PROTEST GLOBAL IMPOTRIVA BARNEVERNET SI PENTRU FAMILIILE BODNARIU SI ALTII/ Cazul Bodnariu a ajuns si la BBC. Reportaj critic fata de PROTECTIA COPILULUI din tara scandinava (video). SPECIALISTI NORVEGIENI PROTESTEAZA FATA DE PRACTICILE BARNEVERNET/ “Biserica” norvegiana a votat pentru CUNUNAREA RELIGIOASA a HOMOSEXUALILOR

15-04-2016 15 minute Sublinieri

barn

Sambata, 16 Aprilie ora 11:00 – Protest in Piata Victoriei, urmat de Mars catre Palatul Parlamentului

Asociatia “Alianta Familiilor din Romania”, in colaborare cu Daniel Bodnariu, organizeaza PROTEST si MARS de sustinere pentru familia Bodnariu, in solidaritate cu zecile de familii care sunt victimie ale Sistemului de Protectie a Copilului din Norvegia (Barnevernet).

Incurajati de sprijinul oferit de comunitatile de romani si straini din Romania, Europa, America de Nord, Australia si Noua Zeelanda, am decis sa organizam un PROTEST GLOBAL in data de 16 Aprilie 2016, protest ce va insuma peste 40 de orase.

Demersurile comune, sustinerea si implicarea dvs, a celor 70.000 de protestatari in 56 de orase, 24 de tari si 3 continente pe parcursul ultimilor luni, au demonstrat ca suntem o forta in a sustine si a apara familia Bodnariu, atragand atentia internationala asupra abuzurilor Barnevernet. Prin ajutorul lui Dumnezeu, prin presiunea protestelor globale, unul din cei 5 copii ai familiei Bodnariu, bebelusul Ezekiel, a fost redat familiei. Aceasta binecuvantare ne determina sa nu abandonam, ci sa continuam lupta pentru toti copiii familiei Bodnariu.

In acelasi timp, sustinerea si gandurile noastre se indreapta catre familia Nan, catre familia Avramanescu si catre toate familiile cehe, ruse, poloneze, lituaniene, norvegiene care astazi sufera.

Indiferent de varsta sau confesiune, va invitam sa va alaturati acestui demers pasnic, prin care sa reiteram principiile crestine ale familiei, prin care sa denuntam abuzurile Barnevernet impotriva familiei Bodnariu, cerand la unison reintregirea sa. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Pentru informatii suplimentare, intrebari, va rugam sa ne scrieti la adresa de e-mail bodnariu.protest@gmail.com

Daniel Bodnariu si familia extinsa Bodnariu

https://www.facebook.com/events/1678350429086281/


Cazul Bodnariu la BBC de medialert

Cazul Bodnariu dupa primirea inapoi a… de medialert

Cazul unui cuplu de tineri din Norvegia, ai cărui cinci copii au fost luați de către stat, a alimentat mare îngrijorare în țară și în străinătate față de practicile de protecție a copilului din acest stat, scrie BBC, într-o anchetă amplă despre cazul familiei Bodnariu.

Protestatari din întreaga lume – și profesioniști de frunte din Norvegia – declară că lucrătorii sociali sunt adesea prea rapizi în a separa copiii de familiile lor, cu prea puține justificări, în special atunci când părinții sunt imigranți.

Cum a fost distrusă viața familiei Bodnariu

Viața lui Ruth și a lui Marius a fost distrusă, fără avertisment, într-o după-amiază de luni, în noiembrie anul trecut, când două mașini negre s-au apropiat de ferma în care trăiau, într-o vale norvegiană îndepărtată.

Cei doi băieți mai mici, în vârstă de cinci și doi ani, și copilul lor de numai trei luni, se aflau în acel moment în sufrageria lor mare, luminoasă și modernă.

Ruth aștepta ca de obicei autobuzul școlar care urma să le aducă înapoi acasă pe cele două fiice ale lor, în vârstă de opt și zece ani.

În acea zi de luni, însă, autobuzul nu a mai venit. În schimb, Ruth a văzut cele două mașini necunoscute. Una a continuat de-a lungul drumului principal, cealaltă a apărut pe aleea fermei, iar o femeie de la serviciul local de protecție a copilului a bătut la ușă.

I-a spus lui Ruth să vină la secția de poliție pentru interogatoriu.

Ea i-a mai zis că cealaltă mașină neagră a luat cele două fiice ale lui Ruth, pentru a fi puse de urgență în grija statului. De asemenea, i-a spus lui Ruth să îi predea și pe cei doi fii ai săi mai mari pentru a fi luați, de asemenea.

A doua zi, două mașini negre au apărut din nou. Cuplul a presupus că totul a fost o greșeală teribilă, iar copiii au fost aduși înapoi. Dar s-au înșelat. Patru polițiști au ieșit și le-au luat și bebelușul.

Acele evenimente au declanșat o campanie de protest la nivel mondial, online și pe străzi. Mii de oameni s-au alăturat demonstrațiilor în sprijinul lui Ruth și Marius într-o serie de țări de pe patru continente. Serviciul norvegian de protecție a copilului, cunoscut sub numele de Barnevernet, a fost acuzat de către protestatari de „răpire” de copii – în acest caz și în multe altele.

Povestea nu e atât de simplă precum se crede

Dar povestea lui și a lui Marius nu este la fel de simplă precum unii presupun. Ei au fost suspectați că le-au administrat copiilor pedepse corporale, iar în Norvegia acest lucru este complet ilegal.

Stând în sufrageria lor, înconjurată de jucării neutilizate pentru o perioadă lungă de timp, Ruth, o asistentă medicală de pediatrie, a cărei familie a trăit în această vale de generații întregi, și Marius, un expert în calculatoare originar din România, sunt aproape în lacrimi, în timp ce vorbesc despre ce s-a întâmplat.

Ruth spune că au pleznit copiii. Dar ea adaugă: „Nu de fiecare dată când fac ceva rău, doar ocazional”.

„Ei nu au găsit nici un semn fizic sau ceva de genul atunci când au realizat examenul medical asupra lor, copiii au fost și sunt toți bine”, spune ea. „Dar legea din Norvegia este foarte clară până la cel mai mic detaliu, nu este permis niciun fel de corecție fizică și nu am fost niciodată conștienți de faptul că a fost atât de strictă.”

Avocatul celor doi nu a permis mai multe întrebări deoarece Ruth și Marius sunt încă în curs de investigare.

Și este imposibil să se afle partea autorităților asupra poveștii, deoarece serviciul de protecție a copilului nu discută cazuri individuale, pentru a proteja intimitatea copiilor.

Dar suporterii cuplului sunt îngrijorați nu doar de îndepărtarea inițială a copiilor, dar mai ales pentru ce s-a întâmplat după aceea.

Copiii au fost împărțiți între trei seturi diferite de părinți adoptivi de urgență. Marius și Ruth au călătorit opt ore pentru a ajunge la întâlniri supravegheate cu bebelușul și separat cu cei doi băieți mai mari.

Cuplul a spus că Barnevernet le-a zis inițial că va avea loc o întâlnire imediat după ce copiii au fost luați, pentru a discuta în ce condiții ar putea fi reunită familia. Dar ei spun că întâlnirea care a avut loc în cele din urmă, mult mai târziu, a avut o agendă cu totul diferită.

„Până atunci ne-am implicat deja în consiliere de familie, pentru a fi pregătiți să reparăm orice trebuia să fie reparat. Dar la acea întâlnire nici nu au vrut să se uite la planul nostru”, spune Marius. „De fapt, ei au spus că stabilesc întâlnirea pentru a ne informa că vor depune un caz pentru a ne lua definitiv copii.”

Campanii de susținere la nivel mondial

Campania de susținere a cuplului a fost deosebit de bine susținută în țara de origine a lui Marius, în România, dar și de către creștinii evanghelici din întreaga lume, pentru că cei doi sunt penticostali.

Mulți protestatari cred că cei doi sunt victime ale discriminării pe motive religioase și naționale.

Au existat, de asemenea, alte campanii de înalt profil în numele familiilor de imigranți ai căror copii au fost luați cu forța în îngrijire în Norvegia, pentru aceleași motive.

Alte cazuri în care copiii au fost luați de lângă părinți

Un caz care a implicat o familie cehă în Norvegia a condus la un conflict diplomatic major între Norvegia și Republica Cehă. Președintele ceh Milos Zeman a acuzat lucrătorii sociali norvegieni că au acționat ca niște naziști – o afirmație pe care Ministerul pentru copii a descris-o ca fiind absurdă și nedemnă de comentarii.

Dar militanții au subliniat, de asemenea, cazuri controversate, în care copiii unor familii integral norvegiene au fost luați în îngrijire, fără justificare sau în încercarea de a găsi soluții alternative adecvate.

Într-o scrisoare deschisă de protest către ministrului Copiilor, 170 profesioniști norvegieni implicați în protecția copilului – avocați, psihologi, experți în asistență socială – spun că Barnevernet este o „organizație disfuncțională, care face ca erori de judecată de amploare, cu consecințe grave”.

Psihologul Einar Salvesen, unul dintre inițiatorii scrisorii, spune: „Există o lipsă de ceea ce aș numi «factorul uman». O lipsă de empatie, care să ofere într-adevăr o atmosferă prin care oamenii să poată învăța … E mai mult ca una dintre intervențiile poliției, mai mult ca și cum trebuie să aflăm ce e în neregulă cu tine. ”

Norvegia a fost mult timp mândră de resursele pe care le dedică protejării copiilor.

În 1981 a fost prima țară din lume care a numit un mediator pentru copii – un funcționar independent responsabil pentru protecția drepturilor copilului. Ideea a fost copiată de atunci în toată Europa și în afara acesteia.

Serviciul de protecție a copilului, Barnevernet, subliniază că în marea majoritate a cazurilor când crede că se întâmplă ceva în neregulă într-o familie, nu desparte copiii de părinți, ci lucrează cu ei pentru a rezolva problemele și să păstreze familia împreună.

Însă numărul de copii și tineri luați în îngrijire a crescut cu jumătate din 2008 până în 2013. Acest lucru s-a datorat parțial ca reacție la șocul național din 2005 când un băiat în vârstă de opt ani, Kristoffer,  a fost bătut până la moarte de către său tatăl vitreg.

Motivul cel mai utilizat: lipsa abilităților parentale

Cele mai multe dintre cazuri din prezent nu implică însă violența parentală, alcoolul sau abuzul de droguri. Motivul cel mai comun pentru un ordin de îngrijire acum este pur și simplu „lipsa abilităților parentale”.

Acesta este, pe scurt, motivul pe care Barnevernet l-a dat pentru a lua în îngrijire fiica în vârstă de patru luni a unui tânăr tată norvegian numit Erik și a soției lui chineze, din al doilea oraș al țării, Bergen.

Filmulețe făcute acasă cu fetița atunci când ea avea trei ani și patru luni o ilustrează stând culcată în pătuțul ei, aparent alertă și receptivă în timp ce interacționează cu părinții ei.

Barnevernet, însă, a declarat că lipsa contactului vizual și alte semne dezvăluie că acel copil suferă de daune psihologice grave. Oficialii au spus că părinții ei nu au putut satisface nevoile emoționale ale copilului, în parte pentru că mama ei a fost deprimată, iar tatăl, Erik – pentru a cita un singur asistent social – a fost „simplu”.

Cu toate acestea, Erik nu a fost niciodată diagnosticat cu orice altă condiție decât o ușoară lipsă de memorie pe termen scurt când a fost mic. Iar copilul nu a fost niciodată examinat clinic de un profesionist medical pentru a stabili dacă ceva era în neregulă cu el, iar, în caz afirmativ, dacă părinții ar putea fi de vină.

Cu doar câteva zile înainte ca Barnevernet să înceapă evaluarea urgentă a familiei, un medic la clinica locală a concluzionat că fetița se dezvoltă în mod normal. Dar acest lucru nu a fost menționat în ședința de judecată, care mai târziu a confirmat ordinul de îngrijire. De asemenea, potrivit bunicului fetei, Yngve, nici alte elemente probatorii pe care familia le-a prezentat pentru a încerca să câștige copilul înapoi nu au fost luate în seamă.

„Am înaintat un raport foarte mare privind punctele forte și punctele slabe psihologice ale fiului meu”, spune el. „Ei nu au menționat niciun cuvânt despre acest lucru. Așa închid ei ochii și spun că ne putem baza doar pe evaluările pe care le-au făcut oamenii care lucrează pentru Barnevernet.”

În câțiva ani de atunci, Yngve – directorul Arhivelor de Stat din Bergen – a presat autoritățile, fără succes, să îl lase pe el și pe soția lui Bente, un fotograf profesionist, să ia nepoata în grija lor.

Odată un pilon al unității – el a fost numit la locul de muncă personal de către regele Norvegiei – Yngve este acum un critic amar al politicii de protecție a copilului din țara sa.

„Am crescut cu ideea că Norvegia a fost cel mai bun sistem din lume, cel mai bun pentru copii, ONU spune asta tot timpul, dar apoi am descoperit nu poate fi cazul acestui lucru”, spune el.

„La început am crezut că acest caz pe care l-am experimentat noi trebuie să fie unul într-un milion. Pur și simplu nu poate fi mai multă nebunie. Însă apoi m-am prezentat la televiuni în legătură cu acest caz și o mulțime de oameni m-au contactat, iar ei mi-au dezvăluit alte cazuri, care sunt chiar mai rele decât cel pe care l-am experimentat”, spune el.

”Eu sunt un înalt funcționar public, iar eu ar trebui să fiu într-adevăr un apărător al Norvegiei, și în mod normal, eu sunt, dar aici este ceva extrem de greșit.”

Yngve crede că Barnevernet mai întâi a devenit preocupat de nepoata sa deoarece inițial a fost îngrijită parțial de bunica ei din China, pentru a permite ca mama ei să se odihnească. Aceasta este o practică comună în China, dar nu și în Norvegia, și Yngve crede că acest lucru a declanșat suspiciunea autorităților.

„Cred că acest lucru are de a face cu înțelegerea noastră norvegiană a culturii în comparație cu alte culturi”, spune el. „Barnevernet au propria lor definiție de normalitate.”

Pe măsură ce mass-media din Norvegia începe să investigheze o poveste pe care a ignorat-o mult timp, un jurnalist a calculat că acei copii care au o mamă străină au de patru ori mai multe șanse decât alți copii din Norvegia să fie luați cu forța din familiile lor.

Nu există însă nici o dovadă că diferența culturală a jucat un rol în îndepărtarea nepoatei lui Yngve sau a copiilor lui Marius și Ruth, iar autoritățile neagă orice discriminare în aceste cazuri sau în altele.

Ce spune Barnevernet

Kai-Morten Terning, subsecretar la Ministerul Copiilor și Egalității, spune că nu poate să înțeleagă motivul protestelor internaționale împotriva țării sale.

„Noi nu avem mulți copii în îngrijire alternativă, în comparație cu, să zicem, alte țări nordice”, spune el.

El spune că în urma scrisorii deschise a celor 170 de profesioniști, Ministerul dorește o „revizuire amplă a bunăstării copilului, pentru a vedea ce merge bine și pentru a învăța, de asemenea, din cele mai bune practici”.

El adaugă: „Trebuie sa îmbunătățim sprijinirea timpurie a familiilor, cu măsuri de asistență, deoarece serviciul de protecție a copilului este un sistem de ajutor, iar cea mai mare parte din munca pe care o fac este de a ajuta părinții să devină părinți mai buni.”

El nu poate comenta situația lui Marius și a lui Ruth – sau orice alt caz specific – dar când a fost întrebat dacă pedeapsa corporală ușoară ar fi un motiv suficient pentru luarea în îngrijire a copiilor el a spus: „Avem programe pentru părinți pentru a evita folosirea pedepsei corporale … dar părinții trebuie să cunoască legea și să trăiască prin ea în Norvegia, indiferent de fundal. ”

Bebelușul familiei Bodnariu se întoarce acasă

După mai mult de patru luni, în timp ce Ruth trecea prin rutina de a-și preleva laptele matern și de a-l îmbutelia pentru a-l duce la întâlnirile de două ore, ce au loc de două ori pe săptămână, cu bebelușul ei, săptămâna trecută, cu totul neașteptat, el a fost înapoiat familiei.

Ei nu se așteaptă însă la nici o mișcare din partea autorităților pentru ceilalți patru copii, cel puțin până după ședința de judecată, la sfârșitul lunii mai.

„Ne-am dori să le explicăm situația”, spune Ruth, înainte de o altă întâlnire supravegheată.

„Dar noi nu putem face asta pentru că nu putem vorbi despre acest caz”.

„Ei nu știu când ne luptăm pentru a nu ne arăta sentimentele. Pentru că ni se spune să nu ne prezentăm nici cea mai mică durere în fața celor mari, pentru că ne-am întrista copiii. Așa că într-adevăr încercăm să păstrăm lacrimile pentru noi, măcar până când copiii ies pe ușă.”

BBC-Bodnariu

În plin scandal al răpirii de copii din familii norvegiene de către instituția care ar trebui să-i protejeze – Barnevernet – ieri, conducerea „bisericii” Protestante, confesiunea majoritară în Norvegia, a decis cu o majoritate zdrobitoare, de 115 la 88, să permită oficierea de „slujbe de cununie” pentru homosexuali.

O moțiune similară fusese respinsă de „sinod” în 2014, dar cu tenacitatea pe care deja i-o cunoaștem foarte bine, lobby-ul homosexual a continuat presiunea până când liderii cultului au cedat.

Astfel, Norvegia devine a treia țară la nivel mondial care permite oficierea unor astfel de „slujbe” în bisericile sale, după Suedia și Danemarca. Toate aceste țări scandinave au fost pioniere în legiferarea relațiilor de „familie” întemeiate pe diferite forme de uniune homosexuală, Danemarca fiind prima țară din istorie care a legalizat „uniunile civile” pentru homosexuali în 1989.

Hotărârea „Bisericii” protestante nu este surprinzătoare având în vederea apostazia și secularizarea aproape completă a acestor societăți nordice, privite de unii, inclusiv în România, ca un fel de „rai terestru”, așa cum alții ridicau în slăvi altădată „raiul comunist” din Uniunea Sovietică.

Am scris recent pe această temă:

Scandinavia: Statul asistențial și suferința Familiilor

INTERVIU: „Suedia pretinde că este tolerantă, dar în fapt este foarte intolerantă cu cei…

A Norway gone Berserk

Pentru noi, aici în România, este încă o lecție utilă cu privire la agenda reală, întemeiată pe minciună și manipulare, a propagandei homosexualiste. Vezi de exemplu Tacticile mişcării homosexuale: O strategie detaliată pentru acceptarea publică a homosexualilor.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

14 aprilie 2016

66,6 DE ORE IN NOUA NORVEGIE

Razboiul psihologic dintre Romania si Norvegia, izbucnit in urma confiscarii copiilor Bodnariu de Barnevernetul norvegian, e in toi. In saptaminile trecute acest razboi a fost evidentiat si prin miscarile autoritatilor norvegiene de a contracara actiunile de strada si de media sociala ale romanilor. Si nu  numai. Nu e o simpla coincidenta ca actiunile norvegiene s-au intensificat acum, cu citeva saptamini inaintea demonstratiilor programate in intreaga lume impotriva Norvegiei pe 16 aprilie. Agentii serviciilor de inteligenta norvegiene sunt cu ochii pe sutele de mii de romani care sprijina familia Bodnariu. Fac recurs si la ceea ce in strategia militara se numesc “active measures”, adica masuri active de dezinformare si propagare a neadevarurilor. Un exemlpu e vizita din saptamina trecuta, la invitatia si pe banii norvegienilor, a unor oficialitati romane in Norvegia pentru a vedea “la fata locului” cum functioneaza sistemul de protectie a copiilor acolo. Unul dintre vizitatori a transmis romanilor urmatorul mesaj prin facebook din indepartata Norvegie:

“Aprilie 5: Buna dimineata din Trondheim, Norvegia! O delegatie a CSM, Inspectiei Judiciare si SNG, delegatie din care fac si eu parte se afla pentru cateva zile in Norvegia, la invitatia si pe banii omologilor nostri. Vom afla cum functioneaza CSM-ul lor, justitia lor si, sincer, ma voi interesa si de sistemul de protectie a drepturilor copiilor. Stati pe aproape!” ” Urmatorul mesaj: “Azi am avut o discutie cu autoritatile norvegiene despre sistemul de protectie a copiilor. Am confirmarea ca, dpdv legal, sistemele noastre sunt similare. Voi face rost curand si de cifre. Mai am de stat de vorba, joi, cu romani stabiliti aici. Dupa care voi avea o pozitie publica fata de recentele manifestari anti-norvegiene ale unor romani. Deocamdata pot spune doar atat: imi e jena cat de usor suntem manipulati si cata ura aruncam asupra unui sistem pe care nu il cunoastem, ignorand insa evidentele din tara noastra.” 

Alte impresii

Din fericire, acesti romani nu sunt singurii romani care viziteaza Norvegia. O fac si altii, insa pro bono, fara a fi platiti, si chiar cheltuind propriile fonduri pentru a informa publicul, atit roman cit si cel international, despre sistemul infam norvegian de confiscare a copiilor. In februarie dl Petre Costea, Presedintele AFR, a calatorit si el in Norvegia. Impresiile lui sunt descrise mai jos. Intregul comentariu, scris in engleza, poate fi citi aici: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=686843308085735&id=407413792695356 ori aici  http://bodnariufamily.org/articles/66-6-hours-norway/. Citeva pagini din impresiile lui sunt redate mai jos in traducere romaneasca. 

66.6 de ore in Norvegia

Am petrecut 66,6 de ore sau cam asa ceva in Norvegia spre sfarsitul lui februarie 2016. A fost prima mea calatorie acolo. Am aterizat in Oslo cam pe la amiaza intr-o miercuri, si am plecat pe la cam putin dupa 6 dimineata sambata urmatoare din Bergen, un oras pe coasta de vest a Norvegiei. A fost o calatorie rapida care, insa, mi-a deschis ochii spre Noua Norvegie, unde familia, casatoria, cresterea copiilor si drepturile parentale s-au transformat in ceva ce pina acuma umanitatea nu a vazut si istoria nu a cunoscut, inclusiv realitatea socanta ca minorii si copiii pot fi luati de la parintii lor, si chiar decazuti din depturile de parinte, fara ordin judecatoresc. 

Un caz umanitar

De-a lungul anilor m-am obisnuit sa aud ori sa citesc frecvent despre Norvegia. Mai tot ce am auzit ori citit provenea din mass media. Nu imi amintesc vreodata sa fi citit ceva negativ despre Tara Vikingilor. Ca avocat care a practicat avocatura de multi ani in Houston, am dat in judecata multe companii mari norvegiene pentru clientii mei. Asta m-a familiarizat, intr-o masura limitata, cu Norvegia, cultura ei, oamenii ei, si afacerile ei internationale. A fost suficient, insa, sa-mi dau seama de magnitudinea prezentei economice a Norvegiei in Texas. Deasemena, am cunoscut, tot prin intermediul litigiilor judecatoresti, manageri ai marilor companii norvegiene care fac afaceri in Texas.

Frecvent am citit si date statistice despre Norvegia. Norvegia e in topul tarilor din perspectiva multor categorii relevante si importante: sanatate, educatie, prosperitate economica, nivelul de trai, longevitatea vietii, si alte categorii similare. Rapoartele publicate de ONU dovedesc asta. In plus, Norvegia are bine cunoscutul fond suveran care inca e evaluat la cam 800 de miliarde de dolari, dupa ce a ajuns la peste 900 de miliarde in 2008 inainte de declansarea crizei economice mondiale si colapsul pretului petrolului.

Cu toate acestea, in doar 66,6 de ore, multe din impresiile mele privind Norvegia s-au schimbat. Sau, mai bine zis, mi-am format si alte opinii. Din nefericire, mai toate au fost negative si au fost cauzate de motivul pentru care am mers in Norvegia: un caz de rapire oficiala a copiilor de catre autoritatile norvegiene. Cu luni in urma, am acceptat un caz umanitar, pro bono, care implica Norvegia. Este un caz pe care astazi, dupa multa munca de cercetare si investigatii, il  numesc, asa cum ziceam, un caz de rapire oficiala de copii. In noiembrie 2015 Barnevernetul, echivalentul serviciilor de protectie a copiilor in SUA (ori Romania), a rapit, fara ordin judecatoresc, cinci (5) copii de la o familie romano-norvegiana care locuiste in Naustdal. Cazul era de expertiza mea imediata, incalcarea drepturilor civile. Cind am auzit vestea pentru prima data m-am scandalizat. Dar indignarea mea curind s-a transformat in frustrare pentru ca, dupa ce am investigat cazul, am ajuns la concluzia ca religia familiei a influentat confiscarea celor cinci (5) copii.

Am auzit, de-al lungul anilor, despre avocati occidentali bine cotati, care au luat cazuri umanitare pro bono in tari straine, dar acele cazuri de obicei implicau tari din Lumea a Treia. Sistemul de segregare rasiala al Africii de Sud – apartheid – vine imediat in minte. Nu doar pentru ca era la moda pentru avocatii occidentali sa ia cazuri umanitare acolo, dar si pentru ca eu personal am trait experienta sistemului apartheid. Am petrecut vreme de un an acolo predind relatii internationale si diplomatie la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg in 1989. Asta a fost cu doi ani sau cam asa ceva inainte de prabusirea regimului apartheid. Am fost martor, si inca imi amintesc clar, ca departamentul nostru de relatii internationale era vizitat frecvent de avocati straini care pledau diferite cazuri umanitare si atrageau atentia societatii internationale asupra detinutilor politici din Africa de Sud.

Putin am anticipat eu ca, dupa 25 de ani de avocatura, voi fi si eu implicat intr-un caz umanitar international, dar, straniu, nu in Lumea a Treia ci in Norvegia, tara care, dupa cum ne informeaza datele statistice si mass mdia, nu greseste niciodata, si unde totul merge bine. In alte cuvinte, o tara perfecta, un Eden in coltul de nord-vest al Europei. Ce am descoperit, insa, dupa ce am petrecut 66,6 ore in Norvegia, dupa ce am citit si m-am familiarizat cu legile Norvegiei privind familia si bunastarea copilului, si dupa ce am discutat cu foarte multi oameni, inclusiv oficialitati guvernamentale, a fost o parte intunecata a Norvegiei. Un aspect pe care putini norvegieni vor sa-l recunoasca, putini oameni in afara Norvegiei il cunosc, si unul pe care mass media nu il promoveaza si nici nu e interesata sa-l promoveze. 

Conversatii si teama de Barnevernet

Conversatiile pe care le-am avut in Norvegia mi-au deschis ochii si m-au deranjat. Oricum ar fi inceput discutiile, in mod inevitabil ele continuau si se terminau discutind experientele personale ale interlocutorilor mei cu Barnevernetul, ori experientele colegilor ori prietenilor lor cu Barnevernetul, institutia norvegiana care inspaiminta pe cei care au copii si care pretinde sa functioneze pentru bunastarea copiilor. Am descoperit insa ca realitatea este tocmai inversa. Obiectivele frumos aranjate pe hartie in legile Norvegiei privind Barnevernetul inseamna, in viata cotidiana si reala, mizerie pentru familii si copii.

Am dat peste citeva familii de romani pe coasta de vest a Norvegiei. In mod inevitabil, conversatiile ne-au dus la Barnevernet. Mi-au spus ca autoritatile scolare chestioneaza copiii, in mod rutin, privind subiecte personale despre viata de familie: maninca copiii dulciuri acasa? Ori beau bauturi racoritoare dulci? Parintii se cearta intre ei? Sunt copiii batuti? Ce feluri de discutii se poarta in familie? Citi frati si cite surori au? Invatatorii spun copiilor sa nu spuna parintilor ca li se pun astfel de intrebari la scoala.

Urmeaza apoi subiectul educatiei sexuale. Copiii sunt invatati in scoli ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex si casatoriile homosexuale sunt normale si, incepind cu varsta de 12 ani, vizualizeaza pornografie la orele de clasa. Copiii vin acasa cu fata plina de rusine, confuzie, si se pling parintilor. Au dificultati cu stimularea sexuala produsa lor de vizualizarea pornografiei la scoala. Cind copiii ajung la varsta de 14 ani parintilor li se impune sa le acorde copiilor “timp liber” in fiecare zi. In “timpul liber” parintilor nu li se da voie sa puna intrebari serioase copiilor lor, de exemplu “ce faci”, “unde mergi”, “la ce te uiti”? Nici sa le dea de lucru pe linga casa. Timpul liber e desemnat, mi s-a spus, sa permita adolescentilor sa “se descopere personal” si sa-si descopere “identitatea”. Un parinte mi-a descris frustrarea si indignarea vecinului sau care nu putea sa-si intrebe fiica ce face cu prietenul ei in camera ei in fiecare miercuri dupa masa. Nici nu putea spune baiatului sa plece acasa.

Copiii reactioneaza in mod diferit la presiunea care vine din partea invatatorilor. Multi dintre ei se plang parintilor de intrebarile care li se pun la scoala, iar altii refuza sa le discute. Unii norvegieni cu care am discutat subiectul erau usurati deoarece copiii lor au ajuns la o varsta cind mintilor lor nu mai puteau fi manipulate de invatatori si copiii fie ca refuza sa raspunda intrebarilor fie ca dadeau un raspuns dinainte stabilit de genul: “totul e bine acasa”. Acesti copii sunt destul de mari sa inteleaga ca daca spun lucruri rele despre viata de familie vor fi luati de Barnevernet de la parintii, fratii si surorile lor, si nu-i mai vor vedea pina ajung la varsta de 18 ani.

Un parinte mi s-a plans ca a fost certat de autoritatile scolare pentru ca nu si-a lasat copilul sa participe la evenimentele de halloween organizate de scoala copilului lui in noiembrie 2015. Onomasticile copiilor pot deasemenea sa fie un cosmar pentru parinti. Copiii, nu parintii, alcatuiesc lista invitatilor la onomastica. Lista e uneori alcatuita impreuna cu invatatorii, apoi e data parintilor, si parintii trimit invitatiile. Parintii nu au voie sa obiecteze ori sa refuze sa invite pe cineva care e pe lista de invitati ai copilului. Deasemenea, copiii aleg tortul. Parintii nu pot obiecta, dar invatatorii pot. Obiectii sunt uneori facute cind invatatorii cred ca tortul ales de copil ar fi prea dulce. Unii parinti, mi s-a spus, au fost certati de autoritatile scolare pentru ca nu au permis copiilor lor sa participe la anumite evenimente organizate de scoala. Acest aspect e ingrijorator mai ales pentru parintii religiosi si traditionali care refuza sa permita copiilor lor sa participe la evenimente ori actiuni care nu sunt compatibile cu valorile ori religia parintilor.

Un incident mi-a fost impartasit de o familie romana din Bergen care s-a petrecut in decembrie 2015. Comunitatea crestina romana de acolo a organizat o sarbatoare de Craciun pentru copii si, cum se obisnuieste in toata lumea cu aceasta ocazie, copiii au fost deghizati ca ingeri, pastori, si Maria si Iosif imbracati in imbracamintea traditionala de atunci. Evenimentul s-a tinut intr-un mall. Norvegienii care treceau pe linga au devenit suspiciosi si intrebau de ce copiii erau imbracati cum erau. Erau ei oare abuzati? Sa cheme politia, au zis altii?

Teama de Barnevernet, insa, e profunda si afecteaza chiar si cele mai inocente situatii. De exemplu, mi s-a spus ca daca un copil se loveste si face o vanataie, e riscant sa-l duci la clinica medicala. Clinica va trebui sa raporteze vanataia la Barnevernet si la politie. O investigatie va fi demarata pentru a determina daca vanataia a fost cauzata de parinte ori de vreun adult care ar fi abuzat copilul. Si, daca copilul descrie o varianta a incidentului care a cauzat vanataia diferita de aceea a parintelui ori a adultului, parintele da de necaz. Se presupune ca parintele a cauzat vanataia prin bataie si parintele trebuie sa convinga autoritatile ca nu a fost asa. Pedepsele sunt grele daca parintii nu informeaza autoritatile privind vanataia copilului ori nu-l duc la clinica. In situatiile acestea, suspiciunea ca parintele a fost violent cu copilul devine si mai pronuntata. Dupa cum se vede, se pare ca in Norvegia, cel putin intr-o oarecare masura, a fi parinte este a avea statutul unui criminal suspect.

Am mai auzit o poveste care practic m-a socat. O mama si-a dus fiica la mall, fata a spart o fereastra, s-a taiat, si a inceput sa sangereze. Mama a facut poze si a solicitat celor din jur sa scrie declaratii ori sa-i fie martori ca nu ea a cauzat vatamarea fetei. Nici mama nici cei din jurul ei nu au sarit sa ajute fata de teama sa nu fie acuzati de violenta. Interventia a fost lasata pe seama autoritatilor odata ajunse la fata locului.

Restul jurnalului de calatorie si impresiile dlui Petre Costea le puteti citi, in engleza, aici:https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=686843308085735&id=407413792695356 ori aici  http://bodnariufamily.org/articles/66-6-hours-norway/.


Categorii

Homosexualitate, Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a., Razboiul impotriva Romaniei, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “PROTEST GLOBAL IMPOTRIVA BARNEVERNET SI PENTRU FAMILIILE BODNARIU SI ALTII/ Cazul Bodnariu a ajuns si la BBC. Reportaj critic fata de PROTECTIA COPILULUI din tara scandinava (video). SPECIALISTI NORVEGIENI PROTESTEAZA FATA DE PRACTICILE BARNEVERNET/ “Biserica” norvegiana a votat pentru CUNUNAREA RELIGIOASA a HOMOSEXUALILOR

  1. Shakespeare spunea : “Ceva e putred in Danemarca!” Valabil acum si pentru Norvegia….
    Problema fundamentala a norvegienilor ca popor este gradul de Sedare la care au fost adusi , permitand ca un copil sa fie confiscat de o institutie fara Mandat Judecatoresc .

  2. Treaba principala a Barnevernet este “maparea” – identificarea si spionarea potentialelor victime. Momentul rapirii este doar unul de ordin tehnic. Dupa acest moment la fel de importanta este asteptarea procesului – Perioada de santaj asupra familiilor si prelungirea acesteia cat mai mult pentru a facilita ruperea psihologica a copilului de familie. Fac orice este este posibil pentru a pune mana pe acel copil.

  3. Ascult frecvent emisiunea celor doi Hagmann – daca nu ati auzit de “The Hagmann & Hagmann Report” merita sa vedeti aici discutii despre situatia politica si sociala din America in special dar si din restul Lumii cu accent pe atacul asupra libertatilor si drepturilor fundamentale , persecutia crestinilor in SUA , experimentele sociale aflate in curs si Starea de spirit din randul cetatenilor ,etc. Ascultati ce spune Dave Hodges incepand cu ora 1:14 pana spre sfarsitul emisiunii. Deasemenea merita urmarite si emisiunile cu David Lankford.

  4. Slava Domnului! Sper sa fie desfiintat cat mai repede Barnevernet-ul in formula actuala si sa se ocupe de cazuri reale.

  5. “Decizie absolut halucinanta la Curtea de Apel Bucuresti! Judecatorul Adrian Viorel Podar de la Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti a decis arestarea unei mame, care a ales sa fuga din Canada cu cei doii fii ai sai pentru a scapa de violentele barbatului cu care locuia.
    Incredibil, arestarea Anei Maria Nedelcu a fost dispusa in data de 13 aprilie 2016, atentie, din oficiu, de judecatorul Adrian Podar si survine dupa ce barbatul de origine dominicana cu care locuia a reclamat-o pe femeie ca a fugit, in 2014, cu copilul pe care il aveau impreuna.
    Pentru a putea dispune masura arestarii Anei Maria Nedelcu, judecatorul Adrian Podar este acuzat ca a adaugat “de la sine” pe langa infractiunea de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului, „o alta incadrare juridica a faptelor intr-o infractiune mai grava”, respectiv lipsire de libertate a unui minor. Totul cu scopul de a indeplini conditia gravitatii pedepsei. Pe langa aceasta, Adrian Podar este acuzat ca “s-a investit din oficiu cu cererea de arestare in vederea extradarii fara a fi investit de catre procuror cu o asemenea cerere”.
    […]
    “Am constatat cu stupoare ca judecatorul (Viorel Adrian Podar) a adaugat de la sine o acuzatie care sa prevada o pedeapsa mai mare astfel incat sa poata dispune extradarea si arestarea.
    Judecatorul nu avea competenta potrivit legii sa adauge de la sine o acuzatie pe care nu o gasim in adresa Parchetului.”
    […]

    Integral: http://gandeste.org/general/iata-de-ce-ne-trebuie-o-lege-a-raspunderii-magistratilor-avea-luata-deja-decizia-de-extradare-a-mea-inainte-de-a-incepe-judecata-2/68214

  6. Puneti chestia asta cu “Biserica” Norvegiei alaturi de ridicarea adunaturilor la rang de biserici crestine in documentele marelui sinod panortodox.
    ____________________________
    Din nefericire, copiii familiei Bodnariu sunt si vor ramane marcati pe viata de ceea ce li s-a intamplat.
    ____________________________
    Atentie la ce se intampla copiilor! Cand Dumnezeu a pedepsit Egiptul, primul nascut de parte barbateasca a murit. Cand a fost vestita nasterea Domnului Iisus Hristos, Irod a omorat toti nou-nascutii din regatul Iudeei. Inainte de caderea Templului copiii au fost vanati pentru a fi mancati.
    Astazi, copiii sunt rapiti, vaccinati si alienati prin orice mijloace, platind cu viata pentru patimile altora.

  7. Parintele Patriciu Vlaicu
    April 9 at 1:58pm ·

    Zilele acestea comunitatea noastră a fost invitată să se alăture unei manifestații în foavoarea familiilor din Norvegia care au fost separate de propriii copii, dintre care cele mai cunoscute sunt familiile Bodnariu și Nan. În Bruxelles manifestarea va avea loc sâmbătă 16 aprilie, începând cu ora 14h00, în Rond-point Robert Schuman.
    Suntem sensibili față de aceste cazuri și față de toate familiile care trec prin situații asemănătoare și cred din tot sufletul că nu ne putem permite să nu ne exprimăm și noi indignarea.

    Eu voi participa la această manifestare.

    Ceea ce se întâmplă în Norvegia ar trebui să ne pună pe fiecare pe gânduri. Statul revendică din ce în ce mai evident dreptul de monopol asupra educației copiilor noștri.
    Cred că în calitate de părinți și cetățeni responsabili avem dreptul și datoria să ne exprimăm ferm convingerile în legătură cu valorile și nonvalorile pe care societatea le transmite generațiilor viitoare.

    Putem sta pasivi atunci când copiilor noștri li se pun în față, încă de la vârsta absenței discernământului, prezentându-se ca normalitate, ne-buniile lumii acesteia?

    Nici un argument nu poate justifica educația prin bătaie, și cred că suntem responsabili dacă relativizăm traumele ce sunt aduse în sufletul copiilor prin agresivitatea fizică sau verbală. În același timp separarea pruncilor de părinți nu este oare ea însăși una dintre cele mai agresive forme de intervenție în viața copiilor?
    Nu cunosc exact toate detaliile dosarelor din Norvegia și nu doresc să emit judecăți de valoare asupra procedurilor administrative pe care statul le stabilește, dar dacă acestea sunt declarate ca fiind în interesul copilului, nu avem dreptul să ne punem întrebări legate de modul în care acest interes este determinat?

    Din câte m-am informat de la persoane care au discutat direct cu cele două familii nu este vorba de părinți iresponsabili, dimpotrivă.

    Statul norvegian, și nu numai el, ar trebui să conștinentizeze că familia chiar și în forma extinsă este cea care poate încadra cel mai bine educația sănătoasă a unui copil și dacă observă excese ar trebui să insiste asupra corectării unor eventuale atitudinii, nu pe decizii radicale!

    Cine și cum își poate revendica dreptul să substituie iubirii din familie o încadrare instituțională?

    Eu sunt indignat, dar rămân optimist!

    Câștigul imens al democrației este că AVEM DREPTUL să ne spunem părerea și aceia care au puterea de decizie politică și administrativă NU AU DREPTUL să se poarte ca și cum nu ne-ar auzi!

  8. Pingback: MII DE PERSOANE AU PROTESTAT, IN ROMANIA SI IN STRAINATATE, IMPOTRIVA BARNEVERNET/ PS Macarie Dragoi, prezent la protestul din OSLO: “Îmi exprim durerea față de prelungirea măsurilor de separare a copiilor de părinți și afirm cu toată convin
  9. Pingback: MII DE PERSOANE AU PROTESTAT, IN ROMANIA SI IN STRAINATATE, IMPOTRIVA BARNEVERNET/ PS Macarie, prezent la protestul din OSLO: “Îmi exprim durerea față de prelungirea măsurilor de separare a copiilor de părinți și afirm cu toată convingerea c
  10. Pingback: GEORGE ALEXANDER – discursul protest fata de BARNEVERNET, MASINA DE RAPIT COPII: “Nu putem permite să se mai facă EXPERIMENTE pe Oameni! Pe copii si pe părinți nevinovați!”/ AGENTII BARNEVERNET SUNT DERANJATI DE RUGACIUNILE DE LA MASA LA RE
  11. Pingback: FAMILIA NAN A PIERDUT PROCESUL… “Ce ṣanse are omul, singur în fața Sistemului, când i se iau copiii?”/ COPIII NOȘTRI ÎN ÎNCHISORILE LOR – cartea manifest a lui George Alexander | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: FAMILIA BODNARIU a decis SA RAMANA IN ROMÂNIA dupa ce procuratura norvegiana i-a pus pe parinti SUB URMARIRE PENALA! “Caracatița uriașă nu rămâne niciodată datoare! Este numai un subterfugiu de a-i aresta pe soții Bodnariu și a le lua iară
  13. Pingback: SE INTAMPLA SI IN MAREA BRITANIE. Românul Florin Barbu acuza autoritatile britanice ca i-au luat copiii spre ADOPTIE UNUI CUPLU HOMOSEXUAL (video)/ ORORILE BARNEVERNET CONTINUA: nou-nascut RAPIT de la mama sa IMEDIAT DUPA NASTERE, FARA AVERTISMENT!/ Geor
  14. Pingback: Psihiatru expert al Barnervernet, homosexual si tata a doi baieti prin mama-surogat, condamnat pentru pornografie infantila!
  15. Pingback: SCANDALUL MUSAMALIZAT AL NORVEGIEI. O ancheta BBC despre expertul psihiatru al BARNEVERNET condamnat (la doar 2 ani si pastrand custodia copiiilor sai!) pentru PORNOGRAFIE INFANTILA. Autoritatile norvegiene sunt acuzate de complicitate si pentru pastrarea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare