Situatia este mai grava decat oricare dintre noi ne-am fi putut-o imagina.
Acest protocol confirma nu doar ca SRI facea acte de urmarire penala, dar coordona anchete, colabora cu procurori, controla activitatea si informatia de la parchete, avea acces la TOT ce faceau parchetele.
Pe scurt, acest document semnat de Kovesi si Maior a transformat parchetele si SRI in politie politica si organe de opresiune impotriva romanilor.
Pe mine mă lasă paf relaxarea angajării deschise și sincere a acestui proiect: de peste un deceniu, programatic, un grup de putere admite că a produs și instrumentalizat legislație penală cu care să-și elimine concurența politică de pe scenă. Proiectul este cu totul străin de orice ingredient democratic și ne ține captivi la antipodul statului de drept. Culmea, în numele statului de drept!
Dacă nu se face o deglobalizare masivă a instituțiilor de forță ale Statului, dacă Statul Paralel nu este demantelat și continuă procesul de preluare prin forță a puterii politice instrumentalizate prin ofiteri acoperiti din partide, “interpolări” de tipul USR sau atacuri țintite făcute de DNA, încălcându-se astfel în mod brutal principiul separării puterilor în stat, dacă deglobalizarea nu cuprinde și media, vom asista pas cu pas la insinuarea unei dictaturi care va trece foarte ușor din stadiul actual de “soft power”, în care este respectată încă, în parametri care se restrâng de la an la an, libertatea cuvântului, pe fondul unor experimente si manipulari sociale sângeroase de tipul “Colectiv”, la coerciția de tip totalitar, clasic, de “hard power”, la care se adaugă astăzi “avantajul” tehnologiei.
Iată deci o primă cât se poate de transparentă concluzie pe care o putem trage în urma recentei medalieri: cei doi au ajutat hotărâtor CIA să spargă un dispozitiv inamic. Inamic din punctul de vedere al CIA, adică un dispozitiv al altui stat în afara SUA. Cu siguranţă, oricine are capul pe umeri înţelege că acel stat-victimă căruia cei doi i-au facilitat penetrarea de către CIA nu poate fi altul decât România.
O posibilă „explicație” ar fi că o autostradă (sau mai multe) care ar traversa Munții Carpați, făcând legătura între Ardeal și fostul Regat mult mai ușoară și mai rapidă, ar putea facilita și transportul trupelor și al armamentului greu. În caz de pace acesta ar fi un avantaj. În caz, însă – Doamne ferește – de război, amenințarea de securitate ar consta în aceea că s-ar putea astfel facilita deplasarea forțelor armate ale inamicului (presupoziția fiind că potențialul inamic ar fi Rusia).
Sub loviturile năprasnice ale Scandalului Sebastian Ghiță, Binomul SRI-DNA s-a strîns unit în jurul lui Klaus Iohannis. Binomul știe că prăbușirea sa ca principală instituție de folosire a luptei anticorupție pentru răfuielile mafiote înseamnă nu numai plecarea din șefii, dar și plecarea la închisoare. De aceea, Binomul e acum în stare de orice pentru supraviețuire. Supraviețuirea Binomului SRI-DNA e posibilă doar prin slujirea necondiționată a Nerodului Iresponsabil de la Cotroceni. Dacă Klaus Iohannis nu e suspendat, România se va confrunta cu un Război pe viață și pe moarte declanșat de Binom pentru a-i pansa Nerodului Iresponsabil rănile provocate de votul românilor.
Guvernul României protejează multinaţionalele prin toate formele, în timp ce antreprenorii şi companiile româneşti sunt „aruncaţi la câini“, cu toate că au responsabilitatea unui număr dublu de angajaţi. Ajutoarele de stat se duc către multinaţionale (statul subvenţionează crearea de locuri de muncă şi plata unor impozite şi taxe pe forţa de muncă), în timp ce firmele româneşti completează tone de hârtie şi în final li se spune că nu ştiu ce nu au adus.
Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!
“Reasezarea din sistem” ar putea insemna intarirea autonomiei DNA in raport cu celelalte institutii de forta. Decizia CCR taie doar rolul SRI in interceptarile din dosarele anticoruptie. Pentru ca acestea sa fie duse la acelasi nivel operativ, DNA isi va construi propriul aparat si propria infrastructura necesara. Acest lucru poate ca nu se face peste noapte, insa, in perspectiva, inseamna crearea unui SUPER-DNA, cu puteri mult crescute atat in aria sa de manevra, cat si, poate mai important, in sistem.
„Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire”, a arătat Emil Hurezeanu.
În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?
Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.
Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid.
