SENSUL OPERATIUNII “LISTA LUI DUGHIN”: “Nu te încolonezi: te radem definitiv prin calomnie de cea mai joasa speta”

5-12-2014 13 minute Sublinieri

“Cine nu proslăvește binefacerile globalismului, ale NATO, Bruxellului, gazelor de șist și nu e împotriva BOR, atunci e clar dușman al poporului, pe lista neagră și desigur “preten” al Rusiei.”

Dughin

  • ActiveNews:

Cristian Ionescu: Lista „prietenilor Rusiei din România”, o simplă acţiune de DISCREDITARE?

Lista „prietenilor Rusiei din România”, care a provocat destul de multă vâlvă în mass-media din ţara noastră, nu ar fi decât o acţiune de contrainformaţii, menită să-i discrediteze pe cei enumeraţi.

Lulea Marius Dorin aminteşte pe blogul său de pe site-ul Adevărul că o listă similară a apărut în trecut şi în Republica Moldova, unicul scop fiind decredibilizarea unor persoane care militau pentru Unirea cu România.

În aceşaşi mod, această nouă listă vine să atace o serie de persoane şi personalităţi cu accentuate convingeri naţionaliste.

Iată ce scrie Lulea Marius Dorin:

„În primul rând, dacă o să citiţi cu atenţie, o să vedeţi că este vorba de încercări de comunicare cu aceste persoane, nu că ar fi prieteni propriu-zişi ai Rusiei. Apoi înteleg că presa ucraineană vorbeşte de o listă de persoane ce ar trebui contactate, nu care ar fi deja agenţi de influenţă – adică e vorba de intenţia lor, nu a celor vizaţi. Posibilitatea ca să existe contacte este destul de mare, nimeni neputând refuza o comunicare cu Dughin, care este, totuşi, ideologul Kremlinului. Nu spun că lista nu ar fi adevărată, parţial, dar mie îmi seamănă mai mult a contrainformaţii.

Cum faci să induci confuzie sau cum discreditezi pe cineva? Bagi de la tine nişte informaţii false alături de unele credibile. De aceea manifest rezerve faţă de această informaţie, cu atât mai mult cu cât cunosc o parte din aceste persoane, printre care şi maestrul Dan Puric, cu care am fost la Bălţi pentru a vorbi tinerilor despre românism.

De exemplu eu nu cred că Adrian Năstase poate fi un agent al Rusiei, sau cel puţin nu în detrimentul României. De ce? Simplu: nu ar fi băgat niciodată România în NATO şi EU, deşi deţinea puterea absolută. Să crezi că Federaţia Rusă nu a făcut tot ce ţine de ea să nu intre România în NATO, sau să presupui că ar fi vrut o Românie în NATO, e semn de necunoaştere ca să nu spun de pură prostie. Că omul e umblat, că discută la nivel înalt, că vrea să cunoască ce gândeşte şi cum gândeşte duşmanul, e posibil. Marius Văcărelu este un bun cunoscător al spaţiului est-european. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de cunoaştere, de cunoaşterea adversarului. E posibil ca agentura rusă să încerce o linie de comunicare, dar asta nu înseamnă că ea este funcţională. Alături de profesorul Marius Văcărelu am fost la o serie de evenimente şi ar fi ultimul om pe care l-aş suspecta de ceva.

Apoi în periplul meu unionist, „prieteni binevoitori” mi-au tot vorbit de agenţi, ba ruşi, ba ucraineni, culmea printre cei care lucrau pentru Reunire, unii din ei români de seamă de dincolo de Prut, din aceea ce au consolidat conştiinţa românească. Ştiţi cărţile lui Larry Watts despre ţara noastră? Acolo se explică foarte bine cum Rusia a reuşit să decredibilizeze România în faţa SUA prin promovarea ideii că Dizidenţa Ţării noastre faţă de blocul sovietic este una prefăcută, falsă şi o strategie de infiltrare a Rusiei. Cum a făcut acest lucru? Prin intermediul unui trădător, torţionar şi el la un moment dat.”

Mihai Somanescu: Drept la replică

Am aflat cu oarecare amuzament că sunt pe o listă a „prietenilor” Rusiei „descoperită” de siteul Inliniedreapta.net. Amuzamentul în faţa unei asemenea aberaţii a dispărut când am observat cum presa „serioasă” din această ţară a preluat acele insinuări neverificabile şi le-a transformat în certitudini. M-am gândit serios dacă merită să combat o asemenea enormitate, pentru că falsitatea ei este totală, absolută.

De altfel, nu se prezintă nici măcar autorul „listei”, deontologii de la ILD afirmând insidios că a fost întocmită „cel mai probabil de staff-ul” lui Dughin. Cu care individ, eu nu am discutat, nici direct, nici indirect, nici prin intermediari, niciodată. 

Îmi este clar că aşa-zisa ştire, căreia niciun „deontolog” de la Hotnews sau Adevărul nu-i poate verifica veridicitatea, a fost lansată doar pentru a-i macula şi eticheta drept „nefrecventabili” pe cei de pe listă. Totul prin asocierea cu „dughinismul” şi cu personaje malefice din societatea românească precum Adrian Năstase şi Ion Iliescu.

Din păcate, sunt unii care sunt obişnuiţi să stea în poziţia aplecat în faţa stăpânului. Indiferent care ar fi acela.

În lupta dintre imperii care se desfăşoară în acest moment nu are nimeni nevoie de români liberi, iar publicarea unor astfel de „liste negre” nu are nimic în comun cu democraţia şi libertatea. Este însă o practică totalitară, bolşevică, aşa cum probabil ideologii de la Inliniedreapta au învăţat de la părinţii lor, veniţi aici pe tancurile sovietice.

Razvan Papasima: Gloria victis, efectul pervers al publicării listei conspirative

Încep construcția acestui raționament pronind de la de la prezumția că lista cu posibili colaboratori ai lui Alexandr Dughin preluată ieri în mass-media nu este nici adevărată nici falsă.

Pe unii din ”prietenii Moscovei” din lista ”rușinii” îi cunosc, pe alții nu, dar pot spune că am o idee despre, să-i spunem așa, atașamentul lor ideologic. Pe toți îi leagă, într-un fel sau altul, critica Capitalismului sau a neoliberalismului, cum vreți să-i spuneți. Într-o lume în care ”sfârșitul istoriei” prezis de Fukuyama pare că nu mai vine, înmormântarea atât de bine pregătită se transformă în veghe exagerată la căpătâiul unei istorii care începe să ne bântuie și să dea semne că se trezește din morți. Veghea aceasta exagerată de teama revenirii unui mort îngropat nu înseamnă doar observație și interpretare a semnelor, ci și acțiune. Ea se regăsește în gândirea țăranului român care a rezolvat-o dezgropând mortul și înfigându-i un țăruș în inimă, pentru a ucide definitiv strigoiul care îi bântuia gospodăria.

Strigoiul istoriei e frica de celălalt, iar în această construcție celălalt e Rusia, Dughin și Putin, dar mai ales cel care gândește altfel decât în liniile deja trasate și consacrate ca ”drepte” și de la care orice abatere trebuie sancționată prompt, fără ezitări și cu efect imediat. Grosso modo, pentru orice amenințare la adresa establishment-ului, efectul trebuie să fie precum cel al unui țăruș înfipt în inimă. Mortul trebuie să moară de tot, pentru totdeauna, altfel se întoarce și ne strică socotelile. Și cam asta se pare că vrea să facă stânga-stângă, aia mică, roșie și firavă și dreapta-dreaptă, aia neagră, rece și dezbinată: să strice socotelile. Dar în contextul actual, când Rusia vrea cu tot dinadinsul să ne arate că încă mai există pe harta lumii, dispusă și să combine ideologic stânga roșie cu dreapta neagră, numai să se opună liberalismului și proiectului lumii unipolare, orice stângă și orice dreaptă devine astfel un potențial bazin de recrutare în ochii vigilenților gardieni ai galaxiei neoliberale.

Dar întrebarea care se pune nu este ce ideologie sau ce vechi inamic bântuie lumea noastră, ci de ce ne bântuie? Cu alte cuvinte, nu cine e important ci de ce-ul. De ce neoliberalismul naște din ce în ce mai mulți inamici? Care este legătura dintre radicalismul care impune rețeta neoliberală și răspunsurile ideologice radicale? De ce în întreg spațiul postcomunist există percepția că guvernele au pierdut controlul și nu își pot impune propriile politici? De ce nu există încredere în instituțiile politice, în explicațiile și narațiunile oficiale? samd.  Nu voi oferi și posibile răspunsuri la aceste întrebări în aceste rânduri. Ele sunt enunțate doar pentru a ilustra faptul că problema listei ”prietenilor” este una falsă și că în definitiv sursa disfuncționalităților este în cu totul altă parte. Polanyi nu a fost pe lista cu spioni a nimănui deși a zis că ”piața auto-reglementată este principala cauză a ororilor secolului XX” și nici Hegel nu a fost un terorist pentru că a atras atenția asupra ”mizeriei sociale generată de piețe”.  La noi însă astfel de concluzii sunt deja tabu, motiv serios de veghere și supra-veghere, fiindcă ar putea avea efectul unor incantații menite să învie morții, mai mult sau mai puțin, îngropați.

Până una alta, în timp ce tot mai multe națiuni, europene sau nu, caută soluții economico-politice care să răspundă unor probleme diverse de la cele legate de mediu și epuizarea resurselor, la cele privind inegalitățile sociale, remoralizarea pieței, relocalizarea economiei, etc. în România se pornește vânătoarea de strigoi care amenință actualul status quo.

Listele nu vor rezolva nimic incriminând opozanții sistemului ci vor aduce, așa cum am observat, reacții de genul ”mă simt onorat”. Gloria victis e efectul pervers al publicării listei, țărușul n-a nimerit inima mortului, dar l-a trezit.

  • Blogurile Adevarul

Pr. Eugen Tanasescu: Lista stângace a lui Dughin şi politizarea forţată a Ortodoxiei

Cine a citit Noul Testament cu atenţie, probabil că a observat un lucru repetabil şi astăzi: în vreme ce Hristos propovăduia desăvârşirea umanităţii, anumite cercuri politice vedeau în el un adversar politic, care încerca să le fure electoratul. Dacă opozanţii regimului de ocupaţie romană (zeloţii) au vrut să-L pună conducător,  fariseii, saducheii şi cărturarii au văzut în El un duşman, ceea ce, în final, I-a adus Răstignirea.

Istoria se repetă şi pe plaiurile noastre, la scara corespunzătoare. În încleştarea geopolitică dintre America+NATO şi Rusia,  România este fix la mijloc. Deşi suntem integraţi în structuri euro-atlantice, se pare că nu suntem integraţi cum trebuie. Printre multe defecte (unele reale, altele doar închipuite) s-au găsit, în ultima perioadă, două: stânga şi ortodoxia.

Nefiind nici de dreapta, nici de stânga, nu mă preocupă acuzarea stângii de filorusism (conflictul Ponta-Băsescu a îmbrăcat şi acest aspect,  unul ca fiind pro-rus şi celălalt pro-american). Însă aducerea Ortodoxiei pe eşichierul geopolitic nu mă poate lăsa indiferent.

În privinţa lui Aleksandr Dughin lucrurile sunt foarte clare.  Omul vede Ortodoxia ca un instrument politic statal,  într-un proiect numit Eurasia, lucru încurajat de prea strânsele relaţii dintre Statul şi Patriarhia Rusă. Iar în planul său se află şi România „Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii – toţi sunt ortodocşi, sunt legaţi de acelaşi spaţiu regional care poate deveni şi un spaţiu economic comun şi o platformă eurasiatică comună în care fiecare îşi va găsi un loc onorabil.

Din păcate,  această viziune este percepută de către unii şi ca fiind acceptată de Statul Român, în special de către cei ce susţin separaţia totală între Stat şi Biserică.  Pentru aceştia şi simplul dialog dintre culte şi autorităţi pare o combinaţie politică. Prin urmare, orice implicare a Ortodoxiei în spaţiul public românesc este considerată dăunătoare, deci el trebuie sterilizat de religie. Dar dacă Ortodoxia se implică şi în plan internaţional, e cu atât mai rău, nu-i aşa?! Perfect, atunci hai să găsim nişte ortodocşi politruci. Iar Dughin e perfect pentru asta.

Spuneam pe la începutul prezidenţialelor că introducerea religiei (în special a Ortodoxiei) ca agent de marketing politic poate avea consecinţe negative. Dacă în plan naţional Ortodoxia a fost acuzată din plin de sprijinirea electorală a stângii PSD,  urmează acum unda de şoc internaţională. Pe scurt,  ea se rezumă la enunţul: Ortodoxia este frâna societăţii româneşti spre europenizare şi democratizare occidentală. Şi iată cum,  ca şi pe vremea lui Hristos, mesajul desăvârşirii umane din ortodoxie este iarăşi interpretat în cheie politică.

Semnalul declanşării disputelor internaţionale pe acest subiect a fost, pentru mine, apariţia pe 19 noiembrie,  în „Le Monde”, a unui text intitulat „Une Union européenne trop orthodoxe”.  Ideea este clară încă din titlu: Prea multă Ortodoxie face rău Europei.  De ce? Din două motive,  în opinia autorului.  Unul este ontologic, Ortodoxia neacceptând relativismul moral pe care UE aproape l-a transformat în religie.  Nu-l scrie clar,  dar se subînţelege din al doilea motiv.

Acesta ţine de interpretarea naturii Ortodoxiei. Autorul interpretează eronat Ortodoxia ca fiind opusă spiritului protestant, motorul modernizării Europei. Prin urmare, ţările în care ea ar fi majoritară au un handicap din start, deoarece Ortodoxia nu poate europeniza. Ele rămân captive apucăturilor ruseşti tocmai pentru că Ortodoxia este instrumentul puterii politice de tip rusesc.  Astfel, pentru Arnaud Leparmentier (ca şi pentru unii autori români pro-democraţi) Ortodoxia pare sursa tuturor relelor din societate, care frânează avântul democratic: corupţie, tendinţe centralist-dictatoriale, politici pro-familiale şi anti-avort etc.

Manevra pare interesantă. Pentru cititorii neavizaţi, ideea prinde imediat. Cine să-şi mai aducă aminte că, cu mult înainte de protestantism, Ortodoxia a condamnat (şi nu a revenit) toate păcatele de care acum pare vinovată?! Tot ce se reţine este falsul că Ortodoxia,  practicând un spirit comunitar, pare automat de stânga. În plus, nu-i aşa, ortodocşii par, în majoritate, nişte ipocriţi.  Clamează sfinţenia, dar sunt hoţi, corupţi, needucaţi etc. E ca şi cum ai spune că democraţia e rea, doar pentru că unii o simulează sau profită egoist de pe urma ei. Pentru Occident, care îşi doreşte apropierea de Ucraina, culmea răului ortodox pare dominată de Preşedintele Vladimir Putin şi de Patriarhul Kiril, ambii acuzaţi de încercări de agresiune în Ucraina, pe linia specifică.

Aşa se explică de ce, în pseudo-lista lui Dughin, apar oameni care par (unii chiar sunt) de stânga şi ortodocşi. Unii l-au cunoscut pe Dughin sau i-au analizat viziunea (asta te face automat simpatizant al lui?) Alţii au o Ortodoxie pusă în lupta contra Occidentului (anti-americani, anti-globalizare, naţionalişti sau simpatizanţi ai ruşilor). Vă las să-i descoperiţi pe fiecare, ca să nu pară ca personalizez tema. Mă interesează mai mult fenomenul decât actorii.

Momentul „deconspirării” nu a fost ales întâmplător. Intrarea pe piaţa media din România a russiatoday.ro nu putea rămâne fără reacţie. Un site care are o secţiune dedicată Eurasiei şi care vrea să facă din Rusia „o oportunitate pentru România” pare pentru Occident ceea ce pare scutul de la Deveselu şi aeroportul Kogălniceanu pentru Rusia. O ameninţare. Avem de-a face cu două viziuni antagonice: înfrăţirea popoarelor ortodoxe versus liberalismul globalizant secularizat.

În plus, vizita lui Dughin prin România, speculată (dar neconfirmată) ca vizând şi BOR (se pare că stiliştii şi lipovenii l-au interesat mai mult) nu putea rămâne fără ecou în plan internaţional. În fond, Ortodoxia pare Occidentului un duşman mai ales de când Patriarhia Rusă visează că Moscova este a Treia Romă. Iar Grecia majoritar ortodoxă nu este nici ea motiv de bucurie pentru Europa,  mulţi crezând că Ortodoxia a fost cauza crizei greceşti. De altfel, nici Biserica Greacă nu a scăpat de acuze de antioccidentalism (Sf. Munte Athos şi destui clerici greci sunt un spin în coasta Europei,  fiind sursa multor discursuri anti-europene).

Şi mai cred că nici momentul alegerii lui Klaus Johannis nu este chiar lipsit de importanţă.  Susţinut puternic de Germania, care pare că joacă alba-neagra cu Rusia, pentru unii pare preşedintele care va întări laicitatea Statului. Motiv pentru care se încearcă plasarea pe agenda acestuia de argumente stimulative: dacă vrea să pozeze în occidental liberal de dreapta, atunci trebuie să rezolve rapid problema stângii filoruse. Truc ieftin.  Am auzit că domnul Iohannis are agenda cam impenetrabilă. Ascultă muzica, dar nu-i scrie nimeni partitura. Mai mult, a observat cineva „meciul” marilor puteri de felicitare a noului preşedinte? În zona USA-Rusia, scorul pare strâns: 3-2 (americanii au marcat prin Congres, Guvern şi Preşedinte, ruşii prin Guvern şi Preşedinte). La nivelul acesta însă felicitările sunt cu totul altceva: strategii de parteneriat.

În concluzie, lista lui Dughin este o încercare naivă de manipulare internaţională într-o zonă sensibilă la interese geopolitice, dar care pare credibilă tocmai pentru că Rusia (prin Stat şi Patriarhie) se joacă de-a stânga în mod periculos cu Ortodoxia. Mă aştept ca, pe viitor, tema relaţiei dintre Ortodoxie şi Occident să fie intens discutată. […]

Vasile Ernu: Anii 50 sunt în faţa noastră. Când presa „quality & elita intelectuală“ devin România Mare

Liste, liste, liste negre. Condamnăm pe Stalin şi Putin dar folosim „civilizat” tehnicile acestrora împrospătate cu „ritualuri democratice”. S-a ajuns însă mult prea departe: pînă şi pozele copiilor noştri au ajuns să fie folosite cu scop propaganistic. Nu exagerez. Ameninţările au devenit la ordinea zilei. Nu exagerez. Şi asta se întîmplă de doi ani sistematic. Cînd presa mainstream şi establishsmnent-ul cultural transformă calomnia în ştire şi citează surse dubioase fără să se informeze, atunci aproape totul e pierdut. Şi permis. Avem oare dreptul la replică?

Da, e o luptă care macină nervi şi încearcă să înlocuiască discursul critic. Nu e loc pentru altfel de voci. Nu te încolonezi: te radem definitiv cu orice mijloace. Iar arma lor e calomnia. Calomnia de cea mai joasă speţă. Că o fac e treaba lor. Eu demult am renunţat să le rostesc numele. Dacă mai mulţi dintre noi am face asta, acest tip de rău ar dispărea. Dar situaţia gravă nu e că avem acest tip de Nouă România Mare, ci faptul că o bună parte a declaratei noastre elite şi a aşa-zisei prese quality o citează, o susţine şi o întreţine. Da, pe ei în primul rînd îi condamn. Nu vă jucaţi cu bumerangul.

Acum şapte luni am sesizat Revista 22 & Grupul de Dialog Social şi establishmentul intelectual de la noi în legătură cu „listele negre” vehiculate ca în anii 50 de această Nouă România Mare. Scriam:

„Dar şi mai grav e faptul că establishmentul intelectual de la noi, cei care ne cheamă la „idei în dialog” , la „dialog social” etc. şi fac săptămînal petiţii prin care-şi protejează oamenii cu mare atenţie de orice frază înaripată, susţine şi legitimează astfel de grupuri. Da, sînt oamenii care ne-au chemat să-l sprijinim pe Andrei Pleşu în faţa calomniilor Antenei 3. Cum e posibil ca organizaţii precum Revista 22, Grupul de Dialog Social sau intelectuali precum Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici sau Dragoş Paul Aligică & co să legitimeze şi sprijine un grup precum În Linie Dreaptă (ÎLD), cu practici mai urîte şi mai virulente decît cele ale României Mari pe vremuri şi care iniţiază astfel de „liste negre”? Despre colaborarea establishmentului cu grupul de la ÎLD au scris pe îndelete Dorin Tudoran (un serial:  Oportunism, gargară, escrocherie) şi Andrei Panţu (Despre portalul extremist „În linie Dreaptă” 1 şi 2).” (integral aici). 

[…]Dar ca să închei, o să vorbesc pe înţelesul conservatorilor şi liberalilor de pe la noi şi o să trec la limbajul drag dumnealor. Se spune că pe patul de moarte al faimosului armean din Odessa, copiii lui l-au rugat să le lase un ultim cuvînt de îmbărbătare şi călăuză. Bătrînul armean a rostit îngîndurat doar atît: aveţi grijă de vecinul evreu. Copiii au rămas uimiţi şi s-au revoltat: tată, cum e posibil? Păi nu ne-ai învăţat că duşmanul nostru de secole este acest evreu care ne-a făcut zile fripte? Bătrînul înţelept armean a zis o ultimă frază şi a murit. Ea sună aşa: aveţi grijă de vecinul evreu, căci dacă-l vor rade pe el, vă va veni rîndul vouă.  Aşa că fiţi fericiţi că-l aveţi pe „ernu”,  aveţi grijă de el ca să nu vă vină rîndul vouă.

Asta e ultima predică pe acest subiect. Dar într-un stat de dpret pe care-l tot proslăveşte elita noastră o discuţie despre calomnie se poartă la tribunal. Ce ziceţi?

[…] Luceferii huilei internaute românești — În Linie Dreaptă — își trag din nou peste moacă zâmbetul diafan de Miron Cozma și se exersează în ale poliției politice, fredonând viguros: “Noi, cu mușchii ca oțelul,/Vom culege mușețelul!”

Ar trebui să înțelegem că numele unor cetățeni români găsite de hackerii “Humpty Dumpty”-”Shaltai Boltai” în documente ale lui George Gavrisha, asistent al lui Alexander Dughin, sunt oamenii Moscovei în România – niște dughiniști? Așa, otova, de la Ilie Bădescu la Vasile Ernu?

Faptul că dl Vasile Ernu este un om de stânga îl aruncă în categoria smintiților care pregăteau la Chișinău un atac terorist, planificat pentru ziua alegerilor din 30 noiembrie?

andries

O asemenea “perspicacitate” detectivist-politologică — dublată de o bună-credință pe măsura casei — șterge cu totul granița dintre dughiniștii hackerilor și dughisiții de la ÎLD.

Trist este că oameni care pretind că sunt serioși pot să-i ia în serios pe dughisiții care ofensează alfabetul.

Azi, când un prieten mi-a trimis linkul cu articolul din publicația obscură “În Linie Dreaptă” despre Lista lui Dughin m-a pufnit râsul. Pe blogul cu nume strâmb de fapt, de care nu a auzit nimeni și în spatele căruia e propagandistul cartierului Primăverii, fiul nomenclaturistului bolșevic Tismenițki, s-a postat un articol în care se publică o listă cu presupuși agenți de influență ai lui Dughin, care ar fi fost descoperită de niște hackeri ruși de la o organizație cu titulatura de “Hopa Mitică”. Nu merită să ne punem mintea și să ne pierdem vremea cu această intoxicare de presă marca Kiev, cum niște „civici”, care ar fi spart emailul consilierului unei persoane particulare, care a fost dat afară de la Universitatea de stat din Moscova, A. Dughin, fostul ideolog al lui Putin. Pe emailul lui Dughin s-ar fi găsit o listă cu persoane din România, posibile ținte ale Rusiei pentru a deveni agenți de influență. Florilegiu de nume e un cocktail: de la comuniști, ca veșnicul Ion Ilici Iliescu,  neo-comuniști  ca  Adrian Năstase, mai mult “ateul” decât creștinul Ion Coja, la scriitori ca Vasile Ernu, Dan Puric, jurnaliști creștini și anti-sovietici credibili ca Victor Roncea, Mihai Șomănescu, George Bara (colegul și prietenul meu care s-a retras din presă de aproape doi ani și pus de hackeri redactor la Ziarul Națiunea, unde nu a publicat niciodată, apropo de profesionalismul făcăturii de la “Hopa Mitică”), etnologul editor Ion Gurgu, preotul Mihai Aldea, civicul pro-vita Bogdan Stanciu sau consilierul local de la Timișoara, Bogdan Herzog.

Că materialul jurnaliștilor de la “Texty”, o sinteză ucraineană între OTV și Revista România Mare, e o făcătură este evident. Ciudată e propagarea acestei diversiuni și intoxicări ieftine în presa românească, care arată ca o hârtie de turnesol, cât de jos a ajuns media din țara noastră. Site-uri și publicații au preluat intoxicarea fără niciun filtru jurnalistic, fără să-i întrebe pe cei de pe presupusa listă a lui Dughin. Astfel Hotnews, Revista 22, România Liberă, Evenimentul Zilei, Adevărul, Ziare.com au publicat intoxicarea fără o analiză și fără niciun filtru deontologic, procedând ca publicațiile mondene de scandal CanCan, Libertatea sau Click. Rușine. S-a mers pe ideea “listelor negre” din anii 50. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Asistăm de fapt la o prigoană pe invers, ca în perioada ocupației României de către sovietici, când se demascau “dușmanii” poporului și se publicau liste cu jurnaliști care trebuiau înfierați public. Tot mai mult cred că “hackerii” ruși de la „Hopa Mitică” și publicația “Texty” nu sunt decât expresia unor onegiști și stângiști Antifa, masă de manevră a multinaționalelor și serviciilor secrete, care dau un semnal public: cine nu proslăvește binefacerile globalismului, ale NATO, Bruxellului, gazelor de șist și nu e împotriva BOR, atunci e clar dușman al poporului, pe lista neagră și desigur “preten” al Rusiei. E o vânătoare de vrăjitoare. Asistăm la o psihoză publică promovată în mediul online, finanțată de Soroș și ai lui, împotriva oricărui jurnalist sau intelectual român care încearcă să fie patriot român și să-și păstreze luciditatea și credința într-o lume tot mai unipolară cu un singur centru de comandă, o dictatură mentală, la fel ca în 1950. Asistăm de fapt, la o Noapte a Minții. Și nu cred că mai e de râs, ci de plâns și de rugat.

*

*


Categorii

1. DIVERSE, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva Romaniei, Rusia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “SENSUL OPERATIUNII “LISTA LUI DUGHIN”: “Nu te încolonezi: te radem definitiv prin calomnie de cea mai joasa speta”

  1. iti vine sa fugi in rusia lui putin si-a lui dughin … pana unde pot sa duca minciuna, dezinformarea, manipularea? … tatal minciunii si fiii …

  2. Ca vor unii sau nu vor, Dughin are intrucatva dreptate. (Si cu aceasta ocazie, ma voi vedea si eu, probabil, onorat sa fiu pe lista?). O noua lume are toate sansele sa se nasca aici la intrepatrunderea Europei cu Asia. Asta insemnand un nou ‘modus vivendi’. Si de aici pleaca si problema cu Dughin. El vede o problema si o rezolvare de ordin politic la un fenomen ce nu are nici o legatura cu asa ceva, tine de cultura si civilizatie, de felul in care oamenii concep lumea cu totul, religios, politic, economic, uman – daca vreti – ca un tot, ca un ansamblu si nu se va opri in granitele Ortodoxiei si nici nu e sigur ca o va ingloba pe toata. Facand astfel, Dughin nu construieste o teorie, ci o ideologie. Probabil nu este singura si cu siguranta nu va fi singura. Dar fiecare ideolog dintr-acestia, de tip Dughin, devine fara sa vrea un agent de coagulare a lumii ce se va naste, posibil, aici la marginea Lumii Vechi. Pentru ca ideologiile nu sunt o imagine a realitatii, dar ele apar atunci cand apare nevoia de ele, pentru ca se simte nevoia constructiei unei noi realitati. Faptul ca i se da importanta lui Dughin de cei din afara lumii sale este un semn ca ideologia lui prinde, anume construieste deja noua realitate.
    Din nefericire, Occidentul si in special America traieste in paradigma lui Huntington care presupune conflicte intre lumi diferite. O paradigma falsa de la un capat la altul, o constructie ideologica mai degraba facuta pentru a justifica caracterul brutal-expansiv al civilizatiei americane si masurile de forta cu caracter asa-zis preventiv. Si cum realitatea este construita ideologic, ma astept ca razboiul sa nu mai poata fi evitat tocmai pentru ca paradigma lui Huntington exista si are efecte concrete in politica americana in timp ce Dughin este semnul ca ceva nou apare la granitele lumii huntingtoniene. Daca vreti o teorie corecta despre civilizatii eu as lua-o in considerare pe cea a lui Neagu Djuvara. El demonstreaza cat se poate de fara echivoc ca in mod natural conflictele se nasc pentru hegemonie in interiorul unei civilizatii in timp ce conflictele intre lumi diferite sunt doar accidente ale istoriei. Dar pe Neagu Djuvara nu-l citeste nici un politician pentru ca el nu este ideolog. Asta-i marea problema.

  3. @TitusL:

    Poate vom reusi sa facem un profil intelectual si al acestui Dughin, ca exista confuzii in ceea ce-l priveste. Ideea e ca Dughin e si el cvasi-huntingtonian in abordarea lui. Oricum, ai perfecta dreptate in ceea ce priveste ca e in primul rand ideolog, nu teoretician. Nu prea sunt, insa, de acord cu faptul ca Djuvara ar avea o “teorie corecta”. El e popularizator si, intr-un fel, alt gen de propagandist, de alt nivel si pentru alt public, decat Dughin.

  4. admin:
    Fireste ca Dughin poate fi privit ca cvasi-huntingtonian. Este un creator de ideologie si orice ideologie este exclusivista, anume tot ce nu incape in realitatea construita de ea tinde sa considere ca fiind “reactionar”, deci de combatut. Realitatile construite ideologic sunt conflictuale. Diferenta este ca Huntington pune chiar conflictul in centrul ideologiei sale. Sigur, eu pe Dughin il stiu mult mai putin decat pe Huntington, asta si pentru ca a fost mult mai putin popularizat pe aici, in zona noastra euro-atlantica.

    Acum, despre Neagu Djuvara. Sunt declaratii ale sale – prezentate ca fiind concluzii la care a ajuns dupa o indelungata meditatie stiintifica – cu care sunt si eu in total dezacord, ba chiar mi se par periculos de false. Totusi, referitor la teoria asta la care fac vorbire, ea este prezentata in “Civilizatii si tipare istorice”, o lucrare fara miza ideologica sau propagandistica din cate imi pot da eu seama. Aici consider eu ca Neagu Djuvara nu greseste cand identifica matricea unei civilizatii, cu stadiile ei de devenire (evit sa spun evolutie). Dar eu sunt dispus sa ii acord lui Neagu Djuvara circumstante atenunate si pentru cele cu care sunt eu in dezacord, pentru ca nu il creditez ca avand o gandire limpede pana la capat nici chiar in acesta lucrare fara miza politica sau ideologica. Felul in care incearca la final sa concluzioneze adaptand harta geopolitica la matricea civilizationala pe care singur o descopera, pur si simplu nu se potriveste. Astfel, cand vine vorba de teorie, Neagu Djuvara mi se pare un adevarat om de stiinta, dar cand vine cazul sa potiveasca realitatile la teorie se arata ca si el este tributar ideologiilor larg vehiculate.

  5. Eu tin minte ca atunci cd am citit Huntington (e adevarat, mai demultisor), mi s-a parut ok. Conflictul civilizational/religios e o realitate, nu e o poveste. In plus, la final H. condamna ‘exceptionalismul’ si ‘misiunea democratizatoare’ a Americii. Recomandarea lui era: tr sa acceptam alteritatea si sa nu ne impunem valorile noastre ‘universale’ altor civilizatii, pt ca de-aici nu poate sa iasa decat conflict.

    Aceste valori chiar s-ar putea sa fie ‘universale’ – pt ca principiul libertatii si al drepturilor omului (inclusiv al libertatii de constiinta) este, in realiate, de sorginte crestina (deci divina, deci universala). Crestinismul este singura religie care accepta alteritatea si porneste de la premisa LIBERTATII omului pe care Dumnezeu il doreste inapoi in deplina libertate, nu constrans, nu obligat. Biserica Catolica a incalcat grosolan aceste premise si de-asta s-a ajuns unde s-a ajuns.

    Atata insa ca a impune libertatea este in sine un non-sens.

    In concl: nu stiu neaparat daca Huntington e ‘rau’, cat – cum se intampla de obicei – modul in care a fost instrumentat.

  6. @doroteea:

    Pai da, instrumentarea teoriilor si teoriile secundare sunt problema, nu atat Huntigton si cartea respectiva in sine, asa cum e cazul si cu Weber si teoria lui despre protestantism si spiritul capitalismului.

    Ce e valabil: teoria ca exista structuri de profunzime, culturale, care sunt de durata lunga si nu pot fi extirpate, modificate, trecute cu vederea asa cum o fac universalistii, fie ei liberali sau marxisti.

    Ce e problematic: occidentalocentrismul viziunii. Huntigton scrie cartea asta pentru un mediu politic si academic interesat de “modernizarea” periferiei sistemului capitalist. El le ofera o explicatie pentru esecul modernizarii, adica al adoptarii institutiilor si valorilor occidentale. Acestea, in cazul sau, tin de acele structuri de profunzime. Consecintele sunt lesne de inteles: suntem inapoiati, ineficienti economic, corupti, din cauza valorilor noastre. Nu vom fi in regula decat in momentul in care aceste valori vor fi perimate si inlocuite cu ele occidentale. Eu as zice ca problemele noastre structurale nu deriva din “Romania profunda”, ci din mediul institutional in care traim, si, mai ales, din pozitia noastra in sistemul mondial economic. Pentru explicarea problemelor care ne greveaza mediul social si politic, il prefer pe Wallerstein.

  7. Wallerstein? Am auzit de el, dar n-am citit nimic. O sugestie de lectura, ceva..?

    (si eu ma tot intreb de unde vin problemele – pt ca ele sunt, asta e clar. Si e limpede ca nu ‘Romania profunda’ e problema, ci mai degraba solutia! Eu una suspectez influentele orientale si anumite concesii culturale majore care s-au facut undeva, pe parcursul evului mediu romanesc. Dar ce-i drept nu ma prea pricep, asa ca astept pe Wallerstein 🙂

  8. doroteea: Huntington nu e OK. Conflictul acesta este o realitate pentru ca a fost construit astfel incat sa devina o realitate. Iar Huntington ofera justificarea perfecta. Dovada, in cateva cuvinte: oameni traitori in diferite sisteme religioase dovedesc ca se pot intelege lesne intre ei in chiar zonele de interferenta; ei fac comert, sunt intre ei prieteni sau colegi. Partea conflictuala vine intotdeauna de mai sus, de la un nivel politic. Politicul chiar ajunge sa se legitimeze prin intretinerea de astfel de conflicte. Si aici intram in domeniul ideologiei.

  9. @TitusL:

    Titus, ce spui tu e adevarat si pertinent in plan real pana la un punct. O sa explic de ce.

    Eu aici puneam in discutie altceva: daca intr-adevar de la Huntington vine mentalitatea cu pricina. De ce zic asta? Pt ca, din cate imi amintesc, mesajul final al lui H. era acela ca incercarea asta de impunere a ideologiilor nu poate aduce decat ceva rau – adica EXACT ce se intampla! Deci ma indoiesc ca Huntington OFERA, INTR-ADEVAR, acea legitimare prin chiar CONTINUTUL expunerii lui, de vreme ce aceasta expunere ducea exact la concluziile OPUSE, de NELEGITIMARE a interventiilor politicului! Ma tem ca este vorba de fapt de o UTILIZARE ABUZIVA a titlului cartii lui. Poate ma insel si nu mai tin eu minte exact, o sa rasfoiesc cartea cd am timp (o am in biblioteca). Totusi, mi-amintesc ca am avut de facut un referat si m-am raportat TOCMAI LA HUNTINGTON pt a valida interventionismul. Asta ma deruteaza acum.

    De ce spun ca ce spui tu mi se pare real ‘pana la un punct’? Raspund mai incolo, pt ca acumtrebuie sa plec iar tema e ultracomplexa si deschide poarta, am impresia, spre unul dintre marile mistere ale omenirii. 🙂

  10. doroteea:
    ca Huntington nu este OK ai descoperit tu insati cand te-ai raportat TOCMAI LA HUNTINGTON atunci cand ai facut acel referat. Huntington nu demonstreaza ca civilizatiile diferite sunt in conflict in zonele de interferenta, el potriveste lucrurile ca sa arata asa. Pe urma, Huntington nu a declansat conflictele prin “teoria” sa, el doar vine sa arate ca aceste conflicte sunt reale si le “demonstraza” ca fiind naturale. Aici e problema, conflictele acestea nu sunt naturale, ele par astfel doar daca potrivesti harta geopolitica astfel incat sa se suprapuna peste ceva ce definesti ca fiind civilizatie si daca faci abstractie de determinantii de ordin cultural care imping anumite state sa aiba politici conflictuale. Or, la Huntington datele sunt doar de natura statistica, pana si determinantii culturali sunt tratati tot ca niste itemi statistici. Deh, scoala americana…
    Apoi, dupa ce demonstreaza inevitabilitatea conflictului, Huntington vine cu teorii de tipul managementul crizelor si al conflictelor, tot de sorginte americana. Asta e tot o problema ideologica, este pusa la lucru ideea ca ratiunea umana poate controla evenimentele pe care nu le declanseaza, ceea ce e fals. Interventionismul nu controleaza lucrurile ci dimpotriva, le face sa scape de sub orice control pentru ca nu rezolva problemele ci doar le deviaza, le transforma, le amana si le multiplica.

    poate mai avem ocazia sa mai discutam, pana atunci am sa-l reiau si eu pe Huntington. Si poate si pe Dughin.

  11. @Titus L:

    Da, si eu vreau sa ma uit un pic. Am avut ceva in minte, dar nu mai mi-e f clar acum 😛 Revin cu o idee mai coerenta de maine incolo, dupa ce mai ‘degajez’ din plictiselile cotidiene…

  12. Pingback: DUGHINISMUL – CONSIDERAT SECTA SATANICA DE BISERICA RUSIEI IN 2002. Lamuriri si puneri la punct intr-o polemica intretinuta superficial - Recomandari
  13. Pingback: CUM FACE RUSIA ”CURTE” ROMANIEI. Film documentar elogios al Mitropolitului ILARION ALFEYEV despre ”ORTODOXIA IN ROMANIA”, pigmentat cu teze neosovietice despre ”LIMBA MOLDOVENEASCA” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: “AMENINTAREA RUSEASCA”. Horatiu Pepine despre MANIPULAREA IDEOLOGICA a “pericolului rusesc” de catre FRONTUL SECULARIST si GRUPURILE DE INTERESE/ Raspunsul unor lideri ai sustinatorilor familiei Bodnariu la acuzele Alinei Mungiu-Pi
  15. Pingback: “AMENINTAREA RUSEASCA”. Horatiu Pepine despre MANIPULAREA IDEOLOGICA a “pericolului rusesc” de catre FRONTUL SECULARIST si GRUPURILE DE INTERESE/ Alte reactii ale sustinatorilor familiei Bodnariu la aberatiile Alinei Mungiu-Pippidi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare