Doi copii nevinovați – Români, înainte de toate!- au fost confiscați de statul finlandez – De ce, oare?- şi aruncați în nişte case-lagăre de copii, unde sunt închişi ca infractorii! Atât Mihai (11 ani), cât şi Maria (10 ani), sunt traumatizați şi brutalizați pentru că îşi iubesc Mama. Pentru că nu vor să se rupă de ea. Pentru că nu vor să se rupă, de fapt, nici de limba română şi nici de credința lor!
Urmărirea penală a familiei Bodnariu demonstrează clar că sistemul care a inventat pretexte pentru a le lua oamenilor copiii, nu cedează niciun milimetru. Niciodată. La presiunea opiniei publice, au fost – provizoriu!- eliberați cei 5 (cinci) copii, dar Caracatița uriașă nu pierde niciun moment și nu rămâne niciodată datoare! Mascarada de proces penal este numai un subterfugiu de a-i aresta pe soții Bodnariu și a le lua iarăși copiii.
Sistemul nu se reformează, se perfecționează numai…
Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.
Un cuplu nu s-a mai înțeles. S-au despărțit şi totul ar fi mers mai departe, cu toate că orice divorț este traumatizant, mai ales pentru copii. Iar ei au doi. Aici intervine statul britanic, acolo unde familia avea domiciliul. Care a hotărât ca trebuie scoşi copiii din mediul conflictual. Soluția: dați unei “familii” de homosexuali. Modelul Barnevernet, care face vogă într-un Occident bolnav şi cu accente totalitare, care batjocoreşte Familia firească.Nu vreau să ne stricăm siesta, însă Florin Barbu este într-a 13-a zi de grevă a foamei în fața Parlamentului European.
Ieri (16.05.2016), din nou, fără să o anunțe cumva pe Mamă, “Protecția” Copilului a descins cu poliția şi i-a luat pe copii ca pe nişte infractori, de la şcoală! Motivul? Între Mamă şi copii există o relație prea strânsă! Mai ales atunci când se retrag timorați, inhibați de frică din calea tatălui bolnav…
Familia Nan a fost deja răstignită… După o mascaradă de proces, în care judecătorul a demonstrat că până ṣi Justiția poate fi părtinitoare, că ia partea celui care minte, care are bani ṣi îi transformă pe ceilalți în proscriṣi!, familia Nan a fost condamnată să nu-ṣi mai primească niciodată copiii înapoi!
Într-o scrisoare deschisă de protest către ministrului Copiilor, 170 profesioniști norvegieni implicați în protecția copilului – avocați, psihologi, experți în asistență socială – spun că Barnevernet este o „organizație disfuncțională, care face ca erori de judecată de amploare, cu consecințe grave”. Psihologul Einar Salvesen, unul dintre inițiatorii scrisorii, spune: „Există o lipsă de ceea ce aș numi «factorul uman». O lipsă de empatie, care să ofere într-adevăr o atmosferă prin care oamenii să poată învăța … E mai mult ca una dintre intervențiile poliției, mai mult ca și cum trebuie să aflăm ce e în neregulă cu tine. ”
Preotul ortodox Stelian Tofană, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a declarat, la rândul său, pe scenă, că lupta în acest caz nu este pentru identitate confesională, ci pentru identitate creştină. “Îmi exprim întreaga mea solidaritate cu familia Bodnariu şi cu alte familii care trăiesc o dramă asemănătoare. Trebuie să strângem toţi rândurile. Distrugerea familiei creştine înseamnă distrugerea societăţii în care trăim”, a spus Tofană.
În sistemul de protecție socială ar trebui să fie cazurile grave, unde sunt părinți cu probleme mari. Dar în multe alte cazuri este vorba despre probleme economice, o familie poate avea nevoie doar de o persoană care să ia copilul o dată pe săptămână etc. Nu ar trebui să fie în sistemul de protecție socială. Acolo trebuie să fie doar cazurile grave. Și ar trebui să fie implicate alte agenții care să ajute familiile, dacă nu comit abuzuri grave. Dacă ești sărac, nu înseamnă că îți maltratezi copilul.
Familiei Bodnariu i se alătură în aceeași încercare familia Nan, credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române. Este foarte greu de înțeles cum separarea forțată de părinți ar putea fi considerată drept măsură luată în interesul copiilor. Părintele Episcop Macarie, fiind alături de familiile care trec prin momente de mare încercare, face apel la toți cei care au competențe în rezolvarea acestor cazuri, să găsească soluțiile legale și umane pentru ca familiile să-și poată asuma rolul firesc de creștere și educare echilibrată a copiilor.
Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.
“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.
Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.
Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.
In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!
Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.
Autorităţile norvegiene dau nişte termene incredibile, în sensul că, de la momentul în care copilul este luat şi se face prima vizită de relaţionare, trece o perioadă foarte mare, astfel că minorul pierde relaţia cu părinţii, se înstrăinează uşor de ei şi capătă încredere în familia care-l creşte. Fetiţa nu a fost încă adoptată şi se află în plasament la o familie. Există situaţii în care părintele este întrebat atunci când se iniţiază procesura de adopţie şi sunt situaţii când nu este întrebat şi se trece cu uşurinţă peste opinia lui.
C.J.: In Finlanda NU se respecta drepturile omului si nici cele ale copiiilor, desi Finlanda a semnat ambele tratate. Parerea mea e ca in Finlanda este o dictatura sociala. Oficialitatile nu pot fi trase la raspundere in nici un fel. Daca fac greseli (ca in cazul nostru) se unesc TOATE OFICIALITATILE SI DISTRUG COMPLET ACEA FAMILE, CA SA-SI ACOPERE ilegalitatile. Justitia e direct bagata in aceasta Mafie. In Finlanda poate sa vina sa-ti ia copilul de acasa pe motive inventate si nu ai cum sa te aperi. Cu dovezile in mana si tot esti neputincios.
Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.
Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.
Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.
