Revolutia mondiala declansata prin internet, marea criza, noua ordine mondiala si elogiul catastrofelor: INGREDIENTELE NOII CONSTIINTE PLANETARE

• Bloombiz: Revolutia Mondiala a inceput!

Mania cauzata de rata somajului si cresterile de preturi i-a acaparat pe oamenii din toata lumea. Tintele principale au devenit guvernele lumii. In multe tari arabe, iesirea in strada s-a transformat in razboaie civile in toata regula.

In Europa si Statele Unite, politicienii isi pierd credibilitatea si sustinerea, unii dintre ei si pozitiile oficiale. Nici tarile asiatice nu sunt imune, in fata acestui val, potrivit Business Insider. Gerald Celente, printre alti analisti, spune ca acesta este doar inceputul. “Pana in iarna, revolutia va fi globala”, spune acesta.

Semnele revolutiei globale

In noiembrie 2010, in contextul unei recesiuni fara sfarsit, dublata de costuri ridicate de sanatate, deficite record si de numarul redus de locuri de munca, republicanii obtin controlul Casei Reprezentantilor, in Congresul american. Cele peste 60 de locuri castigate sparg un record vechi de 80 de ani. In luna decembrie a aceluiasi an, mandatul de 23 de ani al presedintelui Zine El Abidine Ben Ali ia sfarsit brusc, ca urmare a unei revolte, in Tunisia.

Algerienii prind gustul revoltei si satui de cei 19 ani de “stare de urgenta” prin care au trecut, ies in strada. Rezultatul: 1000 de oameni arestati, 826 de raniti si cel putin 4 morti. Pe 14 ianuarie, iordanienii cer violent inlocuirea premierului Samir Rifai,precum si preturi mai mici la mancare si la benzina, un rezultat pe care il obtin.

La numai 3 zile, este randul locuitorilor din Oman sa ceara salarii mai mari. Sultanul Omanului dizovla Ministerul Economiei si isi reorganizeaza cabinetul de trei ori. Se creeaza 50.000 de locuri de munca in setorul privat. Pe 25 ianuarie, Egiptul incepe sa fiarba. Se cere sfarsitul dictaturii de 30 de ani a lui Hosni Mubarak si alegeri libere. Va fi nevoie de cateva saptamani pana cand Mubarak sa fie alungat.

840 de protestatari isi pierd viata in tot acest timp. In iunie, egiptenii se intorc in strada, reclamand lipsa schimbarii pentru care s-au luptat cu jumatate de an in urma. Sirienii incep sa se stranga pe 26 ianuarie, pentru a cere plecarea lui Bashar Al-Assad. Vor muri 1.640 de oamni, insa Al-Assad nu pleaca.

Pe 1 februarie, este randul Palestinei sa se aprinda. Se cer alegeri libere, precum si unificare partidelor Fatah si Hamas, pentru o mai bune evolutie economica. Premierul Fayyad isi da demisia, si odata cu el, tot cabinetul sau. Dupa numai 2 zile, virusul revoltei se raspandeste in Yemen, unde cerinta principala a revolutionarilor este indepartarea presedintelui Ali Abdullah Saleh. In urma unui atac, Saleh este ranit grav.
Libia explodeaza pe 15 februarie. Revolta este dublata de interventia NATO, care doreste eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unei democratii. Razboiul civil continua si acum.

Pe 26 martie, crestin democratii isi pierd majoritatea pe care o detineau de 60 de ani, in Germania. Pe 17 aprilie, partidul finlandez care se opune salvarii statelor cu datorii suverane castiga 34 de locuri in Parlament.
Pe 7 mai, proteste din Singapore reusesc sa darame siguranta si lejeritatea cu care Partidul Popular a castigat pana acum alegerile. Au fost cele mai contestate alegeri din ultima perioada.
Ca urmare a scandalurilor in care a fost implicat in ultimele luni, Berlusconi primeste un vot de neincredere din partea alegatorilor din Milan. Orasul de origine a premierului, unde si-a inceput cariera Berlusconi, a ales alt partid la conducerea locala. Pe 5 iunie, social democratii castiga alegerile in Portugalia. In primul sau discurs, Pedro Passos Coelho anunta masuri serioase de austeritate.

• Bloombiz: Soarta unei natiuni, decisa pe WEB

Internetul a fost motorul care a pornit “rotitele” revolutiei in Egipt si in Libia. In epoca Facebook, soarta natiunilor poate fi decisa pe internet la fel de bine ca din sediile marilor institutii guvernamentale. Analistii internationali se intreaba acum daca puterea retelelor sociale este destul de mare pentru a pune la pamant moneda euro.

Un lucru este cert – internetul nu poate face toate aceste lucruri de unul singur. In cazul Egiptului si al Tunisiei, sistemele de guvernare autoritare si corupte au creat nemultumiri, iar retele de socializare le-au amplificat. Formula revolutiei este simpla: cetateni nemultumiti plus retele sociale. Euro s-a nascut avand la baza multe sperante si obiective nobile.

Unul dintre principalele obiective a fost acela de a facilita comertul intre membrii zonei euro, lucru pe care l-a si facut. Un alt obiectiv a fost acela de a deveni o moneda utilizata la scara larga, ceea ce s-a si intamplat.  In prezent, euro este a doua cea mai mare moneda din lume.

Un al treilea obiectiv pe care l-a avut moneda europeana a fost de a impune disciplina fiscala intre membrii sai si de a restrange cheltuielile guvernelor iresponsabile. Problemele actuale cu care se confrunta Grecia, Portugalia,Irlanda, Spania sau Italia pot fi usor amplificate cu ajutorul internetului, iar asta ar duce cu siguranta “mutilarea” monedei euro. Euro poate servi interesele tuturor tarilor care il adopta numai in cazul in care economiile lor sunt similare. Sistemele monetare actioneaza ca termostate economice – daca nu sunt stabilite la temperatura potrivita, apar probleme. In opinia economistilor internationali, o moneda care functioneaza bine pentru Germania nu poate satisface si nevoile Greciei.

De exemplu, deficitul bugetar al Greciei a fost de aproximativ 10,5% din PIB in 2010, in timp ce deficitul Germaniei a fost de doar 3%. Economia Germaniei este una din cele mai puternice economii  din zona euro, la momentul actual, in timp ce Grecia abia se tine “pe picioare”. Marile puteri din zona euro au pus Greciei camasa de forta pentru a o constringe sa-si aduca economia mai aproape de cea a Germaniei. Grecia trebuie sa reduca cheltuielile guvernamentale pentru a reduce deficitele bugetare, trebuie sa taie salariile astfel incat sa poata concura pe pietele mondiale, trebuie sa mareasca impozitele dar si numarul disponibilizarilor. Din pacate, datoria ramane stabila, in timp ce sursele de venit continua sa scada. Analistii atrag atentia asupra faptului ca actuala “camasa de forta” pe care o poarta statul elen poate avea succes doar daca cetatenii eleni vor accepta.

Aici intervine puterea web-ului.

E-mail-ul, Twitter, Facebook si sms-urile au in multe cazuri rolul dea “ajuta” la organizarea grevelor si a demonstratiilor civile. O greseala a Guvernului poate fi amplificata de 100 de ori atunci cand videoclipurile de pe internet arata protestatari. In prezent, liderii euro se concentreaza asupra unui singur lucru- de a atrage creditorii privati pentru a participa la salvarea Greciei. In epoca Facebook, actualele probleme ale Greciei pot deveni mult mai grave decat sunt in realitate.

Internetul ar putea juca un rol important in scoaterea de la putere a Guvernului elen care incerca sa ajunga la un compromis cu conducatorii marilor puteri UE. Revolta grecilor impotriva masurilor de austeritate luate de Guvern pentru a putea primi noua transa de bani de la FMI si UE s-ar putea transforma in-o revolutie asemanatoare cu cea din lumea araba, spun analistii. Consecintele ar fi dramatice intrucat efectele s-ar putea raspandi in Grecia, Irlanda si Spania. In acest caz, moneda euro ar putea fi compromisa. Intr-o lume conectata la internet, liderii de pe Facebook si Twitter pot deveni la fel de importanti ca si guvernatorii unor state.

Prin urmare, analistii recomanda marilor puteri UE sa acorde o atentie sporita cetatenilor din lumea virtuala.
In epoca Facebook, internetul poate decide soarta euro, nu bancherii.

• Bloombiz: Elogiul catastrofei

Daca studiem istoria omenirii, observam ca cele mai importante salturi in dezvoltare s-au facut ca urmare a unor noi seturi de necesitati, invite in urma unor catastrofe, de o mai mare sau mai mica intensitate. Un celebru antropolog rezuma aceasta teza in fraza: “Daca nu ar fi existat bariera apelor, nu am fi inventat navigatia“. Ascund crizele contemporane germenii unui asemenea salt?

Istoria cunoscuta a umanitatii incepe cu o imensa catastrofa: potopul. Finalul ultimei glaciatiuni, prin topirea ghetarilor, a provocat un adevarat cataclism planetar. Aproape toate religiile cunoscute consemneaza sub o forma mitica existenta unor asemenea catastrofe, care cel mai probabil a exterminat o mare parte din populatia care traia atunci pe planeta.Insa acelasi cataclism a condus la aparitia unor zone fertile in Delta Nilului, Delta Dunarii, Orientul Apropiat si valea Rinului. Vinatorii-culegatori ai “epocii de gheata” au fost treptat inlocuiti de agricultori, sedentarii au luat locul nomazilor, apar primele orase-cetati, se dezvolta schimburile si comertul. Doar doua-trei milenii aduc schimbari care inainte nu fusesera inregistrate timp de zeci de milenii. In zadar il ucide Cain pe Abel. Agricultorii cistiga “razboiul” pe scara istoriei si dau startul drumului evolutiv pe care ne aflam si astazi.

In Evul mediu, Marea Epidemie de Ciuma (declansata in a doua jumatate de secolului al XlV-lea) extermina aproape doua treimi din populatia Europei. Aceasta plaga ramine, pina astazi, cea mai mare catastrofa din istoria Batrinului Continent.Comparativ cu ea cele doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea si epidemia de gripa “spaniola” dintre ele reprezinta o gluma din punctul de vedere al pierderilor umane.

Insa aceasta epidemie a sfarimat in constiinta colectiva atotputernicia incremenita a Bisericii Catolice, a deschis astfel indirect calea Reformei si a Renasterii si a resetat complet lumea in care traim.Infruntarea dintre Reforma si Contrareforma a culminat cu Razboiul de Treizeci de ani. Macar pentru poporul german, acest conflict a fost o catastrofa umanitara de proportii inimaginabile. Conform opiniei unor istorici, unul din trei traitori in spatiul german in acea perioada a fost ranit sau ucis.

Dar acel conflict a nascut ideea de stat-natiune, notiune geopolitica noua pe atunci si in jurul careia s-a construit, ca pivot, lumea de astazi. Spatiul devenit protestant a “inventat” industrializarea. Cumpatarea propovaduita de credinta a permis acumularea, acumularea a condus la aparitia institutiilor menite sa gestioneze surplusul monetar de o amploare fara precedent (banci, burse, companii internationale).

Aparitia acestor instituitii, alaturi de industrializare, a antrenat cel mai important salt tehnologic din istoria umanitatii. Trecerea de la stadiul de vinatori-culegatori la cel de agricultori a durat doua milenii. Trecerea de la economia predominant agrara la aceea industriala a durat doar un secol. Cele doua razboaie mondiale au determinat, in lumea contemporana, o dezvoltare fara precedent a stiintei si tehnologiei. In anii ’20 ai secolului trecut inca se credea ca viitorul este al dirijabilelor cu aer cald.

In anii ’50, jet-urile brazdau deja cerul. SUA nu doar ca a inventat GP-ul (jeepul), dar a si produs, in doar trei ani, peste 600.000 de asemenea vehicole de teren pe care le-a trimis in teatrele de razboi din Europa si Pacific.Mai mult, poate, decit Model T-ul lui Ford, jeep-ul a contribuit la ideea ca fiecare american poate sa conduca, urmare a productiei de masa, propriul automobil. Femeile au luat locul barbatilor plecati pe front in meserii socotite in anii precedenti rezervate “sexului tare” si au demonstrat ca pot face fata fara probleme unor atare profesii. Jertfa oamenilor de culoare pe front a demontat de asemenea mitul raselor superioare si a celor inferioare. Calea spre emancipare si lupta pentru drepturile civile erau deschisa si ireversibila.

La fel au stat lucrurile si in privinta unor catastrofe localizate si de mai mici dimensiuni decit cele descrise pina acum. Marele cutremur din Tokio a nascut, in timp, cel mai perfomant sistem de asigurari sociale contemporan, cel nipon.Frecventele accidente de munca din Scotia si Tara Galilor, in zonele miniere, a condus in secolul al XVlll-lea la inventarea sistemului de asigurari in caz de deces.

Mai recent, accidentul de la Cernobil si, mai nou, cel de la Fukushima a reconsiderat atitudinea fata de energia nucleara, ieftina dar si cu potential letal. Criza bursiera din 1847 a condus la aparitia unor autoritati centrale care sa elaboreze regulamente de functionare si sa vegheze la respectarea acestora de catre companiile implicate. Conflictul pur militar este mai redus ca importanta in lumea de astazi.

Armata SUA a spulberat-o pe cea irakiana in doar doua saptamini, folosind de zece ori mai putin potential uman decit in timpul unei singure operatiuni din WW ll, debarcarea din Normandia. Dezvoltarea tehnologica de astazi face improbabil conflictul militar conventional, de vreme ce forta NATO este coplesitoare in raport cu orice alta forta militara potential oponenta. Crizele ultimelor doua decenii (dupa Raboiul Rece) au fost, asadar, mai putin crize de natura militara – care au precumpanit in secolele si mileniile anterioare – si mai mult de natura umanitara/economica/financiara. Cu circa sase decenii in urma era aproape imposibil sa convingi legislativul unui stat dezvoltat, indiferent care, sa voteze o lege prin care sa oblige marile companii sa investeasca masiv in tehnologii nepoluante. Astazi Uniunea Europeana este pe cale sa adopte cea mai indrazneata initiativa in acest domeniu. Chiar si reticenta Germanie (care plateste o nota de plata usturatoare) sprijina o atare initiativa, sub presiunea “verzilor”.

O constiinta planetara este pe cale nu doar sa se nasca, ci si sa-si infiripe actiuni concrete si coerente prin folosirea mijloacelor cvasiinstantanee de comunicare in masa, mijloace ieftine si la indemina tuturor.

Actuala criza economica va avea ca efect pe termen lung limitarea posibilitatii birocratiei publice de a jongla cu banii contribuabililor. Va pune capat si unei forme de risipa care a insotit dezvoltarea ultimelor decenii. Grecia, Italia, Spania sau Portugalia sunt state care decenii la rind si-au fragilizat economiile prin cleptocratie, evaziune in proportii de masa si coterii politice descalificante. Publicul le-a suportat pentru ca o ducea la rindul sau suficient de bine incit sa mai inchida ochii la risipa decidentilor.
Astazi, cind “sarbatoarea” s-a incheiat, acelasi public a constatat uimit ca a trait pe datorie si ca sume enorme de bani s-au volatilizat pur si simplu.

Politicienii care vor veni vor fi obligati de o realitate mult mai dura sa-si insuseasca pragmatismul de tip corporatist si sa dea socoteala pentru banii cheltuiti. Mai devreme sau mai tirziu, toate statele vor fi obligate sa adopte o atitudine diferita decit pina acum vizavi de resursele (inclusiv financiare) care le stau la dispozitie.

Poate ca morala ultima a acestei succesiuni de crize ce poate inca nu s-a incheiat va fi aceea ca epoca risipei s-a incheiat inclusiv pentru opulentul Occident, iar oamenii vor (re)invata ca laptele sau carnea nu apar in mod miraculos in fabrici.
Orice “brava lume noua” s-a nascut in chinuri. De fiecare data insa, omenirea si-a gasit resursele de intelepciune nu doar pentru a supravietui, ci si pentru a invinge. Nu am nici o indoiala ca asa se va intimpla si acum. Insa perioada care va urma va fi una care, macar din punct de vedere economic, va pune greu la incercare nervii tuturor.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

• Evenimentul Zilei: Soarta României în Al Doilea Război Mondial al Crizei

În plină caniculă, un frison rece ca gheaţa ne trece pe şira spinării. De la o zi la alta, presiunea produsă de ştirile proaste din economie devine tot mai apăsătoare. Criza datoriilor din zona euro ar putea culmina cu falimentul Greciei şi, mult mai grav, al Italiei. În acel moment, ar fi ca şi cum economia Uniunii Europene s-ar strivi de pământ ca un avion prăbuşit. Dacă s-ar suprapune şi eşecul Statelor Unite de a-şi achita datoriile, dezastrul ar fi global. Sunt evenimente pe muchie, totul se tranşează în câteva săptămâni. Crah-ul care ne pândeşte într-un cotlon al viitorului foarte apropiat ar fi atât de puternic încât tot ce-am trăit în 2009-2010 ni s-ar părea o glumă. “Evenimentul zilei” vă descrie trei scenarii ale modului în care ar putea evolua lucrurile, de la cel mai terifiant la cel mai optimist. Sunt variante ale viitorului românilor. Sunt veştile despre ziua de mâine pe care vi le aducem azi.

Criza datoriei Italiei, suprapusă peste cea a Greciei, precum şi temerile privind un posibil tsunami financiar în Statele Unite ne pun în faţa unor perspective sumbre. EVZ încearcă să risipească norul de incertitudine şi să traseze trei scenarii posibile pentru marile economii ale lumii: unul pesimist, altul realist şi al treilea optimist. EVZ vă spune cum vor fi afectaţi românii în fiecare situaţie în parte.

Concluziile se bazează pe interviurile cu specialişti în economie, finanţe, piaţa muncii: profesorul de economie Daniel Dăianu, Răzvan Orăşanu, ana­liştii economici Ilie Şerbănescu, Bogdan Baltazar, Aurelian Dochia şi Lucian Isar, Matei Păun, managing partner BAC Investment Banking, Radu Crăciun, directorul de investiţii al Eureko Pensii, şi Călin Ştefănescu, managing director Tjobs.ro.

România, rostogolită în trecut, spre anii ’90

Problemele implicate de un posibil faliment al Greciei vor fi neglijabile în comparaţie cu situaţia în care Italia nu şi-ar mai putea plăti datoriile. Cea de-a treia economie europeană este prea mare pentru a mai putea fi salvată de bugetele altor state. O undă de şoc s-ar propaga în spaţiul UE, inclusiv în Franţa şi Germania, care au bănci şi companii în Italia.

Falimentul firmelor italiene ar lăsa fără locuri de muncă zeci de mii de români care lucrează în Peninsulă şi care fie ar încerca să se readapteze în România, fie şi-ar căuta un job în ţările nordice. Cu siguranţă însă nu vor mai trimite bani acasă. Automat, exporturile româneşti, care merg în mare parte în ţările UE, s-ar prăbuşi, companiile autohtone nu ar mai avea de lucru şi ar urma un nou val de concedieri.

Tsunami-ul de peste Ocean

Pe de altă parte, băncile ro­mâneşti, care nu ar mai fi sus­ţinute de “mamele” lor din Europa, nu ar mai avea lichidităţi şi ar încerca să recupereze în avans creditele de la populaţie şi firme. Asta înseamnă executări silite şi falimente. Însă toate acestea ar păli în faţa efectelor apocaliptice ale unui eventual default al Statelor Unite.

Dacă, până la începutul lunii august, Congresul SUA nu aprobă majorarea plafonului maxim de îndatorare, atins deja, SUA vor intra în default, deoarece nu vor putea achita la scadenţă obligaţiuni în valoare de 30 miliarde de dolari. Falimentul SUA, fie şi numai pentru o perioadă foarte scurtă, ar declanşa un tsunami în întreaga lume. Bursele s-ar bloca, deoarece investitorii vor retrage sume enorme de bani din SUA, pe care, cel puţin pe termen scurt, nu vor şti unde să le plaseze. Va fi o lovitură cu mult mai grea decât cea suferită în toamna anului 2008, după căderea băncii Lehman Brothers.

În acest context instabil din SUA şi zona euro, România îşi poate lua adio de la orice şansă de a-şi finanţa deficitul bugetar. Prima de risc va creşte, anxietatea se va accentua şi banii vor fugi din România. Ce se va întâmpla cu pre­ţurile? Sunt două direcţii în care o pot lua acestea: fie ne vom confrunta cu o inflaţie galopantă, şi preţurile vor creşte puternic, fie vor scădea masiv, dacă mulţi comercianţi vor da faliment şi vor fi obligaţi să-şi lichideze stocurile.

În ambele sensuri, perspectiva este deplorabilă: inflaţia consumă economiile extrem de rapid, iar deflaţia incontrolabilă duce la scăderea veniturilor companiilor, o spirală descendentă care duce spre faliment. Leul se va deprecia până la niveluri de circa 4,7 lei/euro şi, practic, vom reintra în recesiune, care va fi mai mult decât dublă comparativ cu cea prin care am trecut în actuala criză.

De la laptop la opaiţ

“Scapă cine poate”.Aceasta va fi deviza tuturor. Fără bani, fără locuri de muncă şi fără nicio perspectivă, românii vor renunţa la abonamentele la telefoanele mobile şi la alte servicii care nu sunt vital necesare şi se vor refugia la ţară, în speranţa că vor fi salvaţi prin agricultura de subzistenţă. Ajustările modului de viaţă, a valorilor şi a modelelor economice ar fi rapide şi dramatice. În această perspectivă, renunţarea la curentul electric şi revenirea la opaiţ, pentru a nu mai cheltui bani, nu mai este chiar atât de improbabilă.

Practic, România ar fi “aruncată” cu 15 ani în urmă faţă de nivelul actual de dezvoltare. Ce se va întâmpla pe termen lung? Scumpiri după scumpiri, deoarece inflaţia va creşte peste tot în lume, inclusiv în Uniunea Europeană. România, dar şi celelalte state din UE îşi vor reveni greu, probabil în două-trei decenii.

“Nu cred că liderii europeni îşi pot permite să experimenteze falimentul unei ţări ca Italia.“
Daniel Dăianu, profesor de economie

SCENARIU OPTIMIST

Banii curg fără frică şi aleg drumul spre România

Cea mai bună variantă pentru noi ar fi, după salvarea reuşită a Greciei şi a Italiei şi după ce SUA ar depăşi problemele, să reuşim să atragem miliardele de euro care vor căuta tărâmuri mai liniştite. În acest context, România reprezintă o alternativă, deoarece are printre cele mai mici datorii publice din UE, de 36%, la finele lunii aprilie.

Moneda naţională se menţine în jurul valorii de 4,25 lei/euro, astfel încât să fie uşor de suportat de către populaţie, dar nici să nu afecteze exportatorii cu un curs prea apreciat. Reuşim să atragem eficient fondurile europene, exporturile cresc până la maxime istorice, susţinând producţia românească, iar importurile sunt descurajate.

În consecinţă, economia creşte cu 2% în 2011 şi cu circa 4% anul viitor. Pentru aceasta, statele europene trebuie să pună la punct un pachet de salvare de dimensiuni uriaşe care să amâne, dacă nu să elimine de tot, spectrul falimentului unor ţări precum Grecia, Irlanda sau Italia. Problema Greciei se rezolvă printr-o restructurare controlată a datoriilor, China creşte fără să sufere din cauza inflaţiei, iar SUA îşi revin din dificultăţi şi îşi reduc datoriile.

VARIANTE POSIBILE

Italia şi SUA vor evita căderea. România are şanse, fără pomeni electorale

Cel mai probabil, autorităţile europene vor reuşi să ţină lucrurile sub control. Măsurile de austeritate vor fi impuse cu succes în Italia şi ţara nu va avea difi­cultăţi de a se finanţa. Oricum, avantajul Italiei comparativ cu Grecia este faptul că cea mai mare parte a datoriei publice este către băncile locale, nu către finanţatori externi.

În SUA, niciun partid nu-şi va asuma consecinţele unui default, astfel încât forţele politice vor ajunge la un numitor comun pentru majorarea plafonului de îndatorare a ţării.

Soluţie la problema Greciei

Însă, atenţie, “ascunderea sub preş” a problemelor legate de datoriile uriaşe este o soluţie bună numai pe termen scurt. “Bifarea cazului Greciei” prin intrarea parţială în incapacitate de plată, ar rezolva o parte din problemele zonei euro. Cert este că Uniunea Monetară se află la un moment de răscruce, când atât state slabe, precum Grecia, cât şi unele puternice, cum este Germania, şi-au manifestat dorinţa de a evada.

Aşadar, ce se poate întâmpla? Una din posibilităţi este o integrare mai adâncă, o unificare printr-o supraveghere a bugetelor tuturor membrilor zonei euro. A doua posibilitate, opusă acesteia, este ieşirea unor ţări din Uniunea Monetară şi, în consecinţă, dispariţia euro.

Pe un fond de stabilitate la nivel european, România nu are decât să beneficieze de creşterea economică a ţărilor din UE prin majorarea exporturilor în ritmurile actuale de circa 30% pe an. Totodată, românii din străinătate vor avea perspective să-şi găsească de lucru şi vor continua să trimită bani în ţară, chiar dacă vor lucra pe salarii mai mici decât până acum.

România nu are probleme majore. Măsurile de austeritate au fost luate de anul trecut, iar recent Fitch ne-a îmbunătăţit ratingul de ţară până la “recomandat investiţiilor”. Însă, chiar dacă vom atrage investitori străini, aceştia vor fi prudenţi, deoarece vor fi cu un ochi şi la ce se întămplă în statele din zona euro. Astfel, este realist să ne aşteptăm la o creştere economică de 1-1,5% în acest an, care va rămâne destul de mică şi în anii care urmează.

Provocarea 2012

Anul electoral 2012 va fi însă o mare provocare pentru gu­ver­nanţi. Dacă nu vor să agraveze criza externă cu una internă, aceştia vor trebui să ţină în frâu cheltuielile şi să renunţe la orice fel de pomeni electorale, contrar obiceiurilor de până acum.

1,5% este creşterea economică pe care o poate înregistra România într-un scenariu realist

 

• Gandul: NOUA ORDINE MONDIALĂ. Amiral american: “China nu mai este o ţară în curs de dezvoltare. Este o putere mondială”

Amiralul american, Mike Mullen a declarat într-o alocuţiune în faţa studenţilor de la Universitatea din Beijing că a considera China o ţară în curs de dezvoltare nu mai este corect, China fiind deja o putere mondială, anunţă CNN.“China de azi este o ţară total diferită de cum arăta acum 10 ani şi cu siguranţă că va continua să se schimbe în viitorii 10 ani. Nu mai vorbim de o ţară în curs de dezvoltare, este deja o putere mondială“, a spus Mullen. “Şi Statele Unite sunt în schimbare”, a adăugat amiralul. “La fel este şi contextul noii ordini mondiale în care ţările noastre operează. Cred că dialogul dintre ţările noastre trebuie să ţină cont de aceste schimbări”.

Amiralul s-a referit şi la alte probleme, precum disputele teritoriale privind rezervele de petrol şi gaze naturale din Oceanul Pacific. “Aşteptările Statelor Unite sunt ca aceste probleme să fie rezolvate într-o manieră responsabilă, iar eventualele incidente să nu escaladeze şi să scape de sub control”, a mai spus Mullen.

China, Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei şi Taiwan au pretenţii asupra unei suprafeţe de două milioane de kilometri pătraţi din Oceanul Pacific, unde se bănuieşte că ar exista rezerve de petrol şi gaze. Mullen a vorbit şi despre puterea militară a Chinei. “Odată cu o putere militară crescută trebuie să crească şi nivelul de responsabilitate, să existe o mai bună cooperare cu celelalte state şi, la fel de important, să existe transparenţă”, a spus acesta. “Altfel, expansiunea militară în regiune, în locul unui program de stabilire a securităţii ar putea avea un efect negativ“, a adăugat amiralul.