SCLAVII TEHNOLOGIEI PANA LA PIERDEREA UMANITATII. Izolarea prin supraconectare, pierderea discernamantului prin suprainformare

20-09-2015 8 minute Sublinieri

87701_1

Elena Solunca-Moise/ Ziarul Lumina: Omul fără sine

[…] Cu toate acestea, tehnologia a ajuns la o limită critică unde apar riscuri şi pericole peste care, un timp, trecem fără să observăm. Se cuvine să subliniem existenţa lor mai ales pentru consumatori, care, fascinaţi de performanţe, îşi pierd discernământul şi ignoră lunecarea către riscuri şi capcane. Dar ele există şi s-au înmulţit, încât au făcut necesare numeroase studii şi chiar o disciplină specializată – managementul riscurilor. Privind în zarea performanţelor progresive, suntem nevoiţi să recunoaştem că riscul cel mai din urmă care ne pândeşte este acela al „ucenicului vrăjitor”. E un risc real câtă vreme, oriunde ţi-ai arunca privirea, oamenii sunt captivaţi de tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale până la subordonare. În timp, tehnologia menită să fie mijloc tinde să devină, şi câteodată devine, scop într-o societate concurenţională, deşi credem că a venit ceasul ca oamenii să înţeleagă faptul că forma cea mai bună (profitabilă am zice chiar) a concurenţei este conlucrarea. Şi încă un paradox păgubitor: conectaţi la realitatea virtuală, oamenii pierd treptat contactul cu realitatea fizică. Este un risc şi un pericol care a făcut ca numeroşi specialişti să afirme că tehnologia este un fel de „opium”, că a generat o nouă sclavie faţă de care omul se supune din voie proprie şi, uneori, chiar cu o anume voluptate.

Adicción a internetUn exemplu semnificativ îl reprezintă celebrele reţele de socializare menite să satisfacă nevoia de comunicare într-o vreme a suveranităţii principiului „comunic, deci exist!”. Studii recente arată că peste 60%-65% dintre oameni recunosc, într-o formă sau alta, dependenţa de tehnologie, mai puternică (pentru unii) decât aceea de alcool sau tutun. Pentru unii, aceste tehnologii reprezintă o sursă de îmbogăţire, pentru alţii, de plăcere, pentru alții, o sursă de îmbolnăvire neurologică, psihică şi spirituală. Apar întrebări la care va trebui să căutăm un răspuns demn de om ca măsură a tuturor lucrurilor – a celor care sunt pentru că sunt, a celor care nu sunt pentru că nu sunt. Mai precis, va trebui ca, privindu-ne în faţă, să ne configurăm sinele. Spunem astfel pentru că ultima treaptă a decăderii este omul fără sine; acela pentru care frica de Dumnezeu nu mai este “începutul înţelepciunii”. Neîndoielnic, frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ca singura salvare din abisul ontologic în care a căzut din neascultare.

La început, omul fără sine trăieşte o stare confuzională, o ameţeală proprie ignoranţei de sine, crezând că virtualitatea îl poate elibera de „bolile secolului”, îndeosebi de nefiinţa care îl pândeşte pretutindeni. Adoptând principiul „Trăieşte-ţi viaţa!”, omul nu mai are timp să gândească, devine un soi de marionetă amăgită şi de faptul că globalizarea acestui fenomen e o formă de solidaritate. Să nu ne amăgim – socializarea nu este solidaritate, ea instituie reţele între imagini virtuale şi nu relaţii între oameni reali. Nici ignorarea sinelui nu este lepădare de sine spre asumarea propriei cruci. Difuz se instituie o nouă formă de teamă pe care, cum spunea psalmistul, o vedem acolo unde teamă nu e. Criza de sens se resimte şi în pierderea conştiinţei binelui şi răului, ca şi a responsabilităţii care obligă la raportarea faţă de oameni reali. A apărut teama de „nimeni şi nimic”, după spusa unui poet contemporan, care nu are cum fi, nici pe departe, începutul vreunei înţelepciuni.

Ne aflăm la o răscruce de drum. Prea bine, l-am putea alege pe cel care îndeamnă fiul rătăcitor – al revenirii în sine; un drum pe care niciodată nu e prea târziu să ne reîntoarcem. […]

[…]

integral la SURSA

Dan Diaconu/ Trenduri economice: Disconnected

[…] După săptămâna brutală în care am alergat (exact la fel ca orice utilizator) după „plăcerile virtuale”, deconectarea bruscă de la falsa realitate e mai brutală decât v-aţi putea imagina. Telefonul, cu ale sale facilităţi s-a transformat imediat într-o cutie inutilă, enervantă chiar, aruncată neglijent undeva. Laptopul, aproape la fel. Fără internet parcă nu mai stârnea aceeaşi „fascinaţie”, parcă-şi pierduse scopul pentru care fusese creat.

Şocul deconectării este, într-adevăr, mare deoarece lumea revine la normalitate. Brusc, timpul nu mai trece atât de repede, nu-i mai percepi superficial pe ceilalţi, iar natura te reinundă. Mi-am dat seama că pierdusem o groază de sensuri, de percepţii, de sentimente. Am conştientizat, între multe altele, că nu mă mai uitasem noaptea pe cer de-o veşnicie. Că, din ce în ce mai mult, rup efectiv de legătura cu realitatea pentru o prostie limitativă şi total falsă.

Credeţi-mă, toate acestea vi le spune un om care este perfect conştient de ceea ce înseamnă internetul şi care a încercat, pe cât posibil, să-şi conştientizeze fiecare pas pe care-l face într-o anume direcţie. De-a lungul timpului v-am recomandat mai multe cărţi referitoare la subiectul de faţă, cele mai vocale/cursive/popularizatoare fiind cele alui Nicholas Carr: „The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains” (tradusă şi la noi cu titlul „Superficialii”), „Is Google Making Us Stupid?”, „The Glass Cage: How Our Computers Are Changing Us” s.a.m.d. Există o întreagă literatură dezvoltată în jurul subiectului însă, vă spun sincer, absolut nimic nu se compară cu experienţa în sine.

A fi deconectat înseamnă a-ţi recâştiga treptat statutul, înseamnă a redeveni om. Nu e greu de realizat: e aproape imposibil. Doar în momentul în care te rupi definitiv, în momentul în care îţi dai seama cât de penibil eşti tu, cu ticurile tale care te îndeamnă să clăpăceşti compulsiv pe telefon, să deschizi fără niciun sens calculatorul (poate printr-o minune dai de-un hotspot), să verifici de zece ori pe minut dacă ai semnal sau să cauţi inutil o telecomandă. Nu-ţi poţi imagina câtă falsă bucurie îţi poate provoca faptul că ai găsit un ziar vechi de cinci ani, cu câtă aviditate citeşti ştirile pe care nu şi le mai aminteşte nimeni, ce plăcere perversă îţi poate produce „reconectarea la flux”.

Şi mai interesantă e constatarea că eşti drogat.

[…]

„Revoluţia” despre care vă vorbesc n-a început acum. E mult mai veche! E începută atunci când a apărut primul ziar, prima sursă de ştiri filtrate. Poate chiar înainte, odată cu revoluţia tiparului. Vă puteţi imagina cât de greu era înainte să ajungi să citeşti o carte? Pe vremea când cărţile erau copiate manual, experienţa lecturii se lega de o călătorie, de multe ori lungă, la capătul căreia poate ţi se oferea şansa să citeşti ceea ce auziseşi de la vreun cunoscut. Ajuns în faţa cărţii ştiai că e un eveniment practic unic, o experienţă care este foarte probabil să nu se mai repete. Şi-atunci, cu aviditatea omului însetat, memorai cartea; de la cap la coadă, cuvânt cu cuvânt. Asta înseamna atunci să asimilezi „informaţia”. Repetai experienţa cu alte cărţi/locuri şi-apoi, într-un târziu, aveai o viziune de ansamblu. Citările le luai din memorie, ştiai exact contextul în care apar, ştiai informaţia. Totul era limpede, nu aproximativ. Iar „informaţia” era, în cele mai multe cazuri, doar cea care contează, cea esenţială.

Fiecare pas spre „democratizarea” informaţiei ne-a accentuat un ciudat impuls schizoid şi, în acelaşi timp, ne-a distrus memoria. Faceţi un scurt test: câte numere de telefon vă mai amintiţi? Câte adrese de mail, câte adrese poştale? Dacă staţi conectaţi pe internet probabil „asimilaţi” într-o zi (în fapt treceţi prin) mai multă informaţie decât asimila un om mediu într-o lună în urmă cu un secol. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat ieri? Câte ştiri aţi citit ieri? Dar în urmă cu două-trei zile? Ştiu! E un întreg haos din care nu ştiţi decât că „au fost multe”.

Fără a fi vreun conspiraţionist vă spun categoric faptul că, în acest moment, omenirea este manipulată într-un mod pervers. Excesul de informaţie face absolut orice eveniment nerelevant. Ce-nseamnă o tragedie? Două trei zile de isterie media? Acoperirea a absolut oricărui scenariu de la veridic la fantasmagoric o transformă în can-can, în zvonuri cu miros de adevăr. Nu mai avem adevărat şi fals. Am trecut în sfera logicii fuzzy, unde valoarea de adevăr este situată oriunde în intervalul [0,1]. Creierul deja s-a obişnuit: ştirea x miroase a ştire cu gradul de adevăr 0.53, cealaltă doar 0,01. Şi, până la urmă, nu suntem siguri dacă tragedia s-a petrecut! Dar pe cine mai interesează? A venit altceva pe tavă: d-na Y a fost surprinsă de un jurnalist cu chiloţii-n vine. Iar scenarii, iar analize, iar valori de adevăr. Şi aşa mai departe.

Suntem din ce în ce mai conectaţi şi, în acelaşi timp, din ce în ce mai izolaţi. Ai sute, poate mii de prieteni pe facebook dintre care nu cunoşti nici 5%. E ciudat că majoritatea prietenilor tăi sunt fericiţi, numai tu nefericit. O repari cumva: pui poze din lumi exotice dându-le impresia că eşti acolo. Motiv suficient să se oftice! Te pozezi zâmbind tâmp lângă o colegă super. Pui pe net poza în care pare că stă provocator la tine-n braţe. Să se oftice şi ăilalţi, nu doar eu! Bagi muzică veselă, bancuri luate din timeline-ul altora. Doar trebuie să fii fericit. „Să moară dujmanii mei” – cum ar spune tandru şi tânguitor un manelist. Din această situaţie a apărut urarea ironică „să ai parte de fericirea pe care-o arăţi pe Facebook”.

Aş putea continua, dar n-o mai fac. Cu fiecare aspect dintre cele menţionate vă întâlniţi zi de zi, ceas de ceas, minut de minut. Şi, cu fiecare like, cu fiecare share, cu fiecare mail sau expresie tastată în google sunteţi din ce în ce mai prinşi în plasă. O plasă deasă, transparentă şi înşelătoare, pe care v-o împletiţi singuri alături de „prietenii” voştri şi al cărei rol este să vă transforme în automate, să vă reducă la datele pe care reuşeşte, prin bunăvoinţa voastră, să le obţină de la voi.

[…]

Uşor, uşor aluneci într-un manierism comportamental şi te limitezi la a primi de-a gata: indiferent că e vorba de produse sau judecăţi. Şi iată-te transformat în oaie păstorită de cei care conduc jocul! Iată-te mergând în direcţia turmei, făcând ca turma, furajându-te şi plângându-te că nu-ţi ajunge timpul. Iată-te fericit, în colţul tău mizerabil, nevăzând nimic în spatele ecranului. Semeni perfect cu drogatul de la colţul străzii, cu aurolacul cu ochii pierduţi: distrus, izolat, dar fericit!

În tot acest joc mai sunt băgaţi şi alţii: atotputernicii „băieţi buni” din servicii. Ei probabil au cele mai multe informaţii despre tine. Ceea ce pescuiesc de pe site-urile comerciale, de la ISP-ul tău şi din nenumărate alte surse, relaţionează cu datele oficiale şi, în acest mod simplu, au cam totul despre tine. Într-adevăr, poţi replica spunând că aia nu e totul despre tine şi probabil că ai dreptate. Însă este o parte importantă care-i ajută să facă aproape ce vor din tine şi asta fără a acţiona direct. Prin influencer-ii pe care-i au(sau îi manipulează) pot concentra informaţiile dorite către segmentele care-i interesează. Mase întregi, turme de oi virtuale, sunt conduse în acest fel pe calea dorită. E doar un exemplu!

Din păcate asta e capcana. E aproape imposibil să-i scapi deoarece tehnologia face posibilă transparentizarea unei cantităţi enorme din propria intimitate. A învinge în acest război înseamnă a renunţa la tehnologie şi a redescoperi viaţa, adevărata viaţă simplă şi plină. V-o spune unul care pierde continuu meciul, dar care, cel puţin, ştie unde greşeşte.

– integral la SURSA

Nu suntem fericiți pentru că nu putem trăi singuri măcar 24 de ore. Asta credea Blaise Pascal despre omul modern, dar nu asta simt și miliardele de suflete naufragiate, zilnic, pe aglomerata plajă Facebook. Acolo își expun fluxul și refluxul mental, oricât de interesant sau precar, nobil sau viciat. Pe nisipul pixelat apar mesajele providențiale sau dejecțiile plastifiate. Oamenii aleg să-și petreacă chiar și vacanțele în lumea virtuală: de la natură și cultură direct pe tastatură! Lumea interconectivității totale a dat naștere celei mai curioase psiho-dinamici din istoria post-modernității.Din perspectiva consumatorului afectat, Teodor Baconschi a scris un eseu remarcabil, cu vădite intenții și efecte terapeutice. Ca antropolog exersat, autorul ne oferă primul eseu doct despre o Românie virtuală, cu virtuți și păcate greu de imaginat acum doar 100 de ani… Cartea e scrisă alert, dar practică un stil exigent. În acest fel, Teodor Baconschi ne invită să redescoperim noblețea gândirii și tihna meditațiilor asupra umanului dinaintea epocii wireless.

[…]

Nu știm dacă Mark Zuckenberg l-a citit pe Hegel și dacă a înțeles subtilitățile dialecticii stăpân-sclav. Cert este că fondatorul Facebook a intuit perfect nevoia universală de recunoaștere – dorul după acel like tonic care-ți face ziua mai bună. Cine[va] spunea că faima pe Facebook este ca și bogăția în Monopoly: pur imaginară. Teodor Baconschi observă foarte atent perversitatea mecanismului virtual: nu doar că nu știm cine sunt admiratorii noștri, ci uneori aceștia se înscriu în fals. Un tip asiatic din Coreea de Sud dă un like primarului bucureștean din Sectorul 5. Ce năzdrăvenie! Facebook găzduiește o mulțime de identități goale, fără un conținut concret-subiectiv. Multe spirite false adoră această naturalmente falsă recunoaștere a zeci de avataruri confecționate pletoric dintr-una și aceeași adresă de IP.

[…]

Autorul nostru descrie lucid o amenințare ubicuă: „multiplicare[a] exponenţială a factorilor de negare a realităţii: invazia jocurilor video, alcoolismul, comerţul cu produse etno-botanice sau chiar traficul de droguri dure, banalizarea pornografiei odată cu extinderea accesului la Internet, apariţia canalelor TV muzicale, care pot avea, privite în exces, acelaşi efect halucinogen. Acţiunea instanţelor clasice de «modelare» – familie, şcoală, biserică – a fost minimă sau, după caz, exagerată, aşa că n-a făcut decât să amplifice o tendinţă generală de «eliberare» în principiu justificată, însă teribil de prost aplicată. A apărut, în plus, un ocean de ipocrizie, întrucât adulţii, adică zămislitorii generaţiei PRO, una predicau şi alta făceau.”

Nu doar un conservator de extracție teologică e alarmat de efectul noilor tehnologii asupra minții umane. E suficient să răsfoim cărțile psihologului american Daniel Goleman (Focus: The Hidden Driver of Excellence, 2013) pentru a înțelege uriașa amenințare Facebook la adresa eficienței muncii individuale. Distragerea permanentă distruge creativitatea. Nu mă miră faptul că Woodrow Wilson Center for International Scholars interzicea (în vara lui 2009, când mă aflam la Washington DC) accesul cercetătorilor la propria lor pagină FB. Seminariile de afaceri din Sillicon Valley se derulează astăzi între participanți cu telefoanele mobile închise (nu doar comutate pe modul silențios). De ce? Pentru că ofilirea atenției prin Facebook sau Whatssup costă, literalmente, milioane de dolari. […]

integral la SURSA

9

Legaturi:

***


Categorii

Articolele saptamanii, Bolile generatiei digitale, Facebook, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Pagini Ortodoxe

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “SCLAVII TEHNOLOGIEI PANA LA PIERDEREA UMANITATII. Izolarea prin supraconectare, pierderea discernamantului prin suprainformare

  1. S-au născocit ispite cum nu au mai fost niciodată pe pământ şi curse în care intri fară să mai poți ieşi. Nu e om tânar fară ‘cutiuța’ prin care poate privi adâncul pustiirii inimilor. Nu e tânar să nu poarte cu sine navigatorul care-l conduce cel mai precis, cel mai direct şi mai rapid spre adâncurile tartarului demonic, spre nimicirea desavârşită a valorilor cu care l-a înzestrat Dumnezeu, spre otrăvirea desăvârşită a sufletului, spre prostirea desăvârşită a minții, spre înrobirea şi dependența totală de aceste adâncuri de întuneric, înstrainare şi despuiere.
    Nu e tânar care să nu fie înscris în catastifurile acestea, cu tot ce i se cere, date, chip, adresă precisă, parinți, frați, rudenii, prieteni, etc.
    Nu e loc în care să fi fost ve-un suflet şi să nu fie înscris şi înregistrat şi care loc să nu-i fie dovadă şi legatură, acuzare şi şantaj demonic.
    Niciodată pacatul nu a fost atât de molipsitor ca acum. Nicodată iadul curviei şi perversiunilor nu a fost atât de aproape de inima omului, atât de uşor accesibil şi atât de desavârşit în “specialități” demonizatoare.
    Niciodată omenirea nu a fost mai înşelată ca acum.Niciodată omul nu a fost mai înrobit, mai prostit, mai manipulat şi mai stors de tot ce se poate stoarce demonic din şansele, puterile şi darurile vieții duhovniceşti.
    Numai prin Dumnezeu, omul se mai poate salva, prin biserica şi tainele sale, dar cineveste crezut ? Cine este ascultat?
    Omenirea este condusă spre adâncurile cele mai îngrozitoare ale rautații, deghizate în socializare, umaitate şi ‘libertate’.
    Nimic nu poate fi mai fals.
    Socializatorii de pe rețele nu mai pot socializa nici în propriile familii, se înstrainează şi se dezumanizează desavârşit.
    Demonii au început sa-şi mâne turmele de robi , dintr-o parte a lumii în alta. Migrarea după trai bun, migrarea după mirajul fericirii, al bogației, desfatarii şi puterii.
    Dar ce nu vor face?… Câte mulțimi nu vor învrajbi una asupra alteia… Câte violențe şi distrugeri nu vor dezlănțui prin mulțimile oarbe şi demonizate?
    Fiecare dintre noi putem să ne dăm seama că sfinții nu au greşit cu nimic când au spus că la sfârşit se vor deschide porțile iadului şi demonii vor umbla liberi printre noi.
    Ce să mai zic… ?

  2. Sf Cosma al Etoliei profetea acum vreo 300 de ani:
    “Va veni vremea ca cele neinsufletite sa le conduca pe cele insufletite”..

    Tehnologia de varf inseamna in primul rand putere: economica si mai ales militara in lumea secularizate.
    In prima parte celui de al II lea razboi montial, germanii au fost ruperori rusilor, ca numar si calitate la capitolul taccuri, aviatie, artilerie. In a II a parte a anului 1942, productia militara ruseasca incepe sa o depaseasca pe cea germana, iar ofensiva grmana aproape se opreste.
    In 1943, in batalia blindatelor de la Kursk, numarul coplesitor al tancurilor sovietice T43 arata faptul ca armata germana a pierdut batalia in productia de armament, si ca nu-i ramane decat sa se apere.
    Pe frontul de vest, anglo-americanii avand o superioritate de 10 la 1 in aviatie, au efectuat un mars victorios spre Berlin, de numai 10 luni, avand grije sa nu aiba multe victime.

    Armata romana pierde la Stalingrad, la Cotul Donului, pentru ca nu are blindate si artilerie comparabile ca numar cu sovieticii. Infanteristii nu aveau armament anti-tanc si sunt striviti de senilele tancurilor T 34 fara posibilitate de riposta.

    In al III lea razboi mondial, rusii+chinezii vor la capitolul “neinsufletite”, dupa cup profeteste Sf Cosama al Etoliei.

  3. off topic,
    Zilele Bucurestiului…ce de simboluri. Nu le vede nimeni…fascinat de lumini si culori deverse.

    https://www.youtube.com/watch?v=LdROfkPR0qc

  4. E ceva in titlu cu care nu sunt de acord: pierderea discernamantului prin suprainformare – aici este un paradox, un non-sens. Un om nu isi poate pierde discernamantul cu cat are acces la mai multe informatii, dimpotriva. Internetul este pana la urma o biblioteca de unde poti lua informatia pe care o doresti. Inainte oamenii cercetau prin biblioteci, acum accesul la informatie s-a usurat foarte mult, fiind vorba de informatie pe suport digital. Doar suportul difera (un ecran luminos legat de un computer si nu informatie tiparita pe hartie). Retelele de socializare sau jocurile virtuale sunt alta poveste, ma refer exclusiv la ceea ce se numeste informatie digitala. Mi se pare ca autuorii articolelor de acest gen amesteca borcanele, pun tot ce tine de computer/smartphone in aceeasi oala. Este firesc ca atat timp cat iti petreci timpul mai mult in fata computerului sa citesti sau in biblioteca, sa pierzi din timpul pe care altfel l-ai fi putut petrece altfel, meditand, comunicand cu cei din jur in mod direct sau aalte activitati. Ideea e ca si daca ai fi stat intr-o biblioteca citind, s-ar fi intamplat acelasi lucru.

  5. @Mirela:

    Nu timpul fizic sau informatia in sine sunt vizate aici, ci modul in care se face informarea prin intermediul noilor tehnologii. Este vorba despre suprasaturare si despre superficialitate, aspecte pe care le-am mai atins si pana acum…

  6. Mirela,
    Nu este rău pe lumea asta care să nu posede partea ispititoare, justificatoare şi motivantă.
    Problema nu trebuie pusă astfel. Nu se poate face cu bibliotecile (cu tot ce au ele), ce se poate face cu acestea, în rău, (de la copiii fara discernământ până la adulții de cea mai primejdioasă categorie…).
    Orice rău ispiteşte, atrage, corupe, printr-un mic “bine” extem de facil şi de atractiv, ce se consumă rapid şi care (facil), provoacă distrugeri cu costuri de neimaginat.
    Orice bine, poate provoca rău (dacă nu este folosit cum trebuie). Ori accesul facil, spune exact ce am spus adineauri. Dumnezeu a pus toate cu masură, în nemariginita-i înțelepciune.
    Cu cât un lucru este mai valoros, cu atât se obține mai greu, tocmai pentru a fi prețuit potrivit efortului de al obține şi pentru a tria valorile umane capabile. Ori, uşurința cu care are acces la acest “bine”, oricine, (de la copii de gradiniță pâna la dezaxați, încarcerați etc…), nu mai poate face nici o triere…şi nu este nici un beneficiu ci o primejdie.
    Cred ca nu este cazul sa vin cu argumente doveditoare ale efectelor ( în masă), de manipulare, de decadență, de îndobitocire a minorilor… de “primaveri”… etc
    Dra… totodată este modul perfect de, motivare, de justificare, a supravegherii în masă, a dispariției libertății şi intimității fapturii umane.

  7. Iata ce spunea cineva acum 4 ani, avertisment…
    “Cu ochii larg deschişi în întuneric”
    http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/29/eseu-profetic-despre-ce-ne-asteapta-cu-ochii-larg-deschisi-in-intuneric-sau-cum-ne-facem-partasi-uciderii-fratelui-prin-programare-sociala/
    “Căci deşi vedem zi de zi construindu-se în noi şi în afara noastră o societate infernală care ne mutilează non stop sufleteşte şi trupeşte, deşi sub ochii noştri larg deschişi ne transformă în monştri copiii, deşi singurii indici de creştere ai vieţii noastre sunt cei ai autodistrugerii, noi continuăm să mergem pe acestă cale.
    Când vom ajunge ca să numim, în chip desăvârşit, fără nici un rest, fără nici o ezitare, întunericul, lumină şi răul, bine, atunci reeducarea noastră se va fi sfârşit.
    Atunci va deveni inutil a spune că azi, din punct de vedere funcţional, religia oficială, de stat, a României este satanismul.”…
    Publicat de Marius Iordăchioaia
    vineri, 28 ianuarie 2011

  8. Pingback: MANIPULAREA CONSTIINTELOR PRIN BOMBARDAMENTUL PSIHOLOGIC INFORMATIONAL. Cum se distruge discernamantul prin diversiunile mediatice ale “crizelor prezentului” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: NE FACE INTERNETUL MAI PROSTI? (dezbatere-Video)/ DEPENDENTA DE NOILE TEHNOLOGII LA ROMÂNI. Tinerii isi verifica de peste 200 de ori dispozitivele mobile!/ CUM SE ASCULTA SI SE LOCALIZEAZA PRIN SMARTPHONE. “Strumfii” folositi de serviciile se
  10. Pingback: “DISTRACTIA CARE OMOARA” – traducerea unei carti profetice/ Interviu cu profesorul american Read Schuchart. DE CE NU SUNT TEHNOLOGIILE NEUTRE? SE POATE FOLOSI BISERICA DE NOILE TEHNOLOGII ALE COMUNICARII?/ Studiu despre FACEBOOK: majorit
  11. Pingback: Presbitera CORINA NEGREANU despre PROBLEMELE IGNORATE ALE NOII GENERATII DE ADOLESCENTI si MAGIA INFERNALA A LUMII VIRTUALE: “Prin acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei devin uriașe. CUTIA PANDOREI A FOST DESCHISĂ, TĂ
  12. Pingback: POKEMON GO. O aplicatie produsa de creatorul GOOGLE EARTH a produs o bizara ISTERIE GLOBALA, numai buna pentru a experimenta DIRIJAREA COLECTIVA PRIN INTERMEDIUL TEHNOLOGIEI, chiar si pentru motive absurde sau puerile, generand inclusiv CONSECINTE PERICUL
  13. Pingback: “ADULTESCENTII” – generatiile “EU”, fuga de responsabilitate, EXACERBAREA NARCISISMULUI si ASASINAREA EMPATIEI. Ce au de facut PARINTII pentru a nu produce niste viitori adulti IRESPONSABILI si EGOISTI? | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: AUTODENUNȚURI tulburătoare ale insiderilor "pocăiți" din sistemul tehnologic infernal: FACEBOOK - la fel ca si celelalte retele sociale - CREAT ÎN MOD DELIBERAT PENTRU A CREA DEPENDENȚĂ, exploatând "o vulnerabilitate în psihologia
  15. Pingback: Avertismentul PS Macarie cu privire la GARBOVIREA OMULUI prin DEPENDENTA de noile tehnologii/ Dependenta de smartphone si DEZECHILIBRELE MENTALE/ Inca un insider de la Facebook: AM CREAT INSTRUMENTE CARE DISTRUG TESATURA SOCIETATII/ Plaforma YOUTUBE, acuz
  16. Pingback: Părintele Sorin Mihalache despre MECANISMELE PLĂCERII ȘI ADICȚIILOR (video, text). “Ai putea crede că TELEFOANELE MOBILE au conexiune directă cu creierele noastre. Puţine lucruri pe care vreodată le-am visat, fumat sau injectat creează o as
  17. Pingback: Audierea lui ZUCKERBERG, mașinăria de spionaj FACEBOOK și SCLAVII DIGITALI. "Întreg mediul electronic de comunicaţii este o puşcărie digitală" (Dan Diaconu) - Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: CAPTIVI ÎN INTERNET. Jean Claude-Larchet despre NOILE TEHNOLOGII, MODIFICAREA NATURII UMANE și DISTRUGEREA RELAȚIILOR INTERPERSONALE. Singurătatea omului în lumea HIPERCOMUNICĂRII (I) | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Jean-Claude Larchet: CAPTIVI ÎN INTERNET. Noile medii de falsă socializare, lumea VIRTUALĂ și sărăcirea relațiilor personale REALE (II) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare