Stiri si comentarii despre “mostenirea” Inaltului Bartolomeu. Linistea dinaintea tradarii?

8-02-2011 13 minute Sublinieri

(sursa fotografiei)

Nu am făcut parte din cercul apropiat al Înaltului Bartolomeu și au fost puține momentele cînd am putut dialoga personal cu Înalt Prea Sfinția Sa. Cu atît mai mult, fiecare amintire are un loc aparte în memoria și inima mea. Sunt lucruri care nu pot fi povestite ci rămîn taina bucuriei sufletului meu. Întotdeauna am avut ceva de învățat, de meditat, chiar și atunci cînd atitudinea lui intransigentă îngheța sîngele în vene, multora.

Mi-a fost groază de acest moment cînd, iată, vorbim de Înalt Prea Sfinția Sa la trecut. Și iată, vorbim!..

Deși, e greu, e greu să găsești cuvinte potrivite. Cîte nu se pot spune despre un asemenea om de mare caracter? Enorm de multe; personal am obosit de atîtea discursuri clișeiste care au curs zilele acestea despre cel ce a fost părintele și ierarhul nostru. Deci sper să nu cad în aceeași capcană.

Moartea lui pe cei mai mulți ne-a întristat, pe alții însă poate i-a bucurat.

Studentă fiind, cu credință în Dumnezeu dar departe de Biserică, am fost cucerită treptat de cuvîntul puternic al predicilor sale. (…) Cu Înaltul Bartolomeu, am descoperit posibilitatea deschiderii altor orizonturi sufletești și spirituale. Tot ce spunea purta marca unei experiențe personale sau cel puțin al unei experieri personale, iar acestea făceau cuvîntul lui viu, cu putere și adecvat vremurilor. Nu predica falsuri sau pură cunoaștere teoretică. De aceea, predicile sale au avut priză, de la femeia gîrbovă la intelectualul cu morgă. În ultimii ani, cînd a slujit din ce în ce mai rar, catedrala clujeană n-a mai fost la fel…

Am nădejde că va da Dumnezeu un nou ierarh care să umple acest gol. Pentru că ne-a spus să sperăm, să nu încetăm să sperăm…

Mi-aduc aminte de neîndoita sa credință, cînd l-a chemat pe părintele meu (Ciprian Negreanu) la dînsul să-i propună postul de preot misionar al studenților. Mai tîrziu, la numire sau după aceea, i-a spus: ,,Părinte, eu am încredințare de la Dumnezeu că el mi te-a trimis pentru că m-am rugat foarte mult la Dumnezeu să mă lumineze pe cine să pun preot la studenți, căci întotdeauna eu mă rog insistent lui Dumnezeu cînd trebuie să aleg și Dumnezeu îmi răspunde. Îmi dă un semn. Și după o vreme, într-o seară cînd mă gîndeam că încă nu mi-a dat Dumnezeu acest semn și mă frămîntam în sinea mea, te-am zărit în curtea Arhiepiscopiei, m-am uitat la tine și mi-am dat seama că erai semnul venit de Sus. Deci, să știi că nu eu te-am ales, ci Dumnezeu, eu doar m-am rugat Lui și El mi te-a ales. Fii cu luare aminte!” Așa a și fost, soțul meu era întîmplător în curtea arhiepiscopală, Înaltul l-a văzut și l-a chemat la el: ,,Hei, Ciprian, ce faci? Ia, vino puțin!…Uite ce m-am gîndit(…) Ce zici, vii?”

Știu că perioada îndelungă de suferință l-a pregătit temeinic de moarte, că a plecat pregătit ,,Dincolo” unde, atîția oameni frumoși, vechi camarazi, părinții, fratele mai mare, sora lui dragă Milica, sfinții iubiți, Domnul nostru Iisus Hristos îl așteptau…

Am regretul că toată experiența agoniei bolii a rămas o taină pe care a dus-o cu el și nu ne-a mai împărtășit-o, n-a mai așternut-o harismatic pe hîrtie, căci da, ne-ar fi fost și aceasta extrem de folositoare.

În ceasurile dinaintea sfîrșitului său, am aflat că s-a despărțit frumos de cei care au trecut pe la patul lui de suferință. Cu ochii foarte vii și minte lucidă, fără să poată însă vorbi după atîta suferință fizică care l-a măcinat gradat, i-a strîns de mînă îndelung… în semn de rămas bun.

De fapt, trupul scăzut, golit de suflet și așezat în sicriu, era el însuși un mormînt gol al sufletului… Înaltul nu mai era acolo ci pe alt tărîm, ca fiu al Învierii.

Momentele noastre petrecute lîngă catafalc în zilele de marți și miercuri au fost de tihnă, de mare liniște sufletească. O stare de ,,bine” și de mîngîiere. Inițial mă suspectam că e o pace autoindusă sau, de autosugestie, însă mi-au confirmat-o și alții că au trăit-o.

Frigul de-afară, ne-a făcut să ne simțim solidari cu mulțimea din fața Catedralei care l-a îndurat ore în șir pentru ca să cinstească ultimele momente pînă cînd, pămîntul reavăn dorit, a învelit trupul inert al ,,Bătrînului ostas”.

În timp ce se cîntau Fericirile la slujba înmormîntării, porumbeii cu penele zburlite de frig care pînă atunci stăteau aproape neclintiți, pe bordurile zidurilor sau pe acoperiș, părelnic impasibili, au început să zboare peste mulțimea de oameni și pe deasupra Catedralei. Asta mi-a adus aminte de ceea ce ne-a povestit odată despre momentul pe care Înaltul Bartolomeu l-a trăit la înmormîntarea poetului mistic Daniel Turcea de-a cărui rînduială el însuși s-a îngrijit. Era la Cernica, primăvara, cu puțină lume prezentă. Cînd a venit momentul în care sicriul lui Daniel Turcea să fie așezat în groapă, stoluri de lișițe, rațe sălbatice și păsări de toate felurile care pînă atunci stătuseră liniștite pe apa lacului sau pe ramuri, s-au ridicat și au zburat razant deasupra gropii că aproape au fost nevoiți să se aplece pentru a nu fi loviți de stolurile de păsări. Mărturisea că a fost impresionat de zborul acelor păsări deasupra gropii care înghițea un sicriu în acel moment, ca un semn că poetul a fost un om al lui Dumnezeu.

Da. Despre Înaltul Bartolomeu Anania s-au spus și vor mai fi atîtea de spus. Probabil rele, posibil bune. După inima și cugetul fiecăruia… (…)

Mitropolitul Bartolomeu Anania, care a murit săptămâna trecută şi a fost îngropat joi la Catedrala Mitropolitană din piaţa Avram Iancu, a fost turnat la Securitate de „propriii viitori colegi în Sinod, unii în viaţă şi în funcţie”, a dezvăluit în această seară teologul Radu Preda, la Realitatea TV Cluj. Preda a declarat că episodul coabitării cu Securitatea, în timpul regimului comunist, nu este un capitol de istorie doar pentru ortodoxie, „ci e un capitol pentru toate cultele din România”. „Se uită foarte des că în ce priveşte comunismul şi coabitarea cu Securitatea, nu doar ortodoxia a fost atinsă, ci toate cultele, inclusiv fraţii greco-catolici care erau interzişi”, a declarat Preda, adăugând că Anania a fost turnat „de propriii viitori colegi în Sinod, unii în viaţă şi în funcţie”.

Întrebat de reporterul ziuadecj.ro care sunt persoanele din Sinod care l-au turnat pe mitropolitul Bartolomeu, Preda nu a nominalizat. “Se poate spune, din acest punct de vedere, că a fost un om al istoriei sale”, a precizat, în schimb, teologul. „A fost un amestec fatal de invidie, frică şi mediocritate [care] se afla în jurul dânsului şi i-a fost foarte greu să se ridice deasupra acestor contexte”, a explicat Preda, care l-a comparat pe Bartolomeu Anania, în acest context, cu un „nufăr într-o baltă”.

  • TVR – Radu Preda: “IPS Bartolomeu a fost un supravietuitor al propriei cautari de a fi liber”.

***

Mihnea Măruţă: Care sunt principalele modificări pastorale şi administrative introduse de ÎPS Bartolomeu în cei 18 ani în care a fost Arhiepiscop al Clujului?

Radu Preda: Venirea, la începutul anului 1993, a Arhiepiscopului Bartolomeu la Cluj a coincis, la propriu, unui capitol cu totul nou în viaţa eparhiei. Acest lucru are mai multe cauze. Înainte de toate, să nu uităm că, urmându-i vrednicului Arhiepiscop Teofil – cel care a îndurat cu stoicism creştin deceniile de ingerinţe şi grosolănii ale comunismului, reprezentat în teritoriu de personaje abjecte, gata să se folosească de slăbiciunile slujitorilor Bisericii pentru a întinde mai bine plasa controlului de stat asupra societăţii –, Arhiepiscopul Bartolomeu era, practic, primul ierarh post-comunist al eparhiei. Altfel spus, pastoraţia lui a fost pusă explicit sub semnul libertăţii regăsite după căderea dictaturii. Apoi, tocmai datorită acestei libertăţi, Arhiepiscopul Bartolomeu a avut posibilitatea de a deschide noi canale de comunicare ale Bisericii cu lumea: a refondat practic revista Renaşterea, întemeiată de Episcopul Nicolae Ivan imediat după unirea din 1918 şi înfiinţarea episcopiei ortodoxe de la Cluj, a dat un suflu nou editurii şi a organizat postul de radio omonime. (…) Referitor la suflul pastoral nou adus de Arhiepiscopul Bartolomeu la Cluj, aş mai aminti de ordinea şi transparenţa introduse în procesul de selectare şi promovare a clerului, de înfiinţarea şi reînfiinţarea mânăstirilor, de articularea unei impresionante reţele de instituţii filantropice, de procesul (nu lipsit de dramatism) de ridicare a Arhiepiscopiei la rangul unei Mitropolii, de grija faţă de elevii şi studenţii merituoşi, dar fără resurse materiale, fapt vizibil în zecile de burse date până acum de Fundaţia “Mitropolitul Bartolomeu” etc.

M.M.: Care dintre proiectele lansate de ÎPS Bartolomeu în Mitropolia Clujului e imperios să fie continuate de succesorul său?

R. P.: Toate! De la revista Tabor la proiectul artistic-teologic de la biserica parohială “Schimbarea la Faţă”, de la aşezămintele filantropice la corectitudinea administrativă de zi cu zi.

M.M.: În perspectiva reunirii Sfântului Sinod, se vorbeşte inclusiv despre eventualitatea refacerii Mitropoliei Ardealului, adică desfiinţarea actualei Mitropolii clujene. Ce şanse acordaţi acestei posibilităţi şi ce reacţii locale credeţi că ar stârni o asemenea decizie a Sfântului Sinod?

R. P.: Chiar dacă geneza Mitropoliei Clujului cuprinde şi elemente dramatice, aşa cum am amintit, a pune problema desfiinţării sau reducerii ei la o formă fără fond (de genul unui titlu ad personam) trădează nu doar lipsa unei minime sensibilităţi pastorale, cât mai ales o plăcere suspectă de “răzbunare”. Gestul înfiinţării Mitropoliei la Cluj, după alegerile pentru scaunul mitropolitan de la Sibiu, s-a dorit un semnal de alarmă, nici unul dintre ierarhii ardeleni nevotând pentru cel care ar fi trebuit să le fie mitropolit, adică superior direct [Radu Preda se referă la ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului – n. M.M.]. Adică este o chestiune de reprezentativitate şi comuniune pe care nici Statutul actual al BOR, revizuit din temelii, nu a rezolvat-o. Se poate discuta eventual despre o reaşezare echilibrată a graniţelor canonice, dar în nici un caz despre desfiinţare. Ar fi un gest care ar ofensa pe clujeni şi ar demonstra că duhul politicianist, al puterii de dragul puterii, fără grija faţă de binele comun, începe să pună stapânire şi peste slujitorii Bisericii noastre majoritare. La urma urmelor, nu numărul de kilometri pătraţi dă importanţă unei eparhii sau unui ierarh. Arhiepiscopul Bartolomeu a fost o voce de autoritate şi înainte de a fi mitropolit, ba, aş spune, cu mult înainte de a fi hirotonit episcop. Ceea ce contează este măreţia, nu mărimea, calitatea, nu cantitatea!

(…)M.M.: Care consideraţi că este moştenirea majoră pe care o lasă ÎPS Bartolomeu Bisericii şi României?

R. P.: A fost un iubitor ardent al libertăţii, trăind-o din plin şi plătind enorm pentru ea. În plină epocă interbelică, în Frăţiile de Cruce fiind, nu a putut ignora faţa cealaltă a legionarilor maturi, a celor din Garda de Fier, violenţa şi rasismul pe care le practicau. Apoi, în comunism, a fost deţinut politic pentru un ideal politic pe care nu l-a împărtăşit în întregime niciodată. A suferit pentru prezumţia de legionarism, pentru ca, plecat apoi în America, să plătească pentru prezumţia de comunism, de colaborare cu Securitatea. După 1989, a plătit, ca pe o “încununare”, pentru amândouă! Lecţia personală a libertăţii, atât de preţioasă şi atât de greu de obţinut, şi apoi de păstrat, a încercat să o traducă în viaţa bisericească. Îşi dorea o Biserică, referindu-ne aici mai ales la colegii lui sinodali, liberă de corupţie, de complicităţi, de angajamente subterane, adică o ierarhie capabilă să înveţe poporul credincios această lecţie a libertăţii după aproape un secol de dictaturi şi două decenii de tranziţie confuză. Îşi dorea o Biserică, ierarhie şi laicat la un loc, în stare să fie “sarea pământului”, să foreze în adâncuri, cât mai adânc, prin Liturghie şi cuvânt de învăţătură, să ajungă în cele din urmă la “apa cea vie a Ortodoxiei”. Adică să nu se mulţumească atât de uşor cu mâlul sau apa tulbure, ci să aibă curajul de a dori ceva mai mult, ceva autentic.

(…) M.M.: Puteţi să-mi povestiţi, pe scurt, o amintire dragă care vă leagă de ÎPS Bartolomeu?

R. P: Poate şi datorită apropierii în timp, ultima amintire, chiar dacă nu este şi cea mai plăcută în întregime, este şi cea mai pregnantă. Zilele petrecute în spitalul din Viena au fost presărate de dialoguri şi mai ales de câteva replici memorabile, dintre care cea că se simte fără teamă în faţa morţii, sau îndemnul adresat celor de faţă de a continua, de a merge mai departe, îmi răsună cu putere.

Patriarhul Daniel le-a cerut ieri sinodalilor şi tuturor creştinilor (inclusiv jurnaliştilor care mai poartă nume de creştin) linişte, pentru 40 de zile, în privinţa succesiunii la Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi a dat asigurări că nu se pune problema desfiinţării acesteia. Puţin cam tîrziu, întrucît ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, apucase deja să declare belicos că aşteaptă să treacă perioada de doliu pentru a se convinge dacă înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului “a fost de la Duhul Sfînt sau nu” şi dacă nu, eparhiile care o compun vor reveni la Mitropolia Ardealului. Asta deşi Înaltpresfinţia Sa a susţinut prin vot, în Sf. Sinod, înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, acum cîţiva ani.

De asemenea, vreo doi ziarişti, care cultivă asiduu dezbinarea şi denigrarea BOR, au pledat pentru “reunificarea Ardealului ortodox” – de parcă n-am fi cu toţii în aceeaşi Biserică. Ba unul susţine că Sibiul este dintotdeauna inima Ardealului şi că numai acolo trebuie să fie mitropolie. Mi-e drag şi mie Sibiul, am prieteni acolo şi amintiri foarte plăcute legate de frumosul oraş, dar, să fim serioşi, Clujul a fost şi rămîne inima Ardealului (cultural, religios, economic, politic). În plus, Clujul este metropolă, de unde şi dorinţa firească de a avea mitropolie. Mă gîndeam că, după demonstraţia de dragoste pentru vlădica Bartolomeu făcută de peste 10.000 de creştini, joi, la înmormântarea mitropolitului, detractorii acestuia vor avea minima precauţie să tacă o vreme. Destul că l-au înjurat încă din ziua morţii. Dar ţi-ai găsit! Nu-şi pot stăpîni accesele de ură faţă de tot ce ţine de memoria marelui ierarh, deci şi faţă de Mitropolia de la Cluj. Aşadar, mă tem că îndemnul la pace şi reculegere al PF Daniel nu va fi urmat decît de o parte dintre sinodali.

Desfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului ar fi însă o greşeală şi din punct de vedere pastoral-misionar, tulburînd creştinii din Ardeal, şi de imagine (ar însemna că un întreg Sinod a fost învîrtit pe degete de ÎPS Bartolomeu, în 2005, cînd a fost creată Mitropolia şi că opozanţii săi au aşteptat să moară pentru a face ceva împotriva lui şi a ceea ce a construit el). Şi nu cred că PF Daniel poate permite comiterea unei astfel de greşeli. Mai bine ne-ar preocupa cine îi va urma în scaunul de mitropolit vlădicăi Bartolomeu, că nu va fi simplu pentru nimeni să se măsoare cu această personalitate a Bisericii. Ştiu că ÎPS Ioan Selejean, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, este dat ca favorit, şi n-ar fi deloc o alegere rea. Înaltpreasfinţitul are experienţă de misionarism în condiţii foarte dificile, este un patriot autentic şi un apărător al Ortodoxiei şi are realizări importante în arhiepiscopia sa. Însă, la fel de nimerit, prin calităţile şi lucrarea sa, mi se pare a fi şi ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Alba Iuliei, care are şi o latură duhovnicească mai pronunţată. Ar mai putea apărea şi alţi candidaţi, dar numai dintre episcopii cu cel puţin şapte ani vechime la cîrma eparhiei lor, din cîte am înţeles. Oricum, nădejdea ne este că Sinodul va alege persoana cea mai potrivită.

La reşedinţa Mitropolitană din Cluj-Napoca a avut loc, vineri, 4 februarie 2011, şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Clujului.

La această şedinţă s-a făcut o evaluare a organizării şi desfăşurării ceremoniilor de înmormântare a vrednicului de pomenire Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Clujului, la care au participat 30 de ierarhi, înalţi demnitari de stat, reprezentanţi ai autorităţilor locale, civile şi militare, reprezentanţi ai cultelor din România, personalităţi din lumea academică, preoţi, călugări şi peste 10.000 de credincioşi.
Părintele Patriarh, împreună cu ierarhii din Mitropolie şi-a exprimat mulţumirea şi recunoştinţa faţă de toţi reprezentaţii autorităţilor care s-au implicat admirabil în organizarea şi desfăşurarea funeraliilor.

Pentru păstrarea unei perioade demne şi liniştite de doliu, Sinodul Mitropolitan face un apel către ierarhi, clerici, credincioşi şi reprezentanţi ai massmedia să nu se lanseze în formularea de scenarii privind succesiunea la scaunul de Mitropolit şi Arhiepiscop al Clujului, nici să dea crezare unor zvonuri alarmiste privind desfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Între cele două Mitropolii din Transilvania trebuie să existe o atmosferă de pace, comuniune şi cooperare în probleme de interes comun şi nu confruntare şi concurenţă, dăunătoare Bisericii, care trebuie să cultive un climat de pace şi stabilitate.

La această şedinţă sinodală s-a hotărât ca, la solicitarea Episcopiei Sălajului, fiecare Eparhie să sprijine, după posibilităţi, financiar sau cu materiale, construcţia noului Centru eparhial din Zalău. Pentru o reflectare completă a vieţii religioase la nivelul întregii Mitropolii a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, eparhiile componente, îşi vor intensifica, pe viitor, cooperarea cu Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române. Colaborarea cu Patriarhia Română va include şi implementarea în Eparhiile Mitropoliei Clujului a programelor catehetice-sociale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”.

Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a făcut, la final, câteva precizări: „Urmează 40 de zile de doliu, rugăciune, după care este Parastasul de 40 de zile şi consultările, potrivit statutului. Consultările în vederea alegerii unui nou mitropolit înseamnă consultarea clerului şi credincioşilor, a Sinodului Mitropolitan, apoi vine la Sfântul Sinod propunerea de aici şi, în general, în 90% de cazuri Sinodul de la Bucureşti a confirmat ce s-a dorit pe plan local. Deci e foarte practică această modalitatea nouă de a alege episcopii, pentru că nu se dă ordin de la Bucureşti cum să fie, ci aici se consultă oamenii pentru că ei lucrează mai mult în Sinodul Mitropolitan şi în eparhie, cu viitorul mitropolit, care este şi arhiepiscop de Cluj. Deci, noi, totdeauna, în Biserică, aducem speranţă, nu dorim să creăm tulburare. Duhul bisericesc înseamnă comuniune şi frăţietate. Numai când suntem prea păcătoşi şi pătimaşi ajungem la confruntare.

În rest, trebuie cooperare şi comuniune, nu confruntare. Asta e deosebirea şi trebuie să facem o lucrare sfântă, pentru că vom fi judecaţi de Dumnezeu, nu de justiţia din lumea aceasta, şi vom da seamă. Noi, în Biserică, nu suntem stăpâni, ci slujitori, o eparhie nu e proprietate personală a cuiva, ci este a lui Hristos, iar noi suntem slujitori şi dăm seama de modul cum conducem o eparhie şi de modul cum folosim bunurile ei.

Totul este sfânt în Biserică, nu numai Liturghia, ci şi activitatea la birou şi activitatea pe teren şi în spitale, prezenţa preoţilor în armată, în casele de bătrâni şi de copii orfani. Peste tot este nevoie de a aduce speranţă şi comuniune”.

În urma trecerii la cele veşnice a Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, în temeiul prevederilor statutare, Preafericitul Patriarh Daniel conduce Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului si Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului în calitate de Locţiitor, până la alegerea şi întronizarea unui nou Arhiepiscop şi Mitropolit. Din încredinţarea Preafericitului Daniel, Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, va administra activitatea curentă a eparhiei şi va prezenta Patriarhului României, spre aprobare, lucrările curente, inclusiv procesele verbale ale şedinţelor de lucru ale Permanenţei Consiliului Eparhial.

sursa: Radio Renasterea

Nota noastra:

La un asemenea discurs – aproape perfect -al Patriarhului, orice comentariu ar putea pare a fi o cârcoteală. De aceea a si fost rostit astfel… Trebuie sa remarcam diplomatia tot mai fina si aplicarea strategiilor politice celor mai eficiente de care da dovada PF Daniel. Poate multi s-ar fi asteptat la o navala nerabdatoare, mai ales ca IPS Laurentiu Streza s-a si grabit sa faca remarci receptate ca resentimentare si agresive la adresa actualei impartiri canonice a Ardealului. De ce, insa, s-ar risca starnirea unor impotriviri, cand se poate adopta o alta strategie – de tipul “aproape de oameni, impreuna cu ei”?

In aceste conditii, putem asista si la ”surpriza” de a vedea un arhiereu al locului – cum ar fi, de exemplu Irineu Bistriteanul, ales drept urmas al Inaltului Bartolomeu. Chit ca (sau, poate, tocmai pentru ca…) acesta, in ciuda aparentelor si zvonurilor false care s-au colportat, interesat, imediat dupa moartea Inaltului Bartolomeu, in presa, nu ar corespunde defel portretului facut de Leul Ardealului in Testamentul sau in ceea ce priveste integritatea si adversitatea fata de coruptie! Preotii locului stiu de ce… La urma urmei, nu ar fi o premiera: cand au avut loc alegerile pentru mitropolia Olteniei, foarte multi si-au pus nadejdea in faptul ca a fost ales IPS tot un episcop cu numele Irineu, un ierarh-teolog cu oarece faima buna (la modul superficial). Parea o varianta optima. Si a fost, insa pentru cine trebuie... Iar acest lucru s-a vazut izbitor cand noul mitropolit a sugrumat sau desfiintat rapid, fara drept de apel, toate initiativele locale lasate de mitr. Teofan.

Sa asistam si in cazul mitropoliei Clujului la un asemenea deznodamant?

  • Adevarul:

Pelerinaj la mormântul ÎPS Bartolomeu (GALERIE FOTO)

IPS Bartolomeu a lăsat o avere de 300.000 de euro

Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania şi-a lăsat prin testament economiile fundaţiei care-i poartă numele. În contul Fundaţiei „Bartolomeu Anania“ a rămas după moartea acestuia peste 1.300.000 de lei, echivalentul a peste 300.000 de euro. Din dobânda depozitului bancar sunt plătite bursele oferite de fundaţie.

Înalpreasfinţitul Bartolomeu Anania a lăsat prin testament majoritatea bunurilor sale Fundaţiei care-i poartă numele, prin care elevi, studenţi, masteranzi şi doctoranzi primesc lunar burse de studiu. Potrivit reprezentanţilor Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu a reuşit să strângă în conturile fundaţiei peste 300.000 de euro (1.300.000 de lei).

„Înalpreasfinţitul Bartolomeu îşi vira toate veniturile în contul fundaţiei pe care a înfiinţat-o, atât drepturile literare, cât şi salariul integral“, a explicat Bogdan Ivanov, purătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului. Acesta a precizat că cea mai mare parte din suma depusă în contul fundaţiei reprezintă veniturile proprii ale mitropolitului, restul banilor fiind obţinuţi prin sponsozirări.

Burse din dobândă

Suma de bani agonistă în contul Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu” rămâne intactă, susţin reprezentanţii mitropoliei, bursele de studiu acordate lunar fiind oferite din dobânzile obţinute de pe urma depozitului bancar. Astfel, Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu“ oferă în anul şcolar şi universitar 2010 – 2011 un număr de 52 de burse, în valoare totală de 136.700 de lei.

Bursele au fost acordate tinerilor cu rezultate foarte bune la învăţătură, însă cu posiblităţi materiale reduse. „Cei care au solicitat bursele nu au un venit mai mare decât salariul minim pe economie, pe membru de familie. Motivul înfiinţării fundaţiei are legătură cu biografia mitropolitului. Înaltpreasfinţul era foarte bine pregătit, însă fără posibilităţi financiare. De foarte multe ori a fost umilit din această cauză. Şi-a dorit ca alţi tineri să nu treacă prin ce a trecut“, a mai spus Bogdan Ivanov.

Relaţie apropiată cu bursierii

Cezar Login este unul din bursierii Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu“. Tânărul susţine că, dacă nu ar fi obţinut bursa de cercetare în valoare de 500 de lei lunar, nu şi-ar fi permis să se înscrie la doctorat. „M-a ajutat enorm de mult. La mine e al doilea doctorat, deci e cu taxă. Nu mi-aş fi permis să plătesc taxă, fără să fi obţinut această bursă“, a declarat Cezar Login, în vârstă de 32 de ani, doctorand în Teologie Ortodoxă, de profesie medic.

Potrivit acestuia, relaţia Înaltpreasfinţitului Bartolomeu cu bursierii era una extrem de apropiată. „Eram într-o relaţie destul de apropiată, având în vedere că şi IPS Bartolomeu avea studii medicale. Am avut ocazia să vorbim. Mergeam de multe ori la dânsul“, a spus doctorandul.

Şi-a vândut garsoniera

Ideea înfiinţării fundaţiei a venit după ce IPS Bartolomeu şi-a vândut cu 40.000 de euro garsoniera pe care o deţinea în centrul capitalei. Înalpreasfinţitul şi-a cumpărat garsoniera acum 30 de ani, însă a fost locuită de fratele acestuia, până în 2006. „Nemaiavând trebuinţă de garsonieră, am pus-o în vânzare prin intermediar. Nu ştiam că valoarea ei crescuse de patru ori, aşa că m-am pomenit în posesia nesperatei sume de 40.000 de euro, transferată de către cumpărător în contul meu”, spunea IPS Bartolomeu la momentul înfiinţării fundaţiei care-i poartă numele.

IPS Bartolomeu a transferat apoi suma în contul fundaţiei, constituindu-se astfel capitalul patrimonial al fundaţiei. “Tot gândindu-mă cum aş putea-o folosi, mi-am adus aminte de copilul care, în 1933, intra ca elev în Seminarul Central din Bucureşti, fără ca părinţii lui, decăzuţi într-o stare de criză economică vecină cu sărăcia, să-i poată oferi un minimum din necesar.

Din aceste amintiri s-a născut ideea Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, al cărei principal obiectiv este acela de a oferi burse tinerilor merituoşi, dar cu mijloace materiale reduse”, îşi motiva Înalpreasfinţitul iniţiativa.


Legaturi:

***


Categorii

IPS Bartolomeu Anania, Opinii, analize, Pagini Ortodoxe, Patriarhul Daniel, PS Irineu Bistriteanul, Video

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “Stiri si comentarii despre “mostenirea” Inaltului Bartolomeu. Linistea dinaintea tradarii?

  1. L-am indragit pe Mitropolitul Clujului,dar dupa moarte i-am descoperit si mai bine personalitatea.Margaritarele sale duhovnicesti erau izvorate din experienta de viata a celui ce “nu a deznadajduit in fundul prapastiei si nu a ametit in varful muntelui”.Sau cum sa nu te mangaie cand auzi:”Decat sa mananci unt si sa te uiti in pamant,mai bine mananci sare si te uiti la soare”.
    Apoi cand am descoperit la voi:“Iuda de azi umbla printre noi, e un ecumenist convins si un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte” gandul m-a dus la o singura persoana,chiar daca formularea e metaforica.
    Doamne ai grija de noi!

  2. Pingback: Radu Preda la TVR: “IPS Bartolomeu a fost un supravietuitor al propriei cautari de a fi liber” (video) « Cidade de Deus
  3. Nu este bine să se victimizeze desfiinţarea greco-catolicismului în comunism.
    Aceasta s-a făcut ca o firească unificare întru ortodoxie a întregului neam românesc.
    Se ştie că încă din 1925, Patriarhul Miron Cristea i-a propus lui Brătianu desfiinţarea greco-catolicismului, ca ceva străin de vieţuirea nemului românesc întru ortodoxie, iar Brătianu, care ers franc-mason, a spus că nu se poate.
    Mitropolitul Nicolae Bălan a luptat toată perioada interbelică pentru aducerea greco-catolicilor la ortodoxie, prin Ascociaţia Sfântul Gheorghe, iar statul român a construit biserici ortodoxe în mai toate oraşele Transilvaniei de nord-vest, pentru a îndemna populaţia la revenirea întru ortodoxie, care este Adevărul.Aceste biserici s-au construit cu greu, căci statul român era controlat de masoni şi dădea întâietate între toate cultele greco-catolicilor prin constituţie, ortodocşii fiind consideraţi biserică majoritară, şi atât.
    Dacă a fost ca această reunificare să se realizeze sub Patriarhul Justinian, cu sprijinul imens al Mitropolitului Nicolae Bălan, simultan cu aducerea greco-catolicilor ucrainieni la ortodoxie, aceasta este nu din pricina comuniştilor, căci niciodată răul nu provoacă binele, ci datorită harului mucenicilor din închisori care au reuşit prin jertfa lor să acumuleze har pentru ortodoxie pentru a mişca stăpânirile lumeşti, fără a exista aici o cauzalitate de tip elementar, înspre tolerarea acestei reunificări.

  4. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Articolele saptamanii (2): PARINTELE ANANIA, BIRUINTA MILEI – de Nicolae Dabija
  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DETALII NOI SI APARITIE INEDITA A PATRIARHULUI DANIEL LA CLUJ, IN CONTEXTUL ORGANIZARII ALEGERILOR PENTRU MITROPOLIA LOCALA
  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » INEDIT: Cum si-a iertat IPS Bartolomeu Anania tortionarii, dupa 50 de ani!
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » DOR DE PARINTELE ANANIA. Documentare remarcabile, marturii inedite si memorabile (VIDEO)
  8. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Lobby agresiv si campanie manipulatorie in Cluj pentru alegerea PS Irineu Bistriteanul ca Mitropolit. Parca totusi nu Clujul era cetatea… banilor :(
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » O NOUA MARE SUPRIZA: In ziua in care Inaltul Anania ar fi implinit 90 de ani, IPS ANDREI A FOST ALES URMASUL SAU LA MITROPOLIA CLUJULUI!
  10. TANAR PARASIT DE PROPIA LUI MAMA PRIN CENTRELE DE PLASAMENT,MIHAITA FACE UN APEL LA DUMNEAVOASTRA SA-L AJUTATI CUM PUTETI DUMNEAVOASTRA,
    Mihai a fost abandonat in centrul de plasament numarul 5 din Capitala inca din primele zile de viața. La sapte ani a fost mutat la centrul de plasament numarul 6, iar la 13 ani a fost agresat sexual de doi indivizi mai mari, de care si acum ii este teama. Cand credea ca ar putea sa depaseasca trauma, Mihaita a fost mutat la un alt centru, unde a fost din nou supus relelor tratamente. Cu toate acestea a reușit sa termine Şcoala de Arte si Meserii cu profilul confectii-imbracaminte, cat si Şcoala Populara de Arta.
    Dupa 18 ani de cand a fost parasit de propria mama, Mihai a fost reintegrat in familia sa. Cu toate acestea, a gasit o mama bolnava de hepatita C, iar conditiile in care traia sunt greu de explicat. Chiar si asa, Mihai nu s-a dat batut. Desi si el sufera de epilepsie, si-a propus sa triumfe in viata prin propriile forte nedandu-se batut de la nimic. Astfel, l-a auzit cantand compozitorul Adrian Ordean care l-a ajutat sa-si inregistreze cateva melodii, iar Star Print l-a ajutat sa isi inregistreze gratuit sase piese: “Cea mai mare dorinta a mea este sa ma lansez, insa nu dispun de resursele financiare necesare pentru a initia astfel de demersuri. Am putut doar sa inregistrez un numar de sase melodii, iar cateva piese sunt compuse de mine”, a declarat Mihai.
    La ora actuala, Mihai alaturi de cei cinci frați și mama lor traiesc de pe azi pe maine intr-un demisol plin de igrasie din București. Singurul venit pe care il are Mihai este pensia pe caz de boala in valoare de 200 lei. Ar vrea sa munceasca insa din cauza bolii niciun patron nu se incumeta sa il primeasca. Singura dorința a lui Mihai in prag de Paște este sa aiba ce pune pe masa.
    “Imi doresc ceva de mancare, un cozonac, cateva oua roșii, paine, ceva de spalat, asta imi doresc de Paște și santate de la Dumnezeu”, Caldararu.
    Daca vreți sa il ajutați sa aiba parte de o masa tradiționala de Sfintele Paști o puteți face trimițand o suma de bani in contul personal deschis la BCR, sucursala Unirii,

    Caldararu Mihai, Cont: RO28RNCB0672040604720001

    http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801312/Mihai-Caldararu-alias-Mihaita-Talent-invitatul-Mihaelei-Tatu-la-Antena-2/
    http://observator.a1.ro/fiiobservator/material/Mihai-Caldararu_9890.html
    http://www.youtube.com/watch?v=uKT3QL48o2o
    http://www.exclusivnews.ro/stiri/stiri-nationale/crescut-prin-orfelinate-mihai-caldararu-un-tanar-talentat-are-nevoie-de-aujoturul-tau.html

  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Au fost alesi PRIMII DOI CANDIDATI pentru Mitropolia Clujului: IPS ANDREI si PS IRINEU
  12. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DECLARATIA “SMERITA” A PS IRINEU BISTRITEANUL. Primele puseuri de… “scrasnete din dinti” publice ale candidatului preferat de patriarh la Mitropolia Clujului
  13. Pingback: Mitropolia Clujului pierde EPISCOPIILE ALBA-IULIEI SI ORADIEI? Teologul Radu Preda: “EPISCOPII SE COMPORTA EXCESIV POLITIC, SE PLATESC POLITE” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: IPS BARTOLOMEU ANANIA – 1 AN DE LA ADORMIRE. Astazi hienele in piei de pastori ii sfasie mostenirea… LECTIA UNEI VIETI DEMNE SI RODITOARE -
  15. Pingback: IPS Andrei la 1 an de la fericita adormire a Vladicai Bartolomeu: CAND APARA O CAUZA, O APARA PANA LA CAPAT, CU ORICE RISC - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Articol remarcabil despre ruperea Mitropoliei Clujului: ORGOLIILE IERARHILOR SI MISIUNEA BISERICII NOASTRE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: IPS Andrei nu accepta dezmembrarea Mitropoliei Clujului: “MA DOARE GRABA IPS IRINEU DE LA ALBA-IULIA” (interviu video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare