CIA si precedentul italian (“Maini curate”) al ABUZULUI DE ARESTARI PREVENTIVE si al ANTICORUPTIEI ca DOCILIZARE a CLASEI POLITICE/ EREZIA JURIDICA A BINOMULUI DNA – SRI/ Frecventa catuselor pe ecranul democratiei/ PARADOXUL ANTICORUPTIEI: lectia arestarii lui Horia Georgescu, seful ANI/ SECRETUL LUI POLICHINELLE: cine s-a aflat in spatele coruptiei?

26-03-2015 27 minute Sublinieri

”Mă irită că societatea ajunge să elogieze uneori o atitudine milițenească” – un inalt judecator

dna-sri

UPDATE

Operaţiunea de curăţire a clasei politice pe care o execută DNA ne stârneşte o asemenea satisfacţie, încât există riscul ca noi, publicul neimplicat, să nu mai gândim pe termen mediu şi lung. Părem să uităm că această campanie va avea, cum e firesc, şi o curbă descendentă şi că “în spatele uşilor închise” se scriu, dacă nu s-au scris deja, scenarii pentru vremurile de după.

Altitudinea acestei operaţiuni (cât de sus a ajuns), amploarea (numărul dosarelor deschise, frecvenţa arestărilor şi trimiterilor în judecată), precum şi amplitudinea sa (perioada retroactivă pe care o acoperă, dubla componentă – locală şi naţională, laolaltă cu diversitatea domeniilor – de la fotbal la retrocedări, trecând prin mass-media şi crimă organizată) ne arată că trăim un moment istoric, a cărui importanţă este comparabilă, în anii recenţi, cu revoluţia din 1989.

Statul român şi, prin extensie, România se vor schimba radical după această campanie anticorupţie. De aceea, trebuie să o înţelegem privind-o, pe cât posibil, din afară. Şi mai trebuie să-i prognozăm, cu naivităţile aferente, principalele efecte politice, pentru ca viitorul să nu ne găsească încântaţi şi abulici.

*

Există vreun model cunoscut cu care seamănă operaţiunea DNA? Asta e întrebarea de la care a pornit acest text. Pot găsi vreun precedent pe baza căruia să schiţez o posibilă urmare? Răspunsul pe care vi-l propun este afirmativ şi, după cum veţi vedea, are nesperat de multe puncte comune cu situaţia noastră.

Mani Pulite. Mâini curate. Aţi auzit, cu siguranţă, de uriaşa investigaţie derulată în Italia anilor ’90. Am vrut să-i aflu rezultatele şi, din link în link, am descoperit o poveste de o relevanţă uimitoare pentru România de azi. Mai întâi, câteva numere, ca să puteţi compara: de-a lungul acestei campanii judiciare au fost citaţi ca suspecţi peste 5000 de cetăţeni, au fost dizolvate consiliile locale a circa 400 de oraşe şi orăşele, iar, la un moment dat, mai bine de jumătate dintre membrii Parlamentului de la Roma erau puşi sub acuzare pentru fapte de corupţie.

Mani Pulite a debutat la Milano, în februarie 1992, când judecătorul Antonio di Pietro (care avea să devină imaginea operaţiunii) a dispus arestarea lui Mario Chiesa, membru al Partidului Socialist Italian (PSI), care primise mită de la o firmă de curăţenie (sic!). Şefia partidului, însuşi fostul premier Bettino Craxi, s-a lepădat de Chiesa, iar acesta, dezamăgit, s-a apucat să spună ce ştia.

Au urmat, pe scurt, arestarea şi condamnarea a numeroase personalităţi din zona politică şi de business, ceea ce a dus, nici mai mult, nici mai puţin decât la dispariţia celor două mari partide italiene, socialiştii lui Craxi şi Democrazia Cristiana (centru-dreapta), condus de legendarul Giulio Andreotti (Il divo, pentru cinefili :) ) – de şapte ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, care se afla în fruntea guvernului inclusiv la momentul declanşării campaniei anticorupţie.

Atât de puternic a fost cutremurul din justiţie, încât a determinat sfârşitul Primei Republici italiene. De atunci încoace, istoricii şi presa se referă la sistemul politic de la Roma ca fiind A Doua Republică, catalizatorul acestei transformări structurale fiind Mani Pulite (cunoscută şi ca scandalul “Tangentopoli”, de la cuvântul tangente, care s-ar traduce prin “parandărăt”).

*

Care sunt, în această fază, primele conexiuni cu România? Faptul că operaţiunea de curăţare a clasei politice a fost realizată prin intermediul justiţiei (establishment-ul nu are cum să se primenească din imbold interior) şi nevoia unui personaj independent pe care publicul să-l poată asocia cu acest proces salutar (în cazul nostru, procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi).

Avantajul acestei comparaţii, pentru noi, este că de la apogeul Mani Pulite au trecut mai bine de 20 de ani şi, între timp, au apărut suficiente detalii privind dedesubturile şi contextul poveştii. Încerc să fiu cât mai succint.

În iulie 2012, ştiind ca mai are puţin de trăit din cauza cancerului, americanul Reginald Bartholomew – ambasador la Roma din 1993 până în 1997 – i se confesează din proprie iniţiativă lui Maurizio Molinari, corespondentul la New York al cotidianului italian de centru La Stampa (textul, aici). Bartholomew declară, printre altele, că, în 1992, predecesorul său permisese Consulatului american din Milano să menţină o legătură directă cu echipa care coordona operaţiunea Mani Pulite şi că el ar fi oprit această practică, cerând ca totul să treacă pe la Roma. Îi mai spune lui Molinari că, din dorinţa de a combate corupţia agresivă, magistraţii din Milano “violaseră sistematic dreptul la apărare al acuzaţilor, lucru inacceptabil într-o democraţie ca Italia”.

Articolul rezultat din discuţia lor apare în La Stampa din 29 august 2012, după moartea lui Bartholomew. Elementul care suscită cele mai multe dezbateri în presa italiană este afirmaţia fostului ambasador că un rol-cheie în lansarea anchetei conduse de Antonio Di Pietro l-a avut Peter Semler, consulul american la Milano. Profesionist, ziaristul publică a doua zi, 30 august 2012, un interviu cu Semler (textul, aici).

Consulul recunoaşte că s-a întâlnit cu Di Pietro, la cererea acestuia, în noiembrie 1991 (cu trei luni înainte de startul Mani Pulite!). Semler susţine că judecătorul l-ar fi anunţat că îl va aresta pe Chiesa şi că, mai mult, lui Di Pietro “îi era clar”încă de atunci că investigaţiile urmau să ducă atât la liderul socialist Craxi, cât şi la partidul rival, Democrazia Cristiana.

Campania pe această temă a ziarului La Stampa continuă în zilele următoare. În 1 septembrie 2012, fostul ministru de Externe socialist Gianni de Michelis, care fusese condamnat şi el pentru corupţie la mijlocul anilor ’90, declară că, după ce a citit interviurile cu Bartholomew şi Semler, nu mai are niciun dubiu că operaţiunea ”s-a bazat în mare parte pe arestări preventive, ca mijloc de a obţine denunţuri” (textul, aici). În 2 septembrie 2012, un alt fost ministru din Prima Republică, de data asta creştin-democratul Paolo Cirino Pomicino, pune şi el paie pe focul diplomatic, spunând că, la începutul anilor ’90, CIA primise ordin să strângă informaţii despre “Europa coruptă” şi că, după părerea sa, agenţia americană a furnizat astfel de informaţii magistraţilor din Milano care au dirijat Mani Pulite.

“Faptul că în Italia a funcţionat un sistem ilegal de finanţare a partidelor era cunoscut şi atunci, cum e cunoscut şi astăzi”, mărturiseşte fostul demnitar în materialul din La Stampa (îl găsiţi aici).

Stop. Respirăm.

*

Ce avem noi aici? Câteva piese cu care putem reconstitui un modus operandi. După căderea comunismului – nu uitaţi, Mani Pulite începe la doar câteva luni de la desfiinţarea Uniunii Sovietice! -, SUA îşi reevaluează aliaţii europeni şi purcede la intervenţii acolo unde interesele strategice îi sunt puse sub semnul întrebării.

Cu câţiva ani înainte, Bettino Craxi se ciocnise frontal cu preşedintele Ronald Reagan în afacerea Sigonella, refuzând să-i extrădeze pe teroriştii palestinieni care sechestraseră vasul Achille Lauro. Atât Craxi, cât şi celălalt “dinozaur” al politicii italiene, Andreotti, erau consideraţi prea apropiaţi – sau prea îngăduitori – faţă de interesele arabe din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Amândoi aveau să fie condamnaţi, iar partidele lor – sortite imploziei.

A fost Mani Pulite o operaţiune susţinută de CIA pentru a rade întreaga clasă politică din Peninsulă? Nu ştim. Dar, din cele de mai sus, puse cap la cap, reiese că americanii au contribuit decisiv la startul anchetei şi, ulterior – cel puţin până la instalarea, în 1993, a ambasadorului Bartholomew –, au fost în contact direct cu echipa de coordonare a magistraţilor italieni.

Care sunt asemănările cu starea de fapt din România de azi?

1. Corupţia generalizată, ca realitate intolerabilă.

2. Falimentul moral al politicienilor.

3. Finanţarea ilegală a partidelor, cu vârfuri în campaniile electorale, rezolvată prin contracte publice atribuite reţelei de clienţi.

4. Un catalizator extern: modificarea relaţiilor strategice din Europa şi din lume, odată cu anexarea Crimeei şi intervenţia Rusiei în estul Ucrainei.

Care sunt potenţialele efecte maximale ale campaniei DNA?

1. Prăbuşirea întregii clase politice româneşti, adică a celor două mari partide, PSD şi (noul) PNL.

Una dintre condiţii este ca anchetele DNA să ducă până la nivelul unu, la şefii acestor partide (ca un făcut, asta se întâmplă în ultimele zile :) ). În acest caz, din lipsă acută a alternativelor de leadership, structurile de putere centrală pot intra în colaps.

2. Impunerea unor partide şi figuri noi, aparent curate, însă docile în relaţia cu marele aliat.

(În acelaşi interviu, ambasadorul Bartholomew îşi aroga meritul de a fi “identificat” în Berlusconi şi D’Alema pe viitorii conducători italieni care s-au dovedit importanţi în protejarea intereselor americane din Mediterană. Comentatorii din Peninsulă spun despre D’Alema şi despre Gianfranco Fini, fost lider naţionalist, că au fost susţinuţi de SUA după dispariţia Primei Republici pentru că erau nişte“zoppi” (şchiopi), adică manevrabili din cauza trecutului lor.)

3. Transformarea completă a relaţiei dintre mediul politic şi mediul de afaceri din România.

Constatare: România este total nepregătită pentru o asemenea revoluţie pe toate nivelurile. În interiorul partidelor nu există eşaloane sau personalităţi capabile să preia conducerea, formaţiunile neparlamentare sunt minuscule pentru a-şi asuma guvernarea, iar cele foarte noi (precum al Monicăi Macovei) abia inhalează odorurile politicii româneşti.

E probabil că în serviciile secrete există oameni sau grupuri care s-au gândit la aceste perspective, de aceea devine interesant să vedem ce feţe noi vor apărea tot mai des la televiziunile de ştiri. De asemenea, e de aşteptat ca partidele să înceapă să curteze personalităţi de succes din business, dar şi lideri de opinie din cultură sau presă, invitându-i să ocupe poziţii eligibile sau propunându-le funcţii direct în structurile superioare.

A propos de presă: dacă e să ne luăm după precedentul italian, proprietarii de mass-media care nu vor fi condamnaţi în această campanie au undă verde să joace un rol important în “viitoarea republică” de la Bucureşti. Cu ajutorul lor vor fi “făuriţi” noii lideri, deci vom putea deduce uşor cine şi cui şi-a oferit serviciile.

*

Ziceam la început că am fost curios să aflu rezultatele în timp ale operaţiunii italienilor. Şi am dat peste un studiu numai bun al profesorului de ştiinţe politice Alberto Vannucci, de la Universitatea din Pisa, intitulat “Controversata moştenire a Mani Pulite: o analiză critică a corupţiei italiene şi a politicilor anticorupţie (îl aveţi aici, în engleză). Concluziile acestui studiu sunt o încheiere cum nu se poate mai potrivită pentru acest text şi un avertisment pentru cei îndrituiţi:

a) investigaţiile n-au avut decât un impact pe termen scurt asupra corupţiei din ţară;

b) accentul prea puternic pus pe rolul magistraţilor, cărora societatea civilă le-a delegat sarcina de a purifica întregul sistem, s-a dovedit un bumerang, pentru că:

– pe plan politic, tensiunile dintre putere şi justiţie au escaladat;

– social, s-a instaurat un adânc pesimism cu privire la integritatea elitelor şi s-a constatat o delegitimare a instituţiilor;

– economic, s-au estompat graniţele dintre piaţă şi stat, s-au înmulţit aranjamentele dintre sectorul public şi cel privat, şi s-au multiplicat conflictele de interese, cauzate de carierele politice ale antreprenorilor şi de vocaţia antreprenorială a politicienilor.

Putem face mai bine? Putem fi altfel?

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Într-un moment în care DNA culege ”standing ovation”, judecătorii și avocații descriu cum văd ei cealaltă față a justiției

”Florian Coldea stătea cu picioarele încrucișate și lungite pe masă. Pe cap avea o pălărie din aceea de cowboy, cum să v-o descriu, de stil texan, cum purta George Bush”, povestește magistratul.

Pălărie texană? Adjunctul SRI e neoconservator?, întrebăm în glumă. Magistratul se uită chiorîș la noi. Spera că sîntem oameni serioși.

Insistăm pe Coldea. Chiar așa de prezent este magul operațional al SRI în acțiunile DNA? ”Pe Coldea l-au văzut zeci de procurori și ofițeri judiciari! El apărea aproape zilnic într-unul din birourile din DNA, care îi fusese pus special la dispoziție”. Asta cînd? ”Pînă să înceapă scandalul cu Udrea, din ianuarie. Acum a mai rărit-o”.

Sîntem circumspecți și judecătorul simte. ”Dar voi, ca ziariști, cum vă explicați ritmul dosarelor DNA? Sînt, totuși, doar 70 de procurori DNA în toată țara. Nu vă e clar că unele dosare vin cu analiza SRI? În mod normal, SRI oferă informații, nu face liniile de gîndire ale urmăririi penale”, întreabă el. Am schimbat rolurile. El întreabă, noi tăcem.

Dosare congelate, semipreparate de SRI și încălzite, ca pizza la microunde, de către DNA?

Dă din mînă, adică e treaba noastră dacă nu credem.

Magistratul spune că ”Binomul DNA – SRI este o erezie juridică!”. Îi arătăm ecranul televizorului, pe care se înlănțuie chinul de la votul din Senat de ridicare a imunității pentru Șova. Vâlcov cel puțin e demn, cere vot pentru arestare. ”Nu e normal că parlamentarii vor superimunitate. Dar iar amestecați lucrurile! Nimeni nu discută nevoia luptei anticorupție! În materie de corupție, întrebare nu e de ce, ci cum”, apasă judecătorul.

E genul de om care nu are o problemă să înoate împotriva curentului general. Ne roagă doar să nu-i publicăm numele. Nu încă.

”În ciuda opiniei generale, SRI nu are atribuții legale în materie de lupt anticorupție. Nu le are precizate prin lege, iar argumentul că i le-a delegat Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu funcționează! CSAT nu face legi”, spune el.

De fapt, ce vă deranjează, domnule înalt și mîhnit judecător? ”Mă irită că societatea ajunge să elogieze uneori o atitudine milițenească”.

Și continuă: ”Iar voi, ziariștii, mai ales cei care ați scris de ani de zile despre cazurile de corupție, aveți datoria să relatați toate curentele de gîndire din justiție. Ar fi culmea să vă acuze pe voi cineva că sînteți, brusc, de partea corupților. Pentru că, în rest, de teama SRI, foarte puțini oameni din sistem sînt liberi și au curaj să vorbească”.

Un alt judecător cu funcție importantă susține că ”DNA a început să facă inovații juridice. Indiferent cît de spectaculoase par acum arestările, să vedem cum se vor decide în instanță cazurile”. Discutăm off the record despre mai multe cazuri celebre din ultima vreme. ”În România nu s-a aflat încă, dar la CEDO s-a acceptat spre judecare unele spețe. Nu înseamnă că s-a dat vreo decizie, dar cum CEDO acceptă extrem de puține cazuri, hai să vedem urmarea!”, ni se spune.

Nu doar judecătorii, ci și avocații nu se simt în largul lor. Unii dintre ei, cum e cazul lui Marius Striblea, apărătorul Elenei Udrea, atacă frontal sistemul. ”Există influențe extrajudiciare”, susține el pe televizoare. Adevărul e că nici nu mai are loc de întors. Nu i-au mai rămas la dispoziție varianta unei apărări reverențioase, de vreme ce clienta lui a împușcat pînă și pianistul. Elena Udrea a numit din start propriile cazuri drept ”dosare fabricate de Kovesi și Coldea”.

Dar oare nu are un stat obligația de a proteja libertățile fiecărui cetățean al său, inclusiv ale celor ca Udrea, care nu cred în sistemul de justiție?! Avocații acuză popularizarea ideii primitive că apărătorii marilor inculpați ar fi, de fapt, ”avocații corupției”. Asta în condițiile în care orice om are dreptul la cea mai bună apărare.

Există, inclusiv în DNA, un curent de gîndire care dezaprobă acțiunile în forță. Nu că ar ține cu marii corupți ci, tocmai, pentru că le consideră încărcate de riscul ca marii corupți să scape în procesele pe fond. Toată lumea știe cît s-a furat, problema e să dovedești convingător, nu să bagi mizeria spaimei în oameni. O fi telegenic, dar nu e și eficient, cred unii procurori.

”Cazul Gala Bute e cel mai bun exemplu de forțaj. Acest dosar nu fusese pregătit ca un spectacol”, spune un om din sediul de cristal din Știrbei Vodă. Informația este confirmată de altă sursă de încredere, pe care Gazeta a mai folosit-o, și care s-a arătat mirată ”de adăugirea unor capete de acuzare”. Unele voci descriu chiar tablouri suprarealiste, în care ”Kovesi țipă în birou cînd un dosar nu merge așa cum crede ea că e bine”.

”Din cauza responsabilității și a presiunii, e adevărat, enorme, șefa DNA Laura Kovesi  alterenează stările de spirit cu o viteză care o face greu de anticipat de către colaboratori. Cînd e optimistă și calmă, cînd e apăsată și tună! La interval de cîteva minute, devine un alt om”
Sursă a Gazetei

În Gala Bute, și acum e senzația ziariștilor, nu relatarea unei surse, pare că cineva experimentat folosește brandul pentru a grupa în jurul pivotului de notorietate mai multe acuze împotriva Elenei Udrea. Uite cum la abuzul în serviciu s-au adăugat acuzațiile de luare de mită! Nu doar cele care aveau legătură cu banii plimbați spre Rudel Obreja. Ci și altele.

Probabil că nu DNA, ci SRI e specializat în genul acesta de gîndire strategică.

Faci un sondaj de opinie. Sesizezi notorietateaa faptelor din Gala Bute. Nivelul de credibilitate al mărcii ”nereguli în Gala Bute” este ridicat. Și atunci te folosești de asta ca s-o îngropi pe Udrea pe care tu, DNA, SRI, patrioții, elfii și calul alb al lui Gandalf, o consideră unul dintre capetele mafiei dincolo de cer și de partide.

De altfel, am revenit la fapte, informații ale ziarului susțin că dosarul Gala Bute va fi trimis curînd în instanță. Dacă nu poate fi încheiată suficient de repede, partea cu postacii plătiți din banii de șpagă va fi disjunsă în alt dosar.

Revenim la planul general. Întrebarea eternă a unei nații crescute cu mitul firmanului: ambasada SUA ce zice? Știe foarte bine. ”Ambasada SUA are un proiect care i-a condus pe teren, în România reală. Au văzut la tribunalele din provincie, au discutat cu mulți oameni din justiție, cunosc starea reală a lucrurilor”, spune o voce din zona ONG-urilor.

Teoretic, nu-i încîntă duetul DNA-SRI. Dar, de fapt, l-au trimis pe șeful FBI la București, să contrasemneze simbolic rămînerea lui Coldea în funcția de Wyatt Earp. Îl întrebăm pe judecător dacă americanii știu că adjunctul șefului SRI se poartă texan? Magistratul ne conduce afară. Cînd închide ușa, pare că o face de două ori. Sîntem tabloidali fără speranță!

Dar, dacă vă simțiți atît de oropsiți în profesie, de ce nu spuneți nimic public?, îi zicem unui alt avocat. Tipul rîde precum Marin Moraru în Tache, Ianche și Cadîr. ”Cîți clienți credeți că mi-ar mai deschide ușa prăvăliei dacă s-ar afla că sînt ostil sistemului?”.

Ultima oră la televiziuni. Prin votul colegilor săi, Șova scapă de arestare. Hai că nu se lasă nici Sauron! Pesedistul le strînge mîna om cu om celor din echipă, ca la Premiile Oscar.

Vai de cei care locuiesc Pămîntul de Mijloc!

Analistul Emil Hurezeanu a reflectat la Digi24 pe tema „spectacolului justițiarist”, întrebându-se dacă o Românie profund înrăită și nemulțumită de ea însăși nu se transformă cumva în veriga slabă a flancului estic euroatlantic. Jurnalistul a amintit că mai sunt trei ani până la împlinirea unui secol de la Marea Unire și a atras atenția asupra degradării și dezinteresului care există față de monumentele ostașilor români căzuți la datorie, ceea ce contrastează cu atitudinea vecinilor unguri.

„Eu sunt împotriva spectacolului justițiarist”, a ținut să precizeze jurnalistul, care a pledat pentru reducerea „frecvenței cătușelor pe ecranele democrației”.

„Mi se pare în continuare că este adesea umilitor să transformi actul de justiție dintr-un act de reparație morală, cu semne de calificare judiciară, într-unul de umilire sau de histrionism care are de-a face cu impresionarea trivială a vulgului în preajma eșafodului sau a execuțiilor publice. Știm din Evul Mediu că majoritatea publicului cădea într-un fel de delir, de veselie, cu manifestări de maximă jovialitate în preajma execuțiilor. Știm, de la Revoluția franceză: călăii se transformă în victime și că rezultatul, la Thermidor, este apariția lui Napoleon; știm, după Republica procurorilor, că în Italia au dispărut partidele, au fost 70 de cazuri de sinucideri (….) Sunt adeptul aplicării unei paradigme a sistemului de coordonate”, a explicat Emil Hurezeanu la Digi24.

În opinia jurnalistului, România „este o țară gripată” din foarte multe puncte de vedere. „Ar trebui să existe niște cutume care să ne oblige la mai multă eficiență a progresului. Progresul moral și judiciar nu se pot transforma în niște motoare care funcționează de amorul artei. (…)”, spune jurnalistul.

În legătură cu foștii președinți, cu foștii miniștri care sunt chemați la Parchet, la DNA etc., Emil Hurezeanu spune că statul are nevoie și el de o pedagogie internă, de o restructurare, nu de o destructurare permanentă. „N-aș accepta ca un fost președinte să fie umilit”, a menționat Emil Hurezeanu, notând că francezii, germanii reușesc să-și mumifice idolii cetății și să-i suspende din viața publică în loc să-i întemnițeze.

Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire, a arătat Emil Hurezeanu.

În opinia analistului, trebuie să dispară frica și trebuie să existe o amortizare a actului justițiarist. „Suntem într-un moment de balanță foarte sensibilă între efectele principale, care încă nu și-au atins ținta, și efectele secundare, care parcă blochează toate celelalte energii din jurul vectorului principal”, spune Emil Hurezeanu.

În aceste condiții, atrage atenția jurnalistul, ne putem întreba dacă nu cumva România, continându-și această încetinire lentă, autocontrolată, în numele unor idei foarte binevenite, dar cu efecte paralizante, nu se transformă – prin garda pe care o ține mult prea multă vreme jos – într-o verigă slabă a frontului euroatlantic. „Cu 300 de soldați ici-colea, britanici, cu fregate canadiene, cu soldați americani și cu interviuri de îmbărbătare ale unor foști diplomați americani nu progresăm mai mult decât e cazul!”, atenționează Emil Hurezeanu.

În plus, spune el, trebuie să fim și o țară mulțumită cu ea însăși, cu democrația ei. Reunificată. Mai sunt trei ani până la Marele Centenar. Văd că ungurii scot ediții complete din clasici care vorbesc în sus, în jos, despre Transilvania veche, despre Transilvania nouă, au toate monumentele Imperiului în soare, frecate, lustruite. Noi din 5.000 de monumente împrăștiate prin țară în cinstea bieților noștri ostași, morți la Mărășești….Mergeți la Mărășești! Un dezastru! O ladă de gunoi! Vedeți monumentele de pe Valea Oltului, Valea Jiului, pe unde au murit soldați – fără pușcă, căzută piatra de pe monumente!”, atrage atenția jurnalistul.

„Aici, asta e problema. Ești o țară puternică, vrei să faci ceva cu tine? Nu? A! Vrei să termini cu actul de justiție! Sănătate și succes! Dar n-ajunge! Fără să avem ceva împotriva actului de justiție! Dar dați-ne voie, într-o societate pluralistă și democratică, să discutăm și despre alte lucruri! Suntem cumva obsedați de corurile unanimiste ale dreptății cu orice preț? Într-o democrație există și avocați, și critici. Putem vorbi despre fațede ale unui fenomen principial și principal pozitiv!”, a conchis Emil Hurezeanu.

 

Nota noastra:

Dan Tapalaga a scris un fel de replica la ideile lui Hurezeanu: Cum a ajuns Romania paralizata de procurori. Cateva observatii la iesirile lui Emil Hurezeanu

In esenta, ideea editorialistului Hotnews este ca raul coruptiei este atat de mare incat ceea ce este criticat sub numele de “spectacol al justitiei” este, in realitate, doar un mecanism aflat inca la inceput si deplin justificabil. Exista, “in principiu”, posibilitatea abuzului, insa prioritatea numarul 1 este sa-i “ardem” pe corupti, cat mai dur, cat mai repede. Practic, Tapalaga ne spune, ca orice bolsevic, ca scopul scuza mijloacele si ca pentru a face omleta trebuie sa spargi oua. Problema este ca acest raspuns nu este unul dat obiectiilor aduse de Hurezeanu, care spune un lucru simplu: Romania este un stat debil si o societate precara daca se va baza doar pe “spectacolul justitiar” asigurat de DNA (featuring SRI – sau invers). Pentru ca, in cele din urma, in discutiile legate de statutul tarii noastre in lagarul euro-atlantic, se pune accentul doar pe “lupta anticoruptiei”. Alte preocupari, alte valorizari, alte agende nu se vad puse la lucru. Nu avem nici o agenda si o asteptare legata de ridicarea statutului nostru economic, nici una legata de imbunatatirea statutului social, nici una legata de starea de spirit generala a societatii (patriotism, incredere in institutii – altele decat cele de “forta”). La aceasta obiectie nu i s-a raspuns lui Hurezeanu – si nici nu prea are ce sa i se raspunda.

Reducerea importantei statutului tarii noastre in lagarul euro-atlantic la chestiunea coruptiei este avantajoasa pentru metropola: pe de o parte, asigura perpetuarea unui statut inferior de semi-colonie sau de colonie periferica a tarii noastre, aflata inca la stadiul de nespalat estic ce este tras de urechi prin MCV de Comisia Europeana si de ambasadele abonate la rolul de pedagogi scortosi SUA, Olanda, Marea Britanie; de cealalta parte, asigura controlul vietii politice si sociale la nivel de ierarhii prin intarirea institutiilor de forta, subordonate direct metropolei. In ceea ce priveste acest ultim aspect, el mai prezinta un avantaj: singurele investitii pe care le face metropola in colonie vor fi cele destinate intaririi acestor institutii de forta. E convenabil, deoarece astfel este asigurat un grad maxim de control al tarii respective cu minim de investitii.

Problema noastra este ca aceasta unica parghie nu intareste, in realitate, NIMIC in si pentru Romania. Statul este mult mai complex decat institutia DNA si SRI. Societatea se reproduce prin alte mijloace decat arestarile coruptilor. Or vedem limpede ca in Romania nu se misca nimic la nivelul intaririi reale a statului – inclusiv a statului social, si a incurajarii, recuperarii si formarii de practici sociale care sa asigure o solidaritate, o coeziune mai mare la nivel de societate. Mai pe scurt: nimeni nu lupta pana la moarte pentru dreptul de a baga la puscarie pe Udrea/Sova/oricine altcineva; lupti pana la moarte pentru ca ai un atasament solid pentru familia, comunitatea si tara ta.

Dincolo de aceste aspecte, exista un anume secret al lui Polichinelle pe care toti deontologii si anticoruptii il eludeaza sistematic. Anume: nicio fapta de coruptie semnificativa din Romania nu ar fi fost posibila fara complicitatea ACTIVA a SRI. Marile jafuri din bugetul, companiile si infrastructura Romaniei au fost facute doar partial de politicieni si oameni de “afaceri” de genul Cocos. Aceste mari jafuri contin si o dimensiune “intelligence”: anume, informatii si influenta strategica despre asset-urile economiei nationale care puteau fi praduite, precupetite, vandute cu comision; informatii si filiere strategice prin care se puneau la cale marile contracte si marile comisioane. Aceasta dimensiune “intelligence”, care nu are cum sa nu fi existat in Romania – tocmai din cauza amplorii fenomenului coruptiei, este ocultata in actuala cruciada anticoruptie. Este, de fapt, o alta consecinta a dependentei sistemului procuroristic de dosarele furnizate de SRI si o posibila explicatie pentru caracterul precar al unor cazuri ajunse in instanta. E ca si cum se ocolesc sistematic cazurile si probele consistente si se livreaza doar acele cazuri si acele probe indirecte, trase de par, lipite din bucati, ca atunci cand vrei sa infunzi pe cineva menajand fostul anturaj. De altfel, acelasi Hurezeanu sugera ca lupta anticoruptie nu merge pana la capat in devoalara mecanismelor coruptiei din Romania: Emil Hurezeanu: Să nu-mi spuneți că e o coincidență! Cine i-a protejat pe toți acești oameni în atâția ani?

„Degeaba îi trimiți la plimbare, dacă matricea rămâne cu aceiași germeni, aceleași eczeme, aceleași exemplare. Ajunge să-l pui acolo și, mai mult sau mai puțin vulnerabili, – că toți suntem români mai mulți sau mai puțin cinstiți, vorba lui Caragiale – rezultatul va fi același. Dar ne putem întreba: cine a acoperit funcționarea ani de zile? Nu cred că doar politicienii. Cred că politicienii au profitat. Toți politicienii, chiar și cei mai buni dintre ei sau în orice caz, cei care aveau reputația – vorbim de ultimii 10 ani, sub comanda dlui Băsescu și a guvernelor sale, acești oameni aveau reputația că nu seamănă cu ceilalți când e vorba de corupție, când e vorba de combaterea corupției. S-a-ntâmplat ceva cu termostatul și cu intensitatea în care lucruri cunoscute erau păstrate și ținute pe linii de manevră. Păstrate la depou, în sipete, în fișete, în seifuri. Acum, dintr-odată, vin toate celelalte. Eu cred că există o formă de complicitate și în infrastructura statului și dincolo de justiția necesară, oricât de supradozată ar putea să pară, poate ar trebui să aflăm și care au fost cauzele acestor amânări”, a opinat Emil Hurezeanu.

Am văzut că dna Kovesi are niște explicații, sunt și alte explicații, le putem lua în considerare, dar așa ne lămurim. Dincolo de șocul ‘prea mult, prea dintr-odată’, în ce măsură a existat o complicitate? Poate n-a existat!

Să nu-mi spuneți că e o coincidență sau o fatalitate faptul că procurorul general al României a tras în revoluționari în 89, că șeful Integrității e în închisoare după un furt bănuit de 75 de milioane și șefa Procuraturii antimafia e de mai multă vreme într-o celulă! Asta e o coincidență și-o fatalitate? Nu! Acești oameni s-au bucurat de protecție și de înțelegere și de amânarea rezolvării cazurilor lor, în mod evident!”, a conchis jurnalistul.

Din nou, nici la aceasta observatie editorialistii Hotnews nu au raspuns, pentru ca nici nu vor sa raspunda la asa ceva. Anticoruptia este doar un spectacol si in acest sens, al unui fenomen care merge doar pe aparente, doar pe ce se vede, fara sa actioneze real asupra substratului mai putin vizibil, care tine de putere, nu de cultura sau practici sociale (de ADN-ul romanilor, cum zice CTP, ocrotind, astfel, sistemul de putere). Ceea ce inseamna ca efectele sale sunt nule inclusiv la nivelul direct al perpetuarii fenomenului. De indata ce morisca DNA-SRI se va opri, din cauze geopolitice, vom asista la revenirea la aceleasi metehne, chiar mai rapace, pentru ca, intre timp, oamenii din servicii si procuratura vor avea o putere mult mai mare, deci o posibilitate de a face abuzuri pe masura. Pentru ca, asa cum mai spus, cauza coruptiei este puterea. De altfel, asa cum o arata analiza lui Mircea Cosea de mai jos, DNA nu e realmente interesat de starpirea apucaturilor corupte din socialul romanesc. 

In fine, un alt caz absolut ilustrativ pentru genul de tratare manipulatorie, partiala, nesincera a temei anticoruptiei este cazul lui Horia Georgescu, fostul sef al ANI – insasi Integritatea in persoana, cum ar veni. ANI a fost laudata insistent in rapoartele MCV ale Comisiei Europene si Ambasadele SUA, Olanda s.a. l-au sustinut, inclusiv la modul cel mai direct, pe Horia Georgescu in calitate de pilon al luptei anticoruptiei. Care este paradoxul acestui caz? Un corupt a condus o institutie anticorupta care, conform gardienilor mentionati, a fost extrem de eficienta. Este clar ca, daca ar fi somate sa dea raspuns pentru modul in care au evaluat ANI, atat Comisia cat si Ambasada SUA se vor prevala de faptul ca raportarea lor s-a axat pe rezultatele institutiei, nu pe meritele unei persoane. Dar, daca o institutie a statului este atat de eficienta chiar si in conditiile in care e condusa de o persoana corupta, atunci care mai e rostul luptei anticoruptie? 

Îmi cer scuze pentru că am susținut în spațiul public ideea conform căreia ofensiva DNA duce și la o reformare a economiei românești. Am spus că prin efortul de eliminare a corupției și a clientelismului politic economia va avea șansa să finalizeze reformele începute după 1990 prin care s-ar fi putut crea o reală și funcțională economie de piață în care cultura contractuală ar fi eliminat cultura clientelară. Am afirmat că este bun și de admirat efortul DNA deși m-am arătat îngrijorat de faptul că rolul de reformator revine procuraturii și nu clasei politice, sugerând necesitatrea urgentă ca aceasta din urmă să consolideze, măcar în ceasul al doisprezecelea, curățirea mediului economic cu o legislație aptă de a elimina definitiv posibilitatea de regenerare a factorilor perturbatori corupționali.

Am avut o abordare incorectă și o analiză greșită.

Nu mai pot susține ideea reformării economiei prin DNA.

Iată de ce spun că am greșit și nu mai pot susține această idee:

  1. Scoaterea de sub urmărire penală a domnilor Claudiu Florică și Dinu Pescariu mă determină să cred că scopul DNA nu este curățirea mediului economic ci doar ” reușita” unor anchete menite să dea aureolă justiciară unor rapoarte de activitate. ” Curățirea” celor doi doar cu prețul ” primului denunț” și relansarea lor dotați cu averile lor neconfiscate în mediul economic arată cu claritate că DNA nu este interesată de asanarea economiei. Reintroducerea virusului în organismul economic pare a nu interesa atâta timp cât, din punctul de vedre al DNA, păcatul recunoscut este iertat. Numai că păcatul domnilor mai sus citați nu este unul oarecare, ci subminarea economiei prin fraudarea conștientă a bugetului național și a priorităților naționale investiționale. Atentatul la banul și interesul public al românilor nu poate fi iertat de nimeni, nici chiar de justițiarul DNA. Denunțul nu ne ține de foame nouă, celor care am fost furați.
  2. Dacă acțiunile DNA ar fi dus într-adevăr la asanarea și reformarea economiei atunci ar fi trebuit îmbinat entuziasmul justițiar cu un minim calcul economic în sensul evaluării pierderilor economice pe care le implică măsurile luate. DNA se pare că nu vede că în spatele unui proprietar sau administrator corupt de firme se află mii sau sute de mii de locuri de muncă. Ce vină au salariații dacă boss-ul este corupt ? Este justificată pierderea locurilor de muncă pentrucă respectivul inculpat este evazionist sau practică instrumentul comisionului pentru obținerea contractelor ? Suspendarea licenței Regiotrans este un exemplu concludent. Dacă am prelua comparația DNA cu Vlad Țepeș atunci ar trebui să atragem atenția că Domnitorul a folosit arbori pentru țepe dar a avut grije să nu-și despădurească țara. Fără falsă modestie trebuie să amintesc că sunt primul care am cerut DNA-ului să aibă în vedere efectele perverse în plan economic al anchetelor sale, propunând inființarea unei autorități sub control parlamentar care să asigure monitorizarea funcționării firmelor în cauză cu scopul protejării locurilor de muncă și recuperării sumelor datorate bugetului. Am lansat oferta publică tuturor parlamentarilor de a mă sprijini pentru lansarea unui proiect de lege în acest scop. Nu mi-a răspuns nimeni.
  3. Dacă asanarea economiei ar fi fost scop central, atunci DNA s-ar fi preocupat de asigurarea cadrului legal și instituțional de recuperare a prejudiciilor. Cu foarte mici excepții ( discutabile din punct de vedere metodologic) recuperările au fost doar virtuale. Colaborarea cu Ministerul Finanțelor în înființarea unei entități instituționale de recuperare nu este vizibilă deși ni se povesteste despre o preconizată colaborare cu instituțiile similare franceze.

Am greșit în analiză dar sper ca viitorul să mă disculpe de această greșeală prin modul cum va acționa de acum înainte DNA, dar nu numai ea. Multe din corecțiile în plan  economic a acestei necesare și binevenite ” curățenii” pe care o face DNA trebuie să vină din partea parlamentului ca și a guvernării.

25/martie/2015

Cum s-a ajuns în stalinism de nu îndrăznea nimeni nici măcar în gînd, d-apoi în public să cîrtească împotriva Binomului Partid-Securitate? Foarte simplu. Lupta de clasă era un pretext pentru un dușman sau pentru un tip care rîvnea la nevastă-ta să te trimită la pușcărie denunțîndu-te că ești împotriva regimului de democrație-populară. Cum s-a ajuns azi că puțini jurnaliști mai îndrăznesc să observe folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli între găștile mafiote din România? Foarte simplu. Cînd nu sunt ofițeri acoperiți ai SRI, așa cum pe vremuri unii erau colaboratori ai Securității, jurnaliștii lucrează la ziare și televiziuni ai căror patroni sunt șantajați cu dosare de corupție de Binomul SRI-DNA.

Doar printr-o astfel de realitate pot să-mi explic tăcerea presei noastre în fața unuia dintre marile abuzuri ale Binomului SRI-DNA:

Clasarea acuzațiilor de dare de mită și cumpărare de influență în cazurile Dinu Pescariu, Claudiu Florică şi Dragoş Stan.

Potrivit articolului 315, Noul Cod de Procedură Penală,

”1)Clasarea se dispune cînd:

a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condţtiile de fond şi forma esenţiale ale sesizării ori există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)

b)nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau această nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).”

Articolul 16, aliniatul 1 se referă la cazurile în care ”Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauza justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătura răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.”

Dintre toate cauzele, găsite de DNA pentru a justifica scoaterea celor trei de sub urmărire penală, cea invocată de litera d. cred că a fost folosită de DNA pentru a justifica scoaterea de sub urmărire penală a celor trei.

Să fie vorba de aliniatul 2 al articolului 21 din Noul Cod Penal, care consideră justificată ”fapta prevazută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impusă de autoritatea competentă, în forma prevazută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală”? Dacă da, înseamnă că cei trei sunt ofițeri acoperiți ai SRI și au avut obligația de jefui statul român în numele SRI?

Cu ceva timp în urmă, abordînd Afacerea Microsoft ca fenomen social-politic din care trebuie să extragem concluzii și soluții pentru sănătatea nației, remarcam două note evidente ale Afacerii:

1. Uriașele proporții în timp și spațiu.

2. Rolul decisiv jucat în această Afacere de Claudiu Florică, inițitatorul Grupului Infracțional organizat, și cel care a trecut afacerea pe sub trei guverne și ar fi dus-o și pe sub al patrulea – al lui Victor Ponta – dacă premierul nu se prindea de șmecheria cu închiriatul unor licențe care puteau fi cumpărate.

Despre amploarea Afacerii, una dintre cele mai spectaculoase din Istoria României, depășind Afacerea Strousberg sau Afacerea Skoda, scriam în Evenimentul zilei din 5 martie 2015:

„O afacere de corupție a avut complicitatea mai mult sau mai conștientă a trei guverne, trei premieri – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc – și a cel puțin zece miniștri. Pentru închirierea – atenție, nu cumpărarea! – licențelor Microsoft, statul român a dat 105 milioane de dolari şi 110 de milioane de euro, la preţuri duble faţă de cele ale pieţei. În 2013, statul român a făcut ceea ce trebuia să facă în 2003: a cumpărat licențele Microsoft. A mai dat 33 de milioane de dolari. Digi tv, care publica anul trecut o sinteză a afacerii, precizează că varianta de program din 2013 putea fi cumpărată la un preț de patru ori mai mic în 2003.

Nu e vorba de o risipă din prostie. E vorba de o afacere de corupție, din care s-au hrănit campanii electorale, s-au făcut averi peste noapte, s-au dus vieți de lux.”

Despre Claudiu Florică scriam că el întruchipează în istoria României  – și nu numai – tipul perfect al mafiotului. El inițiază Afacerea, el făurește Grupul infracțional organizat, el creează Rețeaua care impune fiecăruia dintre cele trei guverne, din 2003 pînă azi, contractele păgubitoare, el mituiește demnitari, politicieni.

Îi stau alături alți trei mafioți: Dinu Pescariu și Dragoș Stan.

Pentru a fi Mafiot de tip italian, el ar fi trebuit să comande asasinate.

Fiind Mafiot de tip românesc, comandă mituiri.

Ei bine, un Comunicat al DNA de marți, 24 martie 2015, ne anunță că gangsterul Claudiu Florică a scăpat de acuzații. Ca și un alt gangster, Dinu Pescariu, Claudiu Florică e liber. Liber să cheltuiască zecile de milioane de euro furate de la stat prin Afacerea Microsoft.

Dovedind încă o dată că Binomul SRI-DNA sfidează opinia publică, socotind că deținătorul cătușelor poate face orice, cu excepția anunțului, opiniei publice nu i s-a justificat măsura. Se poate crede orice.

Se poate crede că Claudiu Florică e un asset al SRI cu misiunea de provocator.

Se poate crede că Claudiu Florică a mituit-o pe Codruța Kovesi.

Se poate crede orice, mai ales cînd lipsește minima transparență.

Ofițerii acoperiți ai Binomului SRI-DNA din presă și-au întrerupt lucrul la ridicarea statuii Primei Doamne din Istoria României de la Cuza încoace, s-au grăbit să sară în apărarea Binomului, aducînd drept argument articolul 290 din Codul Penal care prevede că„mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la asta”.

Robert Turcescu a demonstrat că acest Comunicat îl contrazice pe cel din 26 septembrie 2014, tot al DNA, în care se anunță că procurorii s-au sesizat din oficiu, pornind de la o sesizare a Corpului de control al premierului. Într-adevăr, din cîte ne amintim, Claudiu Florică și Dinu Pescariu au fost convocați la DNA după declanșarea urmăririi penale.

În aceste condiții, se pune întrebarea:

De ce a fost scutit de orice acuzație Claudiu Florică?

Răspunsul trimite la un alt denunțător de serviciu:

Ovidiu Tender.

Infractorul a scris ceea ce i-au zis procurorii pentru a o putea înfunda pe Elena Udrea.

Afacerea Microsoft s-a dezumflat.

Dintr-o Afacere care viza trei guverne, ea s-a redus la Elena Udrea.

Dar nu numai atît.

Incalificabila scutire de orice vină a lui Claudiu Florică ne avertizează asupra concepții stranii a Binomului SRI-DNA privind lupta împotriva corupției.

Corupția e un fenonem complex din punct de vedere social.

E un fenomen complex și din punct de vedere juridic.

Afacerea Microsoft n-ar fi existat, și statul român ar fi fost scutit de jaful Grupului Infracțional organizat, dacă n-ar fi fost Claudiu Florică și ceilalți doi mafioți.

Claudiu Florică e doar unul dintre mafioții care s-au îmbogățit fie exploatînd slăbiciunile politicienilor, fie punîndu-se în slujba acestor slăbiciuni.

Jaful național a fost și este nu numai rodul politicienilor corupți. E și rodul, dacă nu mai ales rodul, mafioților travestiți în oameni de afaceri.

Acești mafioți care, spre deosebire de politicieni, nu dau seamă opiniei publice, au creat în jurul tuturor ministerelor rețele temeinice, prin care sunt mituiți funcționari și demnitari, prin care banii sunt rostogoliți în conturi din bănci străine.

Fără Claudiu Florică, fără Dinu Pescariu, fără Dragoș Stan, Afacerea Microsoft n-ar fi existat.

În această Afacere, politicieni precum Daniel Funeriu și Ecaterina Andronescu, au fost implicați fără s-o știe de Rețeaua Mafiotă inițiată și condusă de Claudiu Florică.

Iată însă că Binomul SRI-DNA a născut și acest paradox:

Daniel Funeriu rămîne mai departe acuzat de abuz în serviciu, deși el n-a luat nici un leu măcar, iar Claudiu Florică, dirijorul Rețelei Mafiote, beneficiar al milioane de euro e scos de sub acuzare și, culmea!, rămîne și cu milioanele.

Sancţionarea corupţiei de către Justiţie nu poate exclude însă creierele unor afaceri, precum Claudiu Florică, în Afacerea Microsoft.

Aşadar, în Afacerea Microsoft singurii care vor plăti sînt politicienii.

Scandalosul caz Claudiu Florică se vrea un semnal dat de Binomul SRI-DNA.

Dacă un mafiot  denunță un politician împreună cu care a comis o ilegalitate, mafiotul e absolvit din start de orice vină.

N-are importanță că mafiotul a pus totul la cale.

N-are importanță că mafiotul rămîne cu banii furați de la stat.

N-are importanță că toți mafioții din țara asta au găsit un mijoc de a fura, de a jefui, de a se îmbogăți:

Să denunțe la DNA pe politicieni și nu pe orice politician, ci pe cei cărora le-a pus gînd rău Binomul SRI-DNA.

Asaltul DNA din ultimul timp își dezvăluie ticăloșia.

Nu e vorba de lupta împotriva corupției.

E vorba de răfuiala politico-mafiotă între grupuri de putere pentru obținerea sau păstrarea controlului asupra bogăției naționale.

Purtată pe braţe ca o zeiţă a dreptăţii chiar de preşedinte, de ambasade şi de agenţii sub acoperire din presă, DNA şi-a luat nasul la purtare şi vrea să fie acum recunoscută ca Putere judecătorească, alături de celelalte două: cea legislativă (Parlamentul) şi cea executivă (Guvernul). Dorinţă ilegală şi total neconstituţională!

Şi asta pentru că toţi procurorii fac parte din ceea ce se numeşte autoritate publică, subordonată ministrului Justiţiei. Puterea judecătorească recunoscută de Constituţie este formată doar din judecătorii înregistraţi la instanţele de judecată, de la Judecătorii pînă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atît şi nimic mai mult! Orice extindere a acestui cadru reprezintă un abuz şi încălcarea Constituţiei. Primul care trebuia să se ferească de astfel de afirmaţii populiste, cum că decizia Parlamentului de a vota pentru arestarea unui deputat sau senator ar fi un atac la adresa Justiţiei, este preşedintele, el putînd contabiliza în acest fel o primă încălcare a Constituţiei, ceea ce, după cum se ştie, poate să ducă la suspendare! Cum poate fi un atac la Justiţie o acţiune a Parlamentului care este prevăzută în Constituţie? Ca să nu mai spunem că tot în Constituţie se prevede nulitatea votului imperativ!

Să lămurim însă această chestiune care pare pentru unii o adevărată piatră filosofală, deşi lucrurile sînt cum nu se poate de simple. Aproape nici unul dintre toţi juriştii şi gazetarii de investigaţie care se perindă pe ecranele televiziunilor nu a sesizat acest aspect extrem de grav care subminează statul de drept şi chiar democraţia din România.

Demonstraţia este dată chiar de către procurorii DNA, conduşi de Laura Codruţa Kovesi. În dosarul Microsoft, aceştia şi-au permis cu de la sine putere să scoată de sub urmărirea penală patru persoane, numite generic Lotul Pescariu, asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracţiuni grave. Aşa cum rezultă din comunicatele oficiale din partea DNA, cei patru au fost scoşi de sub urmărirea penală nu pentru că din cercetare ar fi rezultat neimplicarea lor în comiterea infracţiunilor, ci pentru că, spun ei, aşa prevăde noul Cod Penal.

Mulţi comentatori au pus botul, cum se zice, şi repetă această enormitate ori de cîte ori se deschide acest subiect, constatînd, pe bună dreptate, că, dacă lucrurile ar sta în acest fel, orice infractor, după comiterea unei infracţiuni, îl „toarnă” pe complice şi, nu numai că ar scăpa nepedepsit, dar ar rămîne şi cu banii rezultaţi din infracţiune! Ei, cum spune cronicarul, aiasta nu se poate, căci atunci toată filosofia dreptului pe care este construit orice sistem de justiţie ar fi pulverizată!

Prima problemă eludată este prevederea art. 126, al. 1 din Constituţie, conform căreia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Cu alte cuvinte, în cazul comiterii unei infracţiuni, numai judecătorii sînt cei care fac ceea ce se numeşte Actul de justiţie! Ca să nu fie nici un echivoc, Constituţia mai face două precizări clare:

– art. 124: „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”

– art. 132: „Procurorii îşi desfăşoară activitatea… sub autoritatea ministrului Justiţiei”.

Dincolo de aceste prevederi, orice forţare a textului constituţional este un abuz menit să aducă atingere actului de justiţie, oricare ar fi bunele intenţii ale celui care ar vrea să-l includă pe procuror în Puterea judecătorească! Confuzia vine de la faptul că acţiunile DNA-ului, cu ajutorul agenţilor acoperiţi din presă, au creat în opinia publică ideea că procurorii Laurei Codruţa Kovesi fac dreptate pentru că-i arestează pe politicieni, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie care ne obligă să-i considerăm nevinovaţi pînă cînd UN JUDECĂTOR îi condamnă prin hotărîre judecătorească definitivă!

Dacă am asimilat aceste articole din Constituţie, putem să revenim la procurorii DNA, care, deşi au constatat că sînt indicii şi probe temeinice că Lotul Dinu Pescariu a comis infracţiunile din dosarul Microsoft, au dat NUP celor patru, ceea ce înseamnă că AU DAT DEJA SENTINŢE JUDECĂTOREŞTI, ceea ce nu s-a mai întîlnit nicăieri pe pămînt! Oricît ar fi de lăudaţi, procurorii nu fac altceva decît SĂ ANCHETEZE un dosar, nicidecum să dea sentinţe, acest privilegiu revenind exclusiv judecătorului! Singurul lucru care este prevăzut în atribuţiile procurorului este să facă propuneri CĂTRE INSTANŢĂ şi numai aceasta poate să decidă arestarea, condamnarea sau achitarea unui inculpat!

Cu alte cuvinte, cînd procurorii i-au convins pe inculpaţii din Lotul Dinu Pescariu să-şi recunoască faptele şi să dezvăluie numele tuturor celor implicaţi, singurul lucru legal pe care-l puteau face era să încheie Rechizitoriul şi să-i trimită pe toţi în judecată, solicitînd instanţei aplicarea reducerii pedepsei sau chiar exonerarea de responsabilitate penală! Instanţa este cea care decide dacă sînt întrunite condiţiile şi numai aceasta poate să hotărască prin sentinţă asupra condamnării sau achitării acestora!

Şi lucrurile nu se opresc aici. În procese de acest fel, se pune şi problema prejudiciului provocat de cei care au comis infracţiunile respective. Tot prin sentinţă judecătorească se dispune şi modul în care acesta va fi recuperat. El nu poate să dispară doar pentru că procurorul este mulţumit de turnătoriile unui infractor, căci atunci se pune problema dacă nu cumva NUP-ul decis de el are în spate şi alte interese sau înţelegeri ce pot uşor să îmbrace haina penală pentru procuror! Vă daţi seama ce se întîmplă dacă cel care a luat NUP-ul va declara peste un timp că i-a dat nu ştiu ce sumă procurorului pentru a-l scăpa de puşcărie prin acel NUP? Cu alte cuvinte, chiar pentru protecţia procurorului, o astfel de decizie trebuie lăsată în seama instanţelor judecătoreşti!

Mai apare o întrebare fundamentală: ce se întîmplă cu acest prejudiciu la sfîrşitul procesului, cînd instanţa va constata o valoare care include şi suma de care au fost iertaţi cei scoşi de procurori prin acel NUP ilegal? Poate el să fie recuperat doar de la cei care au rămas să fie condamnaţi? Evident că nu, întrucît, după cum ştiu bine specialiştii în drept, răspunderea penală este individuală, deci nu poate fi condamnată o persoană pentru faptele comise de altcineva! Or, recuperarea prejudiciului face parte din dispozitivul sentinţei judecătoreşti, care nu poate să-i pună în cîrcă unui condamnat un prejudiciu care a fost dovedit că a fost produs de o altă persoană!

În aceste condiţii, este dispus procurorul care a dat NUP Lotului Dinu Pescariu să răspundă pentru că i-a scăpat de pedeapsă pe cei despre care ştia că au comis o infracţiune? Căci el are dreptul să-i scoată de sub urmărirea penală doar pe cei despre care are indicii că nu au legătură cu o infracţiune, nicidecum pe cei despre chiar el a constatat că există suspiciuni rezonabile că au comis acele infracţiuni! Este procurorul dispus să acopere din banii şi averea familiei sale prejudiciul cu care au plecat acasă suspecţii scăpaţi de el prin acel NUP? Dacă îşi asumă astfel de riscuri, e treaba lui, numai că NUP-ul dat numai de dragul de a fi şi el egal cu judecătorul s-ar putea să-l coste chiar şi libertatea!

Oricum, CCR trebuie să se pronunţe urgent asupra neconstituţionalităţii acelui articol din Codul penal prin care procurorul se poate substitui instanţei de judecată, astfel încît să nu mai existe confuzii generate de interpretări fanteziste.

*

*


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “CIA si precedentul italian (“Maini curate”) al ABUZULUI DE ARESTARI PREVENTIVE si al ANTICORUPTIEI ca DOCILIZARE a CLASEI POLITICE/ EREZIA JURIDICA A BINOMULUI DNA – SRI/ Frecventa catuselor pe ecranul democratiei/ PARADOXUL ANTICORUPTIEI: lectia arestarii lui Horia Georgescu, seful ANI/ SECRETUL LUI POLICHINELLE: cine s-a aflat in spatele coruptiei?

  1. Putem da dreptate tuturor celor expuse.
    Toate au logică. Au greutatea lor.
    Şi…totuşi…
    Nu vi se pare că am schimbat doar Moscova cu Washingtonul ?
    Nu vi se pare că suntem la fel de proşti şi de infantili ca şi atunci când nu eram în stare să ne facem comunişti şi ne faceau KGB-iştii şi tovii…?
    Nu vi se pare că nici democrați nu ştim să ne facem şi ne fac serviciile…, departamentul de stat şi… domnii care ştiu (ei), ce democrție trebuie… de acum încolo ?
    Şi… vin, aşa…, nişte întebări…
    Cum de s-a ajuns la hoții de asemenea proporții, şi cum de s-au trezit dintr-o dată… serviciile…?
    Totul pare a fi o regie (şi o strategie)…
    Pare că lucrurile ar fi fost cunoscute, pas cu pas, pare că au fost lasate să ajungă unde au ajuns…
    De ce oare?
    Şi mai e ceva… ce pare tot strategie…
    Cătuşe… televiziuni… justiție în forță… eşafod şi… “dreptate”… pentru proşti!.
    Te întrebi: Se face dreptate, de dragul dreptății… sau…
    Nu cumva politicienii trebuie să înteleagă ceva… ? Nu cumva li se dizolvă subtil vertebrele…
    Nu cumva trebuie sa înțeleagă că… sunt doar lachei şi vechili ai…? Că serviciile pot orice (şi… orice vine pe axa… implementată în ultimii ani de domnie…)
    Mi se pare că cei ce cad acum, sunt plevuşca… sunt cei care hiar au crezut că nu-i ştie şi nu-i vede nimeni… că-s cei mai deştepți hoți din câți au existat…
    Serviciile ce au facut totuşi un sfert de veac? Au privit motăneşte şoriceii ce au jucat pe masă până la dezmățul devenit orgie. Şi acum… țanckkk.
    Şi… totuşi…
    Ce se condamnă, din ce s-a furat ?
    Se condamnă ce s-a furat din banii stăpânilor…
    Că ce sa furat de… din averea țării şi din avutul poporului… cine condamnă (şi ce recuperează).
    Asta nu-i dreptate pentru popor, ci pentru stapâni!
    Prostimea nu se alege cu nimic, de aici… ba chiar mai mult, o sa ne alegem cu alt soi de… KGB(dacă nu-l avem deja), cu politicieni tip gardieni, şi cu fricile de altă dată, (doar că de tip… vest).
    Dreptatea, de dragul dreptății… ?
    Nooo!
    Aceea se cunoaşte de departe… Dreptatea aceea e făcută de oameni drepți, de oameni care nu se închină nici estului, nici vestului, nici puterii nici puternicilor, ci doar dreptății.

  2. Nu ştii ce să mai crezi….
    Nu ştii ce să mai zici…
    Ne batem joc de noi înşine… la… greu (în limbaju vulgar promovat cu girul academiei şi oamenilor de “culrură” şi de bine)…
    Țara… o “arde” pe comedie… (e mişto, mă…)
    Zanga… mi se rupe….
    Ce-i cu… şi în țara asta oare ?
    Asta-i artă (cinematografică), asta-i cultură?
    Ni se spune, arată, inoculează şi induce… şi… ca suntem o țară de imbecili, de bețivi, de golani, de idioți, de curve… .
    Nu mi-am imaginat ca cineva poate promova asemenea batjocură, asemenea isulta la adresa unui popor.
    Asta nu poate fi artă. Nu poate fi un act de cultură.
    Asta e imbecilizare. Cea mai scârboasă bataie de joc.
    Şi autorii şi ce ce-i promovează trebuie sa dea socoteală!!!
    E îngrozitor ce se întâmplă…
    Orice idioțenie? orice jigodism, orice tembelism, orice viciu şi pacat şi mizerie (morală şi de orice culoare) a dvenit brusc vector al deşteptaciunii…
    Cad toate barierele şi limitele…

    Țara “o arde pe comedie”…
    Nu chiar… !!!!
    Ce are de zis academia, instituțiile de cultură…
    O… “ardem” pe imbecilizarea vest?
    Am ars-o pe est… “la greu”… când “haleam” cultura comunistă… acum o “halim” pe cea “democrată”.
    Oameni buni, ce se întâmplă cu noi ?
    O… ardem pe comedie ?

  3. Arta, cultura, educația… au ajuns rampă de lansare şi trambulină a dezumanizarii şi satanizării.
    Eşti culmea inteligenții, a deşteptaciunii… eşti super… eşti cool… dacă arăți, susții, promovezi, admiri, aplauzi… şi interpretezi deştept orice deviere, oric mizerie şi spurcaciune şi decadență morală şi spirituală.
    Eşti un imbecil şi un tembel, un retardat, un… nimic şi un nimeni dacă nu aprobi, susții şi practici…
    Ce se întâmplă?
    Nu mai avem nici cenzură, nici autocenzură, nici bun simț, nici legi, nici cutume, nici…
    Aici nu se impune un DNA?
    Nu dă nimeni socoteală ?

  4. Co cateva saptamani in urma, la o emisiune TV despre Elena Udrea, a vorbit Monica Tatoiu care este posibil sa faca parte din masonerie (deci stie cate ceva). Aceasta a avertiza:

    Cei care l-au creeat pe Traian Basescu si gruparile de crima organizata (justitie, servicii,politicieni) pot oricand sa creeze un alt Basescu impreuna cu un nou sistem, la fel de nociv pentru tara.

    Se deduce ca Basescu, Boc, Tariceanu, Nastase reprezionta interfata vizibila, deocamdata imposibil de adus in fata justitiei pt crimele economice reale. Despre unii din celalti avem informatii vagi, partiale (Bitner, Schwartzenberg, …). Ei oricum sunt condusi de altii.

    PS Alianta DA care a castigai puterea in 2004, oficial fost creeata de ghrupul Alinei Mungiu Pipidi (scolita in Anglia 1990), subudonata lui Soros.

    PS: In zilele lui dec 89, cand se murea inca pe strazi, guvernul provizoriu Petre Roman, a abrogat o lege privind statutul terenurilor din Bucuresti si alte orase, iar noua lege a deschis calea costructiilor ilegale, in conditiile in care in mod premeditat au fost falimentate societartle de constructii ale statului.

    Una din primele legi date de legislatorii si oamenii politici ai lui Basescu &co, a fost ce legata de retrocedari, care a permis jafurile fara precedent in istorie, si fara precedent in fosta Europa comunista, care i-a facut stapani pe straini peste pamanturile stramosesti, la preturi de nimic.
    Retrocedarile lui Basescu + Tariceanu, nu au avut ca efect restiturirea averilor conficate de comunisti, ci comercializarea drepturilor litigioase, iar ca rezultat o mafie rastransa, investind sume mici de bani si cu complicitatea justitiei, i-a deposedat ‘pe cale legala’, a doua oara, pe prorietarii in drept ai cladirilor. si terenurilor.

    Zilele trecute, conform Antena 3, zeci de familii din Bucuresti au fost alungate din casele lor si aruncate in strada, de un misterios proprietar caruia primarul Traian Basescu i-a restituit zeci de imobile din sectorul IV…

  5. “Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos.
    Mai sunt trei ani până la Marele Centenar. Văd că ungurii scot ediții complete din clasici care vorbesc în sus, în jos, despre Transilvania veche, despre Transilvania nouă, au toate monumentele Imperiului în soare, frecate, lustruite. Noi din 5.000 de monumente împrăștiate prin țară în cinstea bieților noștri ostași, morți la Mărășești….Mergeți la Mărășești! Un dezastru! O ladă de gunoi! Vedeți monumentele de pe Valea Oltului, Valea Jiului, pe unde au murit soldați – fără pușcă, căzută piatra de pe monumente!”

    Subscriu parerii , aceasta este “entropia” romaneasca acum cand ar trebui sa fie altfel.
    Dar poate ca asa este sa fie…

  6. Aceasta-i starea natiunii romane, stare care duce la pierzanie…

  7. Uitandu-ma la Ursu mi-am amintit de reportajele facute de Carmen Avram, sotia lui, despre copiii institutionalizati – acele lagare ale copiilor abandonati, acele Pitestiuri ale copiilor, care continua sa existe, aici, acum, langa noi, in pofida tuturor interventiilor strainilor, ale milioanelor de euro donate de acestia (irlandezii au donat pur si simplu 1 milion de euro!!), in pofida semnalelor de alarma date de straini, jurnalisti etc., Toata lumea stie de ei, popor, autoritati, locuitorii din vecinatati – TOATA LUMEA – si NIMIC nu s-a putut face. Ei sufera acolo toate supliciile, la cativa metri de restul lumii, cea obisnuita.

    In momentul de fata in Romania se instaureaza o dictatura. Din nou. Este, probabil, ceea ce era firesc sa se intample. Indiferenta fata de faptura umana nu e trecuta de Dumnezeu cu vederea, sa nu ne facem iluzii. Niste adevarati crestini nu ar fi putut sa doarma noaptea gandindu0se la copiii aia si cautand cu disperare solutii…

  8. Si, da, bine ar fi ca Biserica – si aici ma includ si pe mine – sa isi asume acest esec al natiunii. Chiar daca nu vizibil, dar macar in propria ei constiinta colectiva. Si, ca urmare, fara surle si trambite, dar cu o hotarare de nestramutat, sa incepe sa schimbe ceva, in mod decisiv, fundamental. Nu mai e timp de filozofii: rugaciunea si fapta sunt singurele noastre mijloace de salvare.

  9. Asa gandesc eu, dupa mintea mea proasta, ca trebuie sa ne intoarcem si sa cunoastem trecutul, istoria reala, nefalsificata si “neadaptata” la nevoile si ideologiile invingatorilor lumesti. Doar asa vom putea intelege ceea ce se intampla cu prezentul si la ce ne putem astepta in viitor.

    Alexandr Soljenitin spunea cam asa: “Trebuie sa intelegeti ca cei care au adus bolsevismul in Rusia, ii urau pe rusi si urau crestinii.”

    Mintea mea proasta imi spune ca aceleasi elite sunt si acum la putere. Bolsevismul nu a disparut niciodata, ci doar s-a cosmetizat putin, adoptand masca demo(no)cratiei. In esenta, ideologia, metodele si scopul au ramas aceleasi.
    Stransa legatura intre incercarea de distrugere a poporului roman si atacurile la adresa BOR, este intentionata, planuita si implementata acum, in prezent, din acelasi motiv pentru care au fost puse in scena toate “revolutiile eliberatoare”: ura impotriva omului si a ortodoxiei.

    “Şi, astfel, prin uzine şi instituţii, devansînd verdictul tribunalului, muncitorii şi funcţionarii votează cu indignare pentru condamnarea la moarte a ticăloşilor de acuzaţi. Iar cu prilejul procesului Partidului industrial vom avea mitinguri populare, demonstraţii (la care sunt antrenaţi şi şcolarii), marşuri cadenţate ale unor mulţimi de milioane şi urlete sub ferestrele tribunalului: „La moarte! La moarte! La moarte!” În această perioadă de cotitură a istoriei noastre au răsunat voci izolate de protest ori abţineri. Era nevoie de foarte, foarte mult curaj pentru ca în acel cor şi urlet să spui „nu!”, incomparabil cu uşurinţa de astăzi! (Nici astăzi însă nu sunt prea mulţi cei care obiectează.)”
    […]
    “Conditia pentru ca acest sistem sa supravietuiasca este mentinerea unei terori constante, perpetue. Oricine putea fi terorist, sabotor, dusman al poporului. Pentru ca teroarea sa fie generalizata, trebuia ca legea – ceea ce da stabilitate, predictibilitate, acea siguranta a omului ca sabia pedepseste raul si pazeste binele, un principiu care arata de ce si mai ales CAND stapanirile sunt de la Dumnezeu, trebuia asadar ca legea sa fie transformata in fara-de-lege, prin relativizare, obscurizare, sa fie golita de sens si pusa la dispozitia absoluta si arbitrara a Puterii. (adica autoritatea ce detine monopolul violentei legitime) Astfel, tribunalul si judecata devin instrumente ale unei crime in masa.”
    […]
    “Listele trimise de sus, ori prima bănuială, denunţul unui colaborator secret sau chiar un denunţător anonim atrăgeau după sine arestarea şi apoi acuzarea inevitabilă. Timpul destinat anchetei nu era folosit pentru descurcarea delictului, ci, în nouăzeci şi cinci la sută din cazuri, pentru a-l obosi, a-l extenua, a-l vlăgui pe cel anchetat şi a-l aduce în stare să dorească să fie tăiat cu toporul, numai să se termine mai repede.”
    […]
    “Conspiratiile reusesc pentru ca acolo, in inimile oamenilor, a inceput sa predomine raul. Elitele isi fac de cap pentru ca acolo, pe campul de lupta launtric, diavolul a inceput sa castige teren tot mai mult.”
    Explicatia originii lor fiind una foarte simpla: oamenii au uitat de Dumnezeu. Caci stim de la Sfintii Parinti ca tot pacatul incepe de la cei trei uriasi: nestiinta, uitarea si trandavia. Nestiinta legii lui Dumnezeu, uitarea Acestuia si trandavia in lucrarea poruncilor Sale sunt inceputul degradarii duhovnicesti a omului. Asadar, originea raului sta in intoarcerea fetei oamenilor de la Dumnezeul cel Viu.”

    Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor». (Psalmul 2, 1-3)

    Surse:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/22/alexandr-soljenitan-omul-fluviu-cu-o-inima-mare-cat-rusia-mecanismul-gulagului-i/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/30/in-cautarea-mainii-calde-a-lui-dumnezeu-soljenitan-si-cauzele-profunde-si-esentiale-ale-raului-devenit-totalitar-de-ce-reusesc-conspiratiile-ii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/30/in-cautarea-mainii-calde-a-lui-dumnezeu-soljenitan-si-cauzele-profunde-si-esentiale-ale-raului-devenit-totalitar-de-ce-reusesc-conspiratiile-ii/

    The Secret Behind Communism: https://www.youtube.com/watch?v=WrieUdYe_e8

  10. “Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău.”
    “Conspiratiile reusesc pentru ca acolo, in inimile oamenilor, a inceput sa predomine raul.”

    Asta este valabil si pentru societatea “occidentala”. Ne-am inrait pentru ca ne-am uratit! Mass media a scos la rampa “modele” grotesti, grobiene, iar comentariile pe principalele situri internet, gen hotnews, sunt dominate de postaci platiti sa arunce cu laturi si venin. S-a creat o societate distopica, este suficient sa ne uitam grafittiurile omniprezente pe toate zidurile, sau la ce se cheama “arta” astazi. Iata in ce gen de “arta” isi investesc banii parvenitii tranzitiei:

    FOTOGALERIE Tablourile confiscate de DNA in dosarul Darius Valcov
    http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-19760670-fotogalerie-tablourile-confiscate-dna-dosarul-darius-valcov.htm

  11. http://activenews.ro/de-pasti-inrosim-ouale-cu-sange-de-parlamentar_1893113.html

    Jurnalistul Mihnea Măruță a scris o excelentă și profundă analiză a procesului care ni se dezvăluie, în aceste zile, prin fața ochilor. Articolul descrie în amănunt ce s-a întâmplat în Italia pe vremea operațiunii Mani Pulite, dar mai ales pune un semn de întrebare asupra efectelor sale. O analiză excepțională, pe care o recomand.
    În condițiile acestea, în care asistăm la un soi de spectacol judiciar, cred că am dreptul de a pune niște întrebări, fără a se înțelege că urmăresc a submina sau a nega necesitatea luptei anti-corupție din România.
    În primul rând, nu pot să nu mă întreb de ce nu auzim nicio vorbuliță despre marile cazuri de corupție, cele care au dus la subminarea reală a economiei naționale și a siguranței statului? Bun, l-au condamnat pe Năstase(între timp e din nou liber ca un porumbel). Dar pentru ce? De ce este atât de liniște în cazul privatizării Petrom, eveniment care are și astăzi efecte dintre cele mai nefaste asupra nivelului general de trai și în consecință, asupra siguranței statului?
    Bun, Șova este cercetat penal. Dar de ce s-a tăcut mâlc în cazul Bechtel? Așa cum arată Asociația pentru Monitorizarea Justiției, sunt niște mari semne de întrebare legate de acest contract legat de un domeniu strategic pentru țară: circulația persoanelor și a bunurilor. De ce nu întreabă instituțiile statului: „Băi Șova, unde e contractul cu Bechtel?”. Și totuși, lumea „bună”, de la Vlad Mixich la Tudor Chirilă, bate monedă doar pe votul parlamentarilor.
    Apropo, aici am o mică paranteză: cum poți vorbi de democrație, de stat de drept, de respectarea Constituției, dacă faci presiuni imense pentru a influența votul parlamentarilor? Zice Vlad Mixich, indignat nevoie mare: „Dan Şova este o fiinţă mult superioară nouă. El nu poate fi arestat, chiar dacă e suspect de o super-furăciune. Îl salvează colegii lui senatori. Îl şi miruiesc, ca să-l apere sfintii. Pe Dan Şova, super-cetăţeanul. Acum spuneţi-mi: ce să facem cu cei 67 de senatori pe care îi plătim ca să-l salveze pe Dan Şova?”
    Dacă nici asta nu e invitație la linșaj public, atunci nu mai știu ce este. Nu știe Vlad Mixich, expertul în vaccine, că senatorii nu l-au salvat pe Șova de la nimic, pentru că el este în continuare în cercetare-penală? Nu știe Mixich că doar Tribunalul administrează justiția și nu procurorii? Nu știa Vlad Mixich de-acum 3-4 ani că e nevoie de acceptul colegilor pentru a aresta un parlamentar? Ba știa.
    Repet, nu îl absolv de o eventuală vină pe Șova sau restul. Dar să lăsăm Instanța să decidă asupra vinovăției omului. Ceea ce fac acum unii jurnaliști se cheamă incitare la dictatură pe față. Liviu Iolu spunea în ediția românească a cotidianului Pravda ,că nu putem chestiona puterea și probele procurorilor!
    Se potențează o stare de spirit în care oricine este acuzat de DNA devine automat și vinovat pe principiul „las că o fi făcut el ceva. La pușcărie cu el, dă-l în mă-sa!”.
    Cazul Vâlcov mi se pare și mai misterios. Fostul primar al Slatinei devine membru PSD în 2012, iar în 2015 este arestat pentru niște fapte petrecute în perioada 2010-2013, în care ar fi primit șpăgi de milioane de euro. Și cu toate astea, problemele se succed cu repeziciune în doar câteva luni. Vâlcov, ajuns între timp ministru, ajunge în cătușe la televizor. Ilie Șerbănescu spune că cei FMI i-au cerut lui Ponta să-l elimine din echipa de negociatori a României. ?…
    Oare nu se știa înainte despre faptele lui Vâlcov? Oare nu au fost ele folosite atunci când era nevoie să fie folosite?
    Cazul Vâlcov devine și mai interesant prin portretizarea lui drept un bogătaș indecent, din ciclul: „uite în ce lux trăia ăsta, în timp ce poporul suferea de foame”. Pare să fie același scenariu din 1990 de după execuția lui Ceaușescu, când vedeam mânerele de aur din reședința fostului dictator pentru a ne convinge cum sugea el truda clasei muncitoare. Revenind la situația fostului ministru de finanțe, are cuvântul Mihnea Anastasiu:
    „Carevasazica Valcov, cat timp era primar, si-a adunat o imensa colectie de arta. Totusi, nu poti cumpara 90 de tablouri fara ca acest lucru sa nu bata la ochi si ceva informatii sa transpara. Presupun ca lucrurile astea erau cunoscute de SRI de ceva vreme, ca nu s-au cules probele in ultimele 3 luni. Valcov a fost desemnat de Ponta ministru si numit prin decret de catre Basescu in vara lui 2014 ca ministru al Bugetului, apoi, din decembrie, acelasi tandem il impinge in postura de ministru de Finante. Prin urmare, ori SRI nu a informat Guvernul si Presedintia de aceste suspiciuni in privinta lui Valcov, ori a ascuns informatiile pentru ca Ponta si Basescu sunt la randul lor suspecti, ori informatia a fost livrata, iar Ponta si Basescu au ignorat-o in mod intentionat. Prin urmare, dincolo de cazul Valcov, n-ar trebui chestionati si ceilalti responsabili – si anume Băsescu, Ponta și Maior?”.
    Între timp, Adrian Porumboiu a primit o amendă record de 12 milioane de euro, iar americanii de la Microsoft nu sunt nici măcar întrebați de sănătate. Asta după ce ANAF vrea să închidă un mic producător de carne din Suceava pentru…50 de lei?!
    Care e măsura cu care se judecă? Și în folosul cui? Între timp, pe net apar tot felul de bloguri anonime, „independente”, care împreună cu corul presei „libere” din Occident ne anunță că nu e nicio problemă dacă se încalcă legea pentru a scăpa de corupți, că Parlamentul este o adunătură de infractori ce trebuie anihilată și România este o societate care nu se poate reforma decât prin forță brută.
    Paranteză. Un mic detaliu pentru cei care susțin că parlamentarii sunt esență, „un grup infracțional organizat” care „ne fură de 25 de ani”: La Camera Deputaților, din 394 de aleși, 214 sunt la primul mandat. La Senat, din 179 de senatori, 106 sunt la primul mandat. Mulți dintre ei au 45 de ani, iar unii în jur de 34-35. Deci cum te-au furat ăștia acum 20 de ani? Oare nu realizăm că anihilarea Parlamentului va concentra și mai multă putere în niște mâini pe care nu le vedem?
    Jurnalista Roxana Iordache, pe facebook: „Autodiscreditarea sistemului judiciar, a ideii de justiţie, conduce la decredibilizarea României pe toate planurile, culminând cu cel economic, deci, investiţional. Dacă privim panoramic panarama: bâlciul judiciar, combinat cu decimarea mediului de afaceri românesc prin mafia ANAF, putem înţelege că finalitatea o constituie ruinarea până la prăbuşire a României. Ca să devină o victimă fără nici o apărare în faţa finanţei mondiale„.
    Sigur că nu suntem noi perfecți, dar oare cei care ne dau lecții sunt modele? Oare românii și România au aruncat lumea în crize economice și morale fără precedent? Noi am început două războaie mondiale și nenumărate alte conflicte regionale și locale?
    Întreb pentru că niciun deontolog occidental nu pare să fie deranjat de atmosfera toxică pe care o respiră oamenii acestei țări, care teoretic le sunt aliați. Ce a făcut acest popor, care sute de ani s-a aflat sub ocupație, cu spectrul morții în față, pentru a fi catalogat drept corupția întruchipată și a fi incitat spre linșaje demne de Revoluția Franceză?
    Ne pregătim să aniversăm centenarul marii Uniri. Unire care s-a făcut prin sacrificiul a sute de mii de români, uitați azi de urmașii lor. Am senzația, din ce în ce mai pregnantă, că acel măreț eveniment îi încurcă pe stăpânii noștri de azi. Amintirea celor care s-au opus marii Uniri și în consecință, celor care ne-au omorât pe câmpurile de luptă, prin înfometare sau ocupație, trebuie ocultată.
    Închei cu cuvintele unui președinte de țară mică, din Est. Dar din păcate nu a noastră: „Când menționăm trecutul nostru, ei ne spun că tot ce contează este viitorul. Când vorbim de viitorul nostru, ei ne spun că nu-l merităm din cauza trecutului. Nu suntem lăsați să construim un viitor mai bun, până ce, zic ei, nu ne vom confrunta trecutul și deciziile luate. Până nu ne vom cere scuze pentru tot ce ne-au făcut ei nouă”.
    Să luăm aminte.
    PS Deputatul fugar al UDMR Marko Attila vrea să renunţe la cetăţenia română. Camera Deputaţilor a anunţat că Attila, inculpat în dosarul Bica, a depus deja cererea prin care cere să îi fie retrasă cetăţenia română, sperând astfel că scape de dosarul în care este suspectat de abuz în serviciu. Deontologia jurnalistică rezistă.

  12. Inca o dovada ca traim intr-o societate distopica, precum cea descrisa de Orwell in 1984, sau “Minunata lume noua” a lui Huxley, este faptul ca nimeni de la Microsoft nu este cercetat de DNA in afacerea Microsoft. Insa cel mai ciudat este ca nimeni dintre oamanii obisnuiti nu se intreaba cum de nu este implicat nimeni de la Microsoft intr-un scandal de coruptie care poarta acest nume!

    Afacerea Microsoft de livrare a licentelor a insemnat o cifra de afaceri ce poate atinge UN MILIARD DE EURO.
    Din peisajul anchetei lipsesc MITUITORII. La DNA nu sunt chemati sa dea interviuri pe covorul rosu alergati de camere nici unul dintre reprezentantii MAFIEI GULERELOR ALBE.

    Cum DISPARE MICROSOFT din ancheta DNA cu SUTELE DE MILIOANE din AFACEREA MICROSOFT?
    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/cum-dispare-microsoft-din-ancheta-dna-cu-sutele-de-milioane-din-afacerea-microsoft-685386.html

  13. Zilele acestea incercam sa inteleg cu mintea mea proasta, ce anume s-ar putea ascunde in spatele acestei scoateri a Microsoft din scandalul DNA si de ce este catalogata aceasta companie americana drept “curata, cinstita si nevinovata”.
    Nu ca acest spectacol al catuselor si al mitei nu ar avea un aspect “ideologic” bine planuit si pus in scena, dar … prea mult circ doar pentru bani, fie vorba de zeci sau chiar sute de milioane de euro.

    Si fiind vorba de licente, softuri, programe sau cum s-or mai numi ele, mi-am zis ca este posibil totusi sa fie vorba de altceva, mult mai periculos: CONTROL.

    Am cautat prin cartile mele si m-am apucat sa rasfoiesc “Apocalipsa 13” si “Staretii despre vremurile din urma”.

    Si am gasit, cred, ceea ce nu-mi dadea pace si imi ridica unele semne de intrebare in legatura cu acest “spectacol” bolsevic.

    “Concomitent cu răspândirea tentaculelor uriaşei caracatiţe L.U.C.I.D., se observă tendinţa de concentrare a puterii politice, economice şi militare mondiale într-o conducere unică, planetară. O astfel de guvenare, care deţine controlul unui sistem total de supraveghere, aşa cum este L.U.C.I.D., nu poate fi decât totalitară. Ce se va întâmpla oare dacă la conducerea unui astfel de regim se va ridica un Hitler, un Stalin sau un Pol Pot? Consecinţele nu pot fi decât cele descrise în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

    Dar să analizăm acum faptele concrete. Pe 4 decembrie 1993, Bill Clinton a propus la o conferinţă ţinută la Oxford crearea unei Armate Mondiale ONU, idee acceptată şi pusă mai apoi în practică. Tot despre o conducere mondială a vorbit în 1996 şi ex-preşedintele Mihail Gorbaciov, într-o cuvântare ţinută la “State of the World Forum”, la baza militară Presidio de lângă San Francisco, declarând că “este nevoie de o guvenare mondială şi o religie mondiala”(!).
    La aceeasi conferinta participa şi Bill Gates, presedintele Microsoft, companie cu mare implicare în realizarea proiectului L.U.C.I.D.

    Tot în Statele Unite, ca urmare a datei limita de punere în exploatare a sistemului L.U.C.I.D., la 1 ianuarie 2000, preşedintele Bill Clinton, prin Decretul Prezidenţial Nr. 13010 din 15 iulie 1996, decide crearea unui centru uriaş de birouri computerizate care să însumeze echipamente de control civil de ultimă oră, centru denumit “President’s Commision on Critical Infrastructure Protection”.
    Totodată, este legiferată crearea unei unităţi armate poliţieneşti, cu acţiune mondială, denumită IPTF (Infrastructure Protection Task Force), formată din FEMA, CIA, FBI, şi… NSA. Această unitate are controlul strict asupra reţelei internet, împotriva unor eventuale “acţiuni teroriste computerizate”.

    În acest scop s-a creat echipa speciala Global Cyber – Cops Corps pentru supravegherea abonaţilor reţelei.

    De fapt, toţi sunt acum obligaţi să se conecteze la internet (NE: nu ştim dacă printr-o lege, însă practic în America calculatorul este similar cu televizorul de la noi).
    Tot în 1996, Bill Clinton, declara că doreşte ca fiecare american să aibă în casă un computer personal (PC) conectat la internet. Pentru aceasta, NSA a însărcinat un consorţiu de companii specializate să creeze un sistem unic de control al PC-urilor, sistem deja funcţionabil ce are particularitatea ca, în orice punct de pe glob, nimeni nu-si va mai putea aprinde computerul fără a fi îndentificat de către acesta prin intermediul … cartelei personale de identitate.
    În acelaşi sens, “Microsoft” a declarat ca va crea un program prin care UBC va putea fi conectat la orice PC pentru schimburi financiare şi tranzacţii comerciale imediate.

    Tendinţele viitoare ale sistemului prevăd ca în curând toate echipamentele electrocasnice să aibă un sistem de identificare prin cartelă. Aşadar, propria maşina sau televizor nu mai pot fi puse în funcţiune decât prin UBC.

    Vorbind despre televiziunea viitorului, presedintele Bill Clinton a delegat firma Oracle Software Corporation să perfecţioneze un model de televiziune-computer legat la internet, toată reţeaua mass-media vizuală urmând a fi supusă aceluiaşi control strict.
    Noua reţea se va numi ITV – interactive TV – şi prin intermediul său de la centrul de date se va putea controla direct orice PC, orice telefon portabil digital, televizor, aparat electric cuplat la reţea, etc. Acest program este denumit Inferno (!)”
    ( Fragment din cartea Apocalipsa 13)

    In toata aceasta “ancheta” a militiei politice a SUA (DNA), sunt implicate atat Microsoft cat si Oracle. “Afacerile” acestor corporatii americane care trebuiau sa se ocupe de softurile guvernului Romaniei cat si de softurile pentru manualele digitale ale elevilor au fost stopate de catre UE. Deci nu de Romania si nici de DNA, ci de UE care, dupa mintea mea proasta isi simtea amenintat propriul sistem de urmarire si anume Schengen Informational System (SIS), care are acelasi scop ca si L.U.C.I.D.

    “Prin Acordul Schengen, politia unionala este imputernicita a detine date complete despre orice persoana, avand posibilitatea de control si actiune armata rapida in orice moment, pana la 20 km de la granita, daca conducerea politieneasca “va considera” ca sunt puse in pericol interese interne sau externe. In plus, la granitele Schengen controlul este intarit, prevazandu-se (remember L.U.C.LD.!) eliberarea pentru toti cetatenii Uniunii a unei … cartele electronice de identitate !”
    ( Fragment din cartea Apocalipsa 13)

    Deci razboiul pentru controlul total al Romaniei se da intre SUA si UE. Dupa parerea mea, SUA sunt putin avantajate ca au reusit sa-si implementeze un serviciu al militiei politice prin intermediul DNA.

    L.U.C.I.D – Lucifer’s. Universal Christian Identification Device ( Sistem universal de identificare a crestinilor)

  14. Seciritatea cetățeanului… securitatea națiunii şi națiunilor… =securitatea sistemului, controlul total (şi secret). Zgarda de supraveghere continuă.
    Poți fi acuzat de orice, oricând de sistem. Î-ți pot înscena orice. Totul e între tine şi ei, relație în care tu nu ştii nimic şi ei ştiu totul. Nimeni poate fi martor la ce-i între tine şi ei. Într-o astfel de relație nu poți fi decât victimă. Adio libertate, adio egalitate în fața legii, adio dreptate…
    În această relație nu poți să fii decât sclav, încatuşat şi rob.
    Ce au fost lagarele lui Hitler… pe lânga… ?
    Tehnologia, ştiința fără Dumnezeu… e luciferică.
    Adio libertate…
    Doar sufletul nu va putea fi încatuşat, că de supravegheat şi torturat nu va scapa nici acesta…
    Pecetea întinsa peste oameni şi lucruri se miniaturizează. Îşi micşorează dimensiunile şi î-şi mareşte puterea (demonică).
    Securitatea ți-i asigurată doar în celulă (fie şi gsm deocamdată), doar în catşele electronice.
    Iată diferența dintre Dumnezeu şi demon.
    Dumnezeu este cel ce nu se teme de nimeni şi de nimic. Dumnezeu nu are concurenți, nu are adversari de nici un fel. Nimeni nu-i poate lua nici locul nici puterea. Restul însa… în virtutea libertații date de Dumnezeu… constrânge, uzurpă, ucide, robeşte şi încatuşeaza, pentru a aduna putere din ceilalți şi asupra celorlalți.
    Nu este Dumnezeu ?
    Tocmai criza de putere, setea de putere… tocmai puterea însăşi arata şi dovedeşte că există Dumnezeul cel viu, Atotputernic şi iubitor, cinstit şi drept, dar şi uzurpatorul (rii).

    Zgarda î-şi micşaorează dimensiunea şi-şi mareşte puterea. Va controla tot. Şi va folosi libertatea dată omului pentru a desființa libertatea.

  15. “Iohannis mai menţionează că domenii precum energia, infrastructura strategică, IT-ul ar trebui să fie prezente pe lista scurtă de priorităţi a investitorilor americani în România.”

    Sursa: http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-ne-dorim-ca-sua-sa-se-afle-printre-primii-zece-investitori-straini-din-romania-14084066

  16. Toma Caragiu – Mesaj pentru politicieni și poporul român: “Opriti sa vanda tara asta, opriti s-o omoare, opriti sa otraveasca sufletele tinerilor, opriti sa faca din tara asta a noastra, frumoasa si buna, un lagar de concentrare, o puscarie. Opriti sa faca din poporul roman o victima, daca vreti sa va bucurati, daca vreti sa radeti, daca vreti sa ramaneti oameni.”
    ,
    Sursa: https://www.youtube.com/watch?t=52&v=9TVZ0xZ3noo

  17. Pingback: Gary Webb vs CTP sau despre STAREA CRITICA A JURNALISMULUI ROMANESC. De la caine de paza al democratiei la dulau de asmutit al celor puternici | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: Țara nedreptatii sistematice. JUDECATORII CARE AU ACHITAT-O PE MARIANA RARINCA CONTESTATI DE DNA. Scandalul care cutremura OLIMPUL JUSTITIEI INDEPENDENTE. Evolutii halucinante, contorsionari morale, actiuni de intimidare. MECANISMUL DE EXECUTII PUBLICE:
  19. Pingback: PREMIERUL PONTA URMARIT PENAL DE DNA. Reactii, implicatii, comentarii. GUVERNELE SE SCHIMBA LA DNA IN REPUBLICA PROCURORILOR? “Domnule Victor Ponta, asa va trebuie!” CE A ALES IOHANNIS INTRE SERVICII SI CETATEAN? Cum trece in uitare RARINCA GA
  20. Pingback: “DOSARUL” PONTA si “ambasadele” care conduc colonia România folosind “ghioaga” binomului SRI-DNA/ PAS CU PAS IN “SARABANDA COINCIDENTELOR” CATRE DEMOLAREA COMPLETA A DEMOCRATIEI? | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: JUSTITIA “STATULUI DE DREPT” ISI DA PE FATA MECANISMELE MAFIOT-TOTALITARE. Contestatia in anulare a DNA in cazul RARINCA a fost ADMISA | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: O JUSTITIE CA INTR-O TARA BANANIERA: obdienta fata de politia secreta si manipulare brutala a dosarelor. JUSTITIA RAMANE “CAMPUL TACTIC” AL SRI, VIA CSM/ Halucinantele malversatiuni din CAZUL RARINCA – o operatiune marca “BINOMULUI
  23. Pingback: STATUL DE “DREPTI” ia viteza: cazul Dragnea – condamnare pentru MOBILIZARE LA VOTUL REFERENDUMULUI?/ Ambasadele si Codul Penal sau VASALITATE OFICIALIZATA/ SRI si “campul tactic” din JUSTITIE | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: O judecatoare acuza. Dana Gârbovan despre ABDICAREA DE LA DREPTURILE OMULUI SUB PRETEXTUL LUPTEI ANTICORUPTIE SI PERICOLUL LEGII BIG BROTHER/ Si anticoruptia ucide: in numele “PROFITULUI” si “PRIVATULUI” | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: IACOBINISMUL TICALOS SI BUCURIA JOSNICA IN FATA SUFERINTEI UMANE. Presedintele ”tinerilor liberi si frumosi” A REFUZAT GRATIEREA MONICAI RIDZI SI LUI GHEORGHE MENCINICOPSCHI. ”Sîntem mai răi decît romanii necreștini de acum două mii de ani care
  26. Pingback: IACOBINISMUL TICALOS SI BUCURIA JOSNICA IN FATA SUFERINTEI UMANE. Scopul mascaradei arestarilor pe modelul CIA-italian “Mani pulite” si SEMNIFICATIA REFUZULUI GRATIERII UNOR OAMENI BOLNAVI. ”Sîntem mai răi decît romanii necreștini de acu
  27. Pingback: UN AN DE RASCRUCE – semnale, atitudini, opinii. ASALTUL GLOBALIST TOTALITAR anti-Parlament si anti-partide politice/ REFERENDUMUL pentru familie/ Revolutia tinerilorliberisifrumosi sau … a cretinilor? | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: ”Sîntem mai răi decît romanii necreștini de acum două mii de ani care aveau obiceiul de a grația la sărbători”. IACOBINISMUL TICALOS SI BUCURIA JOSNICA IN FATA SUFERINTEI UMANE. Scopul mascaradei arestarilor pe modelul CIA-italian “M
  29. Pingback: Reteta mexicana. ANTICORUPTIA INSPIRATA DE CIA, MENITA “NEUTRALIZARII GERMENILOR NATIONALISTI”?/ “SOCIETATEA DESCHISA” a lui SOROS vrea sa inchida TELEVIZIUNI/ IOHANNIS – ALIATUL SERVICIILOR SECRETE. Cum a impanzit SRI mass-m
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare