lui de fost stăpîn al dosarelor, prin intermediul unuia mai mic în grad. Mă îndoiesc, dar nu exclud nici ipoteza asta, fiindcă în orice bătrîn general de Securitate se ascunde un ticălos care a avansat în grad călcînd pe cadavre.

Silvian Ionescu n-a fost deranjat de nimeni în toți acești 25 de ani, ba chiar a dus-o dintr-o funcție înaltă în alta și mai înaltă, la fel ca mulți alți securiști care s-au descurcat după Revoluție mult mai bine decît pe vremea lui Ceaușescu. Care cu funcții bănoase la stat, care cu afaceri și mai bănoase cu statul. Personajul mi se pare detestabil, fiindcă a tăcut cu folos pe vremea cînd Traian Băsescu as fost președinte, iar acum face dezvăluiri sperînd în noi foloase, ori poate pentru a i-o trage, pur și simplu, lui Băsescu, din motive pe care nu le știu decît ei doi.

E cu putință ca asta să fie răzbunarea serviciilor pe care fostul președinte, la sfîrșit de mandat, dar mai ales după aceea, le-a acuzat, împreună cu Elena Udrea, de ticăloșii politice de neiertat. Așa că în ciuda faptului că Băsescu s-a înconjurat de foști băieți cu ochi albaștri cît a fost președinte, n-a scăpat după aceea de tratamentul pe care ofițerii de Securitate li-l aplicau și pe vremea lui Ceaușescu colaboratorilor deveniți inutili. Li se retrăgeau privilegiile, asta însă fără tam-tam.

Acum, Silvian Ionescu, i-a tras-o fostului său subordonat pe linie informativă și cu acuzații din care rezultă că se ocupa și de turnătorii despre marinarii care făceau trafic cu diverse mărfuri,la fel cu s-a lăudat el însuși că ar fi făcut cînd era căpitan de navă, dar mai era și capul unei rețele de propagandă, subvenționate de Securitate. Din acest moment, Traian Băsescu are o problemă de nerezolvat, dacă a fost cap de rețea a Securității, fiindcă asta ar însemna că fostul președinte al României a mințit în falș cînd a spus că relațiile lui cu Securitatea s-au rezumat la rapoartele de serviciu la care era obligat prin natura funcției.

Unii ar putea spune că adevărul, oricît de tîrziu ar ieși la iveală, și indiferent din partea cui vine, tot adevăr rămîne. Dar cînd adevărul iese la iveală cu mare întîrziere, minciuninile și complicitățile mincinoase apucă să producă efecte imposibil de înlăturat. Așa că dacă Parchetul General se va autosesiza împotriva lui Traian Băsescu, așa cum ar trebui, deși ar putea intra pe fir și DNA pentru afacerea Flota, fostul președinte al României s-ar putea să-și piardă privilegiile de care se bucură, iar pentru fals în declarații n-ar fi de mirare dacă s-ar alege și cu o condamnare penală. Dacă justiția română n-ar fi cum e, aș zice că pe Traian Băsescu îl așteaptă vremuri chiar mai nasoale decît pe Adrian Năstase.

Marele meu regret e că asta ar fi încă o victorie a Securității, nu a democrației noastre care, încă o dată, se dovedește chioară și handicapată, fiindcă a fost manevrată de securiști sau de slugile lor politice, încît un fost președinte al României a avut, deasupra sa, securiști care au tăcut zece ani și care acum au început să i-o tragă fără perdea, ca unei gioarse.

“Ca să înţelegeţi, el, Băsescu, era turnătorul tuturor matrozilor care treceau prin Anvers și cumpărau și ei lănțișorul de aur mai ieftin decît putea el”, zice Silvian Ionescu, ofițerul care l-a ținut pe președintele României în palmă acum un sfert de veac.

Cîtă gingășie ascunde acest lănțișor la care visa întreaga Românie și cum a reușit istoria să îndese în el muntele de mizerie clădit de Securitate! Traian Băsescu, șobolanul de la Anvers, își pîndea colegii și raporta mica bișniță la superiori. Avem în față o fotografie a jegului în care stau rădăcinile democrației și ale statului modernizat.

Silvian Ionescu e un securist în linia dicționarului, un cîine al dictaturii, cu botul afundat în abdomenul victimei colective, hrănindu-se din frica populației și din slăbiciunile regimului. E una din miile de păsări Phoenix ale Securității care au renăscut din propriile tunuri, întoarse cu afetul spre trecut. Privirea lui de gabor rău nu se poate să se fi înșelat. Băsescu chiar a pîndit lănțișoare. Zece ani la rînd, țara asta a avut în fruntea ei o ființă care și-a dus traiul în mica abjecție portuară, în suferința fraților săi contrabandiști, livrați organelor.

Sînt opt dovezi materiale, documente oficiale ale statului român, produse înainte și după 1989, care atestă negru pe alb că Traian Băsescu a fost turnător la Securitate. Au fost publicate, au fost invocate, au fost recunoscute de instituții, dar toate opt nu fac cît strigătul acestui securist de Silvian Ionescu, care a tras în piept, de aproape, vaporii toxici pe care-i emana subordonatul său.

Ca dovadă, prin forța fatală a prostiei și a epoleților, Traian Băsescu a fost ales și răs-ales decenii și mandate la rînd. Lumea l-a iubit și l-a crezut, așa cum eleva din Vaslui a luat de bune asigurările celor șapte derbedei înainte de viol.

Un intelectual emblematic al acestei țări i-a spus președintelui Băsescu, la capătul mandatelor, cînd omul săvîrșise cam tot ceea ce aveau nevoie medicii și procurorii ca să formuleze un diagnostic, următoarele cuvinte: “Timp de zece ani cît aţi fost preşedintele României, nu aţi făcut decît să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim”.

E un hău care se deschide între aceste vorbe liturgice și lătratul veninos al ofițerului de caz. Într-o parte e somnul, în cealaltă – omul. Cei zece ani s-au prăbușit în abis, iar dacă strigăm după ei, tot ce primim e răspunsul preferat al președintelui nostru, pe care nu pot să-l scriu aici fără să fac să roșească toată editura Humanitas.

Pe bună dreptate, Cornel Nistorescu se întreba ce a determinat schimbarea radicală a lui Liviu Dragnea după condamnarea sa în prima instanţă. Într-adevăr, nu numai că Liviu Dragnea a revenit furtunos şi vrea să conducă PSD, dar acum a depus la Parlament un Proiect aiuritor care condamnă oamenii la amenzi de 60.000 RON!

Omul acesta, care n-a fost bănuit niciodată că a pierdut timpul prin biblioteci, repetă, fără să vrea, scene halucinante din romanele care prezentau metaforic viaţa în societăţile totalitare, cum sînt celebrele cărţi „1984” şi „Ferma animalelor” ale lui George Orwell în care libertatea oamenilor se limita la respectarea legilor aberante care îngrădeau orice libertate!

De cînd este lăudat de PNL, din cauza speranţei Alinei Gorghiu că-l va trăda pe Ponta, probabil în schimbul achitării, Liviu Dragnea a început să practice „politica frumoasă şi dulce”, a înţelegerii între adversari, a păcii mondiale, însă o face atît de lamentabil încît ai impresia că e o prostituată care condamnă sexul liber!

Proiectul de lege înaintat de Liviu Dragnea la sfîrşitul săptămînii trecute, adică exact înaintea începerii procesului în apel pe care-l are la ÎCCJ, arată că omul nostru este liniştit sau că are garanţia că totul se va termina cu bine, din moment ce, în astfel de momente, îi trec prin cap astfel de trăsnăi, cum este această„Lege împotriva defăimării sociale”, care vine la doar cîteva luni de cînd a fost promovată „Legea 217/2015 antilegionară”!

Mulţi se vor întreba ce au în comun aceste legi. În primul rînd, ambele restrîng dreptul la opinie şi, sub acoperirea unor bune intenţii, favorizează abuzurile, putînd duce la condamnarea unor oameni pentru opiniile lor! În al doilea rînd, ambele legi conţin sancţiuni drastice, prima cu închisoarea, a doua cu amenzi uriaşe, pentru chestiuni interpretabile. În al treilea rînd, în ambele legi sînt angrenate instituţii guvernamentale, ceea ce duce la suspiciunea că Puterea (oricare ar fi ea) le va putea folosi împotriva adversarilor.

Despre Legea 217/2015 am scris de mai multe ori aici. Să vedem acum ce conţine acest proiect fistichiu al lui Liviu Dragnea, despre care chiar iniţiatorul scrie în „expunerea de motive”este unicat în lume: „în cazul adoptării propunerii legislative, România ar fi primul stat membru al UE care ar promova acest model proactiv”!

Dacă ar trebui să rezum această lege şuie, aş spune că ea promovează toleranţa cu forţa, este un fel de „vă rog să fiţi civilizaţi că altfel vă ia mama dracu’, domnilor”! Era şi banc cu acest subiect, în care un golan îi mărturiseşte unui prieten: „Bă, ieri am salvat o fată de la viol. – Cum ai făcut mă, tocmai tu, care eşti violator? – Foarte simplu, am convins-o!” Exact aşa face Liviu Dragnea în Proiectul lui de lege!

Toate instituţiile statului sînt obligate să dea rapoarte despre punerea în practică a „Legii Dragnea”

Legea lui Dragnea este ambiţioasă şi, dacă va fi adoptată, trebuie înfiinţat imediat „Departamentul pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei”, care va avea 10 angajaţi! Ce ar urma să facă, vom vedea mai jos, după ce ne vom potoli puţin rîsul. Ceea ce atrage, însă atenţia este faptul că, potrivit acestei „legi”, toate instituţiile trebuie să aibă obligatoriu între activităţi şi această componentă, aceea de luptă împotriva defăimării sociale! Iată cîteva exemple:

art. 4: masteratul didactic pentru cadrele didactice preuniversitare trebuie să aibă CEL PUŢIN UN CURS despre „Legea lui Dragnea”

art. 5: în fişa de evaluare a cadrelor didactice preuniversitare va exista CEL PUŢIN un criteriu de performanţă despre „Legea lui Dragnea”

art. 6: programa pentru cadrele didactice titulare va include Legea lui Dragnea

art. 7: toate unităţile de învăţămînt vor adopta ANUAL un plan pentru acţiunile rezultate din „Legea lui Dragnea”

art. 8: TOATE manualele şcolare şi materialele didactice vor fi avizate de Departamentul înfiinţat prin „Legea lui Dragnea”

art. 9: toate inspectoratele şcolare vor organiza ANUAL CEL PUŢIN UN CURS despre „Legea lui Dragnea”

art. 10: Guvernul va prezenta CEL PUŢIN O DATĂ PE AN o analiză despre stadiul implementării „Legii lui Dragnea”

art. 11: TOATE concursurile pentru ocupare funcţiilor publice vor include evaluare însuşirii „Legii lui Dragnea”

art. 12: evaluarea profesională a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici va conţine CEL PUŢIN UN CRITERIU rezultat din conţinutul „Legii lui Dragnea”

art. 13: tematica din programele de perfecţionare a funcţionarilor publici vor conţine UN CAPITOL SPECIAL despre „Legea lui Dragnea”

art. 14: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va realiza ÎN FIECARE AN un studiu pricind „Legea lui Dragnea”

art. 15: consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti vor elabora ÎN FIECARE AN un plan privind implementarea „Legii lui Dragnea”

art. 16: Orice instituţie publică, indiferent de numărul de angajaţi, şi orice angajator cu cel puţin 50 de angajaţi va (sic!) include în Regulamentul de organizare un set de reguli despre „Legea lui Dragnea”

art. 17: televiziunea naţională şi radioul public vor avea MINIM 1% din timpul total de emisie al tuturor posturilor din administrare (TVR 1, 2, 3 şi Radio România Actualităţi, TVR Cultural etc) emisiuni despre „Legea lui Dragnea”

Acesta este „miezul” legii lui Dragnea, partea principală, prin care esenţa izvorîtă din puţul gîndirii lui Dragnea difuzează în întreaga societate, din moment ce art. 4-17 se ocupă doar de instituţiile care au obligaţia să introducă în activitatea lor promovarea Legii lui Dragnea!

Cine, naiba, i-o fi băgat în cap aceste prostii lui Liviu Dragnea?, vă veţi întreba. Eu cred că de vină e cîntăreţul Alex Maţaev, după ce a filmat videoclipul cîntecului „Cu capul în nori” chiar în uriaşa curte a domeniului din Alexandria al lui Liviu Dragnea! Nu ştiţi cine este Alex Maţaev? Este finalistul de la „Vocea României” şi prietenul fiicei lui Liviu Dragnea, care, pe bune, a arătat în premieră lumii întregi imagini din curtea casei lui Dragnea, cea cu ieşire în două străzi!

Pentru curioşi, dar şi pentru cei care cred că glumim, recomandăm articolul din „Gîndul”, apărut în 29.09.2014, precum şi videoclipul lui Maţaev, în care apare chiar şi Alexandra, fiica lui Liviu Dragnea, care poate fi vizionat pe YouTube la adresa https://www.youtube.com/watch?v=_mehrMecWX0! Sper că aceia care vor citi Legea lui Dragnea vor înţelege că este o strînsă legătură între aceasta şi titlul cîntecului lui Maţaev, „Cu capul în nori”, din care vă prezentăm o captură:

Legea lui Dragnea prevede amenzi de pînă la 60.000 RON pentru cei care o încalcă

Să ne întoarcem, însă, la textul Legii lui Liviu Dragnea. În mod normal, nerespectarea „preceptelor Baronului de Teleorman” atrage după sine şi sancţiuni:

art. 19, al. 1: „Defăimarea socială se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 30.00 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 60.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup social”!

art. 19, al. 2: sancţiunile se aplică atît persoanelor fizice, cît şi celor juridice, chiar de către Deapartamentul înfiinţat prin Legea lui Dragnea!

art. 19, al. 3: există şi agenţi constatatori care efectuează controale, la care trebuie să se supună toată lumea, ca în bancul cu baba!

art. 19, al. 4: cine nu se supune agenţilor constatatori, va primi amendă de la 200 la 1.000 lei!

Văzînd cuantumul amenzilor, adică pînă la 60.000 lei, adică 600.000.000 lei vechi, te întrebi dacă iniţiatorul mai are toate ţiglele pe casă, căci el are impresia că toată lumea a făcut milioane de euro cum a făcut el. Liviu Dragnea crede că toţi români au ocazia să-şi trimită copiii cu prietenii în vacanţe de Crăciun la Paris, aşa cum i-a trimis el pe Alexandra şi pe Maţaev, după cum se vede în acest selfie, alături de care am adăugat şi o poză superbă, în care Alexandra promovează toleranţa şi nediscriminarea socială:

Vedeţi, omul nostru nu are nici o problemă, aşa cum au toţi românii, are o viaţă frumoasă, plină de împliniri personale şi familiale, aşa încît asta-i mai trebuia: imaginea unui filosof al moralei, unul care nici n-a auzit de Cătălina Ştefănescu, pe care nu numai că a făcut-o deputat, dar a susţinut-o şi pe maică-sa, Cristiana Barbu, să devină secretar de stat! N-o ştiţi nici pe Cătălina Ştefănescu? E cea care era gata-gata să devină nevasta lui Dan Şova, nunta fiind amînată de… DNA! Iat-o:

Domnu’ Dragnea, dacă admirăm pozele acestea, cu Cătălina sau Alexandra, şi le comentăm, intrăm sub incidenţa Legii defăimării şi riscăm amendă de 30.000 lei? Vă rog să ne spuneţi, să le dăm „delete” din calculatoare şi de pe Net! Dar, să revenim la textul Legii lui Dragnea.

Instanţele de judecată nu trebuie să mai judece plîngerile, ci doar să le înregistreze

Vă întrebaţi, desigur, cum se procedează atunci cînd o persoană sau un grup social se simt „defăimaţi”, în viziunea acestei Legi a lui Dragnea. Găsim în lege toate amănuntele:

art. 20, al. 1: persoana vătămată formulează direct ÎN FAŢA INSTANŢEI DE JUDECATĂ o cerere de acordare de despăgubiri! Cererea este scutită de taxe şi nu este condiţionată nici măcar de avizul Departamentului nou înfiinţat! Nimic despre prezenţa „inculpatului”, despre vreo mediere. Practic, nici nu e nevoie de judecată; ceri şi ţi se va da!

art. 20, al. 2: termenul în care vătămatul se poate adresa instanţei este de 3 ani

art. 20, al. 3: este obligatorie citarea la „proces” a Consiliului pentru Combaterea Discriminării!

art. 20, al. 4: defăimatul poate prezenta în instanţă ORICE probă directă sau indirectă, casete sau date statistice!

art. 20, al. 5: ţineţi-vă bine acum: hotărîrea se comunică doar Consiliului pentru Combaterea Discriminării!

Articolele 22-30 se referă doar la termenele în care TOATE instituţiile statului trebuie să pună în aplicare Legea lui Dragnea:

în anul şcolar următor apariţiei legii, toate şcolile din subordinea Ministerului Învăţămîntului

în termen de 3 luni, raportul Departamentului înfiinţat prin legea lui Dragnea trebuie dus la îndeplinire de Ministerul Învăţămîntului

în termen de 6 luni va fi elaborat Ghidul de bune practici! Articolele 24 şi 25 au un conţinut identic, doar că la art. 24 este implicat şi Ministerul Învîţămîntului, însă pentru acelaşi lucru: redactarea Ghidului de bune practici!

pentru anul şcolar următor, Ministerul Învăţămîntului va introduce acest Ghid de bune practici în fişa de evaluare a tuturor cadrelor didactice!

în termen de 60 de zile, Agenţia Funcţionarilor publici va introduce Legea lui Dragnea în curicula pentru toate concursurile de ocupare a posturilor vacante!

în 60 de zile, aceeaşi Agenţie va modifica toate criteriile de evaluare prin introducerea obligatorie a Legii lui Dragnea!

în termen de 6 luni, TVR şi Radioul public vor modifica grilele de programe pentru introducerea emisiunilor despre Legea lui Dragnea!

Mulţi vor fi tentaţi să creadă că acest articol este un pamflet. V-aţi înşelat! Iată textul acestei halucinante Legi a lui Dragnea, aşa cum este postat pe site-ul Senatului, inclusiv cu semnătura de autenticitate a iniţiatorului:

În final, să vedem ce cunoştinţe de limba română are acest Liviu Dragnea, pe care, dacă PD-ul nu-l trăgea acum cîţiva ani spre politică, probabil că n-ar fi îndrăznit să facă altceva decît să ne repare maşinile. Vom lua doar 3 cuvinte dintre cele pe care însuşi Liviu Dragnea încearcă să ni le explice, după mintea lui, chiar la începutul legii: Demnitate, Defăimare, Toleranţă, cărora Baronul de Telorman încearcă să le dea un sens aparte, în lumina legii sale.

Demnitatea umană, este definită de Dragnea ca fiind „valoarea intrinsecă a oricărei fiinţe umane ce decurge din integritatea sa fizică şi psihică şi din capacitatea sa de a judeca şi de a acţiona în cadrul societăţii, după propriile alegeri, indiferent de diferenţele individuale sau de apartenenţa la un grup social”. Ia să-l învăţăm noi pe Liviu Dragnea puţină hermeneutică, să vadă şi el în ce s-a băgat! Dacă spui „demnitate umană” şi o defineşti ca „valoare intrinsecă oricărei fiinţe umane”, atunci expresia este un spledid pleonasm, căci tocmai ai spus că demnitatea este o valoare a oricărei fiinţe umane, căci altfel se înţelege că vrei s-o deosebeşti de deminitatea porcului! Apoi, dacă „demnitatea umană” este o „valoare intrinsecă”, adică partea lăuntrică, esenţială a omului, cum poate ea să „decurgă din integritatea fizică sau psihică”? Adică, tocmai într-o lege care pedepseşte „defăimarea”, vrei să sugerezi că un om fără vedere sau fără picioare nu are„demnitate”? Şi ar mai fi ceva de spus: „demnitatea” este „calitatea de a fi demn”, iar „demn” înseamnă „care impune respect, respectabil”. Cu alte cuvinte, doar în limbaj popular poţi spune că demnitatea cuiva este călcată în picioare şi trebuie să fie sancţionat cel care face acest lucru, însă, în realitate, demnitatea, fiind o calitate a cuiva, este, de fapt, un semn (dignus<lignum<signum) de recunoaştere al cuiva care are această calitate, care-l diferenţiază de cel care nu are! Şi, atunci, revenind la textul lui Dragnea, cum mai este„demnitatea” o „valoare intrinsecă”, din moment ce ea diferenţiază între oameni? Liviu Dragnea,„Demnitatea” este o calitate, nu o valoare intrinsecă! Înţelegi?

Defăimare socială are la Dragnea următoarea definiţie: „fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un grup social”. Analfabet, ce să-i facem? În DEX,„defăimare” înseamnă „bîrfire, ponegrire, calomniere”, cu formele învechite „dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură”, iar „a defăima” înseamnă „a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia”. Într-o asemenea bogăţie de sensuri, la care dintre ele vă referiţi, domnule iniţiator, atunci cînd vreţi să condamnaţi defăimarea unei persoane, la bîrfă sau la calomnie? Dacă nu precizaţi, iată motivul pentru abuzuri, în urma cărora cineva poate fi condamnat pentru că l-a bîrfit pe un prieten, iar „a bîrfi” înseamnă şi „ a flecări” sau „a îndruga verzi şi uscate”! Nu ştiaţi? Sau pentru o „flecăreală” putem să primim amendă de 60.000 lei?

Toleranţă este ultimul cuvînt din Dicţionarul lui Dragnea asupra căruia ne oprim aici. Zice acest Graur de Teleorman: „Toleranţă – manifestarea unui tratament egal faţă de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, în condiţiile în care nu afectează siguranţa naţională, ordinea publică şi bunele moravuri sau alte grupuri sociale! Dacă ne-am pune la mintea lui, l-am putea acuza pe Liviu Dragnea de fascism! Exact pe acest principiu şi-a bazat Hitler odioasele crime de la Auschwitz: că un grup social, evreii, afectau siguranţa naţională a Reichului, ordinea publică şi bunele moravuri! Îşi dă, oare, seama Liviu Dragnea ce prostie a scris în legea lui? Explicaţia aberanţei rezidă chiar din „definiţia” Baronului, căci, după ce vorbeşte despre „tratamentul egal faţă de orice persoană”, s-a gîndit să facă şi nişte excluderi! Păi, de ce, măi, Dragneo? Dacă vine pe la noi un poligam care ne afectează bunele moravuri (legea noastră condamnă poligamia) ce facem cu el, îl tolerăm sau îl băgăm la „excluşi”? Căci uite ce citim în ziarul britanic „Daily Mail”, că un musulman cu 4 soţii primeşte de la stat 10.000 de lire pe an pentru întreţinerea acestora! Şi, în Anglia, ca şi la noi, poligamia este infracţiune. Chiar şi cu un terorist trebuie să fim toleranţi şi să-i respectăm drepturile, iar asta nu exclude pedepsirea lui în cazul în care a comis o faptă penală! Uitaţi-vă ce scandal a ieşit cu închisorile americane unde au fost torturaţi „teroriştii”, tocmai din lipsa toleranţei! Dar ştie Liviu Dragnea ce înseamnă „toleranţă”? Evident, nu. În DEX, „toleranţa” este definită ca „faptul de a tolera; îngăduință, indulgență”, fără nici o excludere! Domnu’ Dragnea, în momentul în care ai exclus pe cineva din zona toleranţei, tocmai ai deveninit intolerant! Matale confunzi legile morale cu cele penale!

Revoluţia morală a porcului

Vă veţi întreba, desigur, ce legătură este între această „lege” şi „Ferma animalelor”, celebrul roman al lui George Orwell. Este, căci şi acolo este vorba despre o Revoluţie morală, în care omul este scos în afara societăţii, lăsînd locul animalelor, iar acestea se ghidează după preceptele stabilite de cel mai mare moralist din Fermă: PORCUL Middle White, supranumit Frumosul din Willingdon, despre care autorul spune: „stătea instalat pe culcuşul de paie, sub un felinar agăţat de o bîrnă. Avea doisprezece ani şi, în ultima vreme, crescuse cam prea labărţat, dar era încă un porc cu aspect maiestuos, arăta înţelept şi binevoitor, cu toate că niciodată nu i se tăiaseră colţii”.

Cu trei zile înainte de a muri, PORCUL le arată animalelor cît de periculos este OMUL: „Pentru ce continuăm să trăim în aceste condiţii de mizerie? Pentru că aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de fiinţele omeneşti. Iată, tovaraşi, răspunsul la toate problemele noastre. El se rezumă la un singur cuvînt: OMUL! Omul este singurul nostru duşman adevărat. Scoateţi Omul din scenă şi cauza fundamentală a foametei şi a muncii excesive este abolită pentru totdeauna. Omul este singura fiinţă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpîn peste toate animalele”. Şi încheie apoteotic: „nu va uitaţi niciodată datoria de duşmănie faţă de Om şi toate cele legate de el”!

Drept urmare, după moartea PORCULUI cel bătrîn, alţi doi porci mai tineri au preluat misiunea de a împlini Revoluţia: porcii Snowball şi Napoleon. Primul lucru pe care l-au dat mulţimii de dobitoace din Fermă a fost un fel de Lege a defăimării, asemănătoare cu Legea lui Dragnea, care avea doar 7 precepte:

I ORICE MERGE PE DOUĂ PICIOARE E DUŞMAN

II ORICE MERGE PE PATRU PICIOARE SAU ARE ARIPI E PRIETEN

III NICI UN ANIMAL NU VA PURTA HAINE

IV NICI UN ANIMAL NU VA DORMI ÎNTR-UN PAT

V NICI UN ANIMAL NU VA BEA ALCOOL

VI NICI UN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALT ANIMAL

VII TOATE ANIMALELE SÎNT EGALE.

În romanul „1984”, ne amintim că la fiecare etaj al blocului în care locuia Winston era o un portret uriaş, sub care scria „FRATELE CEL MARE STĂ CU OCHII PE TINE”! Cam asta vrea să fie Liviu Dragnea, după modelul lui Alexandru Florian sau Maximilian Katz, „Fratele nostru cel mare”, care, evident, să stea cu ochii pe noi! Tocmai el, Liviu Dragnea, care este deja condamnat la închisoare, căruia noi îi luăm apărarea, considerînd că dosarul lui este un abuz, vrea să ne ia salariul pe 10 ani dacă mai bîrfim şi noi pe la colţuri, de plictiseală!

Cunoaşteţi, desigur, aceste două romane excepţionale ale lui George Orwell, care au făcut înconjurul lumii, în care era parodiată dramatic societatea de tip totalitar, în care omul este obligat, sub ameninţarea puşcăriei, să respecte preceptele morale ale unor conducători idioţi, care se credeau şi stăpînii celorlalţi semeni, dar şi inteligenţele societăţii!

Legi, precum aceasta, a lui Liviu Dragnea, sau acea Lege 217/2015 antilegionară, ar fi putut face parte din romanele lui George Orwell, căci ele, sub falsa „egalitate” între „animale”, ascund îngrădirea libertăţii oamenilor şi-i fac să se vadă unii pe alţii drept duşmani! Prin natura lui, omul este conflictual, însă raţiunea, cea care-l deosebeşte de animale, îl face să-şi ceară scuze dacă a greşit, să accepte iertarea celui care l-a jignit, să convieţuiască împreună şi, după o ceartă, să depăşească momentele tensionate pentru a putea redeveni con-cetăţeni!

Astfel de legi aberante, care-i învrăjbesc pe oameni, minţindu-i că îi protejează în faţa unor abuzuri, ies totdeauna din minţi bolnave care nu trebuie lăsate să acceadă la nici un fel de Putere, căci iată ce sînt în stare să facă!

Pe vremea cînd dansa cu „invenţia” lui politică, deputatul Cătălina Ştefănescu, parcă era mai liniştit, dar de cînd o are şefă de cabinet pe Cătălina Belciug, parcă a luat-o razna!

Uitaţi-vă atent la poze şi poate că găsiţi e explicaţie pentru schimbarea radicală a lui Liviu Dragnea, căci nici eu, nici Cornel Nistorescu se pare că nu am găsit-o, deşi simt că e pe aici, pe undeva! Dacă va continua aşa, mi-e teamă că-l vom auzi curînd la tribuna Parlamentului, începîndu-şi discursul cu un citat din „Sein und Zeit” şi ne trezim toţi la Bălăceanca.

Luni, 28 septembrie 2015, a avut loc prima ședință a procesului de la ÎCCJ al lui Liviu Dragnea. După cum era de așteptat, prima ședință s-a încheiat cu o amînare. O amînare cu cîntec însă: Următoarea ședință n-a fost programată peste o săptămînă, hai cel mult două, ci peste două luni peste două luni (!!!), mai precis pentru 23 noiembrie 2015.

Puteam pune pariu că aceasta va fi decizia Completului condus de politruca Livia Stanciu, cea care a aranjat ploile și în cazul lui Klaus Iohannis, contribuind direct la suirea Raței mecanice în fotoliul de președinte pe post de cuibar.

Liviu Dragnea a fost mult timp țintă vie pentru Presa Binomului SRI-DNA. Cînd această presă fusese închiriată temporar lui Traian Băsescu, din Fraudatorul Referendumului, Liviu Dragnea nu mai era scos. Cînd am îndrăznit să scriu că Rechizitoriul, întocmit de nefericitul Lucian Papici, la ordin, era cusut cu ață albă, ofițerii acoperiți și ibovnicele generalilor din Presă m-au mînjit cu cerneala folosită ca materie fecală.

Ar fi fost de așteptat ca ședința de luni, de la Înalta Curte, să fie pregătită, cum se întîmplă de obicei cu cei împotriva cărora s-a năpustit Binomul, în Presa ordinelor pe unitate  de o campanie cerînd cu zbieretele de rigoare pedepsirea urgentă a  Penalului Liviu Dragnea.

Nu numai că nu s-a întîmplat asta, dar mai mult, anunțul făcut de Liviu Dragnea privind candidatura sa le șefia PSD a fost primit cu simpatie într-o presă declarat anti-PSD.

Decizia de amînare cu două luni a Procesului n-a stîrnit nici măcar uimirea Diviziei Presă a Binomului.

E lesne de imaginat ce indignări, ce pumni strînși ar fi fost în Presa Binomului dacă decizia l-ar fi vizat pe Victor Ponta!

Cîntăreții Liviei Stanciu (ca și Codruța Kovesi, președinta ÎCCJ și-a  făcut rost de o curte de linguștori din presă) au  luat în gură și au pus pe hîrtie argumentele bla-bla-giste ale șefei de Complet: e nevoie de timp pentru ca unii dintre acuzați (Liviu Dragnea e judecat împreună cu alți 70 de așa-ziși complici) să-și pună avocați, pentru ca alții să depună nu știu ce hîrtii.

Să fim serioși și nu proști, cum ne crede Trinomul SRI-DNA-ÎCCJ!

Din punct de vedere juridic, a doua ședință putea fi programată peste o săptămînă.

Din punct de vedere politic, prima ședință trebuia programată mult mai devreme de 28 septembrie 2015, astfel încît Congresul PSD să aibă loc după o decizie finală în Dosarul Referendumului.

Ca și în cazul lui Klaus Iohannis, Sistemul a aranjat în cazul Liviu Dragnea o amînare pînă după alegerile decisive de la PSD.

Ca și în cazul Klaus Iohannis, sub pretextul independenței, Înalta Curte, instituția judecătorească din România cea mai politizată, se implică în mizerele jocuri politice interne.

De a fost pusă a doua ședință peste două luni și nu eventual imediat după Congresul PSD?

Pentru ca în tot acest timp, Liviu Dragnea va fi monitorizat de Binomul SRI-DNA pentru a vedea dacă respectă Înțelegerea.

În ce constă această înțelegere, am mai arătat.

În renunțarea de către PSD la sprijinul politic acordat lui Victor Ponta.

Pînă la Congres, Liviu Dragnea nu putea face nici o mișcare în acest sens.

Cu un PSD care a pierdut Guvernarea, echipa sa era spulberată de la conducerea partidului.

După o lună  și ceva de întărire în fruntea PSD, Liviu Dragnea își poate permite ca PSD să treacă în Opoziție.

Prin jocurile Binomului, Procesul lui Liviu Dragnea e unul eminamente politic.

Dar chiar și dacă n-ar fi jocurile Binomului, Procesul a fost și este un Proces cu puternice semnificații politice, de care orice magistrat e obligat să țină seama, și cu atît mai mult magistrații de ÎCCJ, promovați aici pe motive politice. […]/ integral pe evz.ro


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete, Stat politienesc, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “STATUL INFRACTIONAL SI RAFUIELILE “GIOARSELOR” SECURISTE. Procurori si serviciile secrete, procesul referendumului si “FERMA ANIMALELOR” in varianta romaneasca

  1. Mi-a zis prin ’92 un tartor securist care se transformase in mare democrat:” Mai, baietica, nu te mai agita atat cu idealismele tale despre adevar si dreptate, ramai cu fata-n soare si cu burta goala.Noi controlam tot pentru ca am avut grija sa murdarim si sa compromitem tot”.
    Pe parcurs i-am dat dreptate acelui mizerabil, acesta este adevarul, n-o fi “tot” compromis si murdarit, insa suficient ca sa avem ceea ce avem azi.

  2. Eticheta de ,,securist” de fapt a devenit o modalitate foarte eficienta de a se evita eticheta de spion strain (CIA, Mosad, GRU, sarbi si unguri sau ce denumiri mai au si serviciile lor astazi). Ca a fost securist inainte de 1989 nu e o noutate . Incendierea vaselor din Rouen putea duce la ruperea relatiilor diplomatice si la falimentul Romaniei lui Ceausescu in favoarea Moscovei. E un act de terorism. Istoricii si ziaristii de astazi nu au reusit nici macar sa stabileasca colaborarea lui basescu si de aici pana la papusarul din incendiul de la Rouen e prea mult. Care Securitate? De fapt poate sa fie o operatiune sub steag fals si oricine poate sa fie in spatele acestui incendiu.f

  3. Pingback: LEGEA TOTALITARA A DEFAIMARII SOCIALE – ADOPTATA IN TIMP RECORD LA SENAT | Cuvântul Ortodox
  4. Adica parlamentarii fac parte dintr-un grup social distinct si nu mai avem voie sa-i facem hoti, ca sa nu se simta inferiori? Individual sigur ca nu, dar la gramada mai avem voie?

  5. Pingback: DESPRE “STATUL PROFUND” SAU PUTEREA REALA ASTAZI. Coalitia de interese ale gruparilor din serviciile secrete, armata, sistemul judiciar, corporatii si mafie care ne impune agenda zilei | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: O judecatoare acuza. Dana Gârbovan despre ABDICAREA DE LA DREPTURILE OMULUI SUB PRETEXTUL LUPTEI ANTICORUPTIE SI PERICOLUL LEGII BIG BROTHER/ Si anticoruptia ucide: in numele “PROFITULUI” si “PRIVATULUI” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: LEGEA ANTI-DEFAIMARE A LUI DRAGNEA, LEGEA DICTATURII “CORECTITUDINII POLITICE” – pumnul in gura pus adevarurilor incomode anumitor “grupuri sociale” influente? Legea este produsul LOBBYULUI UNUI ONG condus de un oligarh rus a
  8. Pingback: DRAGNEA RENUNTA LA SANCTIUNILE DIN LEGEA DEFAIMARII, DE FRICA “LICURICIULUI”, DAR NU SI LA PROGRAMELE “EDUCATIONALE”. Cum isi aduce aminte Ambasada SUA, oportun si selectiv, de “libertatea de exprimare” | Cuvântul Orto
  9. Pingback: DRAGNEA RENUNTA LA SANCTIUNILE DIN LEGEA DEFAIMARII. De ce ramane LEGEA DEFAIMARII o AMENINTARE? Cenzura si controlul educatiei in sens CORECT POLITIC – aspectul ignorat al legii. Cum isi aduce aminte Ambasada SUA, oportun si selectiv, de “lib
  10. Pingback: DRAGNEA RENUNTA LA SANCTIUNILE DIN LEGEA DEFAIMARII. De ce ramane proiectul o AMENINTARE? CONTROLUL EDUCATIEI in sens “CORECT POLITIC” – aspectul ignorat al legii. Cum isi aduce aminte Ambasada SUA, oportun si selectiv, de “liberta
  11. Pingback: BINOMUL SRI-DNA, NECONSTITUTIONAL. CCR declara NELEGALE interceptarile facute de SRI in cauze penale/ Istorii complexe ce comporta multe aspecte cu ANAF, SRI si DNA/ “CABALA” SERVICIILOR SE INFILTREAZA PESTE TOT/ O alta “cabala”: R
  12. Pingback: BINOMUL SRI-DNA, NECONSTITUTIONAL? CCR declara NELEGALE interceptarile facute de SRI in cauze penale/ Istorii intortocheate cu ANAF, SRI si DNA/ “CABALA” SERVICIILOR SE INFILTREAZA PESTE TOT/ O alta “cabala”: RACOLAREA MAGISTRATILO
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare