TUDOR GHEORGHE, terfelit abject de “CATELANDRII” agramati si imunzi ai NOILOR BOLSEVICI GLOBALISTI care “MUSCA DIN BUNICI, DIN PARINTI SI DIN MORTII DIN MORMANT”/ Strigatul fiului lui ILIE TUDOR, detinutul politic de la Aiud: “Tata, nu sunt mort!”/ “Degeaba. 30”: PAPUSARII ROMÂNIEI INGENUNCHEATE SI VANDUTE si MARTURISIREA ARTISTICA A UNOR ADEVARURI CARE DOR (video)

30-01-2020 19 minute Sublinieri

Active News:

Tudor Gheorghe, atacat imund pentru ultimul său concert „Degeaba 30”. Andrei Caramitru îl acuză de propagandă comunistă deși tatăl lui Tudor Gheorghe a fost deținut politic în anii 50. Funeriu și Tismăneanu se alătură asaltului

Răspunsul lui Tudor Gheorghe la atacurile lui Funeriu & Co: „O vorbă frumoasă: Câinii latră, caravana trece. Dacă ăsta e limbajul lor, să fie sănătoși!”

Rapsodul și compozitorul Tudor Gheorghe a explicat marți pentru Adevărul.ro că nu ia în seamă acuzațiile lansate de Andrei Caramitru, Daniel Funeriu, Vladimir Tismăneanu, Teodor Baconschi și alții la adresa spectacolului „Degeaba 30”, dedicat memoriei martirilor Revoluției din decembrie 1989, pe care unii l-au receptat într-o manieră contrară spiritului în care a fost gândit de autor. Tudor Gheorghe arată că „Degeaba” nu e o concluzie pentru cei 30 de ani în care „nu s-a făcut nimic în țara asta”, ci „e țipătul de disperare al unei generații care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor”, adăugând că „fiecare înțelege ce vrea și ce poate”. 

„Nici măcar nu le resping, nu le iau în seamă. Nu mă interesează prostiile pe care le debitează ba unul, ba altul. Nu mă ating. E așa de normal. Fiecare om are părerile lui. Te laudă mulți și te înjură puțini. Dacă nu exista nicio reacție mi se părea ciudat. Dar, bravo lor! Eu cred în ce am făcut și nu numai eu. O vorbă frumoasă: câinii latră, caravana trece. Dacă ăsta e limbajul lor, să fie sănătoși! Eu sunt mai delicat”. 

Întrebat despre săgețile trimise spre Uniunea Europeană, cântărețul s-a limitat la a spune că detractorii săi nu au văzut spectacolul, ci doar au scos din context anumite afirmații. El a explicat și de ce și-a numit spectacolul „Degeaba”, sugerând că cei care îl critică l-au interpretat greșit.

„Dacă asculți tot spectacolul, de la cap la coadă, îți dai seama despre ce e vorba. Dar ei, dacă nu au văzut spectacolul și doar au luat fragmente… au scos din context. Spectacolul începe cu un omagiu profund, adevărat și trist pentru cei care și-au dat viața în ’89, pentru cei care au murit ca eu și noi să stăm liniștiți, să cântăm și să putem să ascultăm aceste versuri. Se cheamă «Degeaba», dar nu pentru că nu s-a făcut nimic în țara asta, ci pentru că o generație întreagă nu mai are încredere. E țipătul de disperare al unei generații care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor, o generație care a fost păcălită, care a tot așteptat și a tot așteptat și nu se întâmplă nimic. Despre asta e vorba, nu că nu s-a făcut nimic. S-au făcut lucruri. A, că avem de toate, dar și e normal să fie așa. Fiecare înțelege ce vrea și ce poate”. 

În ceea ce privește acuzațiile că ar face propagandă comunistă, Tudor Gheorghe a precizat: „Doamne ferește, ce înseamnă să nu-ți dai seama ce vorbești! Cum să fiu eu nostalgic după perioada comunistă, când tatăl meu a fost condamnat politic 20 de ani, iar eu, aruncat în stradă? Cum pot ăștia să spună așa? Că n-am fost membru de partid, slavă Domnului! Eu n-am intrat în nici un partid politic. Eu am fost interzis să cânt în perioada aia. Mă rog, treaba lor, să fie sănătoși!”. 

Artistul a aflat cu întârziere despre linșajul informațional la care este supus, deoarece se află într-un concediu de refacere și creație, pregătind un nou spectacol, cu un mesaj mult mai optimist. El mărturisește că a afirmat chiar în cadrul spectacolului anterior că își dorește să nu mai fie nevoie să spună vreodată „Degeaba”.

Eu acum lucrez la un spectacol atât de frumos, «Risipitorul de frumuseți», sunt izolat, sunt undeva la Techirghiol, îmi văd de sănătate, îmi învăț poeziile, cântecele. Dacă aș sta să ascult tot ce se întâmplă, dacă aș lua în seamă totul, atunci n-aș putea păstra o anumită puritate, o anumită frumusețe a cântecului meu. Din când în când mai izbucnesc și eu într-un spectacol cum e «Degeaba». Am și spus, tot ce îmi doresc eu e să nu mai fie nevoie să spun vreodată «degeaba». Bine, dar ei nu vor să audă și treburile astea. Lasă-i! Regret enorm de mult că trăim o perioadă în care e o aiureală politică și că nu ne găsim încă drumul, dar asta nu e vina mea. Eu îmi fac drumul meu, ei să fie sănătoși”, a răspuns Tudor Gheorghe când a fost întrebat despre U.E. și politica din România.

***

(sursa foto: Infomusic)

Cornel Nistorescu/ Cotidianul:

Tudor Gheorghe cîntă, Funeriu rage

Mi se pare mai important să scriu despre grosolăniile la adresa lui Tudor Gheorghe, decît să comentez improvizațiile politice ale lui Ludovic Orban. Ceata liberală este captivă la ifosele lui Iohannis și am destul timp să-i descos isprăvile. Cu ea vom conviețui încă o bună bucată de vreme. Drept pentru care las pentru zilele următoare toată această improvizație a liberalilor, menită a trage țara în turbulențe politice care să ascundă incapacitatea lor de a guverna eficient. Mă îngrozește reacția unui fost ministru, ajuns un biet figurant într-un PNL dominat de pedeliști.

Nu tot astronautul joacă bine fotbal și nu tot inginerul scrie poezii sau iubește pictura, după cum nu tot chimistul refugiat în politică îndrăgește muzica și înțelege libertatea dincolo de cumpărarea bananelor și de excursiile în vestul Europei. Cam în aceast cadru indefinit și incomplet în materie de trăsături se pierde și Daniel Funeriu, pe care cu greu îl poți portretiza fără să-l jignești. Asta mă și determină să n-o fac și să precizez doar că a fost ministrul Educației într-o scurtă perioadă din regimul Traian Băsescu. Dincolo de cariera sa științifică ambiguă (și toată în afara României), Daniel Funeriu are o opera demnă de o antologie a umorului. Este autorul celebrei demonstrații cu pixelul albastru, un fel de pîrț științific, scornit pentru a-l scoate pe comandantul Traian Băsescu din încurcătura cu palma dată unui copil în timpul campaniei electorale. Tot el este cel care a descoperit și faptul că o cursă Lufthansa care zbura spre Chișinău nu avea anunțuri în limba română. Cam acestea sunt manifestările cu care Funeriu s-a ridicat cîteva degete deasupra apelor din balta mediocrității în care se tot scaldă de ani buni.

Ce face caricaturalul ministru și patriot european de tip Cațavencu? Se indignează ca un patriot de Bruxelles (și dînsul are ceva pensie de acolo) și își vomită toată fierea pe sema unui concert pesimist al lui Tudor Gheorghe, difuzat de Televiziunea Română.

Pentru a-l fixa într-o ramă antologică a grosolăniei, reproduc scrierea sub-culturală și sub-intelectuală a fostului ministru Funeriu, cîndva refugiat în Franța (dar nu educat acolo):

Băi talent: nu ți-e rușine la senectute să spui că e totuna să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă 4 zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! E totuna să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la orice oră din zi sau noapte la colț de stradă? Johnny Mandolină, e același lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali? Mizerabile rapsod: dacă nu era omorât ca un vierme idolul tău, Ceaușescu, eu și mii de ROMÂNI ca mine, care au luat calea pribegiei de tineri, ar fi murit fără să-și revadă frații și părinții, și tu spui că degeaba au trecut 30 de ani? Cine ești tu, mă, să-ți permiți să dai sentințe despre ce au realizat, în 30 de ani, românii? Da, pentru tine degeaba! Nu ai înțeles că lumea evoluează și respiră fericire, nu plenare PCR! N-o mai lungesc că e degeaba cu tine, și îți spun atât: să-ți fie rușine, canalie talentată!”

Imediat a sărit și Andrei Caramitru, cunoscută mangustă politică a USR:

”Înțeleg ca Tudor Gheorghe – un cântăreț altfel foarte talentat – face propaganda pro-comunism și Ceaușescu. Cică au trecut 30 de ani degeaba.

Stimate domn cu ghitară și mustață, uite cum sta treaba:
– e mai bine acum pentru că avem ce mânca”

Știți ce-i leagă pe Funeriu și pe Andrei Caramitru? Mîncarea și comportamentul isteric! Funeriu ilustrează libertatea românilor cu banana de la non stop (că le putem cumpăra la orice oră din zi și din noapte) iar bancherul lui Tata, „că avem ce mînca”.

Amîndoi acești isteroizi politici au făcut școala în străinătate și s-au întors cu principii beton. Tot ce nu laudă UE este comunism curat. Tot ce sună altfel decît #Rezist trebuie combătut, dacă nu chiar stîrpit. Propaganda pro-UE este benefică, obligatorie și duce la banane, mîncare și călătorii cu avionul. Îndoiala este pentru tras apa sau pentru chemat poliția și cenzura!

Două personaje cu pretenții zadarnice (niște rateuri regretabile ale bunului simț și isterici de serviciu) se socot îndreptățite să se poarte ca niște gardieni de pază ai purității europene și ai „lumii care respire fericire”. Cine se îndoiește, cine cîrtește, cine contestă abuzurile europene sau descrie spolierea economiei românești trebuie condamnat, scuipat, înfierat, trimis la Phenian și tîrît în beciul dușmanilor democrației.

Pentru că Dide, Mălin Bot și Angi Stefan, fac prozeliți și pui din ce în ce mai agresivi, nu ne rămîne decît să producem o variantă de manual sau niște pliante care să explice diferența între libertate și ordin, între corurile ostășești și muzica unui trubadur.

Post scriptum: Din partea unui iubitor al muzicii lui Tudor Gheorghe, pentru cei doi, un mesaj nevinovat și fără consecințe:

-Să vă fie rușine, canalii cu ifose democratice! Duceți-vă neuronul la bibliotecă!

***

(sursa foto: Q magazine)

Ivona Maris (via Constantin Gheorghe):

Trebuie că ești analfabet funcțional dacă nu înțelegi sensul strigătului “Degeaba” al lui Tudor Gheorghe. Să nu înțelegi că e strigătul generației care a făcut Revoluția și care după 30 de ani descoperă că lupta sa pentru libertate, printre care includ și libertatea de exprimare, demnitate si speranță a fost “Degeaba”. În strigătul lui Gheorghe (ah, acest nume românesc detestat de cel din fruntea țarii, alături de numele Vasile) nu e vorba despre accesul la banane, căldură, sau vacanțe în Bali (!). Nu e vorba despre nimic material. Nu e vorba despre ceva ce poate fi cumpărat.

Mai mult, trebuie să fii și ticălos să îi ceri lui Tudor Gheorghe să se pună în genunchi în fața copiilor acestei țări și să le ceară iertare pentru modul în care gândește, când tu ai fost ministru fix în guvernarea care a condus la exodul românilor spre alte țări care ar fi putut sa le asigure veniturile necesare pentru creșterea copiilor. “Fiii ni s-au cocoşat / Şi-au plecat scârbiţi din ţară.” spune Gheorghe în “Degeaba”. “Şi-am îmbătrânit în ură.” e un alt vers care i se potrivește lui Daniel Funeriu, cel care ne dezvăluie în atacul furibund la adresa lui Tudor Gheorghe și prin limbajul folosit, adevărata față a unui fost ministru al educației.

Trebuie să fii un nesimțit să critici un spectacol pe care nu l-ai văzut. Mangafa e fiul militanților comuniști care pozează acum în mare apărător al democrației. Au făcut copiii noștri dinți / Mușcă din bunici si din părinți / Mușcă din văzduh si din pământ / Mușcă din morții din pământ…!” e fix portretul lui minicaramitru și al extremiștilor care i se aseamănă.

“Degeaba” avem la 30 de ani cântăcioși care se pretind de dreapta, când banii lor vin din chermezele organizate de primării. “Degeaba” e spectacolul care se ține cu casa închisă și care dă glas frustrărilor acumulate în 30 de ani, frustrări cauzate de politicieni incompetenți. Dar “Degeaba”, unii nu înțeleg și nici nu vor să înțeleagă. Că despre decența de a-și ține gura nici nu se mai pune problema.

(sursa foto: Infomusic)

***

Daniel Gheorghe:

Poți să fii ori să nu fii de acord cu expresia artistică ori cu părerile lui Tudor Gheorghe, iar arta este liberă în mod fundamental, însă nu poți iniția un linsaj public, împănat cu reflectii geopolitice cu iz securistoid, la adresa unui om exclusiv pentru un act realizat sub licența artistică. În spatele intoleranței la adresa lui Tudor Gheorghe zace o adâncă respingere a firii profunde a acestui popor. Dacă am supraviețuit prin ceva în istorie, asta am reusit prin haz de necaz, prin autoironie și prin disprețul față de ordinea impusă de alții în mod nedrept, nicidecum prin apucături de torționari, prin disciplina fanatică ori prin suspiciune dusă la rang de virtute. Și da, de fiecare dată când un Român vine și spune că dorește să stea drept în Europa și in lume, nimic mai mult, iată că se trezesc alții să îi dea cu parul peste sira și peste sale și să îi reamintească vocația șerbiei și a servitutii ca destin!

***

Cristi Șelaru/ Stiri pe surse:

Când pixelul albastru dă în roșu sau când un fost ministru al Educației măcelărește limba română – OPINIE

Am vrut, inițial, să scriu un articol despre marile realizări ale fostului ilustru ministru al Educației. Despre cum a revoluționat el sistemul de învățământ, despre cum a scos toate școlile din noroi și le-a dotat cu te miri ce echipamente, despre cum a reușit să implementeze tot felul de programe din străinătate, despre faptul că școlile, datorită lui, nu mai au WC-uri în curte, despre cum a majorat, nu tăiat, salariile dascălilor, despre nenumăratele realizări din mărețul său mandat. Ar fi însemnat să fac o listă întreagă de ironii. Desigur, Academia Română, alături de alte omoloage, marile universități, nu din țară, că nu avem, ci din lume, se bat să îl aibă între profesorii lor.

Am renunțat la această idee și am decis că ceea ce aș scrie nu i-ar folosi nici lui, dar nici celor care îl apreciază sau nu pe fabulosul inventator al pixelului albastru. Așa că am abandonat planul inițial și am zis să fac pentru, nu-i așa, cel mai bun dintre profesori, doar a fost ministru al Educației!, o mică lecție de limba română, una care îi este străină, după cum se vede din ceea ce scrie un fin intelectual ca el.

Îmi cer iertare că nu știu cu ce se ocupă, în afară de a le cere jurnaliștilor, indiferent de sex, să îi preia postările, și nu știu cu ce apelativ să mă adresez, așa că voi începe astfel:

Băi, IMPOSTORULE,

Observi, eu, în comparație cu tine, după ”băi” am pus virgulă, pentru că așa e în limba română. Ca să înțelegi tu, e ca în expresia ”tu, boule, vino încoa!”. Așadar, iată și explicația precum și lista lungă a greșelilor făcute de tine, într-o postare devenită cunoscută:

1. ”Băi Tudor Gheorghe”

”Băi” e interjecție, iar ”Tudor Gheorghe” e substantiv propriu în vocativ și se despart prin virgulă, nu prin spațiul gol din cunoștințele tale despre limba română

2. ”Primul meu coleg de bancă, Cristian Herbei și alți 1000 de oameni”

Băi, impostorule, după ”Cristian Herbei” trebuie pusă virgulă, pentru că este apoziție

3. ”să-i dai cu zdranga zdranga la mandolină”

Nea fost ministru al Educației, mare șef peste profesori, între ”zdranga” și ”zdranga” se pune cratimă, fiindcă este o interjecție compusă

4. ”Băi talent”

Băi, netalentatul, îți mai explic o dată, poate pricepi: ”Băi” e interjecție, iar ”talent” e substantiv comun în vocativ, iar între ele se pune virgulă

5. ”Băi nenicule!”

Băi, tu chiar nu vrei să înveți? Am mai scris: ”Băi” e interjecție, iar ”nenicule” e substantiv comun în vocativ și se pune virgulă între ele. Reușești să bagi la mansardă?

6. ”E totuna să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi”

Ia, fii atent! Avem două propoziții coordonate disjunctiv, iar după americane se pune virgulă. Nu, nu e cu pixel, e cu virgulă.

7. ”e același lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali?”

E greu cu tine! Recitește: avem două propoziții coordonate disjunctiv și pe care le despărțim prin virgulă, iar virgula o pui după ”10°C”.

8. ”Nu ți-e rușine ca de la înălțimea talentului cu care te-a înzestrat Dumnezeu să bagi minciuna că “a fost degeaba” în mintea oamenior care au făcut, prin sudoarea frunții lor, țara asta să stea la masă cu Germania, Franța și Spania în loc să facă plecăciuni dictatorilor din Congo și Coreea de Nord?”

Domnule dotat cu limbaj de birjar: după ”nu ți-e rușine ca” se pune virgulă, la fel ca și după ”te-a înzestrat Dumnezeu”, pentru că este vorba despre o propoziție intercalată. Ai prins-o pe asta?

9. ”Mizerabile rapsod:”

Nici primele 4 clase nu le treci, e clar! După ”rapsod” nu pui două puncte, ci virgulă, dacă vrei, sau semnul exclamării, pentru că substantivul e în vocativ și ai un adjectiv antepus.

10. ”eu și mii de ROMÂNI ca mine, care au luat calea pribegiei de tineri,”

Vai de tine! Nici măcar acordul subiectului cu predicatul nu știi să îl faci. Repetă după mine: eu și ei am luat, nu au luat!

11. ”ar fi murit fără să-și revadă frații și părinții”

România e patria analfabeților funcțional, dar un fost ministru al Educației e analfabetul perfect. Bre, nea fostule, este ”am fi murit”, pentru că, la fel, se acordă subiectul cu predicatul.

12. ”N-o mai lungesc că e degeaba cu tine”

Chiar ai dreptate aci: nu o mai lungesc, că e degeaba cu tine! Finuț, nu? Nu cred că o pricepuși și zic să îți explic: după ”N-o mai lungesc” se pune virgulă, pentru că urmează o cauzală, iar după ”că e degeaba cu tine” se pune, la fel, virgulă.

13. ”Să-ți fie rușine nici măcar pentru că ți-ai bătut joc de eforturile a 20 de milioane de oameni!”

Asta e apoteotică! E limpede și logică, nu? Ca pixelul albastru care dă în roșu de prostie.

Nu sunt un bun cunoscător al limbii române. Este foarte posibil ca în ceea ce am scris să fie câteva greșeli. Tot la fel de probabil este ca în textul fostului ministru să mai fie greșeli pe care nu le-am remarcat.

Pentru cei care nu știu textul analizat, iată-l:

***

Mihai Șomănescu:

Tudor Gheorghe sau repetarea istoriei

Maestrul Tudor Gheorghe a fost atacat astăzi, 28 ianuarie, într-un mod oribil de mai multe personaje (au fost trei, ulterior s-a băgat și Mîndruță si Baconsky si altii) triste ale României de azi.

Totul a pornit de la un articol al publicației din subordordinea lui Dan Turturică, intitulat: TVR, organ de propagandă anti-UE. De ziua lui Ceaușescu, a difuzat spectacolul ”Degeaba 30”.

Articolul pornește de la două fapte: Concertul „Degeaba 30” al lui Tudor Gheorghe din 21 decembrie 2019 și difuzarea lui de către Televiziunea Română pe 26 ianuarie 2020 de ziua lui Nicolae Ceaușescu.

Zice Dan Ofrim (Dan Ofrim este unul dintre jurnaliștii care publică articole pe site-ul www.universul.net. Publicația noastră are o echipă extinsă de autori, care acoperă o varietate de domenii, de la politică și justiție, la actualitate, știri externe sau sport. Cel mai important deziderat al nostru este informarea corectă și echidistantă a cititorilor noștri. Tocmai de aceea, toți oamenii pe care îi cooptăm în echipa noastră sunt atent aleși și corespund celor mai înalte norme în materie de etică și deontologie profesională – așa scrie pe pagina Universul):

O „țară care plânge”, care „geme”, și așteaptă „un decret de la Bruxelles sau Strasbourg”, „Cui va mai rămâne această țară?” „Procurorii” sunt „niște veleitari, niște oameni mici ce nu gândesc”, „Lanțul de minciuni” cu care „ne-ați vândut”, dar „vine vremea să dați seamă pentru câte rele ne-ați adus”, „Protestăm pentru nimic” și „ne-adunăm să ne-alergăm”: „noi, cu mâna pe pietroi, strigăm Fără Violență!”, „Nu vedem și nu simțim că la poartă așteaptă dricul!” „Ia-ne, Doamne, orice perspectivă, ia-ne și bomboana din colivă!” – sunt doar câteva dintre „slovele” bardului Tudor Gheorghe din care se pot desprinde pe alocuri crâmpeie de sloganuri demne de un almanah PSD.

Să vedem care-i realitatea: în primul rând, Tudor Gheorghe nu avea cum să aleagă ziua în care va difuza TVR spectacolul, mai ales că domnia sa l-a postat pe youtube încă de a doua zi, pe 22 decembrie.

În al doilea rând, „slovele” de care zice mare deontolog de la Universul sunt aberante. Aberante în ce sens? Cine ascultă concertul (și vă rog s-o faceți) va vedea că nu există niciun cântec dedicat procurorilor sau Uniunii Europene sau lui Ceaușescu.

Concertul începe cu un cântec dedicat celor căzuți la Timișoara și la București, iar apoi continuă cu mai multe melodii și poezii despre starea societății românești în general. „Procurorii” apar în același context cu „politicienii”, „guvernanții”, „Guvernul incompetent”, „Președintele” etc. Mai precis, se referă la toți.

Cu alte cuvinte, rechizitoriul atent selecționatului deontolog Dan Ofrim se bazează pe cuvinte scoase din context și interpretări proprii ale unor versuri. Da, ați citit bine: versuri poetice sunt interpretate ca având mesaj politic ascuns. Unde am mai văzut asta? Ah, da: în anii 50, în anii stalinismului cel mai negru, în care oamenilor le erau căutate vorbe și cuvinte, care erau interpretate în cheie politică pentru a se arăta că respectivul are „atitudine dușmănoasă” și a se justifica condamnarea lui la temniță grea. Sau poate, cine știe, atentul selecționat deontolog Ofrim și superiorul său ierarhic, Turturică, s-au simțit lezați de versurile „cumpărați ziariști de top, care spun că e senin, când afară e potop”, din concertul „Degeaba 30”.

Aici am ajuns la 30 de ani după momentul 89: ne-am întors la listele negre, la „dușmanii poporului”, care subminează regimul de „democrație populară” și prietenia cu Uniunea Europeană.

Dintre cei care l-au atacat pe azi pe Tudor Gheorghe, cel mai urât s-a comportat Daniel P. Funeriu. De la exprimarea complet lipsită de respect – dacă nu pentru un artist respectat de milioane de români -, măcar pentru un om în vârstă, la aberațiile scrise în text, Daniel Funeriu a oferit azi o mostră din caracteru-i infect și din limitata-i inteligență. Dacă așa se exprimă un fost ministru al Educației, ce pretenții mai avem de la oamenii simpli?

Că n-avea un caracter luminos știam, dar să afirmi, de la înălțimea poziției de Doctor în Chimie al Universității Louis Pasteur din Strasbourg, să-l faci pe Tudor Gheorghe „mizerabile rapsod” și „canalie talentată” este prea mult.

Cine ascultă cele 92 de minute ale concertului „Degeaba 30” nu va găsi niciun indiciu că Ceaușescu ar fi idolul lui Tudor Gheorghe sau că ar regreta perioada de dinainte de 1989, ci doar tristețe pentru că reprezentanților unei generații „le este rușine să se mai numească români”.

Diferența fundamentală dintre Funeriu și Tudor Gheorghe este aceasta: în timp ce primul a urât și urăște acest popor încât a fost în stare de orice pentru a-l părăsi, cel de-al doilea a rămas și cu tenacitate, s-a dus prin toate orașele prăfuite ale acestei țări pentru a oferi cultură și spirit.

„Degeaba nu e despre starea materială, ci despre cea spirituală”, dar incapabilii să priceapă i-au răspuns maestrului cu prețul la banane și excursii în străinătate. Atâta pot. Atât au reținut din viața aceasta, pe care se vede că au parcurs-o inutil. Degeaba.

În esență, problema pe care o are Funeriu, Tismăneanu sau Caramitru (ei sunt doar purtătorii de cuvânt ai unei cohorte întregi de lingăi și veleitari, populată inclusiv cu preoți și alți dreptaci) cu Tudor Gheorghe este una spirituală: ei nu suportă mesajul, duhul, pe care-l transmite Tudor Gheorghe. Nu suportă autenticul românesc. Nu suportă ce este autohton. Pentru ei, bolșevismul a fost modernizator, preferabil oricând „autohtonismului mizerabil”. De-aia zice Funeriu că fiul lui Ilie Tudor este „mizerabil rapsod”: nu pentru că ar fi ceva soios în spectacolele sale ci pentru că arta țărănească transmisă de rapsod i se pare mizerabilă, demnă de dispreț, inferioară.

Tudor Gheorghe este insuportabil pentru că a cântat în decembrie despre „Cătușa care a însoțit către Gherla sau Aiud, condamnații făr de vină”. Asta e problema lor, pentru că, conform dogmei oficiale și fanilor domnilor Funeriu, respectivii deținuți erau niște „lepădături” și „bandiți”, care s-au „bătut între ei”.

El este insuportabil pentru că este incorect politic, autohton și impecabil de coerent. Dacă în cazul lui Mihai Șora și al Emag am avut parte de o răsturnare a istoriei, în care torționarul a devenit victimă, în cazul lui Tudor Gheorghe avem parte de o repetare a istoriei: urmașii torționarilor tatălui său îl terorizează acum pe el.

Nu-mi rămâne să închei decât cu niște versuri din concertul „Degeaba 30”, pe care le dedic domnilor Funeriu, Mîndruță, Caramitru, Tismăneanu și celor ca ei:

Geme țara și se zbate
Prinsă în lațul vostru de minciuni
Ne-ați vândut ieftin și în rate
Blestemați să fiți, și-n rugăciuni!

***

Ziaristi online:

De ce a răscolit HAITA Tudor Gheorghe și de ce DEGEABA nu e degeaba. Artistul către noi și tatăl său, în celulă: „Tată, nu sunt mort!”. Analiză pentru oameni și răspuns pentru guzgani

Explicarea unui concert cultural: „Degeaba 30”. Arta-spectacol a maestrului Tudor Gheorghe / SERGIU CIOCÂRLAN

Decembrie 1958. O mașină cu prelată neagră înaintează ușor prin sat. La un moment dat ies trei civili îmbrăcați elegant și întreabă de Ilie Tudor. Nea Ilie cere explicație. „Cu dvs. avem treabă! Tovarășa Stancoveanu de la Regionala de Partid – Secția Culturală – are să vă comunice ceva urgent. E vorba, după câte am înțeles, de Uniunea Scriitorilor! M-a rugat să vă ducem imediat la dânsa. Suntem de la raion”. Nea Ilie își aruncă un palton în spate și pleacă alături de ei. Nu bănuiește câtuși de puțin că va fi condamnat la 22 de ani de închisoare. Pentru „poetul țăran” urmează cursuri lungi la „facultatea neagră de la Aiud”, în compania unor profesori iluștri: Părintele Dumitru Stăniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic.

În 1961, nea Ilie este chemat la anchetă și i se înmânează certificatul de deces al fiului său, Gigi. Derutat, se întoarce în celulă mut de durere. Părintele Stăniloae îi simte deznădejdea și-l îndeamnă să se roage cu putere la Dumnezeu pentru a primi un semn. Însuși Părintele slujește zilnic pentru asta. Nea Ilie îl visează pe Gigi într-un lan de grâu, ridicându-și brațele și zicând: „Tată, nu sunt mort!”. Avea să se elibereze, iar pe Gigi avea să-l găsească într-un lan de grâu, făcându-i semn cu brațele și alergând spre el.

Tragicul poem al întrebărilor

Maestrul Tudor Gheorghe este fiul care îi apăruse în vis tatălui său, strigându-i: „Tată, nu sunt mort!”. La trei decenii de la evenimentele din decembrie ’89, vine înspre noi cu o întreagă moștenire, cu o întreagă istorie pe care noi, astăzi, am vrea s-o înțelegem și nu putem. Vrem s-o cunoaștem și nu reușim să ne-o însușim. Suntem blestemați? Cum am ajuns aici, la acest blocaj? De ce nu înaintăm? Cine ne împiedică să fim ceea ce suntem chemați să fim? Vechile racile ideologice? Ura? Nepăsarea? Cine să ne răspundă la toate acestea, și la încă altele pe care le purtăm în inimile noastre însângerate? Pentru noi, pentru obiditul popor român, a fost trimis el. Iar el ne povestește, în stih și cântec trist de martir, ceea ce noi nu înțelegem din ceea ce aflăm de la alții. Cum începe? „Pune, tată, steag la poartă/ Iartă-mă, iartă-mă că am murit./ Știu că mama mai așteaptă/ Și mai știu că-ntr-un ceas a albit”.

Începe cu tatăl său și generația sa încătușată, apoi cu Timișoara, cu București și cu martirii căzuți acolo în ’89. Începe cu suferința, cu moartea, cu sângele vărsat. Acesta să fie adevărul? Colindele noastre să fie împletite cu moartea? Și cu nemurirea? „Ce lumină lină… ne îndulcește moartea…/ Celor ce-am căzut în București…/ Părul maicii mele luminând și partea/ Nevăzutelor cărări cerești”. Și dacă dintre cei vii nu va rămâne vreunul care să spună adevărul, vor veni ei, cei trecuți dincolo, și ne vor povesti, iar povestea lor va fi istoria însăși. „Trec colinde-n astă seară…/ Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler./ Noi cu ochii plânși spre țară/ Tremurăm la o poartă de cer”.

Ce a rămas în urma lor? O moștenire teribilă. Un testament de martiri și mărturisitori care și-au iubit țara, neamul, credința strămoșească. Paradoxal, oamenii aceia nu vor să fie răzbunați. Vor doar ca nouă să ne pese. Vor doar ca noi să nu trecem ignoranți pe lângă jertfa lor. Iar noi am putea îngâna profetic, alături de cel trimis nouă: „Primește-i, Doamne-n casa Ta,/ Pe cei ce vin din Timișoara./ Ei sunt ofranda cea mai grea,/ Pe care ți-o trimite țara”.

În continuare, deșirăm tragicul poem al întrebărilor, derapând blazați într-o alienare colectivă. De ce să-i avem modele pe ei și pe cei de dinaintea lor, congeneri cu nea Ilie? De ce să fim demni? De ce să fim liberi? Nu cumva e degeaba?

„Au dat în pârg alte lanțuri, alte funii”

La 10 ani de la Revoluție, maestrul Tudor Gheorghe crea un spectacol intitulat „Mie-mi pasă!”, închinat celor ce se jertfiseră la Timișoara, la București, dar și în celelalte orașe ale țării. Picurase în el compasiune, durere, disperare, dezamăgire. „Între ce-am visat să fie și ce este,/ cale lungă”. Se iscase un „gol istoric” de un deceniu, pe care el se străduia să-l umple cu poezia, cu arta, cu cântecul. Încerca să ne comunice o stare sufletească. Care anume? Observase că pătimirile generației tatălui său rămăseseră fără ecou, că societatea e amestecată, nelămurită. Trăiam laolaltă victime și torționari, batjocoriți și batjocoritori, într-o istorie mută, schimonosită ca un coșmar. Melanjul acesta era greu de digerat. Trebuia făcut ceva. Dar ce? Încerca să ne transmită că trebuie să nu fim nepăsători la ceea ce se întâmplă cu noi, cu țara, cu istoria noastră confiscată politic. Trebuia să reacționăm. Cum? Într-un fel care să rezoneze cu ceea ce suntem fiecare.

Aflam pe acest drum că suntem săraci, dar avem democrație. Aflam că „Eroii Revoluției române, la București, zac într-un cimitir protocolar, păzit de soldați, de parcă le-ar fi teamă să nu iasă afară”. Ei ar fi putut, într-adevăr, povesti cum a fost, făcând lumină în tot hățișul postdecembrist distorsionat, dar cu pretenție de istorie autentică. Maestrul dădea cuvânt morților, care ies câteodată din morminte și împărtășesc celor vii din durerea lor. Toate lucrurile nespuse oficial ni se comunicau acum de pe scenă. Descopeream cum înaintăm treptat spre o schimbare de paradigmă. Era semnalată tema conflictului între generații: „Au făcut copiii noștri dinți,/ Mușcă din bunici și din părinți,/ Mușcă din văzduh și din pământ,/ Mușcă și din morții din mormânt”. Se ridica o altă generație? O generație a „cățelandrilor”, cu alergie la autoritate, cu poftă de-a zdrobi idealuri, valori, speranțe, în goana lor politică. „Nu m-am temut de lupii máturi,/ Le tai un cal bătrân și-i saturi./ Dar ce ne facem cu cățeii/ Care în numele ideii/ de Revoluție/ Se îngrașă?”. Ni se atrăgea atenția că aceștia sunt școliți, se strâng în haită și ucid.

Era devoalată și perspectiva bolnavă a parlamentarismului românesc: reforma continuă, rulând în gol, politicieni efemeri, figuri mediocre, toți însetați să-și facă un rost pe spatele poporului român, lipsa de perspectivă, consternarea că „prefecturile se fac iar comitete județene”.

Atât de afectată fusese și capacitatea noastră de percepție a sentimentului național, încât am fost surprinși când ni s-a spus că „patriotismul nu-i o brățară sau un papion”. Noi eram obișnuiți să reacționăm ideologic și să-l transformăm în „ocazie”, în „eveniment”, dar el trebuia purtat „ca pe-o cămașă a morții”. Nu se făcea tranzacție cu acest „fel de de suferință/ crestată dureros pe grinzi de suflet vechi și de credință”.

Toate aceste nelămuriri, toate aceste probleme esențiale ale unei societăți care-și ceruse dreptul la libertate, dar care nu știa, iată, să gestioneze libertatea, provocau o dezordine axiologică răvășitoare. Se înțelegea suficient de limpede că nu eram statornici. „Când cu somnul, când cu dracul/ Când cu Domnul, când cu parul,/ Când cu cioara, când cu grâul, când cu moara.// Când cu liru-trandafiru’/ Când cu cheia, când cu mărul/ Când cu spicul, când cu firul/ Când cu brânza, când cu zărul.// Când cu calul sau săgeata/ Când cu pâinea, când cu bradul/ Când cu asul, când cu roata,/ Când cu Gheorghe, când cu Radu”.

Maturizare

La 20 de ani de la Revoluție, maestrul Tudor Gheorghe a considerat că mesajul spectacolului „Mie-mi pasă!” rămăsese de actualitate. L-a reluat sub un nume nou: „Degeaba”. Era prea dezamăgit, ca de altminteri noi toți. Țintea în societatea politică versatilă, rapace, indolentă. Poezia devenise virulentă, mesajul, răscolitor. Poate indecent de educativ, fiindcă arăta ceea ce noi ne obișnuisem să nu mai vedem – că împăratul e gol. Cert e că maestrului i s-a atras atenția. Mai degrabă i s-a pus în vedere că ar fi bine să-și numească altfel spectacolul. În România, timp de două decenii, se realizase totuși câte ceva. Sau… nu?

Maestrul a ținut cont de consiliere și, la 25 de ani de la Revoluție, a numit spectacolul altfel: „Tot degeaba”. Acum s-au împlinit trei decenii. Am participat mulți dintre noi la un spectacol pe care-l cunoșteam, cu care ne identificam – „Degeaba 30” –, indiferent că vibrăm la ceea ce-i artistic și-l însoțim pe maestru în sălile arhipline, sau participăm pur și simplu la mersul insipid al societății românești postdecembriste. Strigătul a fost parcă mai dureros, mai aprig: „Degeaba, pentru noi luminile s-au stins/ Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins!”. Perspectiva proiectată la începutul anilor ’90 s-a dovedit iluzorie. „Doamne, cât am mai crezut/ Că ne ții candela-aprinsă/ Și noi tot ca la-nceput,/ în genunchi, cu mâna-ntinsă”.

Parcă mai apăsat ca niciodată a fost conturat portretul românului vândut, slugă la străini. Cu zăbala-n gura însângerată, mânat fără zăbavă prin țarcul pe care-l consideră țara lui, „rația lui de libertate”, poporul român este acum, la trei decenii de la căderea comunismului, invadat de „temele” care i se livrează sistematic. Avem câștigate de la cei de dinaintea noastră destul de multe drepturi. Unul dintre ele este, așa cum a spus și maestrul, că putem ieși din sălile de spectacol fără teama că vom fi așteptați de trei civili îmbrăcați elegant care ne avertizează, ne anchetează, ne amenință. Dar umilința aceasta, obidirea, opintirea în jug ne fac să pierdem conștiința demnității.

Apatia, pustietatea, blazarea – toate aceste plăgi au venit pe fondul unor decizii fundamental greșite, dintre care prima este păcatul. O soluție ar fi să facem școală în compania Annei Shirley și să vedem frumosul, să refuzăm urăciunea păcatului, să schimbăm perspectiva cu care ne-am însoțit în toți acești ani, „văduviți de verbul a vrea,/ părăsiți de verbul a fi”. Pentru asta e nevoie de o hotărâre istorică, iar maestrul consimte: „Ia-ne, Doamne, orice perspectivă/ Roză, tricoloră, cum o fi!”, în schimbul iubirii. Sunt trei decenii în care s-a împuținat tot mai mult iubirea între noi, românii, între noi, oamenii. Avem nevoie de iubire – e soluția de azi, de acum și dintotdeauna.C-am uitat să ne iubim, Părinte,/ Și ne omorâm noi între noi/ Dă-ne sărăcia dinainte/ Dar revarsă-Ți dragostea spre noi!// Nu mă bate, frate, nu mai da!/ Uite cum se zbate luna-n tâmpla mea!/ Nu mă bate, frate, mă omori!/ Uite cum se zbate sângele-mi pe flori”.

Maestrul Tudor Gheorghe ridică mâinile către generația tatălui său și spune și astăzi: „Tată, nu sunt mort!”. Prin poezia sa, prin reacția vie pe care o are, prin trăirea transmisă prin arta sa, ne deschide o cale – aceea a libertății și a demnității. E mai mult decât un simplu îndemn la luptă continuă și implicare, la bărbăție și, mai presus de toate, la iubire, pentru ca jertfa înaintașilor noștri să nu fi fost degeaba.

Sergiu Ciocârlan

Surse: Familia Ortodoxă și ActiveNews

 

Legaturi:

DUPĂ 30 DE ANI… SE ÎNCHIDE CERCUL. România complet confiscată, înrobită și pregătită deja de dezmembrare? CINE CONDUCE ROMÂNIA LA 3 DECENII DE LA “REVOLUȚIE” ȘI CE SIMBOLIZEAZĂ “EROAREA” GOOGLE CARE NE IDENTIFICĂ, EXACT ACUM, CU “WALLACHIA”? “SUNT 30 DE ANI de la evenimentele din București și SECURITATEA a ajuns să ne cotropească și să ne controleze fiecare mișcare”

26 de ani si tot… DEGEABA. Tudor Gheorghe (VIDEO)

COLINDELE DURERII

OMAGIEREA APARATORILOR ORTODOXIEI IN TIMPUL COMUNISMULUI LA PATRIARHIA ROMÂNĂ/ Maestrul TUDOR GHEORGHE a dat glas poemelor sfâșietoare ale SFINȚILOR ÎNCHISORILOR, înaintea Patriarhilor Daniel și Chiril: ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane!” (VIDEO)

TUDOR GHEORGHE – luat in colimator si linsat public de agentii neo-bolsevici ai TERORISMULUI “CORECTITUDINII”: “Este o puritate agresiva, folosita pe post de ciomag pentru tot ce se incapataneaza sa iasa in afara sistemului. Nu esti cu noi, atunci poftim spurcaciunea noastra prin cuvinte deontologice”

TUDOR GHEORGHE pentru Gala premiilor Constantin Brancoveanu: “NI S-AU RETEZAT REPERELE. Se incearca macularea valorilor spirituale româneşti” (VIDEO)

TUDOR GHEORGHE la Realitatea TV despre PATRIOTISM si DEMNITATE: “Noi, românii, n-avem voie, nu mai trebuie sa stim ca suntem români… Ii iubesc pe greci pentru ca nu se pleaca in fata Uniunii Europene” (VIDEO)

Tudor Gheorghe despre decaderea Romaniei si rusinea de a fi roman

“Sârmele ce mă-nveliră…” ELEGIE PENTRU TARA… DE GRIGORE VIERU SI TUDOR GHEORGHE (video)

TUDOR GHEORGHE (video). Inca izvorasc izvoarele harului si ale frumusetii, dar noi… in fiecare zi NE BATEM JOC de darurile milei lui Dumnezeu…

… si ne omoram noi intre noi…

CU IISUS IN CELULA – “Fa din fiecare rana o cadelnita spre cer!”

INTERVIUL ANULUI: “Adevarul” de vorba cu sfant patimitor in viata, ILIE TUDOR, TATAL LUI TUDOR GHEORGHE: “Credinta, asta e totul. Pai, pe mine cine m-a salvat in anii de puscarie, nu Dumnezeu? IN TOT E MANA LUI DUMNEZEU”

URLA HAITA… Strigatul zguduitor de marturisire si avertisment al unui mare roman, supravietuitor al fenomenului Pitesti: NICOLAE PURCAREA

MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”

 

***

DAN PURIC la Antena 3, de Craciun: ROMANIA E MUTILATA, E UN PROCES DE DE-ROMANIZARE si DESCRESTINARE (Video)/ CUI II E FRICA DE UN ACTOR CU DISCURS NATIONALIST-ORTODOX? Cum se explica “jihadul” securist dezlantuit in urma ultimelor sale aparitii TV?

Noii bolsevici nu se dezmint. Suvoi de BLASFEMII si instrumentalizari MURDARE ale TEMELOR RELIGIOASE PASCALE, cu scop electoral

PAPUSARII CU SUFLETE DE CAINI (1989, 2014, 2015, …)

CUM DEVII “OMUL RUSILOR” SI CAND “BUTEAZA” ACTIVISTII “SISTEMULUI”? Cand se adopta atitudini incomode pentru mainstream, chiar si pe teme neutre ca “INDUSTRIA ALIMENTARA”…

GASTILE VIRTUALE: “Cum gandesti cu propriul cap, cum vin oamenii Nasului sa te puna la punct…”

NOII CAINI DE PAZA AI PUTERII. Tradarea oamenilor de cultura si a jurnalistilor, deveniti PIESE ANGRENATE in STRATEGII DE PUTERE si CONTROL, de LINSAJ AL “DUSMANILOR” si “OCUPARE” a SPATIULUI PUBLIC

Jalnicul spectacol al ”elitelor” neintelese de ”plebea mizera”: INTELECTUALITATEA ”DE DREAPTA” decorata la Cotroceni pentru… ”SERVICIU CREDINCIOS”. Liiceanu, Patapievici et comp. ”SE RECUNOSC” in ”VALORILE” lui BASESCU


Categorii

Articolele saptamanii, Corectitudine politica/ Marxism cultural, Razboiul impotriva Romaniei, Tradarea intelectualilor, Tradatori si lichele, Tudor Gheorghe, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “TUDOR GHEORGHE, terfelit abject de “CATELANDRII” agramati si imunzi ai NOILOR BOLSEVICI GLOBALISTI care “MUSCA DIN BUNICI, DIN PARINTI SI DIN MORTII DIN MORMANT”/ Strigatul fiului lui ILIE TUDOR, detinutul politic de la Aiud: “Tata, nu sunt mort!”/ “Degeaba. 30”: PAPUSARII ROMÂNIEI INGENUNCHEATE SI VANDUTE si MARTURISIREA ARTISTICA A UNOR ADEVARURI CARE DOR (video)

  1. Maimutele nu pot intelege mesajul MAESTRULUI Tudor Gheorghe. Ele nu se pot gandi decat la banane, pentru ca stomacul este dumnezeul lor. Mai au si nostalgia plimbarilor prin tarile calde. Se prea poate sa regrete ca au coborat din copaci…

  2. Cititor
    🙂

  3. @ cititor:

    Exceptionala remarca!

  4. @cititor
    Dacă tot ai adus frăția ta vorba despre maimuțe…Într-adevăr fostul ministru al educației s-a comportat, din păcate, aidoma unei maimuțe. Și cred că ar trebui remarcat faptul că ideologii UE duc o politică prin care vor să se răzbune pe noi, semenii lor, pentru a-i face în ciudă Lui Dumnezeu (ca odinioară Satana cu Dreptul Iov). Ce vreau să spun de fapt.
    Atunci când a făcut dobitoacele și fiarele sălbatice, Dumnezeu nu a creat și maimuțele. Trebuie NEAPĂRAT să știm acest lucru. De ce ? Pentru că altfel nu se poate înțelege dacă este adevărată sau falsă teoria evoluționistă, care susține sus și tare că omul se trage din maimuță.
    Adevărul despre apariția maimuțelor se află în volumul nr.16 din colecția ,,Ne vorbește Părintele Cleopa” pag.46-48. Maimuțele au apărut din oamenii care au mers plini de trufie să construiască Turnul Babel (Turnul Babilonului). La construirea Turnului unii oameni au participat de frica împăratului Nimrod (care era uriaș), iar acestora Bunul Dumnezeu le-a schimbat limbile. Însă unii oameni au participat benevol, plini de trufie, iar acestora Bunul Dumnezeu le-a schimbat firea și i-a prefăcut în maimuțe, ca să-i facă de râs și ca să dea o lecție puternică celorlalți oameni. Așa cum îngerii din cer, care au căzut din cauza mândriei, s-au transformat din îngeri de lumină în îngeri întunecați, la fel s-a întâmplat și cu oamenii trufași care s-au împotrivit Lui Dumnezeu și au participat plini de trufie la construirea Turnului Babel.
    De ce crezi frăția ta că Palatul Parlamentului european este construit în forma vechiului Turn Babel neterminat ? Pentru că ideologii UE vor să continue lupta împotriva Lui Dumnezeu începută de uriașul rege Nimrod și să maimuțărească pe Dumnezeu. Ei se închină lui Mamona și prin urmare tot ce le spune el (Mamona) ei pun în aplicare.
    De aceea, așa după cum noi toți, cei care dorim SINCER Adevărul și Viața Veșnică, participăm la Sfânta Liturghie, urmând Domnului Iisus Hristos Care ne-a poruncit prin sfinții Săi apostoli :,,Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea.”, așa și cei care conduc UE (și lumea întreagă prin ONU) au obligația (cu Mamona nu te joci, dacă i-ai jurat credință atunci când ai fost primit în organizația/-le lor ocultă/-e, ești obligat să execuți ordinile lui) să participe la ceremonii de adorare a lui Mamona, în cadrul cărora primesc de la acesta și instrucțiuni precise despre ceea ce au de făcut în continuare. Acestea sunt apoi transmise papei (care maimuțărește credința, de fapt fiind eretic), căci știm că Mamona se preface și în înger de lumină, tocmai pentru a prosti pe cei mândri și naivi. De aceea are nevoie Mamona nevoie de papă și papistași, pentru a (se) maimuțări că el dorește binele celor care-l urmează și a-i prosti pe politicienii plini de sine din România și de aiurea, pentru ca aceștia să pună în practică proiectele de inspirație demonică. Și tot de aceea mass media din România era practic la picioarele papei Francisc cu ocazia vizitei sale în România și la fel, întreaga clasă politică din România. Evident și detractorii domnului Tudor Gheorghe sunt slujitorii aceluiași duh demonic, duhul lumesc, și s-au simțit vizați direct prin spectacolul realizat și pus în scenă de maestrul Tudor Gheorghe.
    Ceea ce nu poate ști Mamona, și nici cei care îi urmează lui, este gândul Lui Dumnezeu și gândul oamenilor. Nu poate ști gândul nostru. Și atunci, din când în când, testează opinia publică sau, mai corect reacția opiniei publice. Acest lucru îl fac și detractorii mai sus amintiți. În plus, mai vor să atragă de partea lor pe cei nemulțumiți de maestrul Tudor Gheorghe din diverse motive. Prin diversiuni de genul acesta se urmărește inducerea dezbinării, a îndoielii, a neîncrederii, a deznădejdii, a urii, așa încât oamenii să nu se mai roage pentru aproapele lor și, mai ales, pentru cei ,,care ne prigonesc și ne asupresc pe noi”. Atâta timp cât noi nu ne mai rugăm și nu mai avem inimă bună, Mamona căștigă teren. Și nu câștigă teren la propriu, adică pământ, ci câștigă teren în INIMILE noastre (prin ură, deznădejde, depresie etc.). Partea bună este că totuși, odată cu aceste diversiuni, măscăricii de genul celor de mai sus, se deconspiră și ne putem ruga pentru îndreptarea lor, pentru ca Bunul Dumnezeu să îi lumineze pe toți cei care procedează astfel. De ce trebuie să ne rugăm pentru ei ? Pentru că dacă noi greșim față de Bunul Dumnezeu și apoi ne cerem iertare, Domnul ne va ierta, dar ei dacă greșesc lui Mamona, acesta este fără milă. Demonul nu are milă. Și dacă vor vrea să se elibereze de sub controlul lui, nu vor fi lăsați să facă acest lucru, dar ajungând rugăciunile noastre (și) pentru ei la Domnul, atunci Domnul va putea face milă cu ei. Și chiar dacă nu se vor întoarce vreodată, rugăciunile noastre nu se vor pierde, pentru că ne vor ajuta să rămânem noi cu INIMĂ BUNĂ.
    Iertare și Doamne ajută tuturor celor care caută SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!!

  5. Pingback: DAN PURIC TRAGE CLOPOTUL DE ALARMĂ, la retragerea din teatru: "Tot ce e românesc trebuie să dispară. Se trage cu tunul în ultimele redute! ANUL ACESTA S-A APĂSAT PE ACCELERATOR. Ne așteaptă un PROGRAM DE REEDUCARE a României. Vor apărea și
  6. https://www.bugetul.ro/daniel-funeriu-un-nou-derapaj-grav-la-adresa-lui-tudor-gheorghe-cand-l-am-atacat-pe-mizerabilul-rapsod/
    Sărmanul, plin de (părere de) sine și doritor de slavă deșartă, vine și (ne) acuză că nu gândim, ci doar el gândește…Totuși recunoaște pe final că are un plan. Bun, zice el. Dar de ce-am (mai) avea încredere în el, după tot ceea ce a făcut și încă face ??? Vai de cel care zice răului bine și binelui rău…

  7. Pingback: Din nou despre semnificatia ATACULUI TURBAT la TUDOR GHEORGHE. De la PURITATEA de hermina a artistului la "SCARNAVIILE" de OAMENI AI SISTEMULUI, luand rol de "ACUZATORI PUBLICI" de anii 50, practicanti ai "COMUNISMULUI CU FATA CAP
  8. http://www.cuvantul-ortodox.ro/tu-poti-fi-urmatorul-reeducat-fragment-din-intoarcerea-la-hristos-de-ioan-ianolide/

    Astăzi se împlinesc 34 de ani de la plecarea la Domnul a Fericitului Mărturisitor Ioan Ianolide (+5 februarie 1986). Tot pe 5 februarie a plecat la Domnul alt Fericit Mărturisitor, doctorul fără de arginți Dumitru Uță. Amândoi au fost înalte modele de sfințenie în vremurile de grea cumpănă din anii comunismului.
    Sunt tot mai convins pe zi ce trece, că Multmilostivul Dumnezeu a iconomisit totul astfel încât, prin harul Lui, să ajungă până la noi cei de astăzi, ororile prin care au fost nevoiți să treacă cei mai valoroși fii ai Bisericii și ai neamului românesc în anii de restriște ai comunismului, condamnați la închisoare FĂRĂ VINĂ și din care, cei care au supraviețuit au făcut-o DOAR cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
    Suntem deja în plin proces de REEDUCARE, cu deosebirea că metodele folosite sunt altele, iar ordinele nu mai vin din URSS, ci din U(rss)E, de la Bruxelles, iar în locul lui Țurcanu și a echipei lui, au apărut indivizii de teapa lui Daniel Funeriu, Andrei Caramitru, Vladimir Tismăneanu, Teodor Baconsky și atâția alții. Aceștia toți ar fi bine să citească, totuși, cum a sfârșit Țurcanu și echipa sa, pentru că la Mamona NU este milă. Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți cei care căutăm SINCER Adevărul și Viața Veșnică !!!
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  9. Pingback: De ce doare TUDOR GHEORGHE și cu ce a deranjat pe anti-românii cu mentalitate securist-totalitară? POEZII CU MESAJ EXPLOZIV DIN CONCERTUL “DEGEABA 30”: “Ne văităm că n-am avut noroc, că duşmanii ne sunt prea aproape, că ne trec
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare