DE LA STATUL CLIENTELAR LA STATUL PARALEL AL NOII SECURITATI/ Pica Dragnea? Bucuria nebunilor/ LUPTE CRANCENE PENTRU PUTERE SI SUPRAVIETUIRE IN SISTEMUL PROCURORISTIC/ Mica istorie a SISTEMULUI DE PROPAGANDA al statului politienesc/ DE CE AR FI DRAGNEA NOUL “PABLITO”? Sau despre falsa indreptatire a REGIMULUI TERORII

• Gandul.info/ Liviu Mihaiu: De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el

Nu cred că a existat în istoria României o perioadă mai populară şi suportivă politic pentru dominanţa anticonstituţională a serviciilor secrete ca în ultimii zece ani.

Când scriam, prin 2011, că vine o juntă militară de jos în sus, care va pune mâna pe boaşele Statului de drept, intelectualii încă aplaudau regimul care i-a băgat în seamă spunându-le fix ce voiau s-audă şi, care, la adăpostul urii împotriva hoţilor din clasa politică, a creat cea mai mare Poliţie Politică din întregul spaţiu UE. 

Când implicatul numărul unu al intelectualităţii “civice”, Gabriel Liiceanu, îi spunea la microfon, cu decoraţia caldă pe piept, lui Băsescu cât de preşedinte al intelectualilor ne este el, el, Băsescu, omul Securităţii (confirmat nu numai de fostul preşedinte Emil Constantinescu, ci şi de către fostul său şef de dinainte de ’89, Silvian Ionescu) ordona Noii Securităţii în alcov şi prin hotărâri CSAŢ să ocupe tot Statul. Şi fix asta s-a întâmplat.

Azi, premierul Tudose, pe care Cpexul PSD îl punea să jure că nu are dublă comandă la SRI, taie la recenta rectificare bugetară de la Educaţie şi Cercetare (România este pe ultimul loc la Inovare şi Cercetare din UE) şi dă banii, aţi ghicit, la SRI, cel care are un buget de jumătate de miliard de euro în ţara cu aparatură de ascultare de un miliard de dolari şi cu cele mai multe mandate de ascultare pe siguranţă naţională din lume.

Când l-am intrebat, în urmă cu zece ani, pe profesorul Andrei Cornea, cum poate sprijini un securist in fruntea Ţării, profesorul care scrie la revista la care prestează cei mai mulţi acoperiţi ai intelectualităţii române, mi-a răspuns că : “Scopul scuză mijloacele!”. Când, de fapt, aşa cum se constată, mijloacele au alterat scopul şi Constituţia ţării.

Un troll îmi scria pe forumul emisiunii mele de la radio Guerrilla, apropos de “obsesia mea” cu poliţia politică din România: 

“Ce dacă conduc Securiştii!!!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?” 

Cu 25 de ani în urmă auzeam ceva asemănător apropos de tătucul Iliescu: “Ce dacă conduce Iliescu!!? Nu el a făcut Revoluţia!? Cine aţi vrea să conducă!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii!?” 

Ce a urmat ştim cu toţii: o degradare continuă a clasei politice româneşti până la eşecul de ţară de azi în care avem cel mai prost guvern posibil şi în care intelectualii şi specialiştii, în caz că nu emigrează, trăiesc într-o perfectă disonanţă cognitivă, vizavi de politică, dar şi sub imperiul unei mentalităţi de frică tipică epocii de aur la final: anii ’80.

Marius Ghilezan, un veteran al jurnalismului anticomunist, scria deunăzi în “România liberă” despre escaladarea urii şi a dezbinării în România sub comdanda culoarelor media şi a agendelor serviciilor secrete în spaţiul public: 

“Ba, mai mult, unul dintre halebardierii sistemului urlă: “Voi muri cu dinţii în gâtul vostru!”. Păi, ăsta e, măi, rolul agentului de influenţă? Violenţa ca acţiune de constrângere socială aplicată de un grup ascuns asupra restului societăţii in vederea obţinerii unor anumite modele specifice de comportament, acţiuni sau a unei schimbări a gândirii colective a fost studiată de mult. Ei vor să gândeşţi ca ei, să te supui Măriei Sale Sistemul. Big Brother.ul guvernează in toată splendoarea şi strălucirea sa. Omerta e in casa puterii. Europenişti de tresă, lingăi de clanţe de ambasadă..cultivă terorare pentru instituirea in formă calificată a principiului dominoului….dacă nu le acorzi complezenţe şi nu le confirmi agendele, eşti vândut sau trădător. Ipochimenii au luat in stăpânire o ţară şi nimeni nu se revoltă.” 

Rezultatul este un uragan de ură la cote fără precedent in România. La toate astea, preşedintele Iohannis stă şi se uită revoltat că nu s-a putut anticipa mezociclonul de la Timişoara..

Nu există putere în statul nostru care să nu aibă în intestine agenţii săi secreţi la butoane. Presa, Magistratura, Parlamentul şi Executivul sunt infestate de “cyborgii” cu misiunea înaltă de IT-işti ai anticorupţiei. Legi organice ale Statului şi Constituţia sunt incălcate de ani de zile din “rezonuri de stat”, în aplauzele celor care vor, pe bună dreptate, eradicarea celui mai mare flagel al administraţiei politice româneşti: Corupţia.

Iar cei câţiva judecători de la CCR care s-au opus la instalarea unui Big Brother românesc anticonstituţional au fost ameninţaţi şi operaţionalizaţi de către cel mai puternic serviciu secret al ţării (episodul Maior versus Daniel Morar) sau de către agenţii din presă care i-au demantelat imediat cu cel mai infam atribut la modă : Pesediştilor.

Estimp opoziţia politică nu mişcă-n front pe subiectul amestecului puterilor în stat la gândul că pot fi executaţi dacă se opun “luminii oficiale” a celor care conduc de fapt ţara în conivenţă cu preşedintele, pe care-l vor sprijini cu toţii şi pentru al doilea mandat, şi care preşedinte, îi va aduce la guvernare cu ajutorul aceloraşi servicii secrete şi mijloace. Case closed.

Azi serviciile secrete româneşţi sunt un stat în stat, de care clasa politică nu se atinge nici cu floarea unui amendament la Legea siguranţei naţionale veche din 91.

Acest subiect, ca şi guvernanţa americană, sunt două subiecte tabu pentru clasa politică, preşedinţie, presă (cu două, trei excepţii) sau societatea civilă. Serviciile secrete azi nu sunt controlate parlamentar, ci parlamentul este sub control al serviciilor, deţinând peste 30 % dintre scaune sub acoperire. Serviciile fac afaceri cu turn over-uri ameţitoare şi reprezintă un mandarinat extrem de influent in toate puterile din stat. Nu există afacere frauduloasă cu Statul sau privatizare cu cântec in care să nu fi fost băgaţi atât securişti sau agenţi ai serviciilor secrete de azi (vezi cazul Sebastian Ghiţă, cel care câştiga toate licitaţiile de resort, fără nici un fel de opoziţie şi care ameninţa firme concurente cu execuţia şi falimentul. Sau presiunile SRI prin infiltraţii săi instituţionali in cazul Institutului Geologic, implicat in diagnosticarea exploatării  de la Roşia Montana.ca să dăm numai două cazuri).

Sunt două subiecte tabu în presa noastră “pro-occidentală” şi anticorupţie “cu orice preţ”: Securitatea română (cea mai numeroasă pe cap de locuitor din UE) şi politica intervenţionistă a SUA. Intâmplător sau nu, civilii din presă numesc acest tip de presă oarbă la critica sistemului de Securitate “unităţi militare de propagandă”. Politica oficială a ultimilor doi preşedinţi şi a ultimilor cinci guverne a fost mărirea bugetelor de siguranţă naţională şi lipsa controlului autentic al activităţii serviciilor secrete.

În urmă cu ceva ani, un ayatolah al presei scria că “nu mai există un interes public pentru dosarele Securităţii şi Securitate. Nu mai sunt un subiect atât de “tare” ca să mai pasioneze publicul românesc”.Nu ştiu dacă nu cumva îşi dorea asta, dar e cert că azi, acelaşi “intelectual public” se face nu vede nimic din abuzurile noii Securităţii asupra Statului de Drept pentru care luptă la baionetă. În fapt, am ajuns să salvăm 99% dintre torţionari şi să le facem pensii speciale la securişti. În acelaşi timp, se încearcă radierea unor nume din istoria României precum Mircea Vulcănescu, iar numele lui Mihail Sadoveanu, cel care a semnat condamnarea la moarte a ţăranilor care s-au opus colectivizării, este nume de bulevard şi librărie în mai toată România. În aplauzele aceloraşi intelectuali care sunt plecaţi să lupte pentru Statul de Drept.

România este pur şi simplu blocată irevocabil. Aproape nimic nu mai merge în administraţie, Opoziţia votează împotriva oricărei iniţiative a Puterii, chiar şi când aceasta se referă la azile de bătrâni sau copii, spaţiul public a ajuns un balamuc cu acte in regulă, ba mai mult, în spaţiul public s-a trecut la faza pe pumni şi picioare. Iar Preşedintele Ionannis e la ONU, uitându-se atent la problemele globale ale omenirii.

• Gandul.info/ Clarice Dinu: Şi, dacă pică Dragnea, va fi bine?

Niciun nume nu ar fi fost mai potrivit decât Belina pentru a ipostazia momentul pe care îl trăieşte azi România. Rezonanţa latinescului belli – războaie în traducere – însoţeşte mutările făcute de politicieni, DNA, presă pe câmpul de luptă. Pentru că, dacă mai era vreo îndoială, ea a fost astăzi spulberată. Este război.

Pe lista neagră a DNA-ului Laurei Codruţa Kovesi, cel mai urât personaj al zilei, au intrat astăzi Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb, doi dintre miniştrii loiali lui Liviu Dragnea, care au probleme acum tot din cauza lui. Şi-au pus semnătura pe două hotărâri de Guvern dând, în final, pe mâna TelDrum, Insula Belina, de unde şeful PSD posta pe Facebook poze cu ştiuca-n cârlig. Într-un comunicat, DNA bate apa în piuă pe balta lui Dragnea, explicând pe câteva pagini cum sus-numitele au comis ilegalitatea şi au făcut ceva manevre ca să-şi satisfacă şeful de partid. 

Odios! Însă mult mai odios este faptul că bomba a fost detonată după patru ani de zile în care toate firele au fost vedere.

Cele două hotărâri de Guvern au fost publice. Imediat, după adoptarea lor discretă,  Gândul a scris,pe 1 decembrie 2013, pe larg despre afacerea Belina şi iţele care duc la TelDrum-ul lui Liviu Dragnea. (Materialul pe larg aici). 

Ce să înţelegem de aici? Că procurorii DNA nu ştiu să citească? Sau că doar au aşteptat momentul potrivit? Citind comunicatul DNA, în care acuzaţiile sunt construite pe cele două documente publice, vechi de patru ani, probabil a doua variantă este cea corectă. 

Dosarul a fost scos chiar în momentul în care DNA şi şefa sa, Laura Codruţa Kovesi, se află în centrul unui scandal fără precedent în Justiţia din România şi care se amplifică de la o zi la alta. Pe de o parte, ca sa-şi scape pielea, o serie de personaje cuplate la sistem, acum sau în trecut, au început să dea din casă.

Pe de altă parte, procurori şi judecători din CSM, organism care este definit prin Constituţie ca garantul independenţei Justiţiei, recunosc presiunile la care sunt supuşi şi devoalează concubinajul toxic DNA – SRI. Şantaje, dosare la comandă, abuzuri care zugrăvesc un tablou sinistru al României în 2017, întoarsă nostalgic către epoca RPR-ului, în care etichetele de duşman al poporului erau lipite de privilegiaţii momentului. 

Dezamăgiţi profund de ceea ce s-a întâmplat în cei 28 de ani de democraţie, mulţi aplaudă. Deseori, scuza este „eu nu am nimic de ascuns, nu are ce să mi se întâmple”. Într-o lume ideală, poate. Drumul spre iad e însă pavat cu bune intenţii. În lipsa conservării şi protejării unui echilibru democratic, nu întâmplător consfinţit constituţional, foamea de putere va lua minţile şi celor cărora acum li se pune icoana pe perete. 

Dacă ura va lua locul dreptei judecăţi, România va rata, încă o dată, şansa să-şi apere libertatea. Acum poate pică Dragnea. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! În veselia isterică vor fi uitat că după uşă îi aşteaptă scaunul electric. 

• ActiveNews/ Iulian Capsali: România sub teroare

Multă lume a fost uimită de cazul procuroarei de la Inspecția Judiciară, care, în loc să facă ce scrie în fișa postului, adică să inspecteze DNA – care nu mai fusese călcat de controale de 10 ani -, s-a comportat umil în biroul Codruței Kövesi, care a chemat-o la ordine, si unde a intrat terifiata, tremurându-i picioarele.

„Ea a vrut să îmi spele creierul”, s-a destăinuit Mihaela Focica adjunctului I.J., Gheorghe Stan. Avea în minte exemplul unui procuror nesupus Marii Preotese a DNA, un cunoscut de-al ei ce a fost călcat în picioare de trupele subordonate, căruia i s-au inventat dosare, implicit procese. Procurorul a fost declarat nevinovat în justiție până la urmă, însă după doi ani de calvar, care i-au ruinat cariera și sănătatea.

Doamna procuror Mihaela Focica declara în fața șefului ei că se gândește la copil și la ratele de la bancă, întrucât loviturile de pedeapsă ale DNA ar fi putut să o lase pe drumuri.

Deci cea care a fost trimisă în inspecție de către ministru, era terorizată la gândul că procuroarea șefă a DNA ar putea să-i “născocească” niște dosare. Asta demonstrează, dacă mai era cazul, atmosfera din jurul unei persoane ce se crede învestită cu puteri mesianice, supra-statale. Să nu uităm cadrul: la început de an a ieșit în spațiul public informația că SRI a căpătat, sub președintele Băsescu, printr-un ordin secret al CSAT, atribuții de cercetare penală, exact ca în anii dictaturii comuniste.

Dacă unui procuror îi este frică SĂ-ȘI FACĂ DATORIA, ce i se poate cere unui oareșcare?
S-au comentat însă mai puțin dezvăluirile fostului judecător al CCR, Toni Greblă, care a fost lichidat de Binom (DNA și SRI) datorită faptului că s-a opus legilor “Big Brother”. Prin urmare, merită să ne aplecăm asupra acestui caz ieșit din comun.

Să inserăm cronologia faptelor: Curtea Constituțională s-a pronunțat pe data de 21 ianuarie 2015 asupra neconstituționalității legii “Big Brother”, adusă pentru A TREIA OARĂ în fața judecătorilor. În ziua în de 22 ianuarie 2015, la O ZI (!) după respingerea legii, judecătorul Toni Greblă fost adus cu mandat la DNA. Declarația fostului judecător al Curții Constituționale, for suprem al apărării democrației, este șocantă:

„În ce privește ultima lege, cea de-a treia, Curtea s-a pronunțat (asupra neconstituționalității – n.n.) pe 21 ianuarie 2015, cam pe la ora 11.30. În aceeași zi, la ora 15.00, DNA a obținut mandate de aducere la Înalta Curte, mandate pentru 45 de percheziții domiciliare și informatice, (care s-au efectuat pe 22 ianuarie, la ora 6 dimineață – n.n.), iar pe 22 ianuarie 2015, la ora 8.00, am fost luat de acasă cu mandat.” Sarabanda este îngrozitoare din cauză că ne amintește teribil despre descinderile din perioada neagră a anilor ’50.

Asupra judecătorului CCR s-a declanșat iadul: aparatură video și de ascultare în apartament, inclusiv în baie, urmărit pas cu pas, reținut în arest ca un infractor și s-a dispus declanșarea acțiunii penale.

“Patru luni de zile am fost monitorizat în cel mai aspru și barbar mod cu putință, viața intimă a mea și a familiei mele dispărând. Nu știu ce s-a întâmplat cu acele imagini, dacă au fost distruse, cine are control asupra acestei operațiuni, dacă s-au făcut copii șamd.”– a declarat acesta. Imaginați-va aproape 3.000 de ore de înregistrări video și audio, în care este înregistrat absolut tot, cele mai intime momente ale unei familii. Cine are controlul asupra lor? Sunt ele distruse vreodată, sau se păstrează pentru ca să fie folosite în mod impur cu alte ocazii, “scăpate” în presa de scandal? Câți judecători ai Curții Constituționale au fost monitorizați fără să aibă habar? Cine poate răspunde la aceste întrebări?

Cred că este sarcina unei viitoare comisii parlamentare și a Justiției deparazitate de acoperiții serviciilor ca să restabilească firescul statului de drept.

Revenind la legile Big Brother, stopate atunci de Curtea Constituțională:

Cine făcea presiuni totale (după cum am văzut, destine umane au fost călcate în picioare) pentru ca ele să fie legiferate? Toni Greblă a menționat în direct: „Declarații publice de o agresivitate ieșită din comun făcute de Maior, atunci director SRI, Coldea, Kövesi, iar mai apoi, la început inexplicabil pentru mine, acum explicabil, de Sebastian Ghiță (ofiter acoperit, fostul om de casă al lui Coldea și cel care facea afaceri cu și pentru SRI – n.n.) care era atunci membru în Comisia de supraveghere a SRI din Senat”.

Introdus în „culoarul de presă” – cum inspirat l-a numit col. SRI Daniel Dragomir – al acoperiților serviciilor, judecătorului Toni Greblă i s-a creat aura de om al “ciumei roșii” (PSD) și i s-a aplicat ultima stigmatizare din bagajul ideologilor globaliști, aceea de “om al Moscovei”. Nu există cetățean care să se fi opus Statului Paralel, căruia ventrilocii din presă să nu-i fi adăugat această ștampilă. Este atat de “firească”, încât de curând s-a aplicat chiar col. Dragomir (decorat de CIA!), care a fost acuzat abil ca făcând jocurile rusești chiar de către fostul său mentor, gen. Forian Coldea.

Ridicolul dovezii faptului că Toni Grebla este omul Moscovei? Judecătorul CCR a fost acuzat ca fiind “implicat într-o tentativă de eludare a unui embargo impus de Federația Rusă, intenționând realizarea unui export de produse agroalimentare din România, prin intermediul Turciei, în Rusia”. Numai că, în acestă chestiune, acuza Sistemului a fost ca la Radio Erevan: România nu are absolut nicio interdicție de a exporta produse agro-alimentare în Rusia. Adevărul este exact pe dos și ar fi amuzant dacă nu ar implica reputația unui judecător al Curții Constituționale: chiar Rusia a impus un embargo asupra produselor alimentare din UE, inclusiv din România. Deci, cum ar veni, e viceversa.

Judecătorul CCR Toni Greblă a fost asasinat social numai pentru ca ceilalți judecători din CCR să-l aibă ca exemplu, așa cum Mihaela Focica avea în minte exemplul colegului căruia i-au fost instrumentalizate dosare.
Statul Paralel are nevoie de executanți care știu doar de frică.

Răspunsul la întrebarea de ce se doreau legiferate cu orice preț legile Big Brother este simplu de dat: sub pretextul pericolului terorist, Statul Paralel, condus direct de corporatocrație, dorește un control TOTAL asupra populației. Ca dovadă că eficiența acestor sisteme de monitorizare este nulă, stă faptul că în Marea Britanie, deși “serviciile secrete britanice colectează și stochează cantități imense de informații privind mesaje trimise pe e-mail, Facebook, istorii ale căutărilor pe internet și apeluri telefonice, (iar) datele sunt colectate la nivel global și apoi sunt transmise și partenerilor americani de la Agenția Națională de Securitate (NSA)” – (declarație făcută de Edward Snowden pentru The Guardian), iar toate străzile Londrei sunt monitorizate video non-stop ca în nicio altă capitală a lumii, atentatele se țin lanț.

Dacă nu se face o deglobalizare masivă a instituțiilor de forță ale Statului, dacă Statul Paralel nu este demantelat și continuă procesul de preluare prin forță a puterii politice instrumentalizate prin ofiteri acoperiti din partide, “interpolări” de tipul USR sau atacuri țintite făcute de DNA, încălcându-se astfel în mod brutal principiul separării puterilor în stat, dacă deglobalizarea nu cuprinde și media, vom asista pas cu pas la insinuarea unei dictaturi care va trece foarte ușor din stadiul actual de “soft power”, în care este respectată încă, în parametri care se restrâng de la an la an, libertatea cuvântului, pe fondul unor experimente si manipulari sociale sângeroase de tipul “Colectiv”, la coerciția de tip totalitar, clasic, de “hard power”, la care se adaugă astăzi “avantajul” tehnologiei.

Trebuie procedat la asta cât încă se mai poate face ceva, întrucât aceleași structuri de forță conduse de lideri ce răspund direct la comandamentele externe ale globalismului, sunt și acelea care impun în România, o țară eminamente creștină, și ideologiile Corectitudinii Politice, inclusiv sexo-marxismul (LGBT).

Este absolut limpede pentru orice om informat corect și cu discernământ că oficinele Noii Securități din presă, – Hotnews, Digi24, România Liberă -, denunțate acum un om din intimitatea fostului șef al SRI, sunt și cele mai vehemente împotriva Bisericii Ortodoxe și a Referendumului pentru normalitatea familiei, susținut de toate cultele creștine.

Toate structurile create pentru satisfacerea poftei de putere a profeților Noii Ordini Mondiale de tipul Soros, inclusiv ONG-urile, trebuie în mod necesar disipate, în cazul în care se dorește ca să trăim într-o societate respirabilă.
Dacă un om la vârful unei puteri a statului, mandatat legal ca să apere legea supremă, Constituția României, a fost călcat în picioare fără scrupule pentru că s-a opus legilor “Big Brother”, este limpede că pe omul de pe stradă nu-l poate apăra nimeni. Și este intolerabil ca Statul să fie forța care luptă împotriva intereselor naționale și ale cetățeanului, după o revoltă anticomunistă în care oamenii și-au dat viața pentru Libertate.
Deglobalizarea trebuie începută cât încă nu este mult prea târziu!

Altfel, manipularea și teroarea ce au pus stăpânire pe țară vor bloca total orice energie constructivă, creatoare, pozitivă.
Am trecut aproape jumătate de secol printr-o dictatură și știm foarte bine, noi cei care am trăit-o, ce inseamnă statul absolut.
Cine atentează acum la libertatea poporului de dragul unei utopii criminale imaginată de minți diabolice, trebuie să i se aducă aminte de blestemul Poetului: „Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Și neamul nemernicia!”

• Chris Terhes:

Am citit interviul lui Coldea si nu ma mir ca Romania a ajuns in halul in care e cu un astfel de caracter la carma operativa a SRI-ului. (http://www.ziare.com/florian-coldea/stiri-florian-coldea/exclusiv-generalul-florian-coldea-despre-binom-acoperiti-ghita-dragnea-si-dragomir-dezinformari-si-minciuni-cei-care-il-folosesc-pe-dragomir-sunt-ei-insisi-folositi-1481704)

Pe de o parte Coldea recunoaste ca SRI e bagat in toate segmentele societatii considerate cu probleme pentru “siguranta nationala”. Pai dupa Strategia Nationala de Securitate, absolut toate segmentele din societate sunt fie amenintari, fie riscuri sau vulnerabilitati pentru securitatea nationala. Deci admite, indirect, ca sunt bagati peste tot.

Cu toate ca sunt in toti si’n toate, cand e intrebat de chestii concrete spune ca “nu stie”. Despre Hexipharma nu stia, despre ce fac procurorii in dosare nu stie (hahahaha).

Spune apoi ca serviciile se bat cu “mafia” din Romania. Asta a spus si Kovesi.

Cand Romania a intrat in UE in 2007 avea coruptie, dar nu avea mafie. Acum, dupa ce SRI e bagat in anticoruptie din 2005, nu doar ca Romania are coruptie endemica, dar are si mafie.

Coldea justifica, apoi, toate actiunile pe care le-a facut SRI sub el cu “partenerii strategici”. Dovada ca a si fost decorat de CIA.

Coldea, de fapt, confirma ca toate abuzurile facute in Romania de SRI s-au facut cu “binecuvantarea” americanilor. Asta va da apa la moara sentimentului anti-american.

Nu in ultimul rand, explicatiile pe care le ofera despre sclavii din presa care ii vizitau biroul sunt de vis.

Aceia nu sunt acoperiti, deoarece cu “acoperitii” nu te intalnesti in sediul unitatii. Coldea recunoaste, insa, ca acei jurnalisti erau de fapt informatori.

Adica daca ati vorbit cu Dan Tapalaga ori Dan Turturica, de exemplu, ati vorbit implicit cu Coldea.

Din intregul interviu transpare dispretul lui Coldea si a SRI-ului pentru oameni, care nu sunt decat “surse”, obiective, tinte. Ca se intalnesc cu tine, care esti om ok, ori ca se intalnesc cu un infractor, pentru ei este tot una. Aviz amatorilor care vor sa se bage sluga la servicii, crezand ca ce mare lucru fac. Vor fi doar folositi, iar cand nu mai au nevoie de ei vor fi aruncati ca o masea stricata.

Astia nu au nici loialitate si nici onoare, ci numai interese. Cineva cu onoare si loialitate nu ar fi adus Romania in halul acesta.

Voi va dati seama cata ura, venin, otrava si dezbinare au semanat serviciile, prin sclavii lor din presa, in inimile si mintile romanilor?

Priviti in jurul vostru ca nu mai gasiti trei romani care sa se inteleaga unii cu altii. Toata societatea romaneasca e faramitata, nimic nu functioneaza, totul e praf si pulbere. Milioane de romani au luat calea pribegiei pentru ca nu au mai putut rezista intr-un stat disfunctional controlat de servicii, care s-a intors impotriva propriilor cetateni.

Clasa politica romaneasca post-decembrista – cu bunele si relele ei -, dar care a avut intelepciunea sa integreze Romania in NATO si UE, a fost decimata de servicii prin procuratura neo-stalinista, in timp ce sclavii serviciilor din presa si societatea in civil trambitau ca avem nevoie de o “noua clasa politica”. Va place noua clasa politica romaneasca promovata de servicii? Va simtiti reprezentata de ea?

Daca politicienii post-decembristi, TOTI – indiferent de partid -, nu aveau intelepciunea sa faca demersurile pentru integrarea Romaniei in NATO si UE, Romania era azi in situatia Ucrainei.

Politicieni cu experienta au fost inlocuiti de servicii cu oameni dupa “chipul si asemanarea lor”.

Oameni cu experienta, profesionisti, de prin ministere si administratie au fost inlocuiti tot cu oameni de-ai lor.

Rezultatul este ca la 10 ani dupa integrarea Romaniei in UE, Romania e tot INCAPABILA sa absoarba TOTI banii cati ii sunt alocati de la UE. Ce mai mare exemplu de incompetenta doriti?

Cand Polonia si Ungaria s-au integrat in UE, din prima zi aia au stiut cum sa si aplice pentru fonduri. Romania n-a invatat nici dupa 10 ani.

Romania a platit peste un 1 miliard de euro (!!!) in aparatura de interceptare pentru SRI, sub pretextul ca SRI ii apara pe romani de teroristi. Asta in contextul in care in Romania, an de an, mor peste 60,000 de romani ca urmare a asa numitelor “morti evitabile”. Adica e ca si cum, an de an, ar exploda in Romania o bomba atomica de genul celei de la Nagasaki.

Acestea sunt doar “morti evitabile” din spitale. Nu mai pun la socoteala mortii din accidente, ca urmare a lipsei autostrazilor. Nu se nasc anual oameni in Romania cati mor.

Au distrus afacerile romanesti, incat azi Romania exporta grau si importa biscuiti, ca sa dau numai un exemplu.

Iar toate aceste lucruri s-au facut in “aplauzele” sclavilor serviciilor din presa, care prin articolele lor va spuneau ca e bine ce se intampla.

Acum, ca puteti privi inapoi, va place ce s-a intamplat si se intampla? Asta e Romania dorita de servicii. Dar asta e Romania pe care voi o doriti?

Din “campul tactic” al justitiei neo-staliniste din Romania: un roman a fost condamnat la inchisoare de 1 an, 2 luni si 10 zile pentru 72 de lei “evaziune fiscala”

Un roman “de bine” l-a denuntat – cum altfel – pe un alt roman la ANAF ca nu a declarat ca si-a dat garsoniera in chirie.A venit ANAF-ul peste el si a descoperit ca respectivul infractor a pagubit statul cu 72 de lei, taxa pe care respectivul trebuia sa o fi platit statului pentru o luna cat si-a dat garsoniera in chirie.

Organele statului, care gandesc cu pulanul si nu cu creierul, i-au facut dosar penal respectivului si l-au trimis in judecata ca a pagubit statul cu 72 de lei. Intre timp omul a platit paguba. Alte organe, in roba de data asta, l-au condamnat insa.

Omul mai avusese o condamnare cu suspendare, asa ca dupa ce l-au condamnat si acum pentru 72 de lei, omului i s-a dat sa execute 1 an, 2 luni si 10 zile de inchisoare.

Sa stiti ca nu e gluma. Dosarul are nr. 487/113/2017 la Tribunalul Braila.

Apelul se judeca acum la Curtea de Apel Galati.

Nici nu mai conteaza daca respectivul va fi condamnat, pentru ca deja statul a iesit pe minus.

Luati o foaie de hartie si notati asa:
– cat costa salariile acelor organe cu pulan si catuse dar fara creier care l-au urmarit si anchetat pe respectivul;
– cat costa salariile judecatorilor care, chipurile, l-au judecat si condamnat;
– cat costa statul o zi de detentie;
– la acestea puneti cheltuieli aferente pentru stat: transportul condamnatului, tratament medical, persoana asta nu mai produce pentru familie asa ca familia va primit ajutor de la stat;
– la asta adaugati costul pentru stat ca sa-l reinsereze social pe respectivul sau sa ii plateasca ajutor social, daca respectivul nu-si afla de lucru;
– mai puneti apoi despagubiri pe care statul i le va plati respectivului pentru ca-l va tine in detentie in conditii inumane.

Procurorul sef din Braila, insa, poate sa bifeze pe raportul de activitate ca parchetul sau a mai prins un evazionist fiscal.

Daca Tudose tot cauta bani si in piatra seaca, acum i-a adus Lazar 72 de lei.

Dar cat a cheltuit statul cu toata “ancheta” asta?

No, asta inseamna sa ai un stat pur si simplu cretin. Asa fac organele si cu afacerile, pe care le blocheaza pentru cateva mii de lei, inchizand firme care ar putea produce milioane de lei in taxe pentru stat.

Dar cand gandesti numai cu pulanul si catusele aici ajungi. Sclavii noii Securitati din presa pot aplauda: statul a recuperat imensul prejudiciu de 72 de lei. https://www.bugetul.ro/caz-uluitor-un-roman-va-sta-dupa-gratii-pentru-doar-72-de-lei-cine-este-el/

• LUJU.RO:

ATENTAT LA INSPECTIA JUDICIARA – S-a pornit planul de inculpare a inspectorului sef Gheorghe Stan, care a demascat presiunile facute la DNA asupra inspectoarei Mihaela Focica. Dupa ce s-a plans lui Stan ca a fost paralizata de frica, Focica s-a intors impotriva sefilor ei, carora le-a formulat plangere penala la Procurorul General Augustin Lazar. Plangerea a fost declinata imediat la DNA. Astfel, din controlata de Inspectie, DNA ajunge sa-i “faca” pe cei de la Inspectie

O noua operatiune a statului mafiot se afla in progres. Surse judiciare avizate ne-au marturisit ca in laboratoarele DNA s-a luat decizia inculparii inspectorului sef adjunct al Inspectiei Judiciare Gheorghe Stan (foto) cel care a redactat nota catre Plenul CSM privind amenintarile exercitate in sediul DNA asupra inspectoarei Mihaela Focica, dupa ce aceasta i s-a plans in data de 4 iulie 2017 ca a fost chemata de sefa DNA, in biroul ei, in timpul controlului de la DNA, si ca i s-a cerut sa iasa din control, solicitari care au paralizat-o de frica. Cei din DNA il banuiesc pe Gheorghe Stan ca ar fi facut inregistrarea discutiei sale cu Focica, demascand-o astfel pe sefa DNA in cel mai grav scandal judiciar in care a fost vreodata implicata Kovesi.

Surprinzator, din victima amenintarilor – care au facut-o sa se planga sefului ei ca ii tremurau picioarele de teama ca poate sa i se insceneze un dosar ca sa fie suspendata din functie si sa-i ramana copilul muritor de foame – inspectoarea Mihaela Focica a ales sa se situeze de partea DNA si sa nege impotriva evidentelor intreaga tarasenie. Ea pretinde azi ca nu s-au facut presiuni asupra ei din DNA si, culmea, ca nu a avut nicio discutie cu inspectorul sef adjunct Gheorghe Stan de genul celei din inregistrare.

Opinia redactiei Lumeajustitiei.ro este ca inspectoarea Mihaela Focica a fost speriata la maniera cea mai teribila cu putinta, astfel incat aceasta a intors armele impotriva sefilor ei, fara sa constientizeze consecintele acestui gest.

Potrivit surselor judiciare avizate, in cursul zilei de marti Mihaela Focica s-a dus personal la Procurorul General al Romaniei Augustin Lazar cu o plangere penala formulata impotriva sefilor Inspectiei Judiciare judecatorul Lucian Netejoru si Gheorghe Stan. Focica s-a plans de santaj si de faptul ca s-au livrat presei informatii compromitatoare despre activitatea ei de control la DNA. Plangerea penala depusa la cabinetul Procurorul General a fost imediat declinata la DNA, si s-a format dosar penal impotriva conducerii Inspectiei Judiciare.

Practic, prin aceasta manevra urat mirositoare, parchetul anticoruptie controlat in prezent de Inspectia Judiciara pentru activitatea din ultimii 10 ani, a ajuns sa deschida dosar penal sefilor Inspectiei Judiciare, care coordoneaza controlul. Practic, cei controlati, ajung sa ii inculpe pe cei care ii controleaza dupa cum vor. Conflictul de interese este evident, dar in Republica Prorcurorilor totul este posibil.

Mai departe, avem informatii ca se va incerca inculparea, retinerea si obtinerea arestarii lui Lucian Netejoru si Gheorghe Stan, pentru ca intregul scandal extrem de prejudiciant pentru imaginea sefei DNA Laura Kovesi sa fie deturnat in directia conducerii Inspectiei Judiciare.

Problema cea mare e ca in cazul judecatorului Lucian Netejorul, seful Inspectiei, nu se va putea obtine avizul de retinere si arestare, intrucat Sectia de judecatori a CSM nu va vota o asemenea mizerie. In cazul procurorului Gheorghe Stan insa lucrurile sunt considerate mai simple, intrucat avizul in cazul acestuia se da de Sectia de procurori a CSM, iar in aceasta sectie toti membrii ei sunt complicii si protectorii DNA, fiind dovedit in timp ca la aceasta sectie au existat grave incalcari ale legii, sesizate inclusiv de sase membrii ai CSM printr-o scrisoare comuna.

Procurorul General Augustin Lazar a confirmat joi dimineata in Plenul CSM ca Focica a formulat o plangere penala de santaj impotriva sefilor Inspectiei

Putini stiu insa ca inainte de a formula plangerea penala, Focica i-a mai trimis Procurorului General Augustin Lazar in data de 4 septembrie 2017 o Nota prin care s-a victimizat ca este supusa presiunilor din interiorul Inspectiei, recunoscand insa ca la data de 1 septembrie 2017 inspectorul sef adjunct Stan Ghoerghe “a intocmit o sesizare impotriva mea, a coordonatorului echipei de control Radescu Elena si a inspectorului Prisacariu Cornelia in legatura cu modalitatea de control la DNA”, si ca urmare a acestei sesizari, inspectorul sef Lucian Netejoru a exclus-o din lucrarea privind controlul efectuat la DNA.

De asemenea, in aceasta Nota, inspectoarea Focica a mai recunoscut faptul ca impotriva ei s-a formulat o nota intocmita de ceilalti membri din echipa de control de la DNA Sanda Mates, Mihaela Hitruc si Monica Plesea “in care sunt acuzata ca am furnizat date din lucrarea nr. 1704/IJ/319/DIP/2017 procurorilor cercetati” – (n.red. – este vorba de procurorii DNA care au insturmentat abuzivul dosar penal privind OUG 13/2017).

Cititi in continuare Nota inspectoarei Mihaela Focica, in care aceasta neaga, contrar inregistrarii audio, ca s-ar fi facut presiuni asupra ei la DNA […]/ integral pe luju.ro

ZEITA SUB ANCHETA – UNJR si AMR cer CSM sa verifice dezvaluirile privind presiunile pe care sefa DNA le-ar fi facut asupra inspectoarei Mihaela Focica: “Imixtiunea grava devoalata de procurorul inspector Mihaela Focica necesita o reactie pe masura… Daca faptele mentionate in acea inregistrare se confirma, acestea reprezinta incalcari extrem de grave ale independentei justitiei, prin imixtiuni si presiuni ale procurorului-sef DNA Laura Codruta Kovesi”

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Asociatia Magistratilor din Romania solicita CSM sa declanseze de urgenta o ancheta dupa ce Lumeajustitiei.ro a publicat inregistrarea audio in care inspectoarea Mihaela Focica, trimisa in control la DNA, i se plangea adjunctului Inspectiei Judiciare, Gheorghe Stan, ca sefa parchetului anticoruptie ar fi facut presiuni asupra ei, ca a fost chemata in biroul acesteia si ca discutiile purtate cu Laura Kovesi (foto) i-au provocat o stare de temere atat de mare incat ii “tremurau picioarele”.

In scrisoarea trimisa catre Consiliu, UNJR si AMR subliniaza ca daca faptele mentionate in respectiva inregistrare sunt reale, ele reprezinta incalcari extrem de grave ale independentei justitiei din partea sefei DNA Laura Kovesi, prin imixtiuni si presiuni in activitatea Inspectiei Judiciare, incalcandu-se nu doar independenta acestui procuror inspector, dar si independenta sistemului judiciar in ansamblul sau. Cele doua asociatii arata ca imixtiunea grava devoalata de procurorul inspector Mihaela Focica necesita o reactie pe masura a CSM.

Iata solicitarea UNJR si AMR:

“CATRE
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Magistratilor din Romania(AMR) solicita Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) ca, in baza art. 30 din Legea 317/2004, sa se sesizeze de indata in vederea apararii independentei intregului sistem judiciar fata de pretinsele presiuni pe care procurorul-sef DNA Laura Codruta Kovesi le-ar fi facut asupra procurorului inspector Mihaela Focica, desemnata sa cerceteze eventuale abateri disciplinare ale unor procurori DNA.

In fapt, pe data de 19.09.2017 presa a publicat o inregistrare ambientala a unui dialog dintre procurorul Gheorghe Stan, inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare, si procuroarea Mihaela Focica, procuror inspector care a facut verificari la DNA.

Din spusele procuroarei Mihaela Focica, asa cum rezulta din respectiva inregistrare, procurorul-sef DNA Laura Codruta Kovesi ar fi facut presiuni asupra ei in lucrarea care ii era desemnata si in care cerceta trei procurori DNA cu privire la eventuala savarsire de catre acestia a unor abateri disciplinare.

De asemenea, din cadrul aceluiasi dialog, reiese si ca procurorul Codrut Olaru, membru CSM, ar fi exercitat presiuni asupra procurorului inspector Mihaela Focica.

Amintim faptul ca, in conformitate cu art. 65 alin. 3 din Legea 317/2004, ‘Inspectia Judiciara actioneaza potrivit principiului independentei operationale, indeplinind, prin inspectori judiciari numiti in conditiile legii, atributii de analiza, verificare si control in domeniile specifice de activitate’.

Daca faptele mentionate in acea inregistrare se confirma, acestea reprezinta incalcari extrem de grave ale independentei justitiei, prin imixtiuni si presiuni ale procurorului-sef DNA Laura Codruta Kovesi in activitatea Inspectiei Judiciare, prin care se incalca nu doar independenta acestui procuror inspector, dar si independenta sistemului judiciar in ansamblul sau.

Inspectori judiciari sunt cei care verifica nu doar actele intocmite de procurori si judecatori, ci si conduita acestora in exercitarea functiei sau in afara acesteia. Inspectorii judiciari sunt singurii abilitati sa faca astfel de verificari, cu exceptia cazului in care magistratii sunt acuzati de savarsirea unor fapte penale.

Din acest motiv, am sustinut si sustinem in continuarea ca este absolut necesar ca inspectorii judiciari sa actioneze in deplina libertate si independenta, orice presiuni facute asupra lor rasfrangandu-se asupra intregului sistem judiciar. Afirmatiile noastre sunt fundamentate pe dispozitii legale, in conditiile in care, prin art. 69 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, se prevede ca ‘Inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare nu solicita si nu primeste instructiuni de la nicio autoritate, institutie sau persoana in realizarea atributiilor sale referitoare la declansarea, desfasurarea si valorificarea controalelor, cu exceptia situatiilor prevazute de prezenta lege’. De asemenea, legiuitorul a stabilit, prin art. 72 alin. 1, ca ‘inspectorii judiciari isi desfasoara activitatea in mod independent si impartial’.

Pe de alta parte, inspectorii judiciari trebuie sa isi foloseasca independenta conferita de lege pentru a cerceta toate plangerile cu care sunt sesizati, in mod obiectiv, eficient si efectiv, indiferent din partea cui provin si pe cine vizeaza.

Imixtiunea grava devoalata de procurorul inspector Mihaela Focica necesita o reactie pe masura a CSM, garantul independentei justitiei.

De altfel, imixtiunea este recunoscuta si definita ca atare chiar de catre procurorul Gheorghe Stan, inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare, care, in cursul conversatiei, se arata revoltat de cele intamplate si spune ca ‘Asta inseamna imixtiune! Clasica!’.

CSM a amendat ferm, in anii trecuti, declaratiile unor politicieni, jurnalisti ori functionari publici prin care respectivii criticau punctual actiuni ale procurorilor DNA, iar CSM a apreciat ca astfel de declaratii sunt acte care au afectat independenta sistemului judiciar in ansamblul sau. CSM trebuie, cu atat mai mult acum, sa actioneze pentru verificarea actiunii procurorului-sef DNA care, daca se confirma, afecteaza grav independenta, impartialitatea procurorului inspector si, prin aceasta, independenta sistemului judiciar in ansamblul sau.

Astfel de presiuni extrem de grave nu pot fi ignorate, nici trecute cu vederea, fiind absolut necesar a fi verificate cu toata seriozitatea de catre CSM, in calitatea pe care o are de garant al independentei justitiei.

Solicitam efectuarea unei anchete efective, audierea in sedinta publica a Plenului CSM a tuturor persoanelor implicate si intocmirea unui raport asumat de CSM in care sa se clarifice toate aspectele mentionate in acea inregistrare.

Independenta justitiei nu este un privilegiu al magistratului, ci un drept al cetateanului, tocmai de aceea CSM are obligatia sa actioneze si sa dovedeasca opiniei publice ca isi indeplineste fara intarziere obligatia prevazuta de art. 133 din Constitutie de a fi ‘garantul independentei justitiei’.

In concluzie, solicitam CSM-ului sa se sesizeze de indata si sa verifice cu celeritate toate aspectele relatate in respectiva inregistrare si sa ia toate masurile care se impun in scopul apararii independentei sistemului de justitie in ansamblul sau impotriva presiunilor reclamate de un procuror inspector ca fiind exercitate de procurorul-sef al DNA.

Judecator Dana Girbovan

Presedinte UNJR

Judecator dr. Andreea Ciuca

Presedinte interimar AMR”

*Ascultati aici inregistrarea cu inspectoarea Mihaela Focica

*Cititi aici comunicatul UNJR si AMR

• EVZ/ Ingrid Mocanu: PUNCT… ȘI DE LA CAPĂT?! Comentariu

Trei de-ai Lor vor să îi „umfle” pe alți trei de-ai Lor! Scandalul de la Inspecția Judiciară este demn de o emisiune de cancan dacă nu am vorbi despre o asemenea instituție: inspectoare care se tem pentru viața, copiii și cariera lor, unele care pleacă de la sediul DNA pentru a evita un simulacru de concluzii la un pseudo-control, în fapt o odă la adresa Preaiubitei; procurori DNA care plâng la propriu pentru că ar fi certați, o șefă a DNA care se tăvălește de disperare că nu știe ce au declarat procurorii care au părăsit-o și nu o mai iubesc așa cum o iubesc precupețele din piață.

Care este acțiunea thriller-ului? Trei inspectoare, dintre care două foste angajate DNA și alta cu soț ARESTAT de DNA au fost trimise în control la fostul angajator, respectiv arestator și ar fi trebuit să fie independente și imparțiale. Și ce fac ele? O lingușire perfectă la adresa procurorilor DNA: își cer scuze pentru cele trei colege „rebele”, care se credeau într-un control real, îi sfătuiesc pe „controlați” cum să conteste raportul și le mulțumesc acestora că au avut bunăvoința de a nu le aresta în timp ce se prefăceau că îi controlează. Alte trei, puțin mai curajoase, își iau jucăriile și pleacă. Cum așa? Ne întrebăm toți, cu greața ce cuprinde orice om normal în astfel de situații. Parcă vedem manifestațiile de 23 august și auzim ovațiile și aplauzele la adresa „conducătorilor iubiți” și cetățeni speriați care ascultau Europa Liberă cu plapuma în cap. 

Privitorul obișnuit se întreabă siderat: cum s-a ajuns aici? Așa cum s-a reușit și în regimul comunist: lozinci, dezinformare, instaurarea fricii pentru nesupuși, recompense pentru executanți și alte metode specifice instaurării dictaturilor atât de bine cunoscute de artizanii Sistemului. Totul, sub privirile îngăduitoare ale puterilor străine oblăduitoare, atât de dornice să controleze „coloniile” încât nu le-a mai păsat de mijloace atâta timp cât scopul părea a fi atins. Și totuși, cum a reușit să „defecteze” Inspecția Judiciară când totul părea că merge ca uns? Cum s-a reușit ca cele trei „rebele” să vrea să facă un control real? A început să le pese unora din Sistem de cetățeni? NU. Este vorba tot despre EI. Au realizat că în acest mod, dacă se supără vreun procuror DNA pe EI, indiferent din ce motiv, nu ar avea scăpare. Mecanismul „culoarelor” în malaxorul Anticorupției pare să funcționeze aproape perfect. Și psihicul uman e fragil. Procurorul Portocală este un exemplu viu în acest sens.

Cum au realizat asta? „Nesuferiții” procurori Țuluș și Moraru-Iorga au fost semnalul care i-a trezit. Dacă cei doi, care au executat întocmai toate ordinele Sistemului și au folosit din plin rotițele unse ale Câmpului Tactic au pățit așa un „pocinog” la prima toană a Preaadoratei de precupețe, despre EI ce să mai vorbim. Nu ar avea nicio șansă. Spiritul de conservare i-a îndemnat în luptă, iar nu vreo conștiință civică. E bine și așa. Ne luăm popcorn și așteptăm finalul războiului?

În SUA, sclavagismul a dispărut când ideea că toți oamenii sunt născuți liberi și egali a fost folosită ca deviză gen corupția ucide… dar într-un sens bun. Căci asta a fost una din temele războiului de Secesiune, care a făcut cele mai multe victime din istoria Statelor Unite: s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, un număr de peste 325.000 de combatanți au fost dați dispăruți. Despre numărul imens de civili nici nu mai vorbim. Toți au murit pentru libertatea altora. A curs mult sânge atunci pentru ideea de drepturi fundamentale, care acum este luată în derâdere de un ambasador american care consideră că, în colonii precum România, drepturile „sunt un lux”.

Și totuși, cetățenii României votează Parlamentul. Ce fac cei trimiși acolo pentru ca legile unui stat pretins democratic să nu mai permită așa ceva? Și-au făcut și ei provizii de popcorn și așteaptă.

• Cotidianul/ Ion Spanu: Col. SRI Daniel Dragomir confirmă. „Revoluţia presei” a fost organizată de SRI pentru îndepărtarea „elefanţilor” periculoşi pentru Sistem

Deşi încă aştept ca fostul col. SRI Daniel Dragomir să ne spună tot adevărul despre Operaţiunea „Black Cube”, pe care a organizat-o la comandă, trebuie să recunosc că dezvăluirile sale sînt din ce în ce mai interesante şi mai necesare. Ultima sa apariţie, cea din emisiunea „Sinteza zilei”, tulbură serios muşuroiul presei.

Cei născuţi după Revoluţie au toate motivele să se scuze că nu cunosc amănuntele despre care voi vorbi în acest articol, însă toţi ceilalţi ar face bine să apeleze la un exerciţiu de memorie şi să-şi amintească situaţia presei în perioada 1990-2005 pentru a înţelege şi mai bine sensul dezvăluirilor pe care le-a făcut acum col. SRI Daniel Dragomir.

Puterea presei independente de după Revoluţie a fost dată de cîţiva jurnalişti care practicaseră această meserie şi în vremea de dinainte. Astfel, „România liberă” era condusă de Petre Mihai Băcanu, „Evenimentul zilei” era condus de Ion Cristoiu, „Ziua” era condusă de Sorin Roşca Stănescu iar revista „Expres” era condusă de Cornel Nistorescu.

Orice istorie serioasă a presei va consemna că aceşti patru „mohicani” au făcut posibilă apariţia din nimic a unei prese puternice şi independente în România, după ce decenii întregi a existat doar o presă a PCR:

Întîmplarea face eu, care am intrat în presă după Revoluţie, să fi lucrat cu toţi cei enumeraţi mai sus, avînd la Craiova, în acelaşi timp, împreună cu colegul Tiberiu Pătru, propria revistă, „Cartel”, despre care revista „Caţavencu” scria cîndva că rămăsese singura revistă cu şenile din România, după dispariţia celorlalte publicaţii independente din provincie, „Contrast” de la Constanţa (condusă de Radu Mazăre) şi „Nu” de la Cluj (condusă de Liviu Man). Pot, aşadar, să depun oricînd mărturie despre ce au însemnat publicaţiile de mai sus pentru evoluţia ulterioară a societăţii româneşti.

Fără ei, puterea instaurată după 1989 poate că şi-ar fi întins tentaculele pînă în zilele noastre, căci rolul acestor publicaţii în accelerarea schimbărilor democratice a fost imens. Altfel, ziare precum „Adevărul” sau „Azi”, obediente faţă de FSN-ul lui Ion Iliescu şi Petre Roman, ar fi dus la capăt operaţiunea de manipulare a opiniei publice şi asmuţirea ei împotriva partidelor istorice şi liderii acestora.

Aşa se face că, prin profesionalismul lor, cei patru şefi ai publicaţiilor independente de atunci au reuşit să atragă atenţia publicului spre nevoia de democraţie şi, deşi FSN obţinea rezultate colosale la alegeri, tirajul de sute de mii de exemplare al ziarelor şi revistelor conduse de ei au produs o schimbare radicală în balanţa forţelor politice, promovînd valorile democratice şi personalităţile de atunci care le susţineau: Doina Cornea, Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Radu Câmpeanu.

Mulţi îşi amintesc, desigur, ce forţă avea presa din acei ani, în ciuda unei aversiuni teribile din partea Puterii, anihilată doar de interesul uriaş al cititorilor faţă de publicaţiile independente. Aşa se face că prima dintre măsurile luate împotriva presei independente a fost desfiinţarea RODIPET-ului, adică a reţelei de difuzarea a presei, ceea ce a dus mai întîi la scăderea dramatică a tirajelor, apoi la dispariţia majorităţii publicaţiilor.

Pe acest fond avea să înceapă operaţiunea despre care vorbeşte acum şi col. SRI Daniel Dragomir, al cărei început avea să coincidă cu primul mandat al lui Traian Băsescu, obţinut după alegerile din anul 2004, cînd s-a declanşat acţiunea „cimitirul elefanţilor din presă”, în urma căreia trebuiau îndepărtaţi tocmai jurnaliştii despre care am vorbit mai sus pentru a fi înlocuiţi de noul val de gazetari crescuţi – culmea! – tocmai de publicaţiile acestora!

Noii lideri ai presei SRI: Dan Turturică, Robert Turcescu, Dan Tăpălagă

Operaţiunea „cimitirul elefanţilor din presă” urmărea scoaterea din circuitul presei tocmai a jurnaliştilor care patronaseră presa independentă: Petre Mihai Băcanu, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu şi alţi cîţiva. Cu ei, Puterea nu putea să negocieze nimic de pe poziţii dominante.

Atunci au fost racolaţi cîţiva dintre tinerii care lucrau la publicaţiile conduse de aceştia, cărora li s-a arătat un spectru tentant: voi veţi lua locul marilor gazetari şi veţi deveni vectorul de opinie în spaţiul public! Desigur, cu avantajele de rigoare.

Numele celor care „au pus botul” la provocarea venită dinspre zonele oculte sînt azi binecunoscute: Dan Turturică a preluat conducerea ziarului „România liberă”, Robert Turcescu a preluat conducerea ziarului „Cotidianul”, iar Corina Dragotescu pe cea de la „Adevărul”. Revista „Expres” şi-a încetat apariţia, însă Alina Mungiu, care fusese redactor şef, a devenit şefa unui ONG extrem de influent. Cu „Ziua” a fost mai greu, însă ziarul a fost cumpărat de Sorin Ovidiu Vântu, fiind repede închis definitiv.

Puţină lume mai ştie acum că Dan Turturică, Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă au lucrat la „Evenimentul zilei”, fiind formaţi ca ziarişti de Ion Cristoiu şi Cornel Nistorescu. Tot la „Evenimentul zilei” lucrase şi Grigore Cartianu, care avea să conducă ulterior ziarul „Adevărul”. Dan Tăpălagă ajunsese chiar purtător de cuvînt la ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, după care s-a întors în presă, considerîndu-se mai util acolo. Putem spune, deci, că, fără voia nimănui, presa cu adevărat independentă a fost o adevărată „fabrică” de cadre pentru serviciile secrete şi partidele politice.

Începînd cu anul 2005, odată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu, a început această operaţiune de „împrospătare” a presei. Rînd pe rînd, prim-planul presei a fost luat de noua gardă, beneficiind de un mentor surprinzător: Mihai Tatulici, care a fost finanţat în această acţiune de Sorin Ovidiu Vântu prin Trustul Realitatea! Ani de zile, emisiunea „10 pentru România”, realizată de Mihai Tatulici, a fost o trambulină pentru promovarea noilor vedete ale presei, în fruntea cărora era mereu Cristian Tudor Popescu, prezentat ca model!

Ca să nu avem discuţii despre obiectivitate, iată ce scria în 2006, în „România liberă”, Alina Mungiu despre această emisiune: „Emisiunea devine astfel, cu sau fără intenţie, o încercare sistematică de a face o reţea de clienţi şi de a controla o competiţie spontană. Or, asta e de fapt definiţia corupţiei în România, corupţia cu adevărat periculoasă, nu bacşisul la asistenta din spital. Că se face reclamă şi unor oameni cumsecade care nu sunt conştienţi de acest proces nu mai contează: mai important este de ce”.

Ceea ce s-a prezentat public ca o schimbare de generaţii în presă a fost, în realitate, impunerea unui grup de jurnalişti care făcuseră pactul cu diavolul pentru a susţine proiecte făcute în laboratoare oculte. Toată operaţiune a costat enorm, fiind alimentată de aşa-numitele „bidoane” ale SRI, devoalate recent de Elena Udrea, din care, la ordinul lui Florian Coldea, se dădeaua pungi de bani fie pentru anumite institute de sondarea opiniei publice, fie pentru înfiinţarea unor televiziuni. Se cunosc, de asemenea, finanţări „dictate” de oameni nevăzuţi pentru diferite publicaţii, precum „România liberă” sau „Evenimentul zilei”, sau pentru anumiţi jurnalişti apăruţi din spuma mării, precum Sorina Matei sau Ioana Ene Dogioiu. Azi se cunosc şi numele acestor „generoşi”: Sorin Ovidiu Vântu (patron trustul Realitatea), Niro (finanţator Sorina Matei), Cristian Burci (patron „Adevărul”) sau Dan Adamescu (patron „România liberă”). Şi cine ştie cîţi alţii mai mărunţi.

„Elita intelectuală” a lui Traian Băsescu, parte a planului

Această schimbare a gărzii din presă a fost doar unul dintre elementele proiectului pus la cale în laboratoare oculte. O componentă importantă a fost atragerea în acest proiect a unor intelectuali foarte cunoscuţi care să sprijine operaţiunea. Astfel, plătiţi regeşte, au apărut în presă ca analişti sau chiar ca jurnalişti de cotidian Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu (ambii au avut o emisiune la Realitatea TV – Vântu), Mircea Mihăieş, Mircea Cărtărescu!

Ca „jurnalist”, cel mai harnic a fost Andrei Pleşu, care scria simultan în „Dilema veche”, „22”, „contributors.ro”, Mircea Mihăieş scria regulat în „România literară” şi „Evenimentul zilei”, Mircea Cărtărescu scria în „Evenimentul zilei”, Gabriel Liiceanu scria în „22” şi „contributors.ro”.

Ce scriau toţi aceştia, precum şi alţii mai mărunţi, era treaba lor, însă nu putem omite faptul că absolut toţi au fost apărătorii necondiţionaţi ai regimului lui Traian Băsescu, motiv pentru care au şi primit eticheta „elita intelectuală a lui Băsescu”! Includerea lor în planul pus la cale în laboratoarele oculte reprezintă un succes neaşteptat al serviciilor, căci astfel de personalităţi preferă, de regulă, să păstreze o anumită distanţă faţă de cotidian, situîndu-se de obicei deasupra treburilor imediate. În cazul celor de mai sus şi al multor altora, banii primiţi pentru colaborări au spart zidurile „rezistenţei”.

Reţeua de ONG-uri finanţate de George Soros inclusă în plan

În acest proiect al structurilor oculte, cea mai spectaculoasă operaţiune a fost cea legată de atragerea numărului uriaş de ONG-uri finanţate de George Soros. Calculele erau simple: nimeni din România nu putea să finanţeze atîtea instituţii, aşa încît s-a preferat atragerea în acest plan secret a şefilor acestor ONG-uri, care au beneficiat de publicitate prin prezenţa în emisiuni TV, în presa scrisă, pe Internet, fiind mereu cultivaţi în spaţiul public ca personalităţi ale societăţii civile. Cu alte cuvinte, o întreagă reţea de agenţi de influenţă a fost creată de servicii pe banii lui George Soros!

Astfel, sub numele impropriu de „societate civilă” au activat în spaţiul public sute de ONG-uri cu obiecte de activitate dintre cele mai diverse care, în realitate, erau bune doar la nevoie. Cele mai importante, în care activau oamenii Sistemului, erau şi cele mai prezente, pentru ele făcîndu-se un permanent lobby pentru ca influenţa lor să fie din ce în ce mai evidentă.

Nu întîmplător, aceste ONG-uri au devenit la un moment dat generatoare de miniştri, de parlamentari sau de lideri de opinie. Cea care a deschis drumul a fost Monica Macovei, fost procuror comunist, un avocat mediocru, trimisă la studii la Universitatea Central Europeană din Budapesta, înfiinţată chiar de George Soros! Ea avea să devină liderul spiritual al întregii reţele de ONG-uri din reţeaua finanţată de Geroge Soros şi controlată de servicii:

Ca o concluzie, aceasta este paleta de operaţiuni pusă la cale de servicii pentru a avea control asupra presei şi societăţii civile. Jurnalişti, intelectuali de frunte şi nenumărate ONG-uri au format o structură imensă, controlată strict de oamenii Sistemului, au reuşit în doar cîţiva ani să domine spaţiul public şi să devină adevărata „Opoziţie” faţă de orice partid sau alianţă care nu era pe placul Sistemului! Sau chiar faţă de oricine ar îndrăzni să se opună Sistemului.

Despre această operaţiune aşteptam să ne dea amănunte col. SRI Daniel Dragomir dacă tot s-a decis să facă dezvăluiri din interiorul Sistemului ca fostă mînă dreaptă a generalului Florian Coldea. Aşa, însă, furnizîndu-ne doar trei nume (Dan Turturică, Dan Tăpălagă şi Sorina Matei), despre care oricine ştie ce lăgături au cu serviciile secrete, este prea puţin! Mult prea puţin şi alimentează doar nişte răfuieli personale între jurnalişti.

E posibil ca Daniel Dragomir să nu cunoască prea multe despre operaţiunea începută în anul 2005 sau să fi optat pentru ca toate cunoştinţele sale despre aceste lucruri să fie depuse în faţa unei Comisii parlamentare. Vom vedea.

Dar, dacă doar atît a decis să ne spună, atunci ar trebui să revină la lucrurile pe care le cunoaşte în amănunt. Cum ar fi Operaţiunea „Black Cube” pe care chiar el a declanşat-o! Aici ştie multe şi are ce să ne spună, începînd cu cei care au comandat-o şi terminînd cu momentul în care a fost deconspirată. În fond, el este singurul român arestat şi condamnat din cauza acestei operaţiuni în care a colaborat cu oameni ce făceau parte din una dintre cele mai puternice agenţii de spionaj din lume. Sînt atîtea lucruri pe care opinia publică de la noi ar dori să le afle, încît Daniel Dragomir ar putea deveni un adevărat erou dacă ne-ar spune măcar ce anume au descoperit cei de la „Black Cube” în investigaţia lor şi cine a comandat cu adevărat această operaţiune de spionaj, de investigaţie sau ce o fi fost ea. Judecata dosarului s-a încheiat, unii au fost condamnaţi, deci nu văd ce rost mai au secretele, din moment ce nu există elemente care să afecteze siguranţa naţională.

Faptul că Daniel Dragomir, fost colonel SRI, declară că vrea să destructureze anumite culoare pe care acţionează ilegal serviciile secrete şi DNA poate fi o miză, însă, în aceeaşi măsură, poate fi doar o metodă de captatio benevolentiae, adică de atragere a simpatiei opiniei publice faţă de buna sa credinţă, cu intenţia de a declanşa apoi o altă operaţiune de manipulare! Şi, cum asta a fost meseria sa, nu avem cum să nu devenim suspicioşi.

Deocamdată îl credităm cu încredere, însă, pentru a nu fi bănuit de altceva, Daniel Dragomir trebuie să renunţe la ce ştia dumnealui din vremea cînd era ofiţer de informaţii şi să apeleze la mijloacele tradiţionale prin care se fac dezvăluiri publice. Pentru protecţia sa şi pentru credibilitatea dezvăluirilor sale, Daniel Dragomir trebuie să renunţe la metoda oferirii „cu ţîrîita” a unor bombonele bune de rumegat cîteva zile şi să treacă la marile dezvăluiri pe care acum doar le sugerează.

• Sorin Faur:

Dacă SRI chiar vrea să se refardeze,

dacă își dorește cu adevărat să-și curețe cîte ceva din percepția comică pe care a reușit să și-o autoprovoace folosind pentru comunicare și promovare ticăloși, ageamii și apucați, atunci să facă publică toată rețeaua cu care a lucrat în presă semiproscrisul rezervizat Florian Coldea. Toată! Cu organigramă, ierarhii, coordonatori, subordonați, facturi semnate, deconturi etc. Tot. Am merita și niște scuze, dar să zicem că ar fi suficientă vai! transparența. Nu, nu e cazul să-și arunce peste gard și personajele realmente utile activității ce corespunde riguros legii după care se relatează că ar funcționa SRI. Oare chiar nu s-ar putea face o selecție onestă, care n-ar avea toxicitate deontologică nici pentru Serviciu, nici pentru Presă? O fi chiar imposibil? Sau te pomenești că o asemenea operațiune deparazitantă ar distruge vieți, ar nenoroci destinele unor oameni cu copii, cu cariere promițătoare oh ah… Păstrarea jegului sub preș o avea o doză duioasă de umanism, mai știi…
Aerisiți, baieti! Nu se poate întîmpla decît o împrospătare a aerului aburit de ciorapi și izmene neprimenite încă dinainte de confirmarea cu patru stele a eroismului manutanțier al unui general care a purtat prin localitate interesul național pînă l-a împuțit sub atenta voastră supraveghere. Aerisiți! Ajută. Vouă, dar poate că, mai ales, interesului național.

• Anghel Buturuga: De ce l-a facut Tapalaga pe Dragnea “Pablito”?

In celebrul de acum editorial de pe Hotnews [postare pe Facebook], in care Tapalaga a reactionat la acuzele lui Daniel Dragomir afirmand ca moare cu dintii in gatul lor, autorul a folosit o figura de stil care a trecut neobservata sau luata prea in usor.

L-a numit pe Dragnea “Pablito”, numele de “alint” al celebrului narcos Pablo Escobar, eroul si mai celebrului serial “Narcos”. 

Folosirea acestei figuri de stil nu se reduce nicidecum la a-l mai face in inca un fel pe Dragnea mafiot. Ci are in spate o intreaga poveste care justifica, pentru Tapalaga, dintii in gatul adversarilor.

Povestea in Narcos este urmatoarea: un mafiot traficant de droguri (cu inclinatii populist-socialiste cand vrea sa acceada in politica) este pe cale de a captura statul. Mituieste si controleaza politia, armata, justitia, cand nu controleaza asasineaza si asediaza (Curtea de Justitie a fost asediata la propriu, adica cu arme si gloante, de catre o gherila aliata cu Escobar). Ce sa mai, omul e mai puternic decat statul columbian. Cum este combatut flagelul? Prin divizii antidrog columbiene si americane care, pentru a combate traficantii de droguri, incalca toate regulile statului de drept. Ce fac mafiotii fac si ei, insa, fireste, pentru cauza cea buna: asasineaza, apeleaza la metode ilegale, la inscenari, la tortura, la alierea cu alti traficanti de droguri din carteluri concurente. Divizia CIA likes that si e adanc implicata in toate aceste operatiuni, avand in vedere ca operatiunile ei ilegale si, care, de multe ori, incalca suveranitatea statului columbian, sunt mult mai sistematice si mai performante decat ale diviziei antidroguri. Cand ai de-a face cu mafiot ca Pablo Escobar, Pablito, care terorizeaza prin asasinate si atentate populatia civila, astfel de incalcari ale regulilor si folosiri a mijloacelor murdare nu prea trezesc protestari de constiinta sau tresariri ale simtului deontologic. Ele sunt folosite doar pentru doar asa dai de capul mafiotului, intr-un stat corupt pana in maduva sa.

Asta e povestea in Narcos, care, totusi, e un serial bunicel care face macar o propaganda inteligenta mijloacelor “extrajudiciare” folosite de serviciile secrete sau agentiile speciale in lupta lor impotriva oamenilor rai, fara a le eroiza excesiv si fara a scuza unele metode salbatice folosite de CIA & comp. Adica nu te face sa iubesti CIA si luptatorii antimafie si nu ii eroizeaza, insa, totusi, le confera acolo un statut de baieti rai dar necesari, ii umanizeaza, ca si pe mafioti, de altfel. Macar.

Inteligentii nostri, cu sau fara ghilimele, in primitivismul lor, au preluat povestea asta de mai sus pentru a o transpune si a oferi un cadru de interpretare a luptelor intestine poreclite “lupta impotriva coruptiei” de la noi, insa intr-un mod in care au transformat bunatate de serial intr-un jalnic serial sergiunicolaescugen, in care eroizarea e maxima pentru mafiotii de partea binelui, iar demonizarea adversarilor este maxima de pentru mafiotii rai, in care se practica dezumanizarea fara rest. Au transformat un serial de nota 8 pe imdb intr-o porcarie de nota 4. Pentru ca, daca vrei neaparat sa ajungi la oamenii inteligenti, nu te apuci sa creezi o poveste a luptei intre bine si rau, ci o poveste in care exista nuante. Dar la Tapalaga si ai lui e greu cu nuantele. Asta si pentru ca exagerarea joaca un rol tactic: acoperirea propriilor urme. Nu iti poti acoperi ilegalitatile decat daca amplifici la maximul si demonizezi la maximum adversarul, de care ai nevoie ca de aer. 

Astfel, Dragnea a devenit Pablito romanesc (ma rog, noul, ca primul a fost Nastase). Noul mafiot care a luat cu asalt justitia si statul romanesc. E drept, nu cu asasinate, nu cu atentate, nici macar cu actiuni ilegale, ci, asa, cam cum se face politica oriunde pe planeta tarilor cu asa ceva. Dar, sa trecem peste asta, sa revenim la film. Deci Dragnea e noul mafiot absolut cu gasca de “penali” [PSD e un fel de cartel mafiot in acest film] care ia cu asalt statul. In lupta impotriva lui s-au angajat acesti baieti buni, aliati cu CIA, care stiu ca nu au nicio sansa daca il combat pe Dragnea Pablito pe terenul legalitatii si cu mijloacele statului de drept. Prin urmare, il combat prin incalcarea acestora, prin construirea unor institutii de coercitie care lucreaza cu serviciile secrete, prin abuzuri, arestari, rechizitorii si condamnari fortate. Prin minciuna, manipularea fricii si urii, prin incalcarea suveranitatii nationale, prin tradare in numele cauzei bune, prin incalcarea legilor si a Constitutiei. Prin alierea cu alti mafioti locali, pentru a distruge mafiotul tinta. Totul se justifica, nu-i asa, prin faptul ca altfel nu pot da de cap mafiei locale.

Asta-i povestea pe care o vinde Tapalaga. Iar povestea, pe langa faptul ca e pentru prosti, insultand inteligenta, macar prin comparatie cu originalul de la care a plagiat, falsa in insesi premisele ei.

1. Este o falsa explicatie pentru problemele Romaniei (suntem unde suntem mai ales pentru statutul de “tara proprietate straina”, nu atat din cauza coruptiei, care e doar o conditie agravanta pentru acest statut) si

2. Machiavelismul ei brutal (scopul scuza mijloacele) nu are alt efect decat sa inlocuiasca un stat clientelar cu un stat politienesco-clientelar.

• INPOLITICS.RO: REMUSCARILE LUI DI PIETRO: ”AM GRESIT. AM VRUT SA STIRPESC CORUPTIA PRIN CATUSE SI TEROARE”

O legendă vie a magistraturii internaționale, fostul procuror italian Antonio Di Pietro, artizanul operațiunii anti-corupție ”Mani pulite” din Italia anilor 90, a ajuns în stadiul Tudor Postelnicu, cu al său ”Am fost un dobitoc”. Chiar dacă nu a folosit exact sintagma respectivă, Di Pietro a șocat alaltăieri Italia, după ce și-a pus cenușă-n cap, în direct și la oră de vîrf, mărturisindu-și imensa eroare de fi crezut că poate stîrpi corupția prin instituirea unui climat de teroare.

Antonio Di Pietro a preluat stindardul marilor procurori italieni Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, uciși de mafie în anii 90, și a condus mega-operațiunea anticorupție ”Mîini curate”, soldată cu anchetarea a peste 5000 de politicieni și afaceriști din Peninsulă. (Mai multe amănunte aici)

Și totuși, Di Pietro are azi mari regrete pentru felul cum a acționat, iar remușcările sale fac, deja, turul presei italiene.

Intervievat în direct, joi seară, la postul TV italian La 7, Di Pietro a relatat că marea sa greșeală, în timpul ”Mani pulite”, a fost instituirea unui climat de autentică teroare și arestarea oricui gîndea altfel decît el. Acum, la vîrsta de 65 de ani, Di Pietro regretă.

”Mărturisesc: am dus o politică bazată pe teroare și am plătit pentru asta. Am pus pe roate consensul asupra politicii terorii, apoi am plecat acasă. Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul că toți ”ceilalți” erau niște infractori, pe teama că cei care nu gîndeau ca mine erau niște delincvenți. Azi, cînd am ajuns la vîrsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate” a mai spus magistratul.

Vorbe pe care ar trebui să le audă, poate, și șefa DNA, cea care, în aprilie 2015, spunea, la RRA: “O sa va spun astazi foarte clar ca procurorii din DNA nu se vor opri, isi vor continua activitatea si daca trebuie sa arestam o mie de persoane, o sa arestam o mie de persoane, cîtă vreme acele persoane incalca legea”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

• EVZ/ Ingrid Mocanu: Nu toate drumurile duc la Roma

Antonio Di Pietro, fostul procuror șef al Parchetului Antimafia din Italia, un fel de DNA și DIICOT la un loc, declara acum câteva zile că, după ce a dus „o politică bazată pe teroare”, ar fi plătit pentru asta.

În hohotele realizatorului unei emisiuni de divertisment din Italia și în aplauzele unei săli încântate spune senin că: „Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul că toți ceilalți erau niște infractori, pe teama că cei care nu gândeau ca mine erau niște delincvenți. Azi, cînd am ajuns la vârsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate”.

El este unul dintre cei ce au adus Italia în pragul colapsului din punct de vedere politic, economic și social, după ce a arestat și târât în procese aproape toată clasa politică din anii ’90: peste 5000 de oameni de afaceri sau politicieni au avut de-a face cu Parchetul Antimafia, unii primind ușor ani grei de pușcărie, alții pierzând însă totul după ce au fost achitați.

Inițial, procurorul s-a bucurat de o mare susținere populară dar, intrat în politică, a eșuat lamentabil. Chiar dacă mulți dintre cei avizați susțineau la acea dată că pretinsa „luptă Antimafia” este una politică, o formă de cult al personalității, a durat mult până când o mare parte a societății a realizat ce se întâmpla și până ce clasa politică a reacționat.

Câștigul societății italiene? ZERO! Economia și-a revenit cu greu și regimul democratic abia a reușit să supraviețuiască, Italia devenind un stat aproape neguvernabil, fără investiții, cu probleme financiare și sociale. Mafia este la fel de puternică ca atunci, poate înlocuită cu una mai bine specializată, iar politicienii sunt la fel ca în orice alt stat: unii corupți, alții nu. În schimb, s-a produs fenomenul invers: aproape nimeni nu mai crede azi în Mani Pulite și, când rar se mai aude de vreo anchetă anticorupție, lumea se întreabă: oare e reală sau or fi urmașii lui Di Pietro?

Legea italiană era chiar „mai blândă” ca cea română: nu aveau abuz în serviciu, îmbogățiții nu scăpau de pedeapsă și nu păstrau banii dacă denunțau în stânga și în dreapta, răspunderea magistratului exista, iar Inspecția nu era în subordinea CSM. Și acolo se făcea șantaj la unii judecători cu veritabile probleme de integritate, care erau amenințați cu dosare penale, dar mai puțini.

Societatea italiană a reușit greu să își revină: a reușit doar să îi sancționeze la vot pe „farseorii anticorupție”. Și asta am importat noi în 2002, când efectele Mani Pulite nu se văzuseră încă pe deplin, dar am perfecționat-o până la „codruțizarea” de azi. Se povestea că marea grijă a lui Morar, ajuns la DNA, era să nu se transforme într- un Di Pietro, știind că atunci va decredibiliza totul: evita cătușele cât putea, acuzațiile fragile inutile, scurgerile masive în presă. Știa că asta va conduce la „manelizarea” luptei anticorupție.

Preocupată de medalii și plimbări prin sufragerii, Codruța nu a avut nicio remușcare să depășească cu mult ceea ce a făcut Di Pietro.
Di Pietro zice că a distrus Prima Republică dar că a plătit? Cum? Că nu a avut succes în politică? A distrus vieți, familii, afaceri, a nenorocit destine, lăsând oameni fără locuri de muncă, blocând investiții masive și instaurând frica în toți și în schimb a devenit om politic eșuat? Atât? Și lumea râde și aplaudă, considerând spusele lui niște „glumițe”?

Oare asta va fi și „pedeapsa” Codruței? Nu va fi aleasă Președinte în 2019 și atât? Urmând să ne „distreze” apoi cu regretele ei tardive?