UMBRA NOULUI MARE INCHIZITOR: intre haosul programat si libertatea ca dar/ Nazismul se extinde: BELGIA VOTEAZA EUTANASIEREA COPIILOR/ Ce se intampla cand sunt introduse casatoriile homosexuale? IMPUNEREA HOMOSEXUALITATII CU FORTA

17-12-2013 18 minute Sublinieri

gaymafia

  • Doxologia:

Pr. Constantin Sturzu: În numele libertăţii

Istoria ultimului secol, şi mai ales a ultimilor ani, nu este, din anumite puncte de vedere, decât consecinţa modului în care omenirea a înţeles şi s-a raportat la libertate. Concept suficient de pretenţios pentru a nu putea fi istovit în limitele unui articol de ziar, libertatea a fost şi este, pe rând, ideal şi pretext pentru acţiunile oamenilor. Ca idealea a funcţionat mai ales în cazul marilor dispute socio-politice (revoluţii, războaie, schimbări de regim politic) sau în crearea de opere artistice. Ca pretext libertatea este folosită atunci când sunt călcate în picioare şi cele mai elementare norme ale bunului simţ. Mai ales când artiştii (autentici sau închipuiţi) stârnesc controverse sau irită opinia publică, ei iau în braţe cu afecţiune conceptul de libertate şi-l storc în zeama justificărilor, considerându-se nevinovaţi de blasfemiile comise. Minorităţile sexuale au şi ele nevoie de o justificare, aşa încât cine, dacă nu inefabila libertate, le poate sluji şi lor ca pretext pentru a-şi linişti conştiinţele. Astfel încât biata libertate a ajuns dintr-o regină a umanităţii, fiind un dar dumnezeiesc, mai degrabă o damă de companie, bună de chemat în ajutor atunci când gestul tău este lipsit de orice suport ideatic.

Creştinismul accentuează mai mult decât orice altă religie faptul că omul a primit la creaţie, după chipul Creatorului, darul acesta al libertăţii. Libertatea i-a “permis” omului să încalce în rai prima poruncă şi tot ea i-a conferit lui Iuda posibilitatea de a alege între a se sinucide sau a se pocăi de faptul că l-a vândut pe Iisus. Dar, tot în numele libertăţii, atâtea mii de mucenici au preferat să moară decât să se lepede de credinţa lor. Orice ni se poate lua aici, pe pământ, mai puţin sufletul şi libertatea de a alege între Dumnezeu şi diavol.

Darul acesta al libertăţii este însă de multe ori perceput mai degrabă ca o povară. În romanul “Fraţii Karamazov”, scriitorul F.M. Dostoievski surprinde tocmai acest aspect. Pasajul din roman este cunoscut în literatură cu numele de “Legenda Marelui Inchizitor” şi descrie momentul în care Hristos îşi face apariţia, luând înfăţişare lumească, în Sevilla veacului al XVI-lea, în perioada deplinei puteri a Inchiziţiei spaniole. Aici săvârşeşte minuni şi este salutat de mulţime cu teamă şi triumf. Marele Inchizitor, un cleric în vârstă, îl arestează şi, în închisoare, îi ţine un discurs în care ideii hristice de ispăşire îi opune un plan de izbăvire a lumii în conformitate cu sfaturile date de diavol în pustie lui Iisus, înainte de a-şi începe activitatea publică. Ispitirile sunt văzute de Marele Inchizitor ca poveţe menite să aducă lumii adevărata şi eficienta izbăvire. La sfârşitul scenei, Hristos, care a tăcut tot timpul, îl sărută pe bătrân şi este lăsat să plece cu condiţia să nu se mai întoarcă niciodată.

În ce constau principalele trăsături ale Marelui Inchizitor? Refuzul libertăţii în numele fericirii oamenilor şi refuzul lui Dumnezeu în numele omenirii. Marele Inchizitor detestă faptul că Hristos nu doar iubea oamenii, ci îi şi respecta, afirma demnitatea omului, îi reconfirma acestuia capacitatea de a atinge veşnicia, nu îi dorea o fericire jalnică, umilitoare. Marele Inchizitor îşi arogă pentru el şi pentru ciracii lui meritul de a fi sugrumat, în sfârşit, libertatea. Iată pasajul în care Marele Inchizitor i se adresează lui Hristos “certându-l” pentru faptul de a fi dat oamenilor un astfel de dar:

“În loc de a căuta să le zălogeşti libertatea, tu le-ai sporit-o şi mai mult, aruncând pe veci chinuitoarea ei povară asupra împărăţiei sufletului omenesc. Dar cum de nu te-ai gândit că, aşezând pe umerii lui o povară atât de grea ca libertatea de a alege, până la urmă el va ajunge să pună la îndoială până şi chipul Tău şi să tăgăduiască adevărul propovăduit de tine?”

Un raport parlamentar dătător de speranţă

Acest pasaj din literatura lui Dostoievski ne demonstrează că cele ce se petrec în zilele noastre nu reprezintă “nimic nou sub soare”. Dintotdeauna oamenii au abuzat şi vor abuza de libertate. Iar cel mai evident este astăzi acest lucru nu doar în lucrările (pseudo)artistice, cât mai degrabă în ideologiile politice. Cel mai relevant este dreptul la avort, care este interpretat ca un drept al femeii (care-şi manifestă, astfel, libertatea de a decide asupra trupului său), iar nu ca o crimă săvârşită împotriva persoanei zămislită în pântecele său. Cum spunea, cu ani în urmă, o voce din Biserică: ce se pierde din vedere aici este faptul că trupul copilului nu este trupul femeii! Aşadar, e firesc să existe un moment în care nu se mai poate invoca libertatea femeii, căci acolo începe dreptul la viaţă al unei alte persoane decât femeia care îl poartă în pântece.

Mai nou, se pedalează foarte mult pe ideea legalizării aşa-ziselor “mariaje” între persoane de acelaşi sex, tot invocându-se libertatea acestora de a trăi în conformitate cu propriile lor opţiuni sexuale. Homosexualii ar dori, practic, să poată purta nume de “soţ” şi de “soţie” în cadrul unui cuplu numit “familie”. Tot în numele libertăţii, ulterior vor cere, cum au făcut-o deja în alte state, să fie “mamă” şi “tată”, apoi să fie “preot” sau “preoteasă” sau “episcop” în Biserică, iar ulterior să nu mai existe deloc nici o distincţie de gen (sunt ţări unde se lucrează la propuneri de a nu se mai menţiona sexul – masculin sau feminin – în nici un document oficial). Cine ştie unde se vor opri, probabil se va ajunge până acolo încât să se ceară renunţarea la orice distincţie între om, animal, plantă şi piatră. Aşa vom avea, în sfârşit, “libertatea” de a ne căsători cu un copac – în cadrul unei ceremonii oficiate de o capră – şi de a înfia un bolovan pe care să-l creştem în cadrul unei “familii” protejate de stat. În ritmul actual, acesta nu mai e doar un scenariu fantezist, ci e o foarte posibilă versiune a societăţii noastre de peste doar câteva decenii…

În toată această nebunie, ce doreşte a mătura pe jos cu tot ce înseamnă valori tradiţionale, a apărut, recent, un semn de speranţă. Se ştie că, atunci când nu pot trece direct la obţinerea legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, adepţii acestei idei încep prin a cere legalizarea unor “parteneriate civile” pe care să le poată încheia oricine (inclusiv cuplurile heterosexuale), ca o alternativă la cununia civilă şi cea religioasă. Asta s-a dorit şi în România, fiind depus la Parlament un proiect iniţiat de Remus Cernea. Însă Comisia pentru egalitatea de şanse şi Comisia juridică din cadrul Senatului României au respins, în şedinţa comună din data de 19 noiembrie 2013, prin unanimitate de voturi, propunerea legislativă privind parteneriatul civil. Membrii comisiilor au plecat în analiza lor de la faptul că această propunere legislativă “are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al parteneriatului civil, propunându-se astfel conferirea unui caracter legal convieţuirii dintre două persoane, ca alternativă la căsătorie.”

În Raportul comun publicat pe www.senat.ro, sunt evidenţiate şi argumentele care au dus la respingerea propunerii, în final fiind subliniate următoarele:

“Reamintim că, odată cu adoptarea noului Cod Civil, atât Guvernul cât mai ales forul legiuitor, cu precădere prin modificările aduse proiectului iniţial al acestui important act normativ, şi-au exprimat această opţiune de politică legislativă în materia relaţiilor de familie, reglementând, ca unică formă de convieţuire recunoscută, căsătoria şi numai aceea între persoane de sex diferit (subl.n.), recunoscându-se doar familia care se întemeiază pe instituţia căsătoriei.”

Trebuie să recunoaştem că, deşi un gest de normalitate, acest Raport este unul extrem de tonic în condiţiile agresiunii mediatice constante a unor voci care susţin legalizarea căsătoriei între homosexuali.

Să sperăm că astfel de reacţii ale clasei politice vor fi constante, contribuind la consolidarea unui climat sănătos pentru viaţa de familie din această ţară. Şi, mai ales, să nădăjduim că nu ni se va impune, din afara ţării, o reglementare de ordin juridic diferită de această opţiune de acum a acestor două comisii parlamentare. E nevoie de multă înţelepciune pentru a găsi acele soluţii în care, neîngrădind drepturi şi libertăţi, să poţi încuraja acea autentică libertate, care înseamnă şi racordarea la valorile inspirate de Evanghelie (căci numai trăind cu Dumnezeu putem fi cu adevărat liberi). Să nu ajungem la situaţia de a face din tot soiul de consilii şi comitete antidiscriminare (ca să nu ne raportăm doar la forurile legislative) un soi de tribună de la care să se pronunţe, viclean şi pseudoprotector, noul Mare Inchizitor. Mi se pare că aceasta e cea mai mare provocare a secolului 21. De felul în care o vom rezolva depinde dacă vom avea o societate construită pe principiile unei libertăţi reale, responsabile, sau un haos uşor de controlat doar de anumite forţe.

  • Cultura Vietii: 

Nazismul european se extinde – sau despre banalizarea crimei

După ce Olanda a permis din 2005 eutanasierea copiilor, vine și rândul vecinei sale, Belgia, să dea o lege în acest sens. Propunerea de lege ce vizează extinderea cadrului legal care autorizează eutanasia a fost adoptată de Comisia de Afaceri sociale şi a Jusţiţiei din Senat, care o dezbate de mai multe luni. Două monarhii reduse la rangul de regate ale morții. Două țări importante – capitala Belgiei adăpostind și principalele instituții ale Uniunii Europene, fiind și țara care a dat primul Președinte al UE, creștin -democratul Herman Van Rompuy.

Aparent, pentru opănmainzi, legea pare destul de rezonabila: copilul în aceste cazuri suferă, dar aduce și părinților multă suferință. Iar suferința, în cultura consumistă occidentală, este aprioric rea. Pentru că se cultivă în general lipsa responsabilității: în familie, în societate (care este și contestată în sine),  în relațiile interumane în general, pe fondul evacuării mesajului creștin din cetate. Deja în Olanda au fost omorâți copii născuți cu boli incurabile (numai 22 de copii cu hidrocefalie au fost uciși în Olanda de când legea a fost adoptată, deși eu cunosc personal un caz rezolvat de o prietenă medic homeopat) iar legea vrea să cuprindă cât de curând și copii cu autism, afecțiune destul de frecventă astăzi. Iată că politicile de încurajare a avortului – care este tot o moarte cumplită a unui copil, doar că aceasta se petrece în pantecele mamei iar fragmentele din fătul ciopârțit nu sunt arătate parinților – deschid panta crimei împotriva copiilor născuți, care are acum acoperirea legală.

Sub masca protejării emoționale a părinților și a societății în general, cultura occidentală preia tezele eugeniei, dusă la rafinament de regimul hitlerist. Să ne reamintim: la puțină vreme după ce Hitler a preluat puterea, a lansat o politică eugenistă oficială. Persoanele cu retard, cei cu handicapuri fizice și cei cu boli ereditare au fost adunate în centre speciale de sterilizare.  Aceste persoane erau socotite ca fiind paraziți care amenințau puritatea rasei germane, împiedicând progresul evoluției. În scurta vreme însă, aceste persoane, inclusiv copii, au început să fie ucise la ordinul secret al lui Hitler.

Fără un angajament deschis în favoarea vieții, astfel de practici vor deveni normative în întreaga Uniune Europeană, inclusiv la noi. Potențialul abuz, prin extinderea excepțiilor, vor fi perfect plauzibile într-o lume care îmbrățișează moartea inclusiv ca pe un instrument de eliberare de stres. Dacă nu vom opri aceasta tendință funestă, vom participa implicit la un Halloween în care vopseaua roșie va fi înlocuită cu sânge real. Care, mâine, ar putea fi al copilului tău, născut cu un handicap oarecare. (Iulian Capsali – Active News)

Efectele „căsătoriilor” homosexuale asupra statului american Massachusetts

Statul Massachusetts a fost primul teritoriu din SUA în care așa-zisa „căsătorie” între doi bărbați sau două femei a fost legiferată. Se întâmpla în anul 2003. Și de aici a început ofensiva homosexuală, care este mai puternică azi decât niciodată – mai ales odată cu cel de-al doilea mandat Obama, un susținător necondiționat al homosexualității și al avortului. După doar 10 ani, 15 state din cele 51 permit această formă aberantă de conviețuire recunoscută de stat ca familie, iar legea federală care acorda beneficii financiare federale doar cuplurilor căsătorite bărbat-femeie a fost abrogată. Alte 31 de state definesc însă prin Constituție căsătoria ca „uniunea între un bărbat și o femeie”, iar legile aici nu pot fi schimbate atât de ușor. Războiul, deci, continuă, iar America este, ca și până acum, o țară a contrastelor, a celei mai adânci mizerii morale și a moralității puritane, în același timp.

Acest articol semnat de Brian Camenker, un cetățean din Massachusetts și publicat în 2012 de website-ul conservator Massresistance.org sumarizează efectele pe care așa-zisa „căsătorie între persoanele de același sex” le-a determinat în cele mai detaliate aspecte ale vieții private și publice din acest stat.

Este cel mai bun răspuns la întrebarea „cum te afectează pe tine căsătoria între persoane de același sex”.

Iată avertismentul americanilor de rând, transmis către noi: nu uitați, înainte de a fi un contract privat, căsătoria este o normă socială și o instituție esențială a societății. Modul în care ea este definită și înțeleasă ne privește pe noi toți.

***

Ce i-au făcut „căsătoriile” homosexuale statului american Massachusetts

Este mult mai rău decât cred majoritatea oamenilor

de Brian Camenker, MassResistance.org

Oricine crede că această „căsătorie” între persoane de acelaşi sex este o excentricitate inofensivă, fără efecte asupra omului de rând, ar trebui să ia in considerare exemplul statului Massachusetts din SUA. Acolo, oamenilor li se impune cu tărie aceptarea şi normalizarea comportamentului homosexual. Şi lucrurile se mişcă repede. Ceea ce s-a întâmplat până acum este doar începutul.

În data de 18 Noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a statului Massachusetts a facut publică decizia în cazul „Goodridge”, care hotăra că interzicerea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex este neconstituţională. După 6 luni au început să aibă loc „căsătoriile” între homosexuali.

Şcolile publice

Asaltul „căsătoriilor” homosexuale asupra şcolilor publice a început la scurt timp după decizia Curţii.

  • În liceul unde sunt înscrişi copiii mei a avut loc o adunare a şcolii de celebrare a „căsătoriilor” homosexuale la începutul lui Decembrie 2003. La întâlnire s-au prezentat o mulţime de vorbitori, inclusiv profesori ai şcolii, care au anunţat în mod public că urmează să se „căsătorească” cu partenerii lor de acelaşi sex şi să-şi întemeieze o „familie”, fie prin adopţie de copii, fie prin înseminare artificială. Elevilor li s-a înmânat literatură despre „căsătoriile” homosexuale – despre cum acestea au devenit un lucru acceptat în societate.
  • În câteva luni, chestiunea a ajuns în şcolile de gimnaziu. În septembrie 2004, o profesoară de clasa a VIII-a din Brookline a declarat la un post de radio naţional că decizia cu privire la „căsătoriile” homosexuale a deschis poarta către predarea homosexualităţii în școli.În mintea mea ştiu că, OK, lucrul acesta este legal acum. Dacă cineva doreşte să mi se opună, îi voi spune: Mai scuteşte-mă. Este legal,” a declarat ea postului de radio și a mai adăugat că acum discută cu elevii ei despre relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex cât de explicit vrea ea. De exemplu le-a spus copiilor că un cuplu de lesbiene pot face sex folosindu-se de „jucării” sexuale.
  • În anul următor, totul a ajuns în curiculumul şcolilor primare. Copiilor de gradiniţă li s-au dat cărţi ilustrate în care li se spunea că cuplurile homosexuale sunt doar un alt tip de familie, asemenea părinţilor lor. În 2005, când David Parker din orașul Lexington – părintele unui copil de gradiniţă – a insistat să fie anunţat atunci când se vor discuta subiecte despre homosexualitate si transsexualitate cu copilul său, şcoala a sesizat autorităţile şi parintele şi-a petrecut o noapte în închisoare.
  • Copiilor de clasa a II-a din aceeaşi şcoală li s-a citit „Rege și Rege” – o lectură despre doi bărbaţi care se îndrăgostesc şi se căsătoresc, cu o imagine în care cei doi se sărutau. Când părinţii Rob şi Robin Wirthlin s-au plâns cu privire la acest lucru, li s-a spus că şcoala nu îşi asumă obligaţia de a-i înştiinţa sau de a le permite să-și retragă copiii de la cursuri.
  • În 2006, soţii Parker şi soţii Wirthlin au intentat un proces la nivel federal prin care cereau ca şcolile să înştiinţeze părinţii şi să le permită acestora să-şi retragă copiii din clasele primare de la orele în care se discutau subiecte legate de homosexualitate. Judecătorii au respins plângerea pentru că, au concluzionat ei, „căsătoriile” între persoane de acelaşi sex sunt legale în statul Massachusetts, iar şcolile au datoria de a normaliza comportamentul homosexual în faţa copiilor. Acceptarea comportamentului homosexual a devenit obligatorie pentru a devni un „cetăţean model”!

Gândiţi-vă puţin: Deoarece căsătoriile homosexuale au devenit „legale”, un judecator federal a decis că şcolile au acum datoria de a prezenta copiilor relaţiile homosexuale ca fiind normale, fără a mai da vreo importanţă credinţei şi părerilor părinţilor!

  • În 2006, în şcoala primară unde fetiţa mea era înscrisă la ciclul de grădiniţă, părinţii unui copil de clasa a III-a au fost nevoiţi să-şi scoată copilul din şcoală deoarece un travestit urma să fie adus în clasă pentru a-i învăţa pe copii că acum există „tipuri diferite de familii”. Cadrele didactice i-au spus mamei că plângerile sale către directorul şcolii erau considerate ca fiind „comportament inadecvat”.
  • Bibliotecile s-au schimbat de asemenea în mod radical. Bibliotecile şcolare din stat, de la cele din şcolile elementare și până la cele din licee, conţin acum rafturi cu cărţi care normalizează în mintea copiilor comportamentul şi modul de viaţă homosexual, unele din ele cu conţinut explicit sexual şi chiar pornografic. Plângerile din partea părinţilor sunt ignorate sau primite cu ostilitate.
  • În anul trecut, grupările homosexuale s-au folosit de banii contribuabililor pentru a distribui în toate bibliotecile şcolare un volum cu dimensiuni impresionante, care celebra „căsătoriile” homosexuale, intitulat „Courting Equality” (joc de cuvinte: „court” – Curte de judecată, aluzie la faptul că principalele bătălii pentru legiferarea „mariajului” homo au fost duse prin intermdiul tribunalelor, dar și „to court” – „a râvni la,  a face curte”, n. tr.).
  • A devenit un obicei în şcolile din Massachusetts ca profesorii să afişeze în mod ostentativ fotografii cu „soţii” lor de acelaşi sex şi, ocazional, să-i aducă la activităţile şcolii. Ambele licee din oraşul meu au acum directori „căsătoriţi” cu persoane de acelaşi sex, pe care îi aduc la şcoală şi îi prezintă elevilor.
  • „Zilele homosexualilor” în şcoli sunt considerate acum o necesitate, pentru a lupta împotriva intoleranţei care s-ar putea manifesta contra relaţiilor homosexuale. Sute de licee şi chiar şcoli de gimnaziu de-a lungul statului sărbătoresc acum „Zilele aprecierii homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor.” Sunt „celebrate căsătorii” homosexuale şi apoi se trece la alte comportamente, cum ar fi transsexualitatea şi travesti-ul. În oraşul meu, un membru al comitetului şcolii a declarat că extirparea „homofobiei” este acum o prioritate.
  • Odată ce homosexualitatea este normalizată, toate graniţele se destramă. Şcolile deja au început să promoveze normalizarea comportamentului transsexual (incluzând travesti-ul şi schimbarea de sex). „Comisia pentru tineretul homosexual, lezbian, bisexual şi transsexual” este finanţată de Stat și include lideri care sunt transsexuali.

Sistemul public de sănătate

  • Șeful Departamentului de Sănătate Publică de Sănătate al statului Massachusetts este „căsătorit” cu un alt bărbat. În 2007 el a declarat în faţa unei mulţimi de copii adunaţi la un eveniment pentru tineret, finanțat de stat, că „e minunat să fii homosexual” şi că vrea să se asigure că există sufieciente teste HIV pentru ei toţi (!!!).
  • De când căsătoriile homosexuale au devenit „legale” rata de HIV/SIDA a crescut considerabil în Massachusetts. Anul acesta, fondurile publice alocate tratamentelor HIV/SIDA au crescut cu 500.000 de dolari. După cum gruparea de lobby homosexual „Mass Equality” le-a transmis susținătorilor săi, după ce a reuşit să convingă legislativul local să aloce aceşti bani: „Având în vedere creșeterea dramatică a infecţiilor cu HIV în statul Massachusetts, este evident că bătălia împotriva SIDA este departe de a fi câştigată.”
  • Citând „dreptul de căsătorie” ca una din „provocările cele mai importante” într-o societate în care „e grozav să fii homosexual”, Departamentul de Sănătate Publică al statului Massachusetts a ajutat la elaborarea „Micii cărți negre – Homosexual în secolul 21”, o lucrare hidoasă cu conţinut pornografic care le-a fost distribuită copiilor de la Liceul Brookline, în 30 aprilie 2005. Printre altele, băieţilor tineri li se dau „ponturi” despre cum să facă sex oral altor bărbaţi, cum să îi masturbeze şi cum poate cineva urina pe tine fără probleme pentru a-ţi produce placere sexuală. Cartea conţinea şi un ghid al barurilor din Boston unde tinerii se pot duce pentru relaţii sexuale anonime.

Violenţa domestică

  • Dată fiind natura vădit disfuncţională a relaţiilor homosexuale, Parlamentul statal alocă tot mai mulţi bani, în fiecare an, pentru a face faţă violenţei domestice homosexuale care atinge cote alarmante. Bugetul în acest an a crescut la 350.000 de dolari, faţă de 100.000 de dolari anul trecut.

Mediul de afaceri

  • Toate tipurile de asigurări din Massachusetts trebuie acum să includă cuplurile homosexuale „căsătorite” în serviciile oferite – asigurări auto, asigurări de sănătate, asigurări de viaţă, etc.
  • Companiile trebuie să recunoască drepturile cuplurilor homosexuale „căsătorite” în toate beneficiile, activităţile, etc., atât în ce privește angajații, cât și clienţii.
  • Industria nunţilor este obligată să îşi ofere serviciile cuplurilor homosexuale. Fotografii, sălile de bal, firmele de catering, etc., trebuie să fie la dispoziţia cuplurilor homosexuale, în caz contrar furnizorii respectivi pot fi arestaţi pentru discriminare.
  • Firmele sunt adesea „testate” pentru toleranţă de către activiştii homosexuali. Grupuri de activişti homosexuali obişnuiesc să meargă în restaurante sau baruri unde se sărută şi se mângâie în public pentru a testa dacă personalul dă dovadă de suficiantă „egalitate”, acum că statutul lor a devenit legal. De fapt, din ce în ce mai multe cupluri homosexuale din întreg statul se afişează în mod intenţionat manifestându-şi afecţiunea în public, pentru a întări „egalitatea căsătoriilor”.

Profesiile juridice

  • Baroul Statului Massachusetts testează acum avocaţii în materie de cunoştinţe din domeniul „căsătoriilor” homosexuale. În 2007, Stephen Dunne, din Boston, a picat la examenul de barou pentru că a refuzat să raspundă la întrebările legate de „căsătoria” între persoane de acelaşi sex.
  • Probleme legate de „familiile” homosexuale sunt acum bine consolidate în sistemul legislativ al statului. În multe firme, avocaţii din Massachusetts specializaţi pe codul familiei trebuie acum să participe la seminarii despre „căsătoriile” homosexuale. De asemenea, există şi câţiva judecători homosexuali care prezidează Tribunalele pentru familie din Massachusetts.

Adopţia copiilor de către „familiile” homosexuale

  • Cuplurile homosexuale „căsătorite” au acum dreptul să adopte copii, la fel ca orice cuplu normal. „Catholic Charities” („Filantropia catolică”) a decis să renunţe să se mai ocupe de adopţii decât să se supună regulamentului care le impunea să ofere înspre adopţie copii cuplurilor homosexuale.
  • În 2006, Departamentul de Asistenţă Socială din statul Massachusetts a acordat titlul de „Părinţii anului” unui cuplu format din doi bărbaţi. Aceștia adoptaseră deja un bebeluş, în ciuda faptului că părinţii naturali îşi exprimaseră dezacordul. Conform presei, la o zi după finalizarea adopţiei, serviciul specializat a abordat același cuplu în vederea adopţiei unui al doilea copil. Se pare că acum cuplurilor homosexuale li se acordă prioritate în adopţia copiilor faţă de cuplurile heterosexuale.

Măsuri guvernamentale

  • În 2004, Guvernatorul Mitt Romney a cerut Judecătorilor de Pace (un fel de ofițer de stare civilă în SUA, n. tr.) să oficieze căsătorii homosexuale atunci când li se cere, sub sancțiunea concedierii în caz de refuz. Cel puţin un asemenea funcționar şi-a dat demisia.
  • Certificatele de căsătorie menționează acum „partea A şi partea B” în loc de „soţ şi soţie”. Imaginaţi-vă cum ar fi să aveți voi înșivă un asemenea certificat.
  • Deoarece relaţiile homosexuale sunt acum declarate în mod oficial „normale”, statul acordă fonduri imense grupărilor activiste homosexuale. În special pentru „Comisia tineretului homosexual, lesbian, bisexual şi transsexual” din Massachusetts, care este formată din grupurile homosexuale cele mai militante şi radicale și care ţintesc copiii din şcoli. În acest an ei au primit 700.000 de dolari din banii contribuabililor pentru a activa în şcolile publice.
  • În anul 2008, statul Massachusetts a schimbat Medicare (sistemul public de asigurări de sănătate, n. tr.) aşa încât polițele să acorde beneficii şi cuplurilor homosexuale „căsătorite”.

Viaţa publică

  • De la legalizarea „căsătoriilor” homosexuale, paradele anuale de exprimare a mândriei homosexualităţii au început să ocupe un loc încă și mai proeminent. S-a înmulţit numărul politicienilor şi al firmelor participante şi au început să participe şi secţiile de Poliţie. Şi graniţele sunt în cădere liberă. Există acum un marş pe străzile oraşului Boston (capitala statului) şi o paradă a transsexualilor în Northampton, unde participă, cu pieptul la vedere, femei care şi-au efectuat operaţii de extirpare a sânilor pentru a deveni bărbaţi. În anul 2008, Guvernatorul Patrick a mărşăluit alături de fiica lui în vârstă de 17 ani, lesbiană declarată, în parada de la Boston, chiar în spatele unui grup îmbrăcat în piele, ai cărui membri fluturau lanţuri şi bice.

Mass-media

  • Mass-media din Boston, în special ziarul Boston Globe, publică frecvent articole şi ştiri în care prezintă cupluri homosexuale „căsătorite”, în locul familiilor normale. Este vorba de „egalitate”, spun ei, aşadar nu trebuie să existe nicio diferenţă în modul cum sunt prezentate.
  • Un număr semnificativ de reporteri TV şi prezentatori sunt homosexuali declaraţi şi „căsătoriţi”, care participă la paradele homosexualilor.

În concluzie

Căsătoriile „homosexuale” atârnă asupra societăţii asemenea unui ciocan împins de forţa legii. Şi acesta este doar începutul. Din păcate, ca pretudindeni în America, impunerea „căsătoriilor” homosexuale asupra cetăţenilor statului Massachusetts a fost o combinaţie între râvna unor judecători fanatici şi aroganţi şi laşitatea unor politicieni demni de milă.

Este un lucru evident că obsesia grupărilor homosexuale cu privire la „căsătorie” nu vine din dorinţa sinceră a unui număr semnificativ de a se „căsători” unii cu ceilalţi. Realitatea este că un procent scăzut de cupluri homosexuale se „căsătoresc”. (De fapt, în ultimele 3 luni, secţiunea alocată căsătoriilor din ziarul Sunday Boston Globe nu a mai inclus deloc fotografii ale cuplurilor homosexuale „căsătorite”, deşi la început era plină de ele.) Cercetările arată că relaţiile homosexuale sunt disfuncţionale pe mai multe nivele, şi „căsătoria”, aşa cum o ştim, nu este deloc un lucru pe care ei îl pot realiza sau chiar dori. Este vorba aici de acceptarea legalizării homosexualităţii şi de impunerea ei cu forţa prin intermediul a numeroase instituţii social-politice ale unei societăţi care nu ar accepta-o altfel.Cât despre restul Americii: ați fost avertizaţi!

(Traducere de AP. Sursa: www.MassResistance.org)

Discurs plin de ură în Parlamentul UE al doamnei Estrela în urma respingerii controvesatului ei raport

Atunci când, imediat după votul în care controversatul ei raport a fost respins în sesiunea plenară a Parlamentului European din această marţi, europarlamentarei Edite Estrela i s-a permis să ia cuvântul, în speranţa că aceasta va accepta înfrângerea cu demnitate, cum o fac de obicei oamenii în astfel de situaţii, mulţumind acelora care au votat în favoarea proiectului ei şi sensibilizându-i pe aceia care n-au făcut-o. Ar fi putut să spună, de exemplu, că data viitoare când i se va cere să elaboreze un text pe tema sănătăţii sexuale şi reproductive va încerca să înainteze o formulare care să beneficieze de un sprijin larg.

În schimb, am fost martorii unei pierderi totale a auto-controlului – o scenă urâtă pentru care nu există precendent în toată istoria Parlamentului European.

Într-o scurt discurs îmbibat cu ură şi frustrare, doamna Estrela i-a acuzat de abuz pe toţi aceia care au îndrăznit să voteze împotriva proiectului său. La acel moment, îmi era chiar milă de ea – totuşi a fost momentul în care i-a căzut masca: acest gen de discurs plin de ură este specific acelora care nu au un argument rezonabil pentru a-şi apăra poziţia şi care, prin urmare, nu au altă soluţie decât să îi atace pe cei a căror poziţii nu le agreează din motive personale. Iată cuvintele ei:

„Deplâng faptul că din cauza câtorva voturi, ipocrizia şi obscurantismul au prevalat asupra drepturilor legale ale femeilor”.

Aceste cuvinte au provocat proteste, însă ea a continuat:

„Puteţi să strigaţi cât doriţi, eu nu o să tac. Nu mi-e frică de voi. Ştiu că am dreptate. Deplâng faptul că în anul 2013 Parlamentul trebuie să adopte o poziţie mai conservatoare decât cea pe care o avea în anul 2002, când a adoptat un alt raport pe această temă. Deplâng faptul că cele mai extremiste şi fundamentaliste mişcări au trebuit să prevaleze asupra voinţei membrilor…. Domnule Preşedinte, voi cere ca numele meu să fie retras din cadrul rezoluţiei aprobate.”

Doamna Estrela şi-a încheiat intervenţia numind drept ruşinos rezultatul unui vot democratic:

„…Sunt sigură că în viitoarele alegeri din 2014, votanţii europeni nu vor ezita să îşi amintească de acest vot ruşinos.”

Puteţi găsi un video cu deraierea verbală a doamnei Estrela şi răspunsul dat de europarlamentarul conservator Nuno Melo, aici (în original şi în limba engleză).

Cu toate că izbucnirea doamnei Estrela este ruşinoasă, are şi o tentă revelatoare. Ea ilustrează nu doar o atitudine personală, dar în sens mai general atitudinea şi strategia acelora care promovează agenda în favoarea avortului/homosexualităţii în politică şi mass media. Următoarele aspecte sunt de remarcat, în mod particular:

În primul rând, lipsa totală de argumente. Cei care îndrăznesc să-şi exprime o opinie diferită sunt defăimaţi drept „obscurantişti”, „fundamentalişti”, „ipocriţi”, sau orice alte denumiri la care te poţi gândi. Bineînţeles, nu se explică niciodată de ce a afirma faptul că UE nu ar trebui să facă exces de putere este ceva „ipocrit” sau „obscurantist”. Argumentul raţional este terenul de joc în care doamna Estrela şi cei de-o seamă cu dânsa au şansa de-a ieşi victorioşi.

În al doilea rând, dispreţul pentru democraţie: Proiectul doamnei Estrela a fost respins de o majoritate a deputaţilor europeni – dar asta nu contează, această majoritate este numită „extremişti”, în timp ce minoritatea înfrântă, în opinia doamnei Estrela, ar trebui clasificată drept „masa” societăţii. În mod straniu, doamna Estrela pare să nu aibă nicio problemă cu faptul că această „masă” cuprinde nu doar comunişti îndârjiţi (inclusiv succesorii fostelor Partide de Stat din blocul sovietic, precum reprezentanţii mişcării germane „Die Linke”, mişcarea cehă „KSCM”, etc.), dar şi figuri controversate precum Daniel Cohn-Bendit, care nu cu foarte mult timp în urmă a câştigat notorietate fiind un susţinător pe faţă al legalizării practicilor sexuale pedofile…

În al treilea rând, politizarea discursului, ceea ce duce la minimizarea lui. Poziţiile sunt fie „progresiste”, fie „conservatoare”, dar doamna Estrela nu pare să ia în considerare şi faptul că acestea ar putea fi corecte sau greşite. Trebuie ca cineva să voteze un raport care subminează drepturile părinteşti şi libertatea de conştiinţă, doar pentru că este caracterizat drept „progresiv”?

În al patrulea rând, atacurile extrem de grave şi în acelaşi acelaşi timp nefondate împotriva procedurii democratice care a fost urmată: doamna Estrela sugerează că „cele mai extremiste mişcări” au „prevalat asupra voinţei membrilor (din Parlament)” – dar nu a fost voinţa membrilor exprimată prin voturile formulate? Dacă a fost vreo neregulă, care a fost aceea? Şi sub ce criteriu poate fi votul exprimat numit „ruşinos”?

În al cincilea şi ultimul rând, aceasta impresionantă combinaţie de agresivitate şi prefăcătorie: doamna Estrela foloseşte mai întâi cuvinte provocatoare şi complet inadecvate, iar când acest lucru dă naştere la proteste, ea începe imediat să joace rolul de „victimă a intimidării”. Această atitudine a fost timp de mulţi ani strategia lobby-ului LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, travestiţi), dar luând în calcul succesul său în acel context, acum pare a fi strategia aleasă pe care politica de stânga o va folosi cu orice ocazie.

Este regretabil faptul că acest comportament inadecvat al doamnei Estrela a fost aplaudat de către alţi membri ai grupului său politic, iar preşedintele grupului, domnul Swoboda, a ratat ocazia de a o atenţiona. Politica este, de asemenea, o chestiune de stil, iar lipsa de educaţie a doamnei Estrela o descalifică atât pe ea, cât şi pe întregul său grup politic. Dacă aş fi fost în locul doamnei Estrela, speranţa mea nu ar fi fost ca votanţii europeni să îşi amintească de această scenă ruşinoasă ci, mai degrabă, să o uite.

[…]

 

sigla

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 261, 26 nov 2013

Danemarca – Libertatea cuvantului in deriva. Corectitudinea politica in Danemarca a devenit atat de dominanta incat, spune autorul articolului alaturat, e aproape imposibil sa mai critici pe cineva (link).

Italia refuza avortul. 90% dintre medicii italieni refuza sa presteze servicii de avort (link).

Casatorii homosexuale – Ce pierd homosexualii. Experienta limitata a umanitatii cu casatoriile homosexuale denota ca homosexualii nu castiga din legalizarea casatoriilor unisex. Dar ce pierd? Modul de viata care ii defineste: promiscuitatea. Devin tot mai constienti ca daca se “casatoresc” trebuie sa respecte regulile conjugale: monogamia si fidelitatea, lucruri care pentru ei sunt aproape imposibile. Cine afirma asta? Nu alta decat pro-homosexuala publicatia americana The Atlantic (link).

Confuzia de gen. Confuzia privind identitatea sexuala la tineri devine alarmanta. Articolul alaturat explica (link).

Pornografia infantila. Canada aresteaza o multime de traficanti de pornografie infantila (link).

Avort – Aparitie editoriala. Recomandam ultima aparitie editoriala privind impactul avortului asupra femeilor. In linkul alaturat aflati o recenzie a cartii (link).

Terapia pentru adolescenti interzisa. Cu toate ca tot mai multi adolescenti sufera de confuzie de gen, legiuitorii restrang accesul lor la terapie. Gasim foarte potrivit comentariul alaturat care explica de ce legile care le interzic accesul sunt de fapt ele nelegiuite. California si New Jersey au adoptat, in vara si toamna, astfel de legi. Alcoolicii si fumatorii au acces la terapie, dar nu si tinerii care vor sa se scape de atractii sexuale anormale (link).

Discriminarea impotriva crestinilor in Europa. Discriminarea impotriva crestinilor in Europa e o realitate imposibil de tagaduit. Va recomandam un raport recent iregistrat pe aceasta tema la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (link).

Bill Gates promoveaza avortul. Va recomandam un articol despre Bill Gates si sotia lui promovand avortul in Lumea a Treia, un subiect mai putin cunoscut (link).

Washington – 10% Homosexuali. 10% din populatia capitalei americane e constituita din homosexuali. In contrast, procentajul national e de mai putin de 1%. Concentrarea mare de homosexuali in Washington se datoreaza numarului mare de homosexuali care lucreaza in guvernul federal american (link).

Homosexuali bogati. Cat de bogati sunt homosexualii? Foarte bogati. Un raport emis in SUA indica ca in 2013 homosexualii americani aveau la dispozitie 830 miliarde de dolari pentru cheltuit. O cifra uluitoare! (link)

Totalitarism in tara libertatii. Doar 30% dintre americani au increderea ca statul le protejeaza libertatile si drepturile. 55% impartasesc opinia opusa. Nadajduim sa aflam un raport similar privind Uniunea Europeana (link).

Copii cu tati absenti din familie. Colapsul familiei se simte tot mai accentuat si in biserici. In bisericile americane a fost lansat un proiect special pentru a ridica nivelul de responsabilitate al tatilor fata de copii, cat si al barbatilor crestini de a fi modele pentru copiii cara sunt crescuti fara tata (link).

Etica crestina a sexualitatii. Remarcam o aparitie editoriala sanatoasa, aceea a profesorului de filosofie Alexander Pruss de la universitatea crestina Baylor din Texas. Cartea lui Preuss discuta atat etica sexuala bliblica, cat si din punct de vedere al dreptului natural, si conchide ca cele mai mari virtuti sexuale pentru un crestin sunt abstinenta, casatoria, fidelitatea in casatorie, monogamia si celibatul (link).

Demografie – Tendinta in iudaism. 27% dintre copiii minori evrei parvin din familii conservatoare. Comentariul alaturat explica posibilul impact asupra iudaismului al acestor copii odata deveniti adulti, in masura in care, insa, ei vor impartasi valorile conservatoare ale parintilor lor (link).

Avort – Angola. Sub presiuni internationale, Angola incepe sa analizeze legiferarea avortului. Episcopii anglicani ai Angolei se opun. “Avortul ne va distruge tara”, zic ei (link).


Categorii

Avort, Eutanasie, Homosexualitate, Iulian Capsali, Parintele Constantin Sturzu

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “UMBRA NOULUI MARE INCHIZITOR: intre haosul programat si libertatea ca dar/ Nazismul se extinde: BELGIA VOTEAZA EUTANASIEREA COPIILOR/ Ce se intampla cand sunt introduse casatoriile homosexuale? IMPUNEREA HOMOSEXUALITATII CU FORTA

  1. Inspaimantator…….

  2. Inspaimintator de rapid! Si este rapid pentru ca se actioneaza la nivelul copiilor. Practic intr-o singura generatie se rastoarna oficial/legal si la nivel de mentalitate generala norme umane fundamentale, cum sint familia si casatoria.

  3. Meditand pe marginea articolelor ma gandeam ca Dumnezeu ne-a dat suferinta ca pe o doctorie amara pentru a ne dezbraca de patimile noastre. Cate fete cu o mica sau mai mare infirmitate nu au scapat in felul acesta de desfranare! In cate familii in care este cate un copil bolnav membrii familiei au invatat ce inseamna mila! Cati oameni aflati pe patul suferintei nu l-au descoperit pe Dumnezeu in ceasul al-12-lea al vietii lor!

    Ori ce se intampla acum? Ni se ia si acest poate ultim medicament. Stim cine ni-l ia ca doar tatal minciunii si al vicleniei putea scorni asa ceva!? Sarmana lume, cum vei plange cand vei afla de Cine te-ai despartit si cui ai ales sa-i slujesti!

  4. Pingback: CASATORIILE HOMOSEXUALE LEGALIZATE IN INTREAGA MAREA BRITANIE. Uraciunea sodomica aprobata de 2/3 din populatie si socotita “moment istoric” de premierul “conservator” Cameron. PRIMELE “CASATORII” GAY DEJA OFICIATE - Re
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare