Articole cu eticheta (tag): tradarea tarii

Până când or să-şi bată joc oamenii ăştia de credinţa noastră? Pentru că ştiţi cum e, la baza piramidei stă glodul, stă poporul şi pe vârfuri stau ăştia care ne conduc. Dar când s-o clătina mulţimea să vedeţi cum cad şi-şi rup gâtul toţi! Par tânăr spre deosebire de dvs, cei mai în vârstă decât mine, consilieri. Dar am văzut atâţia care au fost prim-miniştri, şi i-aţi văzut şi dvs., şi miniştri, toţi s-au trecut pe la Jilava, prin puşcării. Când şi-o lua Dumnezeu mâna de pe ei, de pe ăştia care chinuiesc Ţara, toţi vor sfârşi şi o să se găsească vreun procuror care o să ia şi-o să vadă ce-au făcut pentru străini, pentru corporaţii. Pentru noi n-au făcut nimic. Numai minciuni şi poporul trăieşte în frig şi în foame mai rău decât în perioada comunistă. Au sărăcit Ţara, iubiţi credincioşi, şi noi trebuie să tăcem şi să nu spunem lucrurilor pe nume. (…)

„Tot ce îi unește pe români se încearcă a fi distrus. E distrusă limba, deliberat, se vorbește agramat, sau prin prescurtări, și este distrusă credința. Or credința este ceea ce ține un popor adunat. Limba română și credința ortodoxă au ținut poporul român legat. Acum se sapă la rădăcinile acestor două lucruri, sub diferite forme. Și au găsit forma cea mai eficientă: te acuză că crezi în teoria conspirației. ”Crezi și tu în teoria conspirației?” Cum nu există conspirații? În România trăim numai în conspirații. Ne adunăm în grupuri mici și încercăm să creăm senzația unui mic rai. Eu pot să spun românului: ești cât crezi! Ți s-a luat credința, sau ai acceptat să ți se ia covorul de sub picioare cu credință cu tot, nu mai ești!”, a spus artistul.

‘România este o țară profund desfigurată și planul care a fost pus în aplicare a avut două viteze, ca la cancer. Cancerul poate să meargă lent sau poate să aibă viteză galopantă. Tot acolo duce. Șocuri pe acest popor și pe urmă o lucrare lentă. Lucrarea lentă s-a executat în educație, știți că dacă pui în educație, în cultură, în spirit un lucru, el cam peste 10 ani dă rod.’

Trebuie să fii un nesimțit să critici un spectacol pe care nu l-ai văzut. Mangafa e fiul militanților comuniști care pozează acum în mare apărător al democrației. “Au făcut copiii noștri dinți / Mușcă din bunici si din părinți / Mușcă din văzduh si din pământ / Mușcă din morții din pământ…!” e fix portretul lui minicaramitru și al extremiștilor care i se aseamănă.

Este cel mai dement buget din istoria recentă, care demonstrează, la fix 30 de ani de la moartea tinerilor pentru Libertate, că marele câștigător al schimbării a fost Securitatea, care s-a predat, cu arme și bagaje, mai ales în ultimii 15 ani, totalitarismului globalist al NOM.

România este un cobai pe care îl pun să alerge în roată după ce-i amputează picioarele; un spectacol grotesc, spre amuzamentul elitelor corporatocrate.

Azi putem face MULT BINE cu un simplu cuvant bun (si sincer!), cu o mana calda intinsa, cu o usa (a inimii) deschisa, cu o fagaduinta tinuta, dand un banal telefon, cu un suspin pomenitor de bine sau poate chiar cu o rugaciune si o metanie. Dar si cu o afirmare simpla a adevarului aceluia neplacut si important care se cauta astazi a fi complet ascuns sau rasturnat, a adevarului banal (de tip 2+2=4), cu afirmarea normalului “invechit”, a despartirii albului de negru si de gri, a denuntarii minciunii ca minciuna si a spurcaciunii ca spurcaciune. Cu asumarea ne-rusinarii de Hristos si a ne-lepadarii de fratele Sau mai mic. ORICE AR ZICE “LUMEA”! (Ei da, aici e incercarea, fara de care nu se poate!).

După cel de-al doilea război mondial, a venit însă peste poporul nostru, ca un tăvălug, comunismul ateu care i-a distrus în mare parte fiinţa modelată de credinţa sa ancestrală, cultivând în locul ei patimile contrare virtuţilor strămoşeşti: necredinţa, ura de clasă, minciuna, hoţia. După căderea comunismului, românii au fost cu totul nepregătiţi să facă faţă concurenţei economice străine care i-a distrus industria. Tot la fel, cei mai mulţi n-au fost pregătiţi să-şi asume o libertate responsabilă. Astfel migrarea în străinătate a milioane de români în căutare de lucru, ca şi natalitatea extrem de scăzută, încurajată de liberalizarea avortului (peste 20 milioane de la Revoluţie) pun în pericol dăinuirea însăşi a neamului. Populaţia îmbătrâneşte, satele sunt pe cale de dispariţie. Ne putem întreba: câtă credinţă mai curge prin sângele nostru? Dar nu-i suficient să ne lamentăm. Ce putem face fiecare pentru neamul şi ţara noastră? Bogăţia unei ţări o formează în primul rând oamenii ei. Ţara are nevoie de noi. Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise despre care Sfânta Scriptură spune că a preferat să sufere cu poporul său şi să se întoarcă în Canaan decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare a Egiptului (cf. Evrei 11, 25-26).

Din 2000 și până astăzi, România a pierdut, în favoarea străinilor, 4,5 milioane de hectare de teren, pe care am fi putut să ne producem hrana. Iar o parte din această suprafață s-a vândut cu complicitatea unor oficiali ușor de corupt.

La București, nu pare să îngrijoreze pe nimeni raportul realizat în 2015, la comanda Parlamentului European, în care România este fruntașă în rândul statelor care își înstrăinează pământul. Apetitul altora pentru această resursă este aproape alarmant. Aproximativ 20% din terenul național este la mâna unor libanezi, danezi, italieni, lituanieni, olandezi, francezi, germani, americani, britanici portughezi, spanioli și chinezi. Și lista se va extinde, pentru că, din păcate, străinii au cu cine.

Eu am să încep prin a spune că parlamentarii şi, în genere, demnitarii români, după ultimii 3-4 ani de zile, sunt captivi unei suspiciuni aproape generalizate de corupţie, asta întrucât sunt victime şi ei şi suntem victime colaterale și noi ale unui nou tip de catehism, care este propovăduit în România de vreo 12 ani. A început prin acea formulă care a făcut 3 milioane de români să plece din România: „Vreau o ţară ca afară.” – ţară ca afară, dacă este, de exemplu, Norvegia sau, eu ştiu, ţări scandinave unde au început să apară legi care sau proiecte de legi care să legalizeze incestul, de exemplu, sau, şi mai oribil, necrofilia, nu este ceva ce merită să fie urmat ca exemplu. Dar, cu toate acestea, acest catehism porneşte de la următorul concept: nu mai suntem cetăţeni ai unei ţări, ci suntem cetăţeni ai planetei şi, întrucât suntem cetăţeni ai planetei, este neapărat nevoie să ne desprindem de rădăcini, inclusiv de istorie.

– Nu vezi, draga mea, ca atacul cel mai mare este catre Dumnezeu? Cu ce deranjeaza pe cineva ca eu am o credinta care ma face mai bun si mai corect? Atacurile impotriva Bisericii… Nu este o diferenta intre Biserica si religie. Doua elemente sunt care ne-au adus pe noi, poporul român, pana azi: limba si credinta [Biserica]. Vor sa distruga si limba, care dispare singura daca suntem ocupati mereu de alte limbi si natii, care vin peste noi … Noi suntem socotiti sovini sau altceva anti-… [xenofobi], pentru ca ne suparam ca cineva vine peste noi… Suntem poporul care, de la origini, am stat pe locul lui. Nu ne-am dus niciodata peste nimeni si ne-am suparat intotdeauna cand cineva a venit peste noi, peste masura!

Dan Puric s-a referit şi la proiectul de lege care priveşte catalogarea unor mari scriitori şi duhovnici ai României drept legionari. “Dacă ajungi la mormântul părintelui Justin Pârvu ajungi să fii considerat legionar… Au ajuns să vorbească urât despre Mircea Vulcănescu… Păi Vulcănescu a făcut ani grei de puşcărie şi a murit în închispoare spunând: SĂ NU NE RĂZBUNAŢI. Cum poate fi Vulcănescu criminal?“