Acum, în 2021, cele scrise de Orwell devin RE-A-LI-TA-TE ! Parlamentul European impune o nouă limbă nouă, limba „veche” fiind ștearsă cu o simplă comandă. Concret, este vorba de un Glosar / Îndrumar elaborat de Parlamentul European și destinat politicienilor și funcționarilor, în care se stipulează ce cuvinte nu mai trebuie folosite și cu ce trebuie acestea înlocuite.
Alianța Părinților spune că atât Președintele Iohannis – principalul oponent al legii și noua majoritate parlamentară ignoră faptul că „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine”. AP afirmă că președintele Iohannis și partidele din majoritatea de Guvernare au scopul nedeclarat de a „forţa introducerea în școală a educaţiei sexuale bazate pe ideologia de gen.”
Iaşiul a devenit pentru câteva zile un adevărat pustiu al Carantaniei, unde Ispititorul a îmbrăcat savuros, fariseic şi ipocrit, nenumărate ipostaze, neţinând cont că bucuria sărbătorii se putea desfăşura în condiţii de respectare, cu stricteţe, a recomandărilor sanitare în vreme de pandemie şi cu încredinţarea că orice creştin, iubindu-şi aproapele, se protejează atât pe sine, cât şi pe cei din jurul său. Dar, aşa cum deja ştim, sfidarea credinţei nu are nevoie de argumente pentru a se instala. Este nevoie doar de determinare şi, mai ales, de consecvenţă. Peste câteva zile îşi va căuta nestingherit rezidenţă undeva prin Bucureşti.
Noul totalitarism este dezintegrant față de cele vechi. Oricât de violente și distructive în fond, totalitarismele sec. XX aveau un „plan”, propuneau o „construcție”, iar partea de construcție a angrenat și mobilizat societatea pe scară nemaivăzută. Noul totalitarism se distinge prin faptul că domină prin dezintegrare. Marile mituri ale revoluției comuniste și ale Reich-ului rasist s-au prăbușit. Suntem, din acest punct de vedere, post-hiliaști. Da, avem comuniști printre noi. Mai sunt și ceva colonialiști sau rasiști. Dar, să fim serioși, nu se pune problema să existe cineva, astăzi, care să mai poată crede religios în revoluție sau în reich așa cum s-a întâmplat în secolul trecut. De aceea, ce trăim acum este dizolvant, destructurant. Noile religii, transumanismul, transgenderismul, etc., sunt forțe care nu reușesc să creeze „revoluția”, ci doar să pregătească, cel mult, calea pentru cineva care va veni cu un nou și, cel mai probabil, ultim mit totalitar „constructiv”. Am o idee despre cine ar putea inventa așa ceva dacă mă gândesc la ultima carte a Bibliei.
Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.
Așadar, odată reconfirmată constituționalitatea legii de organizare a referendumului, a devenit o evidență faptul că – indiferent câți ani au trecut, câte tergiversări, blocări, sesizări neîntemeiate sau inadmisibile au făcut USR, PNL sau președintele – inițiativa cetățenească a milioane de români a ajuns acum la momentul promulgării legii de organizare a referendumului.
Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?
Pentru postmodernisti, lumea este un camp de batalie Hobbesian al identitatilor de grup. Ei nu comunica unii cu altii pentru ca nu pot – totul este o lupta pentru putere. Ei cred ca pana si logica este parte dintr-un proces prin care institutiile patriarhale ale Vestului continua sa domine si sa-si justifice dominarea. Ei nu cred in dialog. Radacina cuvantului “dialog” este Logos. Inca o data, ei nu cred ca oamenii de buna credinta pot ajunge la un consens prin schimbul de idei. Ei cred ca acest lucru face parte din structura filozofiei si a practicilor culturii dominante. Asa ca motivul pentru care ei nu lasa oamenii cu care nu sunt de acord sa vorbeasca in campusurile studentesti este pentru ca ei nu sunt de acord cu a lasa oamenii sa vorbeasca in general. Vezi, nu face parte din ethos-ul lor.
Să precizăm că în societățile occidentale se fac eforturi pentru înlocuirea ideii de sex cu cea de gen: Corectitudinea Politică susține că nu este important sexul cu care te naști, ci de ce „gen” te simți. „Genul”, spre deosebire de sex, nu este determinat de datele anatomice, ci de anturaj, educație, condiții de viață. Astfel, pentru adepții Corectitudinii Politice, este foarte normal ca o persoană să-și schimbe „genul” ori de câte ori are chef.
Lukacs a implementat o politică pe care a numit-o „terorism cultural”, care se concentra pe aceste două obiective. O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mintea copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină. În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite și erau învățați despre conduita sexuală promiscuă.În 1918, Lukacs a devenit ministrul culturii în Ungaria bolșevică. În acest timp, el a înțeles că dacă unitatea familiei și moralitatea sexuală sunt erodate, societatea poate fi distrusă.
De câțiva ani, trebuie să observăm cu realism faptul că ne aflăm în fața unei ofensive fără precedent a marxismului cultural în România, ofensivă întreținută aidoma ocupației militare sovietice de către simandicoase cadre universitare cu trecut de ,,Ștefan Gheorghiu”, politruci și sinecuriști reșapați din tolba expirată a UTC-ului și propagandiști plătiți de organizații din afara țării care au în proiect ruperea noastră de tradiția și identitatea multimilenară a neamului românesc.
TRINITAS TV: Credinta si cultura azi. “Corectitudinea politică” și marxismul cultural. (06 07 2015) ActiveNews: Scriitorul Răzvan Codrescu: Ne îndreptăm spre o globalizare totalitară Nu puțini sunt aceia care consideră că România a înlocuit totalitarismul de tip comunism, cu totalitarismul …
“Ceea ce din nefericire nu au inteles multi intelectuali de stanga e faptul ca, in realitate, oamenii astia au pierdut de mult timp si satul si orasul. Le-a mai ramas doar muzeul (motiv pentru care au si reactionat furios la …
O cititoare de-a noastra a dezvoltat un comentariu scris la postarea CRIZA SI TEORIA CONSPIRATIEI la romani intr-un articol pe care il prezentam mai jos: De ce am avea nevoie sa mai stim ca exista si altceva decit Teoria Conspiratiei? …
Incep sa apara noi informatii care contureaza atat portretul personajului principal in cazul atacurilor din Oslo, dar si cateva teme conexe acestor atacuri, teme care ar sta la baza motivatiilor atacatorului. Daca initial a fost raspandit zvonul unor atacuri revendicate …
