GENERATIA “EU” – COPIII “FARA VOINTA” AI MILENIULUI TREI si greselile de educatie ale parintilor
GENERATIA “EU” – COPIII “FARA VOINTA” AI MILENIULUI TREI
Familia ortodoxa:
Copii demotivați – părinți exasperați (I)
“[…] „Am încercat de toate, și cu bune, și cu rele”, îmi spunea o mămică aproape plângând. „Fetița mea îmi repetă constant că nu îi pasă. Ce să mă fac cu ea?”. Evident că dacă la 9 ani nimic nu părea să o intereseze, părinții aveau un motiv serios de îngrijorare. Această problemă se manifestă la copii și la adolescenți din varii straturi sociale, mai vizibil (sau din ce în ce mai vizibil) începând din jurul vârstei de 7-8 ani și accentuat la pubertate și adolescență. Tot mai mulți părinți se simt complet neputincioși și îngrijorați că nu mai reușesc nici să își trimită copiii la școală. „Parcă este în hibernare”, mi se confesa un tată frustrat, „pur și simplu nimic nu îl mai interesează, nu îi este rușine să ia note proaste și să fie privit ca cel mai slab copil din clasă, nu își găsește plăcere în nimic, stă toată ziua și vegetează pe canapea la televizor sau navigând pe Internet. Și când i-am interzis accesul la acestea, ce credeți? A fost în stare să stea să se uite la pereți ore în șir!”.
„Generaţia Eu”
Desigur, poate nu toată lumea realizează că lipsa de motivație poate fi unul dintre simptomele specifice depresiei. Însă pentru marea masă de copii și adolescenți, lipsa motivației este un semn al lipsei voinței, lipsei de scopuri, lipsei încrederii în sine.
Voi discuta mai pe larg despre toate aceste aspecte pornind de la rezultatele interesante ale unei cercetări întreprinse de Prof. Jean M. Twenge de la Universitatea San Diego și prof. Tim Kasser de la Knox College (S.U.A.) și publicată în „Personality and Social Psychology Bulletin”. Cei doi profesori de psihologie au plecat în demersul lor de cercetare de la supoziția următoare: este tineretul din ziua de astăzi mai interesat de aspectele materialiste ale vieții și mai puțin motivat decât generațiile anterioare, sau este doar o reflectare a tendinței adulților de a percepe în mod distorsionat tineretul și de a-i găsi defecte? Cei doi profesori şi-au realizat cercetarea folosindu-se de un studiu realizat pe 355.000 de subiecți absolvenți de liceu între anii 1967-2007. Respectivul studiu examina valorile materiale a trei generații, chestionarele aplicate focalizându-se pe câteva aspecte cheie: cum percep subiecții importanța banilor și a bunurilor materiale, cât și disponibilitatea lor de a munci din greu.
„Comparativ cu generațiile trecute, absolvenții de liceu din ziua de azi[1] sunt mult mai dornici să aibă mulți bani și lucruri de calitate, dar mult mai puțin dispuși să se spetească muncind pentru toate acestea”,
precizează Twenge, autor și al lucrării „Generation Me”[2] („Generația Eu”). Autorii intitulează acest lucru „fantasy gap”, expresie sinonimă cu lipsa de realism.
Interesante concluzii și îngrijorătoare în același timp, pentru că părinții și educatorii ar trebui să se întrebe: cum se face că ne trezim crescând generații de oameni inteligenți și capabili, dar slabi la virtute?
Puțină „sare” este ceea ce dă savoare vieții
Lipsa de voință este ceea ce usucă acești tineri pe dinăuntru. Ce anume le slăbește voința? Și ce este voința? Nu voi recurge aici la termeni psihologici, ci tot la Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
„1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea obstacolelor. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ. 3. Intenție, scop. 4. Dorință, poftă, chef”.
Celor mai mulți „mileniali” nu le lipsesc scopurile, și cu atât mai puțin dorințele, cheful, ci le lipsește efortul și disponibilitatea de a depune efort. Iar dorințele lor principale sunt de a avea și de a se distra, de a se simți bine. Părinții lor, oameni născuți după război și trecuți prin destule crize economice, au crescut în lipsuri și muncind din greu pentru a obține tot ce au. Devenind părinți, și-au dorit să ofere copiilor lor totul de-a gata, aceștia să aibă tot ce își doresc, să nu sufere pentru că n-au, să nu sufere de plictiseală, să se amuze, să se simtă bine. Toate aceste intenții bune, născute din iubire și din grijă, au funcționat exact ca mierea și zahărul în bucate, după cum ne spune povestea binecunoscută – când, ce să vezi, puțină „sare” este ceea ce dă savoare vieții. Sunt copii care au crescut motivați în permanență de recompense materiale și care, atunci când cresc, desigur, nu se mai pot desprinde de ele și nu mai reușesc să găsească în ei înșiși motivația de a face ceva.
În lucrările sale, Arlene Pellican[3] vorbește despre faptul că distracția copiilor este prioritatea numărul 1 pentru foarte mulți părinți: „Nu ne dorim ca ei să se plictisească sau să facă gălăgie când ies cu noi, așa că le dăm un gadget electronic să îi amuze”. De aceea, explică Arlene, ei nu mai învață să facă față nici plictiselii, nici disconfortului, ci se obișnuiesc să aibă în permanență ceva care să îi amuze și să îi distreze.
De ani de zile îi sfătuiesc pe părinți să lase copiii să își mai țină și singuri de urât pentru că, în caz contrar, neavând ocazia să-și folosească imaginația și creativitatea sau, pur și simplu, să îndure plictiseala, copiii devin din ce în ce mai slabi, mai infantili, ca niște bebeluși cărora trebuie să le zornăi jucăriile ca să le distragi atenția și să nu plângă. Iar părinții se transformă din educatori în entertaineri. A nu se înțelege că îi îndemn pe părinți să își neglijeze copiii, ignorându-i și nepetrecând timp cu ei. Nici vorbă! Dar profitați de situații precum sala de așteptare sau treburi casnice ce nu suportă amânare pentru ca să le dați copiilor aceste ocazii de învățare. Măcar de două ori pe săptămână, pentru 20 până la 40 de minute (depinde de vârsta copilului), dacă nu se poate și mai des.
Cu atâta distracție în viața lor și atât de puțină înfrânare, copiilor le vine din ce în ce mai greu să facă ceva ce le provoacă chiar și cel mai mărunt disconfort. Un bun antrenament ar fi să le dăm săptămânal și ceva de făcut care este pur și simplu dificil, dar nu imposibil de realizat pentru vârsta lor (de pildă, să își spele singuri, de mână, un obiect de îmbrăcăminte destul de delicat pentru mașina de spălat sau doar batistele), ori o sarcină neamuzantă, plictisitoare și monotonă (cum ar fi curățatul cartofilor sau scoaterea sâmburilor pentru dulceață) sau chiar sarcini mai neplăcute (ca de exemplu spălatul coșului de gunoi sau curățatul băii).
O altă mare problemă în educarea voinței și în motivarea copilului este abordarea de tipul „toată lumea este câștigătoare”. Deși unii văd cu ochi buni o astfel de abordare, considerând că este de natură să le dea copiilor mai multă încredere în ei și că evită să le știrbească sentimentul valorii, în fapt este o greșeală. Cel mai clar se vede în arena sportivă, unde arareori avem de-a face cu o remiză, iar în unele sporturi (cum sunt atletismul, gimnastica sau patinajul) nici măcar nu se poate vorbi vreodată de remiză.
Să le dai copiilor iluzia că au câștigat chiar și atunci când au eșuat este la fel de dezastruos cu a-i critica și a-i umili: le sfărâmă voința și motivația pe căi diferite. În primul caz, le creezi o imagine de sine supraevaluată și autosuficientă: „Dacă oricum câștig, de ce să mă mai obosesc să și fac ceva?”, se întreabă pe bună-dreptate un astfel de copil. Dacă îi critici și le reproșezi eșecul, atunci vor deveni tot mai temători și neîncrezători, încrederea lor în capacitatea de a reuși erodându-se tot mai mult, până când vor ajunge să evite orice situație în care ar putea eșua. Abordarea cea mai realistă și constructivă este următoarea: eșecul este o realitate trecătoare; nu este grozav să eșuezi, dar este util să înveți ceva din eșec dacă vrei să obții ceea ce îți dorești. Românii au o vorbă minunată: Tot pățitul este priceput! Folosiți-o cât mai des, pentru că are o înțelepciune provenită din practică și dovedită științific de psihologie.
Răsfăţul şi cocoloşirea
Există în prezent (adică de vreo cincisprezece-douăzeci de ani) tendința de supra-psihologizare a educației copiilor, tendință ce afectează atât părinții, cât și educatorii. Astfel, punem mult prea des accentul pe cum se simte copilul decât pe ceea ce gândește copilul, pe intenționalitatea sa, iar emoțiile sunt exacerbate. Refuzul părintelui de a-i cumpăra copilului a cea de-a nu-știu-câta mașinuță cu ocazia faptului că au mai ieșit o data la hipermarket sau în mall, refuz urmat de tantrumul copilului (criza de nervi datorată frustrării) este adeseori interpretată drept „traumă”! La fel și refuzul copilului de a merge la culcare sau de a face ceva ce îi displace. Trauma a devenit sinonimă cu orice intervenție a părintelui care frustrează copilul. Repet: care frustrează, nu care agresează copilul în vreun fel!
În aceste condiții, să nu ne mirăm că solicitarea părintelui de efectuare a temelor sau a altor sarcini (precum de a-și face ordine în lucruri, de a închide televizorul și de a merge la culcare etc.) ajung să fie percepute de către copil ca fiind de-a dreptul îngrozitoare, făcându-i viața un chin! Popular, acest lucru se numește răsfăț, adică să-i oferi copilului tot ce vrea, când vrea și să îl lași să facă numai ce vrea, când vrea, fără să ai nici o așteptare de la el, nici măcar de a face lucruri banale atunci când este nevoie. Am întâlnit puști de 16 ani care până la această vârstă nu spălaseră niciodată o farfurie, pentru simplul motiv că este dezgustător! Am întâlnit copil de 7 ani care refuza să se șteargă la fund după folosirea toaletei pentru că i se părea dezgustător, de aceea o chema pe bunica! Reflectați la aceste exemple – şi, chiar dacă par incredibile, vă asigur că sunt cât se poate de reale. Gândiți-vă în ce situații vi se întâmplă să procedați similar, nu neapărat identic, doar pentru a scuti copilul să facă ceva ce este sau i se pare a fi greu sau neplăcut.
Micromanagementul copilului și cocoloșirea sunt alți doi factori care slăbesc voința și motivația copilului. Micromanagementul este controlul exagerat al copilului, verificarea până și a celor mai neînsemnate acțiuni ale sale, cu scopul de a fi executate perfect (ca de exemplu, modul în care își împăturește pijamaua sau își aranjează micile posesiuni în camera lui). O astfel de atitudine, dublată de cele mai multe ori de reproșuri, cicăleală și critică, invalidează profund copilul, așa încât încrederea lui în sine devine tot mai slabă, ca și motivația lui de a mai face ceva. De ce? Pentru că orice lucru pe care îl face riscă să devină o nouă ocazie de a primi reproșuri, de a i se aminti că este incompetent, inadecvat, incapabil. Amintiți-vă un lucru important: cu cât le suflați copiilor mai tare în ceafă, cu atât vor eșua mai mult și cu atât vor deveni mai neîncrezători în ei înșiși și mai incapabili.
Cocoloșirea/supraprotecția merge mână în mână cu răsfățul (cum se spune popular, „să-i [cauţi] copilului în coarne”). Ca și micromanagementul, este o formă profundă de invalidare a copilului, dar într-o altă cheie, nu prin umilire, ci prin infantilizare. Copilului i se cultivă neputința și dependența de părintele care ajunge să facă totul în locul lui (după cum mi-a declarat odată o mamă că ar fi în stare să se ducă și la toaletă în locul copilului, dacă s-ar putea!). Un astfel de copil chiar nu mai este în stare de nimic, pentru că nu a avut ocazii de învățare. Micromanagementul își are izvorul în grija exagerată a părintelui de a vedea că tot ce face copilul lui este exact așa cum își dorește el, pentru că doar așa este cel mai bine pentru copil („Mi-e teamă că dacă nu face exact așa cum știu că este cel mai bine, va avea de suferit”), iar cocoloșirea se trage dintr-o slabă gestionare a sentimentului de iubire părintească („Îl iubesc atât de mult, încât vreau ca el să se simtă perfect în orice moment”).
Criticismul şi neînţelegerea
Negativismul, criticismul și comparațiile nefavorabile cu alții sunt inamici redutabili ai încrederii în sine și ai motivației copilului. Deși părintele își imaginează că astfel îl va „ambiționa” (adică îl va motiva), rezultatul este exact pe dos. În plus, copilul se va revolta (mai deschis sau mai voalat) împotriva părintelui și, în timp, va ajunge să nu mai respecte (sau să respecte prea puțin) orice autoritate, oricât de legitimă ar fi aceasta, opunându-i-se fățiș și agresiv sau în mod pasiv (tace și nu face). Teama de eșec și de umilire publică este, prin urmare, un factor profund demotivant!
Lipsa unor obiective și sarcini clare este un alt factor foarte demotivant. Când nu știi la ce te ajută ceea ce faci sau care este scopul final al acțiuni tale, poți lesne să renunți să mai depui vreun efort. Adulții cunosc din experiență că, la locul de muncă, efortul de dragul efortului, fără o finalitate clară, se transformă în tândăleală și, în cele din urmă, în renunțare. Tot așa se întâmplă și cu copiii și adolescenții noștri: nu înțeleg de ce au nevoie să învețe cutare sau cutare disciplină, de ce trebuie să mai rezolve nu-știu-câte probleme care arată toate la fel cu prima, de ce au de îndeplinit anumite sarcini domestice, de ce este nevoie să respecte anumite cerințe. Părinții dau prea des răspunsuri vagi, generale, care nu au nici un efect („Este spre binele tău”, „Şcoala este importantă”, „Trebuie să fii harnic”). Răspunsurile părinților la întrebările copilului trebuie să fie concise (nu elaborate); clare (nu confuze); specifice (nu generale); concrete (nu abstracte); vizând un orizont de așteptare imediat sau pe termen scurt (acum, mâine, săptămâna viitoare, în acest semestru etc.), nu un orizont de așteptare îndepărtat („În viitor” sau „Când ai să fii mare”).
Uneori copiii nici nu mai întreabă de ce trebuie să facă cutare lucru, pur și simplu refuză, caz în care este nevoie să le explicăm care este finalitatea, scopul, obiectivul solicitării noastre și care va fi beneficiul lor după aceleași criterii ca cele de mai sus.
Viața spirituală
Am lăsat la final aspectul cel mai sensibil, cel mai filosofic și cel mai profund al lipsei de motivație: lipsa vieții spirituale. Omul care trăiește ancorat doar în lumea materială trăiește într-un orizont limitat și riscul autosuficienței este major – de aici, lipsa de motivație. Orice motivație legată de lumea materială este o motivație de natură exterioară individului, plasată în afara lui și de esență slabă. Ea va dispărea de îndată ce interesul individului sau trebuința dispare sau dorința este satisfăcută. Este suficient să ne gândim la copilul obișnuit să tot primească jucării peste jucării: la un moment dat, nici o jucărie nu îl mai interesează, toate ajung să îl plictisească. Treptat, va deveni foarte greu de mulțumit, fiecare nouă jucărie trebuie să fie mai grozavă decât ultima, altfel nu îi va mai suscita nici un interes.
Motivațiile externe sunt bune doar când copiii sunt foarte mici, și în doze mici. Copiii care înțeleg că ceea ce fac este pentru ei, nu pentru părinți sau pentru a obține niște alte beneficii, care nu au legătură cu ceea ce fac, au șansele cele mai bune de a dezvolta ulterior o motivație intrinsecă. Tipic este exemplul copilului care își face temele doar ca să primească bani sau acces la calculator. De îndată ce va fi strâns destui bani cât să îi ajungă pentru ceea ce își dorește sau pentru o perioadă, va înceta să își mai facă temele, pentru că nu mai are nevoie de bani. La fel și dacă ajunge să se plictisească stând la calculator: dacă timpul de ecran nu mai este o nevoie pentru el, nu își va mai face nici temele.
Prin contrast, motivația internă, plasată în interiorul individului, nu slăbește în intensitate. Atunci când copilul își dorește să știe ceva, să cunoască, uită și de ecran și de bani, nu mai are nevoie de nimic altceva decât să se informeze, să își satisfacă setea de a ști acel ceva care i-a stârnit interesul. Dacă unui copil îi place un anume sport, nici nu mai contează că nu are echipamentul cel mai bun, că plouă afară sau că poate nici măcar nu este talentat – el continuă pentru că plăcerea este în el, nu în afara lui. Priviți-i cum se joacă la calculator atunci când își doresc să ajungă la al nu-știu-câtelea nivel: nu-i mai ridici de acolo cu nimic, chiar dacă nu au nici o altă recompensă în afară de bucuria de a fi fost dibaci, de a fi reușit să treacă la un alt nivel, unde jocul devine încă și mai complicat, nu mai ușor. Aceasta este forța motivației interne!
Viața spirituală, aderarea la principiile și valorile creștine constituie prin excelență o motivație intrinsecă de a fi cinstit, de a fi răbdător, de a fi tolerant, de a fi curajos, de a fi generos, de a fi corect, de a fi muncitor, de a da sens vieții tale știind că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Care putea avea tot ce își dorea, a dat prin viața Sa pământească și prin sacrificiul Său exemplul cel mai bun de motivație lăuntrică. Așa și-a învățat Hristos și ucenicii să trăiască, și pe noi toți. Mântuitorul a spus clar:
Iată aici, în câteva cuvinte, chintesență de motivație internă, de voință de a duce la bun-sfârșit datoria, dedicarea totală unui scop lipsit de orice urmă de egoism, reziliență, umilință de sine, ascultare deplină, acceptare conștientă și înțelepciune de a trăi viața cu sens, cu rost.
Dacă Mântuitorul ne-a lăsat o cale atât de clar formulată, de concisă și pe înțelesul tuturor de a ajunge la toate aceste calități, de ce să ne ținem copiii departe de Cuvântul Său? Când un copil crește ascultând cuvântul Evangheliei de suficiente ori încât să îl înțeleagă și să îl țină minte, când acest cuvânt i se coboară din minte în suflet, misiunea părintelui de educare a copilului devine mult mai ușoară, iar obiectivul mult mai ușor de atins. Începeți prin a participa la Sfânta Liturghie cu tot cu copii, puțin câte puțin. Vor deprinde treptat și răbdare, și voință, și înțelegere, și motivare.
(va urma)
Psih. Irina Petrea
Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr. 98/Martie 2017
[1] Adică din prima decadă a noului mileniu, 2007 fiind ultimul an cuprins în cercetare, ceea ce arată că tendința este deja o certitudine de cel puțin zece ani și că este foarte posibil să se fi amplificat!
[2] Dr. Jean Twenge explorează „Generația Eu”, sau generația „Mi se cuvine”, sau „Milenialii”, cu trăsăturile lor specifice: toleranți, siguri de sine, deschiși la minte, dar și dezangajați, narcisişti, anxioși și neîncrezători.
[3] Arlene Pellicane este conferenţiar american și autor al volumelor „Growing Up Social: Raising Relational Kids in a Screen-Driven World” („Dezvoltare socială: cum să creștem copii care să știe să se relaționeze într-o lume de ecrane”) și „31 Days to Becoming a Happy Wife” („Cum să devii o soție fericită în 31 zile”).
- Ziarul Financiar [19 august 2016]: Cum este angajatul din generaţia Y: narcisist, neatent şi iresponsabil, dornic să aibă timp şi pentru hobby-urile personale şi să se implice în cât mai multe proiecte
Tinerii din generaţia digitală (care au până în 29 de ani) sunt narcisişti, neatenţi la procese, la reguli sau la proceduri de lucru şi au un grad scăzut de responsabilitate, vor să aibă timp şi pentru hobby-urile personale, dar urmăresc să fie implicaţi în cât mai multe proiecte, arată rezultatele unui studiu realizat de firma de consultanţă în resurse umane Hart Consulting împreună cu Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.
„Doza mare de narcisism a tinerilor poate indica tendinţele mai accentuate de a-şi supraestima propriile abilităţi, cunoştinţe sau competenţe, de a reuşi să se prezinte foarte bine în interacţiuni scurte, însă putând întâmpina dificultăţi la nivel comportamental ulterior“, a spus Marius Barbu, business development manager în cadrul Hart Consulting. De asemenea, pe lângă narcisism şi dorinţa de a avea puţină responsabilitate, generaţia digitală se plictiseşte destul de repede de un loc de muncă, mai ales în situaţiile în care nu are parte de o varietate de oportunităţi, prin urmare acesta este motivul pentru care tinerii nu stau foarte mult pe o poziţie de entry-level.
„Având o nevoie mai mare de varietate şi plictisindu-se uşor dacă nu au mereu stimulare, varietate, oameni noi în jur, oportunităţi noi – care nu lipsesc din piaţa forţei de muncă actuală – este explicabil de ce cei mai mulţi membri ai acestei generaţii pleacă mai repede din posturile de entry-level, care presupun exact acele atribute comportamentale care sunt mai reduse la aceştia“, a explicat Marius Barbu.
Studiul mai arată că tinerii din generaţia Millennials nu sunt foarte dornici să îşi asume responsabilităţi nici pentru ei şi nici pentru alţii. Mai degrabă ei urmăresc să se implice în mai multe proiecte profesionale care să le ofere ocazia de a se simţi bine, de a trăi experienţe interesante şi de a avea timp pentru hobby-uri personale şi relaxare. Tendinţa de a sări etapele carierei este încă un aspect care îi reprezintă şi este legată de nerăbdarea tinerilor, ei încearcă să acumuleze competenţe cât mai repede pentru a putea fi avansaţi.
„Tinerii nu sunt cei mai răbdători şi vor să fie avansaţi rapid. Contextul pieţei muncii este atât de volatil, incert, complex şi ambiguu, încât cine nu e pregătit să sară pentru a accede pe o poziţie superioară poate pierde trenul. Tinerii din generaţia Millennials au înţeles contextul nesigur şi încearcă într-o perioadă scurtă de timp să acumuleze competenţe soft şi tehnice, atât pentru jobul pe care îl ocupă, cât şi pentru jobul pe care îl vizează“, a mai spus Marius Barbu.
[…]
- Elle [2013]: Care-i treaba cu…Generatia Y?
Suntem egoisti, narcisisti si preocupati numai de propria persoana. Cat de rau este, deci, sa fim „tinerii din ziua de azi“?
Stii vorba aia care spune ca pe vremea noastra era mai bine si ca tinerii erau altfel decat sunt acum? Evident ca o stii, ai ascultat-o, probabil, de multe ori, incepand din scoala generala si pana acum. Iar daca inca mai esti tanara, o vei mai auzi o vreme. In plus, daca te-ai nascut dupa 1980, faci parte din Generatia Y. Adica esti unul dintre tinerii din ziua de azi.
Asta nu e neaparat o veste rea. Pentru ca, dupa cum spun cercetatorii de la PEW Research Center, una dintre organizatiile americane de frunte care se ocupa cu depistarea ultimelor trend-uri si atitudini, a fi Millennial inseamna ca esti mai increzator, mai liber in exprimare, mai liberal si mult mai deschis la schimbare decat generatiile dinainte.
Generatia Y este mai diversa etnic si rasial. Mai putin religioasa, dar mai educata. Si, chiar daca intrarea pe piata muncii a fost un pic scuturata de marea criza economica, Generatia Y are sperante mari in viitor. Millennials, denumiti astfel pentru ca au ajuns la maturitate la trecerea in noul mileniu, au in majoritate profiluri pe retele de socializare, au postat videoclipuri cu ei pe Internet, au tatuaje si piercing-uri.
Partea goala a paharului
In plus, au probleme. Multe, multe probleme, plecand de la sindromul Peter Pan, care ii face sa isi petreaca mare parte din viata adulta in casele parintilor lor pentru ca nu se pot hotari sa isi gaseasca job-uri din care sa se poata intretine, la sindromul telefonului fantoma. Da, oricat de ciudat ar suna, tinerii din Generatia Y au deseori senzatia, mai ales cand auzul lor este influentat de alte sunete constante, ca isi aud telefonul sunand sau ca il simt vibrand intr-un buzunar, fara ca asta sa se intample.
Sunt foarte conectati la tehnologie, iar tehnologia le ofera inapoi, pentru tot timpul pe care il ocupa in vietile lor, cate un shot de dopamina de fiecare data cand cineva da un like unei fotografii pe care au postat-o pe o retea de socializare sau unui gand pe care l-au impartasit prietenilor virtuali. Este o confirmare imediata a valorii lor care ii face pe Millennials mai putini concentrati pe atingerea unor teluri pe termen lung si mai ocupati de satisfactii imediate. De aici si pana la narcisism nu e decat un pas, si oricine a vazut vreodata pagina de Facebook a unui tanar poate sa spuna cu mana pe inima ca atatea fotografii realizate in oglinda sunt cel putin un semn al unei dereglari a imaginii de sine.
Si daca ar fi simple dereglari trecatoare nu ar fi o mare problema, insa National Institutes of Health din Statele Unite au emis un studiu, citat de revista Time, care arata ca generatia care are acum peste 20 de ani e de trei ori mai narcisista decat cei care au atins varsta a treia. S-a ajuns aici pentru ca Generatia Y a fost crescuta de cei din Generatia X sau de Baby Boomers, parinti care au trecut prin vremuri politice si sociale tulburi si care au vrut sa le cultive copiilor lor increderea neconditionata in sine pe care ei nu au avut-o. Si, in timp ce faceau asta, au reusit sa isi convinga odraslele ca sunt nici mai mult, nici mai putin decat centrul Universului.
Astazi, tinerii nu isi mai doresc sa practice meserii clasice, ci ar prefera sa isi sustina traiul de pe urma unei celebritati iluzorii. Pentru ca sunt atat de narcisisti, Millennials au uitat sa fie empatici cu altii. Si, cireasa de pe tort, au dezvoltat un fel de tulburare care ii face sa trimita mesaje in timpul somnului. Asta inseamna ca dorm cu telefoanele langa ei si ca, daca primesc un mesaj, vor raspunde imediat, fara ca a doua zi sa-si aminteasca ce au facut.
Un studiu efectuat in SUA pe un esantion de 300 de studenti de colegiu a aratat ca intre 25 si 35 de procente trimit mesaje in timp ce dorm, iar 50% din ei spun ca tehnologia le afecteaza somnul. Si daca marea drama care ar decurge de aici ar fi cateva relatii distruse de mesajele fara sens trimise in somn, inca nu ar fi nimic. Dar Generatia Y dezvolta astfel tulburari de somn care vor avea urmari pe parcursul intregii lor vieti, de la lipsa de concentrare in timpul activitatilor zilnice la obezitate, depresie si boli cardiovasculare, toate provocate de lipsa unui somn adanc. Si apoi, le place sa minta. Nici macar nu o fac intentionat.
Dar, pentru ca mare parte a vietilor lor se petrece in fata unor ecrane, ei simt nevoia sa isi infrumuseteze cu orice pret vietile virtuale. Asa se face ca cei mai multi dintre Millennials isi posteaza fotografii care reflecta un stil de viata pe care nu si-l permit, intr-o concurenta acerba si permanenta cu alti colegi de generatie. Nici nu e de mirare ca Generatia Y simte nevoia de a-si infrumuseta viata, cand toate fotografiile postate pe Internet de ceilalti arata doar petreceri si vacante continue.
Acestea sunt doar primele capcane care ii asteapta pe tinerii nascuti dupa 1980. In timp ce parintii lor s-au confruntat cu crize economice majore sau cu umbra amenintatoare a Razboiului Rece, Generatia Y trebuie sa treaca peste o multime de drame generate de utilizarea permanenta a tehnologiei. Asa ca, atunci cand am inceput sa scriu acest text, am decis sa infierez cum stiu eu mai bine dependenta de tehnologie a tinerei generatii.
Numai ca, in timpul documentarii pentru articol, am dat de un test realizat de acelasi PEW Research Center pe care l-am mentionat mai sus, care ma intreba cat de Millennial sunt eu. Si, in numele cercetarii cat mai amanuntite, am zis ca nu se cade sa il ignor. Sunt nascuta dupa 1980, desigur, dar una este definirea unei generatii la nivel global, si alta este limita ei aici, in Romania, unde eram sigura ca diferentele culturale ne-au facut sa intarziem cu ani buni in dezvoltare. Am facut, deci, testul. Si, ce sa vezi? Sunt 83% parte din Generatia Y. Cele 14 intrebari la care am raspuns, alese in urma unui algoritm, i-au facut pe cercetatorii care au creat chestionarul sa ma defineasca pe nepusa masa drept Millennial, tocmai cand credeam ca eu nu sunt astfel. Dar, apoi, m-am uitat mai atenta la intrebarile de la care mi s-a tras definirea si incadrarea intr-o generatie atat de putin convenabila. Nu m-am uitat la televizor mai mult de o ora in ultimele 24 de ore, nu am citit nici un ziar in ziua care tocmai a trecut, am profiluri pe retele de socializare, mi-am descris vederile politice drept liberale.
Si, chiar daca nu am nici un pierce sau tatuaj, chiar daca am un singur telefon mobil si am trimis mai putin de 9 mesaje text in ultimele 24 de ore (media generatiei este de 88 de mesaje pe zi!), chiar daca nu am jucat nici un joc video, iar parintii mei au fost casatoriti in timp ce cresteam, tot am ajuns sa fiu Millennial cu acte in regula. Asa ca am decis sa ma uit cu mai multa atentie si cu mult, mult mai multa toleranta la generatia din care, iata, fac parte – lucru care ma indreptateste sa continui articolul de fata la persoana intai.
Revolutia tehnologica
Parintii nostri au fost crescuti cu cheia la gat. Chiar si noi, cei nascuti dupa ‘80, am prins, in parte, vremurile acelea. Generatia noastra, insa, e altfel. Iar altfel inseamna in primul rand un acces la tehnologie fara precedent. Si pentru ca tehnologia este o parte atat de importanta din vietile noastre (copiii de azi se joaca mai degraba pe computer decat in curtea scolii, 90% dintre noi folosim Internetul, 20% din noi am postat, la un moment dat, online filmulete in care noi suntem starurile, 83% dintre noi dormim cu telefoanele langa noi, principala noastra sursa de stiri si de informatii este Internetul), era firesc sa aiba si efecte adverse.
Iar cercetatorii spun ca toate gadget-urile de care ne inconjuram ne afecteaza intelectul. Vestea buna este ca nu s-a gasit inca dovada care sa ateste ca suntem o generatie de idioti pentru ca suntem ocupati tot timpul sa verificam ceva pe smartphone, dar se stie deja ca tehnologiile afecteaza modul in care creierele noastre proceseaza informatia. Iar unii cercetatori, precum Marcel Just de la Carnegie Mellon University, spun ca atata timp cat tehnologia ne exerseaza mintile si ne furnizeaza din ce in ce mai multe informatii, trebuie sa ne imbunatateasca abilitatile cognitive.
Legaturi:
- “ADULTESCENTII” – generatiile “EU”, fuga de responsabilitate, EXACERBAREA NARCISISMULUI si ASASINAREA EMPATIEI. Ce au de facut PARINTII pentru a nu produce niste viitori adulti IRESPONSABILI si EGOISTI?
- CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
- Presbitera CORINA NEGREANU despre PROBLEMELE IGNORATE ALE NOII GENERATII DE ADOLESCENTI si MAGIA INFERNALA A LUMII VIRTUALE: “Prin acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei devin uriașe. CUTIA PANDOREI A FOST DESCHISĂ, TĂVĂLUGUL S-A PORNIT. Scapă cine poate, cu mila și harul lui Dumnezeu”
- Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon, de televizor, de calculator?” “CU CAT CRESTE IMORALITATEA, CU ATAT SE APROPIE IMPARATIA LUI ANTIHRIST”
- PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici?
- PARINTI SI COPII (II): Despre rasfat sau slabiciunea si mila nepotrivite fata de copiii nostri. PARINTII TREBUIE SA INVETE LECTIA SANATOASA A LUI NU
- Cand copilul nu asculta… CATASTROFA NOILOR CURENTE DE “EDUCATIE LIBERALA”, ANTI-AUTORITARA. Repudierea respectului si construirea micilor tirani. INCOTRO DUCE DUHUL TRUFIEI SI AL NEASCULTARII IN EDUCATIA COPIILOR?
- SLUGA SUTASULUI. Predica audio importanta despre DISCRETIA CREDINTEI, INIMA MILOSTIVA versus “GENERATIA EU” SI PACATUL SUPERIORITATII CARE OSANDESTE. Cum pot ortodocsii, “noul Israel”, sa repete caderile “poporului ales”?
- Ineptocratia: GENERATIA EULUI SI NETULUI
- Familia Ortodoxa: CUM IUBESTE TANARUL “GENERATIEI GOOGLE”? De la Fat Frumos si Ileana Cosanzeana la moda „emo”. ADOLESCENTII SI DEGENERAREA IUBIRII SI FRUMOSULUI
- AUTIZAȚI DE TELEVIZOR SI CALCULATOR. Dependenta copiilor si adolescentilor de noile tehnologii are efecte devastatoare (DOSAR ROMÂNIA – REPORTAJ TVR foarte important cu Virgiliu Gheorghe, psihiatrul Raluca Grozavescu s.a). MEDIC NEUROLOG: ”O categorie noua sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Lipsa de voință este ceea ce usucă acești tineri pe dinăuntru. Ce anume le slăbește voința?”
Lipsa reperelor, a unei scari de valori. In trecut, omul era masura tuturor lucrurilor, dupa cum spunea Protagoras. Azi banul este masura tuturor lucrurilor.
Ca sa aiba vointa ar trebui sa aiba entuziasm, iar ca sa aiba entuziasm trebuie sa aibe idealuri, care implica o scara de valori. Ce valori sa aibe un tanar care vede numai circ peste tot si “elite” cu doctorate plagiate, mediocritati sau chiar personaje penibile, incapabile sa vorbeasca intr-o limba straina, dar cu destul tupeu ca sa ne reprezinte pe plan international?
“A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.” – Honore de Balzac
“Daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un anumit pacat, tu de mii de ori vrei sa te ridici! ! Mai reduceti zgomotul, mai retrageti-va din agitatie” – PARINTELE AMFILOHIE BRANZA
@ M:
Fenomenul nu e este unul romanesc, asa ca referintele la personajele politice de la noi nu prea isi au sensul in acest context. Oricum, nu din cauza “elitelor” generatiile sunt narcisiste si obsedate de placere inca de la gradinita. Ci a rasfatului, a tehnologiilor la indemana, a distractiei facile, a educatiei laxe etc.
http://www.washingtontimes.com/news/2017/mar/21/laurel-hubbard-transgender-athlete-crushes-female-/
@admin
Intr-adevar, dar trebuie sa ne uitam totusi si la cauze, care se gasesc in distrugerea sistemului educational si in promovarea non-valorilor ca exemple.
Charlotte Iserbyt, care a servit in administratia Reagan, a descris cu lux de amanunte planul de distrugere a sistemului educational si de indobitocire in masa.
Charlotte Iserbyt este o lectura obligatorie pentru cine vrea sa inteleaga cum s-a ajuns in aceasta situatie. Cu care ocazie se va vede si cat de “anticomunist” a fost Reagan.
Iata cateva pasaje din articolul despre ea de pe wikipedia.
Mr. Dodd, all of us here at the policy making level of the foundation have at one time or another served in the OSS (the Office of Strategic Services, the forerunner of the CIA) or the European Economic Administration, operating under directives from the White House. We operate under those same directives… The substance of the directives under which we operate is that we shall use our grant making power to so alter life in the United States that we can be comfortably merged with the Soviet Union.
— Rowan Gaither, President Ford Foundation – 1953, Norman Dodd – friend of Iserbyt
Filmed interviews of Iserbyt have her detail her story that lead her from school board trustee/administrator to becoming a Ronald Reagan administration staff in the U.S. Department of Education, and discovering further to her complete disbelief how these policies of a socialist-collectivist nature originated all the way from President Reagan, Vice President George H. W. Bush, and their policy advisers.
Up until 1960, Reagan, a leading member of United World Federalists (whose purpose was to merge the United States into a world government), was a charter member of Americans for Democratic Action. Reagan was also a member of the National Advisory Council of the American Veterans Committee[9] that was supposedly “under communist influence.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Charlotte_Thomson_Iserbyt
http://www.deliberatedumbingdown.com/pages/book.htm
“Nu vreau o natie de ganditiori, ci una de muncitori” – presedintele Asociatiei Nationale pentru Educatie din SUA, John D Rockefeller.
Doamna Charlotte Iserbyt explica multe lucruri care se intimpla in spatele cortinei, de care profesorii si parintii nu sint intotdeauna constienti. De exemplu:
la minutul 6:09 spune:
Benjamin Bloom (tipul al carui curs sint obligati profesorii sa-l invete) a spus ca scopul educatiei este sa schimbe gindurile, actiunile si sentimentele elevilor. Definitia lui de „educatie buna” este sa provoace credinta fixa a elevilor.
la minutul 7:08 doamna spune ca l-a vazut cum a luat elevi care credeau in Dumnezeu, sau in tara, si i-au facut atei, sau sa nu mai fie patrioti, IN DECURS DE O ORA!
la minutul 8:12 – ni se spune felul cum se lucreaza la indoctrinarea copiilor nostri – prin emotii, se incearca schimbarea atitudinii si a valorilor.
https://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/tag/onu/page/11/
Am citit de curind cartea Pr. Savatie Bastovoi, “Antiparenting”. Sa vedeti acolo ce spune despre tantrum si despre cauzele profunde ale acestei manifestari asemanatoare cu posesia demonica. E o carte foarte buna nu numai pentru parintii cu copii mici, ci si pentru oricine. Ideea de baza este ca Padeagogia a fost inlocuita cu Parentingul “provocind o rastunare de paradigma civilizationala: cind educatia nu se mai adreseaza copilului, ci parintelui”. Este “rasturnarea parintelui de catre copil”. Culmea anomaliei este ca formele de razvratire ale copilului, din frageda pruncie la adolescenta sint considerate firesti si inculcate ca atare parintilor, acestia fiind sfatuiti sa nu reactioneze, sa nu-l contrarieze sau traumatizeze pe bietul copil. Rezultatele sint catastrofale in toate etapele dezvoltarii copilului.
Nu ma mai lungesc, va las sa cititi.
https://www.facebook.com/NinelPeia/photos/a.231166377014332.57229.230915270372776/983655348432094/?type=3
O solutie ar fi sa ne unim toti care gandim crestineste, Alianta Parintilor este o astfel de asociatie.
@ Robert:
E o imagine postata acum vreun 1 an si jumatatate de Daniel Buzdugan pe blogul sau, spunand ca ar fi “cica” un proiect de manual, insa fara sa dea nicio alta data precisa – ce autori, ce editura, unde s-ar preda asa ceva, fie si optional sau cine ar incerca sa promoveze asta. Nu excludem sa fi fost totusi un fake, iar pagina sa fie scoasa dintr-o carte care exista pe piata – si sunt destule, din pacate! – fara sa fie insa manual si fara sa ajunga in scoala in mod oficial. Cred ca e fals si ca ar fi fost avizata de Minister. Sigur ca nu e rau avertismentul, sigur ca oricum in sensul asta ar fi ideile ONG-urilor pansexualiste, insa pentru a fi credibil si serios, trebuie date corect si complet informatiile.
@ admin
Am citit comentariile de pe pagina fostului deputat, o singura persoana a spus: ,,Din cate am auzit editura respectiva a retras acest manual deci nu va ajunge pe bancile elevilor”. E posibil sa fii fost o alarma falsa, desi Ninel Peia nu pare asa usor manipulabil.
@ Robert:
Totusi nu e normal ca totul sa fie pe baza de “cica”, “se pare ca” si “am auzit ca”…
Generatia “Eu” este incapabila de rationament critic.
The State of Critical Thinking Today
“Too many facts, too little conceptualizing, too much memorizing, and too little thinking.”
~ Paul Hurd
Studies demonstrate that most college faculty lack a substantive concept of critical thinking.
Studies Reveal That Critical Thinking Is Rare in the College Classroom
Though the overwhelming majority of faculty claimed critical thinking to be a primary objective of their instruction (89%), only a small minority could give a clear explanation of what critical thinking is (19%). Furthermore, according to their answers, only 9% of the respondents were clearly teaching for critical thinking on a typical day in class.
Fragmentation and Short-Term Memorization Are Predictable Outcomes of a Non-substantive Concept of Critical Thinking
http://www.criticalthinking.org/pages/the-state-of-critical-thinking-today/523
Is technology producing a decline in critical thinking and analysis?
As technology has played a bigger role in our lives, our skills in critical thinking and analysis have declined, while our visual skills have improved.
Reading for pleasure, which has declined among young people in recent decades, enhances thinking and engages the imagination in a way that visual media such as video games and television do not.
Most visual media are real-time media that do not allow time for reflection, analysis or imagination — those do not get developed by real-time media such as television or video games. Technology is not a panacea in education, because of the skills that are being lost.
“Studies show that reading develops imagination, induction, reflection and critical thinking, as well as vocabulary”
“Wiring classrooms for Internet access does not enhance learning”
http://newsroom.ucla.edu/releases/is-technology-producing-a-decline-79127
Are We Losing Our Ability to Think Critically?
“We’re exposed to [greater amounts of] poor yet charismatic thinking, the fads of intellectual fashion, opinion, and mere assertion”. “The wealth of communications and information can easily overwhelm our reasoning abilities.”
The technology distraction level is accelerating to the point where thinking deeply is difficult. We are overwhelmed by a constant barrage of devices and tasks.” Worse: “We increasingly suffer from the Google syndrome. People accept what they read and believe what they see online is fact when it is not.”
http://cacm.acm.org/magazines/2009/7/32082-are-we-losing-our-ability-to-think-critically/fulltext
http://marturieathonita.ro/atentie-parinti-un-psihiatru-suedez-avertizeaza-ce-se-intampla-cu-copiii-care-sunt-lasati-sa-faca-tot-ce-vor/#more-12862
Universitatea Regina din Canada le pune la dispozitie baietilor un confesional unde sa-si spovedeasca masculinitatea si sa ceara iertare ca nu s-au nascut femei.
Nu este clar ce sex au confesorii.
A university will be hosting a “Masculinity Confession Booth” along with a number of other workshops and screenings to combat “hypermasculinity.”
http://www.americanthinker.com/blog/2017/03/university_event_offers_masculinity_confession_booth.html
http://dailycaller.com/2017/03/27/students-share-their-sins-at-masculinity-confession-booth/
Marius Cruceru comenteaza un articol al lui Frank Powell, ”10 Things You Won’t Find in a Church That Attracts Millennials”, si are cateva argumente valide referitoare la milenialii din SUA.
Sînt multe lucruri pentru care te iartă un milenial, pentru lipsă de autenticitate și sinceritate nu te iartă. Au un organ special cu care amușină falsul, ipocrizia, fariseismul.
Știu că sînt pierduți și păcătoși, dar sînt sătui de discursul de genul: ”uite, să îți explic eu cum face unul mai sfînt ca tine”.
Ucenicia este una dintre cele mai mari dureri, dacă nu cea mai mare în contextul transferului de valori dintre generații. Îi condamnăm pe mileniali pentru comportamentele și atitudinile lor. Cine a stat să le transfere alte valori, valorile în care noi credem? Da, ei nu doresc un comportament paternalist, dar doresc să fie în ascultare, doresc să fie uceniciți. Cu totul de acord cu ce spune Powell aici. Milenialii au acces la tehnologie și sînt gata să se deplaseze sute de km ca să vină la o întîlnire de o oră numai pentru igiena lor sufletească. Autorul are dreptate. Eu însumi am făcut-o pentru o singură discuție cu mentorul meu, 550 de km. De ce să nu prețuim așa ceva? Avem biserici segregate generațional și din pricina lor, a celor tineri, dar și din pricina celor în vîrstă, care nu își înțeleg rolul. Mentorul, maestrul înțelept este căutat, numai că nu prea se pune la dispoziție, nu are timp. Pastorii aleargă din conferință în conferință, sînt tot timpul cu mobilul la ureche, dau impresia inaccesibilității. Unii dintre ei intenționat, pentru că sînt îngroziți de întîlnirea față către față cu vreun tînăr care să le pună întrebări incomode.
http://mariuscruceru.ro/2017/03/19/rezist-pentru-mileniali-in-biserica-ziua-28/
Nonbelievers (agnostics, atheists, unaffiliated) make up 16% of the world’s population, about 22% of Americans overall and over 35% of American millennials.
I’m always reminded of one scene in a Woody Allen movie, Love and Death, in which the main characters, Sonja and Boris, are arguing about the existence of God. Sonya says, “But, if there is no God, then life has no meaning. Why go on living? Why not just commit suicide?”
http://www.manrepeller.com/2017/02/millennials-not-religious.html
In the absence of God or religious faith, many millennials are seeking meaning for their lives and an explanation of existence through psychological therapy
Atheist millennial Elizabeth King argues that for herself and countless colleagues, “therapy is our new church,” while noting that “many millennials grappling with the big questions in life want to work them out on a psychologist’s couch instead of a church pew.”
“Most of the people I know are in therapy,” she states.
http://www.breitbart.com/big-government/2016/10/01/report-atheist-millennials-trade-faith-therapy/
@M
Mai Mî, tie ti-a casunat pe milenialls. Tinerea de minte a raului si identificarea doar a raului din om eu stiu ca nu figureaza pe lista virtutilor crestinesti. Look at the bright side, cum ar spune romanul, exista adica o parte plina a paharului: 75% sunt, asadar, religiosi!
Articolul nici macar nu mai e interesant la data la care vorbim, e deja un truism. Mai interesante mi se par insa comentariile – dupa mine, cel putin. De ce oare strainii astia sunt asa de isteti si plini de duh la comentarii, iar comentariile romanilor sunt atat de agresive si troglodite (cu rare exceptii) – iata o intrebare care nu conteneste sa ma framante in mod trist. Poate ma linistesti tu cu un raspuns inteligent. ;;)
Apropo de romani, am dat ieri peste asta (na, ca sar de la una la alta de atata artag):
https://www.youtube.com/watch?v=cIAfNB4lIgI
@Doroteea
Nu-mi dai si mie un emoticon cu smiley ca sa ma uit la bright side?
Mai conteneste sa te framanti in mod trist si framanta-te in mod vesel!
@M
e un raspuns si asta, dar nu cel asteptat. 🙂
mai optimist acum?
“Bunătăţile le-au fost făgăduite celor care-şi cinstesc părinţii, iar lipsirea de bunătăţi – celor ce nu-i cinstesc.” – Sfântul Teofan Zăvorâtul
Din pacate am constatat ca stima si respectul fata de parinti a cam disparut in unele cazuri. Am mai tot spus ca a respecta parintii este cel mai bun prilej de a le arata cat de mult ii iubim. Asta daca avem iubire pentru ei si nu-i vedem doar ca pe o banca deschisa si le aratam iubirea numai cand este nevoie de bani pentru buzunarul propriu.
Cam asa se intampla astazi cand parca parintii au ajuns sa fie catalogati rai sau buni in functie cat de multi bani le dau copiilor. II resfeti cu bani multi ai parte de respect, nu le dai bani cati vor ei ai sansa sa te trezesti ca el te vede ca pe un dusman de moarte.
http://comunicarepersonala.com/stima-si-respectul-fata-de-parinti/
Cam asa arata ultima generatie umana: Generaţia Z – două miliarde de tineri “mutanţi”, în simbioză cu universul digital
Viteză?- Da! Răbdare – Nu! Reţele de socializare? – Da! Cărţi – Nu! Ambiţie? – Da! Obedienţă – Nu! Jocuri video? – Da! Sport? – Nu! Acestea sunt caracteristicile principale ale “Generaţiei Z”
Consideră depăşite codurile adulţilor, mai ales cele referitoare la gen, apreciază mărcile “rebele” şi se informează înainte de toate de pe reţelele de socializare.
Ei adoptă tendinţe care se propagă prin intermediul internetului pe întreaga planetă, de la superproducţii americane precum “Hunger Games” şi “Divergent” până la stilul muzical K-pop coreean, trecând prin “twerk” – un dans lasciv care face furori pe internet.
Mai mult de jumătate dintre “tinerii Z” consideră că adevărata viaţă socială se petrece pe reţelele online, unde 84% dintre ei sunt înscrişi.
Intre 50% şi 72% dintre “tinerii Z” vor să îşi creeze propriul start-up.
76% dintre tineri spun că le-ar plăcea să facă din această pasiune pentru sectorul digital viitoarea lor profesie.
Majoritatea dintre ei spun că se simt “stresaţi” din cauza viitorului, pe care îl văd mai sumbru.
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/studiu-generatia-z-doua-miliarde-de-tineri-mutanti-in-simbioza-cu-universul-digital-13817733
@nimeni:
ei, ia-o incet cu pesimismul, nu e chiar asa rau 🙂 :
https://en.wikipedia.org/wiki/Generation_Z
‘A 2016 U.S. study found that church attendance during young adulthood was 41% among Generation Z, compared with 18 percent for Millennials at the same ages, 21 percent of Generation X, and 26 percent of baby boomers.[53]
Generation Z is generally more risk-averse in certain activities than earlier generations. In 2013, 66% of teenagers (older members of Generation Z) had tried alcohol, down from 82% in 1991. Also in 2013, 8% of Gen. Z teenagers never or rarely wear a seat belt when riding in a car with someone else, as opposed to 26% in 1991.[51]
Research from the Annie E. Casey Foundation conducted in 2016 found Generation Z youth had lower teen pregnancy rates, less substance abuse, and higher on-time high school graduation rates compared with Millennials. The researchers compared teens from 2008 and 2014 and found a 40% drop in teen pregnancy, a 38% drop in drug and alcohol abuse, and a 28% drop in the percentage of teens who did not graduate on time from high school.[54][55]
According to The Daily Telegraph, Generation Z is keen to look after their money and make the world a better place. In a quote by journalist Harry Wallop, he states, “Unlike the older Gen Y, they are smarter, safer, more mature and want to change the world. Their pin-up is Malala Yousafzai, the Pakistani education campaigner, who survived being shot by the Taliban, and who became the world’s youngest ever Nobel Prize recipient.”[56]
According to a 2016 survey published from The Gild, a global brand consultancy, British Gen Zers, defined here as those born 2001 and onwards, are more conservative than Millennials, Gen Xers and Baby Boomers with respect to marijuana legalization, transgender issues and same sex marriage.[83] ‘
Deci paharul chiar e pe jumatate plin mai des decat credem :). Chair si milenialii au venit cu lucruri bune: atasamentul imens fata de ideea de familie/parinti si preferinta pt. antreprenoriat (ceea ce nu e un lucru rau deloc pt ca zgaltaie tiparul dependentei economice de autoritatea unui angajator si de necesitatea subordonarii la locul de munca.
@Doroteea
Da, adolescentii sectari sunt foarte “religiosi”, dar inafara de muzica gospel, sa nu-i intrebi de Antonie cel Mare, Ioan Gura de Aur sau cei trei ierarhi, ca nu inteleg limbi straine.
More conservative groups, and those with larger proportions of African-Americans – such as Jehovah”s Witnesses, Holiness denominations, Mormons, Pentecostals, African Methodist Episcpoal (AME), Assemblies of God, and Adventists – had the highest rates of attendance.
http://youthandreligion.nd.edu/related-resources/preliminary-research-findings/how-often-are-teens-attending-church/
Martorii lui Iehova pe primul loc
http://youthandreligion.nd.edu/assets/104207/frequency.jpg
Ar mai fi de amintit si ravagiile cauzate de balena albastra in randul adolescentilor pravoslavnici.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/balena-albastra-un-joc-suicidar-declanseaza-un-val-de-victime-in-randul-adolescentilor/
@nimeni
pas cu pas… Greu sa ceri ortodoxie in US, ma gandesc, nu? Dar mai bine asa decat atei. Sa tinem seama totusi si de specificul local :). Iar la noi e plina biserica de tineri sa stii.
Balena albastra…pff! Exemplu tipic de nod in papura! :))
@Doroteea
Un sfert din adolescente si o treime din adolescenti sufera de depresie pana la varsta de 14 ani!
Expertii spun ca ne aflam intr-un punct de criza.
“Acest studiu, realizat pe mii de copii, ne ofera cea mai convingatoare dovada despre dezvoltarea bolilor mintale in cadrul copiilor din Regatul Unit”, a explicat Anna Feuchtwang, manager executiv al Biroului National pentru Copii.
http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-22017386-studiu-una-din-patru-fete-depresiva-pana-varsta-14-ani.htm
Nimeni nu-i expert, dar expertii sunt de luat in seama, totusi.
@nimeni:
Pai sa-mi spuna cum e comparativ cu alte generatii.
Doi. Este incoerent textul, cel putin in forma redata de ai nostri (apropo: in chestiile astea du-te mai bine direct la sursa, jurnalistii romani au un talent de a denatura informatia plasand nuante unde nu e cazul ce nu -ti inchipui…). Ex:
“Stim ca adolescentele se lovesc de o varietate de presiuni, incluzand stresul la scoala, problemele de imagine, comportamentele ostile si cea creata de retelele sociale”, a declarat Marc Bush, manager al organizatiei caritabile “Young Minds”. – pai da, stim asta, adolescenta este cea mai fragila varsta candte apuca toate anxietatile…deci?? Care e noutatea?
‘O alta descoperire socanta a fost discrepanta intre realitate si ceea ce spuneau parintii despre starile copiilor. In timp ce 25% dintre fete si 9% dintre baieti au descris simptome prezente ale depresiei, parintii au recunoscut aceste simptome in 18% din cazuri la fete si in 12% din cazuri la baieti.’ – n-am inteles exact ce e socant aici: ca nr de fete care declara depresia e mai mare cu 7 procente decat cel al celor cu parinti care spun ca stiu de ea, sau ca nr. baietilor care o declara e mai mic cu 3 procente decat cel declarat de parinti?? Nu inteleg f exact..
‘Cercetatorii au notat doua cauze care favorizeaza aparitia depresiei in randul adolescentilor: etnia si venitul.’ – deci?
Repet, sunt niste constatari fara relevanta pt ce discutam noi aici daca nu comparam cu alte generatii, mai ales in contextul in care depresia si adolescenta nu sunt deloc incompatibile dupa cum bine stim, si asta nu de azi de ieri.
Trei. Asa, si? E cazul sa ne pierdem nadejdea? Pai nu eu sunt aia cu citatele pe aici, dar eu aveam impresia ca pt un crestin imperativul pastrarii nadejdii este un truism, nu? Cred ca daca ma incordez putin gasesc dintr-o suflare vreo 20 de texte din sfintii parinti care sa denunte deznadejdea ca fiind de la diavol si neavand legatura cu ‘realismul’ 🙂
Roaga-te pt ei si pt lume si…
https://danhevor.wordpress.com/2013/05/14/word-of-the-day-have-faith/keep-calm-and-have-faith-208/
A, si inca ceva: eu sunt experta, deci fa bine si ia-ma in seama 😉
@Doroteea
“Pai sa-mi spuna cum e comparativ cu alte generatii.”
Lead investigator Dr Praveetha Patalay, from Liverpool University, said teenagers, and particularly girls, were facing more mental health difficulties than previous generations
“Este incoerent textul, cel putin in forma redata de ai nostri (apropo: in chestiile astea du-te mai bine direct la sursa”
Eu m-am dus la sursa, tu nu ai facut ce recomanzi altora, ca ai fi vazut raspunsul la prima intrebare si ai fi gasit informatii suplimentare, cum ar fi ca cei mai afectati sunt copii rezultati din amestec rasial!
# Girls from mixed and white ethnic backgrounds are the most likely to report high depressive symptoms
# Black African girls are least likely to report high depressive symptoms at this age
# For boys, those from mixed and other ethnic groups are at greatest risk of depressive symptoms
# Bangladeshi and Indian boys are the least likely to report these symptoms
http://www.bbc.com/news/health-41310350
Eu cred ca tu nu citesti atent din propria sursa:
1. comparatia respectiva e redata in termeni generici, fara date statistice comparative, ceea ce denota ambigutatea si lipsa de valoare stiintifica a studiului. Inca o data: depresia si adolescenta nu sunt a priori incompatibile, DIN CONTRA. Deci daca nu ne dau si niste cifre comparative este imposibil sa te pronunti cat e de grav sau nu.
2. desi incep prin a spune ca e vorba de generatie, sfarsesc prin a se referi la criteriile etnice. Chiar nu sesisezi incoerenta? Daca ne limitam la criteriile etnice si pornim de la premisa – asa, de dragul conversatiei, fara date fara nimic – ca e mai rau ca in trecut inseamna ca ceva a fost alterat in modul de viata al grupurilor etnice in raport cu majoritatea, sau – daca e vorba de etnii si nu de grupuri etnice – ceva s a alterat in modul de viata al statelor de origine. Or astfel de modificari tin de circumstante volatile si schimbatoare prin ele insele (economice in cea mai mare parte). Studiul oricum nu ofera nicio varianta de explicatie cu privire la aceste circumstante ce ar fi putut afecta modul de viata al respectivelor etnii, ceea ce confirma valoarea sa stiintifica redusa (oricum vizibila de la 3 poste).
3. Care o treime din baieti? 12% e o treime dupa tine?
4. Nu stiu care e experienta ta de viata, dar eu am avut de a face si cu gen. y la greu (nepoata de sora, cu care sunt f apropiata + studentii carora le predau de ani de zile) si cu gen. y (fi miu si colegii lui). Am avut prilejul sa asist pe indelete la evolutia acestor tineri si sa compar tendintele. Gen. Z este sensibil mai realista, decenta si echilibrata, chiar si decat generatia mea (X). Sigur ca exista o tona de contraexemple, nu ma indoiesc, pt ca depinde enorm de mediul familial sau de comunitate, dar daca este sa ma raportez strict la segmentul social din care fac parte, repet, imbunatatirile sunt vizibile. Eu stiu cum si au crescut baby-boomersii copiii, sora mea avea garla prieteni si observam inca din anii 90 cum puneau problema (gresit in cele mai multe cazuri). Noi pe de alta parte (gen. X) cand am facut copii am tinut cont de greselile bb. Inca de la gradinita tin minte cum cu totii eram preocupati de mentinerea unui contact echilibrat cu tableta etc, complet diferit de bb care jubilau cand odraslele scapau necontrolat la noile tehnologii. Da, sigur, copiii sunt lipiti de iphone, dar asta se intampla si cu adultii in ziua de azi. Nu e totul perfect, nu neg asta. Dar sunt mult mai prezenti si responsabili decat milenialsii la varsta lor, si mult mai putin inclinati catre frivolitati si sexualitate lipsita de frane. E o generatie f diferita.
Da, stiu, o sa imi arati acum un clip cu sexul in licee si mai stiu eu ce. Dar eu iti spun: alea sunt exceptiile, nu regula. Wikipedia imi confirma propria experienta. Si oricum, realit romaneasca nu prea poate servi de exemplu generalizant: noi suntem o societate bolnava, iar boala asta contamineaza orice evolutie, orice domeniu, de la religie la educatie, de la politica la justitie etc..
In fine, si daca ai avea dreptate: crezi ca daca tot pui accentul pe ce e rau ajuti cu ceva? Nu cumva iti pierzi si capacitatea de a vedea plenar lucrurile, dar si propriul echilibru? Eu iti spun: in mom de fata lupta intre bine si rau este inclestata, adica intr o faza de echilibru al fortelor, de aici duritatea asta. Cei care au impresia ca deja s a intrat pe panta descendenta se inseala si nu fac decat sa alimenteze raul cu inconstienta lor. Acum mai mult ca oricand e nevoie de rugaciunea si forta noastra de a sufla in prora fortelor Binelui. Pt ca daca nu o facem, da, va veni curand si momentul in care balanta nu se va mai mentine. Dar, ce sa mai zic, nu ma mira ca ortodocsii romani deja au depus armele si deplang drobul de sare…ne cam sta in fire sa facem asta, chiar m ar fi surprins o alta reactie!
@Doroteea
In America 1/6 dintre adolescente erau depresive in 2016, “doar” cu 37% mai mult decat cu zece ani inainte!
Numărul adolescenților afectați de depresia clinică a crescut cu 37% în decursul unui deceniu, una din șase fete raportând un astfel de caz, conform unui studiu recent realizat de Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health
http://ziuadecj.realitatea.net/sanatate/numarul-adolescentilor-afectati-de-depresie-in-crestere–152871.html
Peste două milioane de români suferă de depresie. Tinerii de azi, mai depresivi decât generaţiile anterioare
“Tinerii de azi se confruntă cu efectul unei rate crescute a divorţurilor, cu efectul plecării părinţilor la muncă în străinătate, cu încercarea aproape disperată câteodată de a fi la înălţimea cerinţelor societăţii de consum – haine de firmă, telefoane deştepte, tot ce acum este apreciat şi înainte nici măcar nu exista”, afirmă psihologul Mihaela Sârbu, preşedintele Centrului de consiliere şi educare pentru sănătate.
Printre factorii declanşatori ai depresiei în rândul tinerilor se mai află explozia de tehnologie şi de concepţii exportate, coroborate cu timpul din ce în ce mai puţin pe care părintele îl acordă copilului, lipsa de mişcare şi de activităţi sănătoase, monotonia etc.
“Principalele simptome, uşor de observat, dacă suntem atenţi, sunt: modificări în dispoziţia afectivă – apare tristeţea, apatia, iritabilitatea, izolarea socială, pierderea interesului pentru orice activitate, pierderea interesului pentru activitatea sexuală, nimic nu ne mai bucură şi nu ne mai produce plăcere sau stârneşte interes.”
http://www.mediafax.ro/social/peste-doua-milioane-de-romani-sufera-de-depresie-tinerii-de-azi-mai-depresivi-decat-generatiile-anterioare-13296658
mda…
Studiul se referal la per. 2005-2014. Deci vorbim de milenialls. Inchei aici pt ca pana la argumente tu tr sa citesti atent ce postezi.
Generatia y este o generatie f incercata, nu neg asta, dar asta tr sa ne starneasca compasiunea nu ura. In paradigma larga a tiparelor sociologice ei fac parte din grupa asa zisilor “eroi” – adica generatiile care prind ciclul de criza la tinerete si astfel sunt ‘sacrificati’ (cum a fost de ex generatia care a luptat in razboi). Din fericire, in anii ’90-2000 criza nu a luat forma unui razboi ci a fost una economica la care s a adaugat boom-ul tehnologiilor informationale care au fost experimentate, direct si fara minte, pe acesti copii-cobai. Pe de alta parte nici ei nu tr subestimati, au capacitati mentale excelente, intelepciunea valorilor e cea care le lipseste, dar asta e vina parintilor nu a lor – adica…a noastra.
Generatua Z face parte din grupul larg al “artistilor” (corespunzator generatiei parintilor/bunicilor nostri, cei care au prins razboiul in copilarie dar nu au luptat in el). Ciclul “artistilor” e prin definitie unul asezat, chibzuit, responsabil, pt ca sunt cei ai caror parinti detin experienta erorilor care au dus la criza. Sigur, vorbind de trenduri sociale exceptiile pot fi f numeroase.
Deci asta e mersul lumii, de la un punct incolo inevitabil ciclic, exagerarile nu-si au rostul. Da, incepand cu 2001 am trait un crescendo al raului care ne ar fi putut costa scump. Din fericire, lucrurile s au echilibrat. Uitandu ne chiondoras la noile generatii nu numai ca ne facem pacat fata de copiii nostri si abdicam de la datoria de a i sustine si educa, dar ne aflam intr o grava eroare pt ca potentialul uman al acestor tineri este superior noua. Transformarea acestei uriase si pretioase resurse umane in ‘rebut’ sau sterilizarea ei intelectuala sau demonizarea si indepartarea ei printr o atitudine critica si acuzatoare, toate astea reprezinta vina noastra in totalitate. Si sa nu crezi ca o astfel de vina va trece neobservata la marea Judecata. Ca sa nu mai spun ca ne transforma pe noi in niste acrituri incapabile sa bucure pe altii si sa se bucure pe sine de darurile Vietii.
@Doroteea
“Deci asta e mersul lumii, de la un punct incolo inevitabil ciclic, exagerarile nu-si au rostul.”
Nu este deloc ciclic, istoria nu se repeta, chiar daca rimeaza.
Pamantul a fost populat de mai putin de 500 milioane de oameni de-a lungul intregii istorii pana acum 200 de ani, iar acum sunt peste 7 miliarde. Descoperirea Americii a venit intr-un moment critic pentru omenirea aflata in marasm, a fost o gura de oxigen care a schimbat cursul istoriei.
Cum a dat faliment o utopie
În iulie 1968, etologul John B. Calhoun a construit o utopie pentru șoareci, o încăpere de metal de 3 metri cubi, în care introducea hrană nelimitată, apă și materiale pentru cuiburi.
Înăuntru a pus patru perechi de șoareci, care într-un an s-au înmulțit pînă la 620. După ce au ajuns la acest număr, societatea utopică s-a autodistrus – masculii au devenit agresivi, femelele au început să-și neglijeze puii și șoarecii mai slabi au fost împinși spre centrul spațiului, unde erau resurse mai puține.
După 600 de zile, femelele au încetat să se reproducă și masculii au încetat să le mai atingă, iar pînă în 1973 întreaga colonie a murit. Chiar și cînd populația a ajuns la nivelurile inițiale, comportamentul lor a rămas neschimbat.
Nu existau prădători în acel univers, singura problemă era faptul că nu aveau unde să plece. Calhoun a tras concluzia din acest experiment că cel mai mare pericol pentru omenire n-ar fi lipsa resurselor, ci lipsa spațiului de mișcare.
https://www.totb.ro/cum-a-dat-faliment-o-utopie/
Un raport din 2014 al European Health for all Databases (HFA-DB) situează România pe locul doi în Uniunea Europeană în privința numărului de cazuri diagnosticate cu tulburări psihice, dintre aceștia 1 din 15 oameni suferind de depresie majoră.
https://geaninacucuciuhan.com/2016/10/07/adolescentul-depresiv/
Diana Stănculeanu, psihoterapeut la Salvați Copiii, spune că „depresia la elevi este o problemă ignorată major în România”.
Doar unul din zece copii cu probleme ajunge să vorbească cu un specialist. Restul se luptă singuri cu boala.
Ministerul Educației afirmă că nu numără elevii care suferă de depresie șinuare un program antisuicid dedicat. De la biroul de presă al ministerului mi se spune, la telefon, că „profesorul ar trebui să facă primul pas sau chiar elevul (cu depresie). El sau ea ar trebui să ceară sprijin, dar nu știu câți o fac”. Așa că ministerul aruncă pisica în ograda consilierilor școlari. „E, în fond, responsabilitatea lor.”
Cei mai mulți adolescenți cu problema asta sunt cuminți și tăcuți.
„Părinții îi aduc la psiholog pe copii abia atunci când nu mai vor să iasă din casă, mai ales pentru a merge la școală, sau atunci când apar gânduri de sinucidere”, spune Diana Stănculeanu, psihoterapeutul de la Salvați Copiii.
https://www.vice.com/ro/article/d7v5bx/depresia-la-copii-este-ignorata-de-autoritatile-romane
Madame de Pompadour, amanta lui Ludovic al XV-lea a inspirat tinerii din generatia “Carpe Diem”.
Două expresii îi sunt atribuite madamei de Pompadour:
1. ”Apres moi, le deluge” (După mine potopul) sau ”Apres nous, le deluge” (După noi potopul)
2. ”Poți tolera o lume de demoni de dragul unui înger”
Regele Ludovic al XV-lea deși dusese Franța în ruină economică, îi făcea madamei de Pompadour toate plăcerile chiar dacă acestea erau extrem de costisitoare.
http://www.istorie-pe-scurt.ro/madame-de-pompadour-dupa-mine-potopul/
https://www.femeia.ro/timp-liber/vedete/corina-danila-carpe-diem-este-mottoul-meu
http://stirileprotv.ro/special/zcarpe-diem-legenda-aforismului-care-a-inspirat-noua-generac-ie.html
„Carpe diem, quam minimum credula postero”, în traducere: „Trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin încrezător în ziua de mâine” (Horațiu, Ode I, 11, 8).
În ultimul an, cercetătorii au observat o schimbare de atitudine la nivel de generație: oamenii nu mai vor să aibă lucruri, ci să consume activități. Un studiu întreprins de Harris Group sugerează că peste 3 din 4 mileniali (78%) ar alege să dea bani pe o experiență sau un eveniment mai degrabă decât să cumpere ceva tangibil. Numele dat fenomenului e „economia experiențială” și ori de câte ori te duci în baruri sau îți cumperi un bilet la un festival, în loc să-ți iei haine sau cărți, participi și tu la ea. Companiile din retail au sesizat că le scad profiturile de la an la an, în timp ce se cheltuiesc din ce în ce mai mulți bani pe vacanțe și mâncat în oraș.
La prima vedere, sună bine, sau măcar romantic – copiii recesiunii care au întors spatele materialismului în favoarea noului. Numai că nu-i chiar așa, nu?
Oricât de „carpe diem” ar suna economia experiențială, realitatea e foarte diferită. Workshop-urile de făcut săpun, jocurile de escape room, color run-urile, ședințele de înregistrări, lecțiile de mers sfoară, fly-boarding-ul, karaoke, căutările de comori, labirinturile de cristal și simulatoarele de golf – un nou tip de viață socială care-și schimbă locul și activitatea în fiecare weekend.
https://www.vice.com/ro/article/xwaqez/de-ce-tinerii-de-20-de-ani-se-bucura-de-viata
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:https://www.vice.com/ro/article/xwaqez/de-ce-tinerii-de-20-de-ani-se-bucura-de-viata
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu fac parte din generaţia “Carpe Diem”. Aşa se face că de prin 2007 încoace, toată lumea spunea în stânga şi în dreapta: “Deviza mea în viaţă este Carpe Diem”.
Îmi amintesc cum şi eu, brusc am avut revelaţia asta şi gata. Ăsta era pricipiul pe care mă lăudăm că-l urmam. În plus, sună şi bine atunci când vorbeşti cu cineva şi îi spui asta.
http://amdoar18ani.ro/ce-inseamna-de-fapt-carpe-diem/
”- Ce-o fi în capul ăstora care se tatuează din scalp până-n tălpi? Ei nu știu c-or să aibă cândva 75 de ani și-or să arate de râsul lumii?
– Lasă-i, mă, ăștia-s oameni ”carpe diem”, ce să înțelegem noi? Crezi că apucă 75?! Sigur le place să folosească acele și altfel decât la tatuaje…”
http://www.catchy.ro/sunt-laura-si-sunt-tatuata/71508