SUPRAVIETUITORII. Volum de interviuri cu detinuti politici ai închisorilor comuniste (grupaj foto şi note biografice)

5-12-2014 3 minute Sublinieri

fortul13_JilavaFortul 13 Jilava.  ( Raul Ştef

Colegul nostru Raul Ştef, colaborator al Mediafax Foto, a realizat o serie de portrete ale unor foşti detinuti politici din regimul comunist. Volumul „Supravieţuitorii”, de Anca Ştef şi Raul Ştef, cuprinde 20 de interviuri cu foşti deţinuţi politic care au fost condamnaţi pentru lupta împotriva regimului comunist, începând din 1945.

Măsurile luate abuziv în perioada 1945-1948, după instaurarea guvernului Petru Groza, precum monopolul partidului unic, abolirea monarhiei, transformarea în republică populară, desfiinţarea proprietăţii private şi a pieţei libere prin naţionalizare, exproprierea şi reforma agrară, modificarea legii învăţământului, a legii cultelor şi a Codului penal, au dus la apariţia unei largi opoziţii în rândul populaţiei.

Conform istoricilor, în România au existat circa 150.000 de deţinuţi politic, nu au fost cazuri izolate. „Detenţia nu era o excepţie, ci o regulă pentru cei care gândeau şi acţionau altfel decât le cerea puterea, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”)

Datele istorice arată că peste patru mii de femei au fost condamnate din motive politice în Românai comunistă, în mare parte pentru vina de a fi fost soţii, mame sau surori ale deţinuţilor politici. Câteva sute de minori au fost închişi în primii ani ai regimului pentru a-şi executa pedepsele la Târgşor (A. Mureşan).

Şi mai dificil este să ignorăm ororile petrecute în închisoarea Piteşti, unde studenţii au fost obligaţi de Securitate să se tortureze reciproc până la distrugerea fizică şi morală”, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”).

La 50 de ani de la eliberarea, printr-un decret, a deţinuţilor politic, efectuată în 1964, foştii deţinuţi rememorează lupta împotriva regimului comunist şi împotriva „distrugerii sufletului” (pr. Matei Boilă).

Argumentul autorilor:

Aceste interviuri conţin răspunsuri la multe dintre frământările noastre. În primul rând, de-acum ştim, avem certitudinea că există în România valori, modele şi idealuri pe care, poate, le-am uitat. Am vrea să le redescoperim împreună. Apoi, întâlnirile cu aceşti oameni ne dau încredere că în fiecare dintre noi există forţa de a acţiona potrivit conştiinţei, de a rezista, de a crede, de a respecta un ideal, de a lupta, de a spune NU.

Dar toate răspunsurile nasc alte întrebări. Ce mai înseamnă conştiinţa pentru noi, astăzi? Câte dintre deciziile noastre ţin cont de această înţelegere profundă a propriei existenţe? Ne dorim ca, în timp ce trăiţi aceste interviuri, în timp ce îi priviţi în ochi pe aceşti oameni reali, să vă răspundeţi, fiecare, pagină de pagină:”Eu ce-aş fi făcut? Aş fi rezistat?” (Argument – Anca Ştef, Raul Ştef).

Volumul „Supravieţuitorii” va fi lansat în 22 noiembrie, ora 13.30, la târgul de carte Gaudeamus.
(26 fotografii în total)

Dumitru Moldovan, 83 de ani. Luptător anticomunist Munţii Făgăraş, a fost arestat în 1951, în timp ce pleca către ascunzătoarea din munţi. Tatăl său, care îl însoţea, a fost arestat şi condamnat. S-au reîntâlnit în 1959, la Luciu-Giurgeni, în colonia de muncă. Tatăl său a murit la Periprava, în 1960. A fost eliberat în 1964. A trecut prin Capul Midia, Poarta Albă, Gherla, Luciu-Giurgeni, Salcia, Jilava. (Raul Ştef)<p> „Atunci, la optsprezece ani, îmi doream să trăim aşa cum trăiseră părinţii noştri, să fim stăpâni pe munca noastră, pe locurile noastre, pe vitele noastre, pe gospodăria noastră. Nu să vină nişte oameni slabi şi să îţi fixeze cote.” </p><p>„M-au prins în timp ce mergeam cu alimentele la pădure(...) Şi în timp ce mergeam, pe la trei noaptea, vedeam că mizguie a ploaie şi a zăpadă: se pregătea de iarnă. Am intrat într-un cerc al lor, în capul satului, şi m-au somat. (...) În timpul ăla, tata, căruia îi dădusem o armă să o ducă până la poalele pădurii, a tras cu arma, în speranţa să îi sperie şi să pot să îmi continui drumul. Au tras şi ei. Ăştia m-au atins, mi-au băgat două cartuşe în abdomen şi unul în picior. (...) Nu ştiam ce se întâmplase cu tata. Mă gândeam că era acasă, nu avea niciun motiv să mă urmeze. Îl ştiam acasă.” </p><p>„Nu am regrete. Îmi pare rău că n-am făcut cât trebuia. Poporul ăsta...Ce putea un om simplu să facă într-o mare mulţime moartă, care se încredea... Uite şi acum, orbi, orbi...”</p>

Dumitru Moldovan, 83 de ani. Luptător anticomunist Munţii Făgăraş, a fost arestat în 1951, în timp ce pleca către ascunzătoarea din munţi. Tatăl său, care îl însoţea, a fost arestat şi condamnat. S-au reîntâlnit în 1959, la Luciu-Giurgeni, în colonia de muncă. Tatăl său a murit la Periprava, în 1960. A fost eliberat în 1964. A trecut prin Capul Midia, Poarta Albă, Gherla, Luciu-Giurgeni, Salcia, Jilava. (Raul Ştef)

„Atunci, la optsprezece ani, îmi doream să trăim aşa cum trăiseră părinţii noştri, să fim stăpâni pe munca noastră, pe locurile noastre, pe vitele noastre, pe gospodăria noastră. Nu să vină nişte oameni slabi şi să îţi fixeze cote.”„M-au prins în timp ce mergeam cu alimentele la pădure(…) Şi în timp ce mergeam, pe la trei noaptea, vedeam că mizguie a ploaie şi a zăpadă: se pregătea de iarnă.

Am intrat într-un cerc al lor, în capul satului, şi m-au somat. (…) În timpul ăla, tata, căruia îi dădusem o armă să o ducă până la poalele pădurii, a tras cu arma, în speranţa să îi sperie şi să pot să îmi continui drumul. Au tras şi ei. Ăştia m-au atins, mi-au băgat două cartuşe în abdomen şi unul în picior. (…) Nu ştiam ce se întâmplase cu tata. Mă gândeam că era acasă, nu avea niciun motiv să mă urmeze. Îl ştiam acasă.”„Nu am regrete. Îmi pare rău că n-am făcut cât trebuia. Poporul ăsta…Ce putea un om simplu să facă într-o mare mulţime moartă, care se încredea… Uite şi acum, orbi, orbi…”

Închisoarea Piteşti este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Piteşti, România, renumit pentru aşa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizaţia autorităţilor comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute şi sub denumirea Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti).

Închisoarea Piteşti este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Piteşti, România, renumit pentru aşa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizaţia autorităţilor comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute şi sub denumirea Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti). (  Raul Ştef  )

Aurora Dumitrescu, 82 de ani, Bucureşti. Arestată în 1951, la Oradea, pentru că făcea parte dintr-o organizaţie anticomunistă, eliberată în 1954. (Raul Ştef)<br /><br /><br /><br /><br /><br /> <p><br /><br /><br /><br /><br /><br /> „Comunismul a început prin teroare, prin eliminarea sistemului de respect faţă de om.”<br /><br /><br /><br /><br /><br /> </p>

Aurora Dumitrescu, 82 de ani, Bucureşti. Arestată în 1951, la Oradea, pentru că făcea parte dintr-o organizaţie anticomunistă, eliberată în 1954. (Raul Ştef) „Comunismul a început prin teroare, prin eliminarea sistemului de respect faţă de om.”

Penitenciarul Aiud a fost unul dintre cele mai importante şi mai dure locuri de detenţie din anii comunismului, aici au existat deţinuţi politici pînă la sfîrşitul anilor 1980. După 23 august 1944, la Aiud au fost încarceraţi şi deţinuţi de drept comun, şi deţinuţi politici.

Penitenciarul Aiud a fost unul dintre cele mai importante şi mai dure locuri de detenţie din anii comunismului, aici au existat deţinuţi politici pînă la sfîrşitul anilor 1980. După 23 august 1944, la Aiud au fost încarceraţi şi deţinuţi de drept comun, şi deţinuţi politici. (  Raul Ştef  )

Mina Dobzeu, 93 de ani, Huşi (Vaslui). Închis 11 luni în 1948 pentru că a protestat contra eliminării religiei din şcoli. În 1959, condamnat la 7 ani pentru că a protestat contra modificărilor impuse de regimul comunist mănăstirilor. A fost 7 ani în închisoare (1948, 1959-1964), la Galaţi, la Jilava – el este călugărul care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt -, Gherla, coloniile de muncă Delta Dunării (Stănileşti, Grădina, Strâmba, Periprava). (Raul Ştef)<br /><br /><br /><br /><br /><br /> <p><br /><br /><br /><br /><br /><br /> „L-am botezat cu apă viermănoasă, că apa aşa era acolo, l-am botezat. S-au bucurat toţi. Cei din grupa lui Constantin Noica s-au bucurat că s-a botezat la ortodoxie. „<br /><br /><br /><br /><br /><br />  </p><br /><br /><br /><br /><br /><br />

Mina Dobzeu, 93 de ani, Huşi (Vaslui). Închis 11 luni în 1948 pentru că a protestat contra eliminării religiei din şcoli. În 1959, condamnat la 7 ani pentru că a protestat contra modificărilor impuse de regimul comunist mănăstirilor. A fost 7 ani în închisoare (1948, 1959-1964), la Galaţi, la Jilava – el este călugărul care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt -, Gherla, coloniile de muncă Delta Dunării (Stănileşti, Grădina, Strâmba, Periprava). (Raul Ştef)

L-am botezat cu apă viermănoasă, că apa aşa era acolo, l-am botezat. S-au bucurat toţi. Cei din grupa lui Constantin Noica s-au bucurat că s-a botezat la ortodoxie. „

Închisoarea Piteşti este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Piteşti, România, renumit pentru aşa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizaţia autorităţilor comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute şi sub denumirea Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti).

Mai multe aici.


Categorii

1. DIVERSE, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare