Articole cu eticheta (tag): libertate

Dar fraza esențială se află în altă parte. „Un om iresponsabil nu mai este un cetățean”. Prin această frază, Emmanuel Macron trădează întreaga noastră moștenire republicană, afirmând într-un dispreț total față de ceea ce înseamnă Stat și interes general, că nevaccinații nu mai sunt cetățeni. Modul acesta de a desemna drept dușmani ai națiunii milioane de cetățeni francezi este fără precedent în istoria celei de a V-a Republici. Aceasta aruncă o lumină necruțătoare asupra incredibilului regres democratic care ne copleșește, a cărui ilustrare cea mai spectaculoasă din ultimele luni este conceptul de permis de sănătate, care a devenit permis de vaccinare printr-o simplă decizie prezidențială luată în cadrul unui consiliu de apărare opac și antidemocratic.

Pe măsură ce se instala în viața publică, însăși ideea de permis se banaliza, se normaliza. Or, aceasta poartă în germeni decăderea din cetățenie, indusă de discursul șefului Statului, căci ea implică ceva extrem de grav și fără precedent: faptul că accesul la cetățenia deplină este de-acum înainte condiționat de un vaccin. Permisul sanitar sau vaccinal nu este un „permis” oarecare, ci un permis de cetățenie.

Care poate fi, deci, justificarea sistemului de control și monitorizare tehnologic care a apărut în jurul nostru cu o rapiditate și o fluiditate curioasă în ultimul an? Și ce ar putea explica limbajul ciudat de asemănător în care guvernele lumii explică și justifică acest sistem, pe care atât de mulți l-au adoptat în moduri similare, cu tehnologii similare, în perioade de timp similare? Pretextul este faptul că „nevaxații” sunt un pericol pentru societate și că „vaxații” trebuie protejați de ei. Dar așa cum vedem pe teren în Irlanda, pretextul este lipsit de temei. Dacă am opera, așa cum pretindem că o facem, pe temeiul rațiunii – dacă am fi cu adevărat „adepţi ai Științei” – atunci am demonta aceste sisteme în acest punct. În schimb, ne mişcăm mai adânc în ele. Suntem conduși într-un viitor în care scanarea unui cod pentru a dovedi că ești un membru sigur și ascultător al societății va fi o trăsătură permanentă a vieții, la fel de indiscutabilă precum cardurile de credit și permisele de conducere. Ne îndreptăm către vaccinarea obligatorie forțată a întregii populații – inclusiv copiii – și pedepse cu închisoarea pentru cei care refuză. Până la sfârșitul iernii, am putea trăi într-o lume în care statul a preluat controlul complet asupra corpului nostru, iar singura noastră șansă de a rămâne membri activi ai societății este să ne supunem fiecărei instrucțiuni și să acceptăm monitorizarea digitală permanentă pentru a ne dovedi supunerea. (…)

Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuşi își face treaba. Este folosit pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare. În doi ani scurti, dar importanți, acesta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să-i bombardăm ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult, nu-i așa, pentru ca cuvintele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale?

Pentru a reveni la o temă anterioară, de ce, frații mei, am devenit preoți? Să capitulăm în fața guvernelor opresive? Să capitulăm în fața episcopilor lași? Sau am devenit preoți pentru a ne face datoria, în ciuda pericolului? Strămoșii noștri au murit pentru astfel de lucruri. Dar noi?

Există deja date consistente[1] că pentru grupa de vârstă 0-10 ani riscul expunerii la COVID-19 este foarte redus, iar pentru populația școlară de peste 10-12 ani, riscul de a dezvolta forme grave ale bolii sunt minime. De asemenea, probabilitatea ca virusul să se transmită de la copii la adulți este mult mai mică decât cea a transmiterii de la adulți la copii. Copiii se pot infecta, dar se pare că sunt puțin contagioși; riscul pentru comunitate este, așadar, unul scăzut. Cu toate acestea, propunerea de Ordin, aflată în dezbatere publică la data prezentei analize[2], insistă pe ceea ce apreciem a fi măsuri excesive, disproporționate față de situația de pericol pe care intenționează să o combată. Printre aceste măsuri, cele mai discutabile sunt separarea fizică și portul măștii pe toată durata prezenței în unitatea de învățământ.

Trebuie să aruncăm o privire lucidă asupra compromisurilor pe care le implică masca universală și celelalte măsuri de protecție împotriva pandemiei. Trebuie să contestăm așa-numitele recomandări unanime ale așa-numiților experți și să sapăm mai adânc. Sunt aceste măsuri, cu adevărat, în interesul sănătății publice? Ar trebui ca aleșii noștri să ne impună ordine universal-valabile?

 Parintele Marius-Ciprian Pop, la Concertul de Pricesne „Din suflet de creștin”, Ediția a XIII-a, Catedrala „Sfânta Treime” din Baia Mare, 24 iunie 2020: „Auzi, cica distantare sociala… Cand, in primele veacuri crestine, nu se trecea la jertfa Euharistiei in …

Ca în toate momentele de urgență, reale sau simulate, vedem încă o dată cum ignoranții îi calomniază pe filosofi și cum ticăloșii încearcă să profite de nenorocirile pe care ei înșiși le-au provocat. Toate acestea s-au întâmplat deja și vor continua să se întâmple, dar cei care mărturisesc pentru adevăr nu vor înceta să facă acest lucru, pentru că nimeni nu poate depune mărturie în locul martorului.

organizarea integrală a corpusului cetăţenesc în aşa fel încât să fie întărită la maximum adeziunea la instituţiile de guvernare, producându-se un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity).

Dar deodata, mass-media noastra nu mai este preocupata de libertatea de exprimare. Reporterii nostrii ii aplauda pe cei ce ne conduc in timp ce acestia ne pedepsesc pentru ca nu suntem de acord cu ei. Tocmai ai vazut asta in acel clip al CNN. Asta se intampla in fiecare zi. Mass-media noastra nu mai pun sub semnul intrebarii puterea, ci conspira cu puterea. Si acesta este motivul pentru care a existat atat de putina prezentare critica in presa a cresterii masive a supravegherii in masa care se intampla acum.

Suntem, astfel, permanent amenințați, salvaționist totuși, că totul va dura, posibil la infinit, astfel că starea de urgență va fi noua normalitate. Covid-19 devine astfel “teofania” noii ordini mondiale, nu doar medicale, ci generale. Scientismul new age, progresist, religia experților și a tehnocraților, ideea salvării universale prin vaccinarea obligatorie universală, prin supravegherea universală, prin controlul biopolitic total, sunt mărcile noii Matrix. Sub imperiul indus al ” virusului ucigaș”, al ideii morții colective, “teofania” vidă a noii Matrix cucerește teren, concomitent cu necesara “aplatizare” a curbei sacrificiale evanghelice.

O societate care trăiește într-o permanentă stare de urgență nu poate fi una liberă. Trăim efectiv într-o societate care a sacrificat libertatea pentru așa-zise „rațiuni de siguranță” și, drept consecință, s-a condamnat să trăiască într-o permanentă stare de frică și nesiguranță.

Este evident că ne aflăm într-un proces de edificare treptată a unui sistem de supraveghere global cu potențial totalitar, și că noile acte electronice sunt unul din instrumentele folosite în acest scop. Opoziția față de ele este o datorie civică și morală, deci și religioasă. Însă ar fi o greșeală să reducem preocuparea față de apariția ultimului totalitarism la cipuri și date biometrice. Acestea trebuie văzute mai larg, ca parte a procesului de naștere a unei noi utopii tehno-feudale, un nou totalitarism soft în care nu doar statul e important, ci și noul capitalism digital bazat pe giganții internetului. Și ar fi o greșeală și mai mare să ne raportăm la toate acestea doar cu priceperea noastră omenească. Taina fărădelegii se lucrează și întru cele nevăzute, acolo unde duhul antihristic al acestei lumi poate amăgi chiar și pe cei aleși. Ne trebuie spirit civic și conștiință creștină, dar, mai ales, trezvie duhovnicească.

Falsa Europă este utopică şi tiranică. Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.

Însă, ultimele luni relevă un spectacol în care ticăloșia și obnubilarea își dau mâna într-un dans macabru. Eseiști de bon ton, adepți ai moderației și relativismului, dilematici subtili în scrieri spumoase, cer, fără niciun fel de dileme interioare, închiderea unor televiziuni incomode pentru povestea facilă de până acum, în care o mână de incoruptibili se luptau pe viața și pe moarte cu o mulțime de corupți. Lidera societății civile autohtone vrea și ea același lucru. Pur și simplu! Un profesor universitar de științe politice dorește sancțiuni internaționale imediate pentru România deoarece nu mai respectă “statul de drept”.

“Deci, ca să înțeleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățenești sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituțiilor statului și se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriști monitorizați de autorități să se afle în același timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraș aflat în alertă maximă? Serios? Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă așa ceva!”

Are perfecta dreptate. Tot ce se întâmplă este o insultă la adresa inteligentei medii umane.

Eu am să încep prin a spune că parlamentarii şi, în genere, demnitarii români, după ultimii 3-4 ani de zile, sunt captivi unei suspiciuni aproape generalizate de corupţie, asta întrucât sunt victime şi ei şi suntem victime colaterale și noi ale unui nou tip de catehism, care este propovăduit în România de vreo 12 ani. A început prin acea formulă care a făcut 3 milioane de români să plece din România: „Vreau o ţară ca afară.” – ţară ca afară, dacă este, de exemplu, Norvegia sau, eu ştiu, ţări scandinave unde au început să apară legi care sau proiecte de legi care să legalizeze incestul, de exemplu, sau, şi mai oribil, necrofilia, nu este ceva ce merită să fie urmat ca exemplu. Dar, cu toate acestea, acest catehism porneşte de la următorul concept: nu mai suntem cetăţeni ai unei ţări, ci suntem cetăţeni ai planetei şi, întrucât suntem cetăţeni ai planetei, este neapărat nevoie să ne desprindem de rădăcini, inclusiv de istorie.

Orice expresie muzicală, dacă nu este un simplu exerciţiu comercial, este o comunicare între conştiinţă şi ceea ce e dincolo de ea, un Celălalt: Lumea, Dumnezeu, sau Dracul. Cu fiecare dintre aceşti trei posibili “celălalt” e o anume inspiraţie, o anume umplere a sinelui, o anume modalitate de revărsare a sinelui. Orice muzician face aceste diferenţe, dacă e atent, şi nu doar intoxicat cu emoţia momentului. Muzica are menirea şi puterea de a asigura, de a facilita transcederea, ieşirea din aici-şi-acum, şi zborul sufletului către ceea-ce-e-dincolo.

O hartă cu operațiuni militare ale Rusiei în Siria, prezentată într-un reportaj al televiziunii publice ruse, sugerează prezența la sol a unor unități de artilerie ruse în provincia Homs (centru), în timp ce Vladimir Putin a exclus întotdeauna orice desfășurare de trupe la sol.

Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.

Altfel spus, oricine va contesta vehement (sau, pur si simplu, va avea tendinta de a fi critic fata de) razboiul impotriva terorii sau noile valori americane (sa ne amintim de cazul britanic, unde contestarea casatoriilor homosexuale contravine valorilor britanice si poate fi un motiv de etichetare drept “extremism”) ce includ casatoria homosexuala se poate pomeni, conform lui Clark, intr-un lagar de concentrare.

Vremurile sunt dificile. E timpul cernerii, al luptei duhovniceşti. Lupta între înscăunarea spiritului răului şi Împărăţia lui Dumnezeu. Cu toţii suntem implicaţi în acest duel dintre moarte şi viaţă. Această bătălie, dusă între Adevăr şi miile de travestiri care doresc să ne ademenească, între Iubire şi miile de surogate care încearcă să o pervertească, între Viaţă şi miile de contrafaceri care vor să ne ispitească, între Frumos şi miile de caricaturi care caută să-L parodieze.

Preşedintele Klaus Iohannis a cerut reanalizarea actelor normative care vizează accesul datelor de trafic internaţional şi al securităţii informatice. Interesant de remarcat, însă, este că partea de coordonare tehnică a consiliului care se va ocupa de această reanalizare este asigurată tocmai de SRI.

  Hotnews: SRI cere Legea securitatii cibernetice, “in contextul cresterii fara precedent a amenintarilor” cyber Serviciul Roman de Informatii afirma, duminica, intr-un comunicat remis HotNews, ca legea securitatii cibernetice, fata de care mai multe organizatii non-guvernamentale si-au exprimat opozitia, este “indispensabila” …

Pe scurt, “Dreptate până la capăt”, cum ar zice unii moderni, care se închină – ca și precursorii lor mai faimoși – la inelul puterii Leviathanului, urmărind ca nimic să nu stea în calea agenților securității statului. Serios, dacă nici asta nu este “dreptate până la capăt”, atunci pe bune că nu mai știu ce înseamnă justiția monopol de stat.

CUSCA DIGITALA SAU CEA MAI SIGURA PROTECTIE ESTE ELIMINAREA LIBERTATII? Digi24: Operațiuni antiterorism în Belgia. Trei persoane au fost ucise. Alertă cu bombă la sediul poliției din Bruxelles Trei presupuși teroriști au fost uciși în această seară în Belgia, în cadrul unei …

Daca insa nu vom gasi puterea sa ne sfintim viata, daca nu vom afla posibilitatea de a ras­pandi mesajul acesta la cat mai multi romani, vom apuca, se pare, vremuri cu mult mai grele. O noua prigoana a crestinilor se profileaza la orizont, o prigoana a tot omul care mai incearca sa apere adevarul, sa iubeasca frumo­sul si sa se impotriveasca minciunii si raului. Comunismul se va dovedi depasit, nu numai pentru ca nu avea mijloacele de astazi pentru a controla constiintele, dar mai ales pentru ca pacatul in care se complace astazi omenirea a depasit orice limita si imaginatie a oamenilor care au trait vreodata pe acest pamant.

CulturaVietii: Franța – terorism de stat: Un bătrân de 85 de ani, amendat cu 5000 de euro pentru că a îndemnat o femeie să nu avorteze Francezul de 85 de ani Xavier Dor, militant pro-vita, a fost amendat lunea aceasta …

UPDATE: a aparut, intre timp, raspunsul integral al IPS Serafim. Dupa cum era previzibil, inregistrarea completa nu aduce ceva nou, ci confirma linia Inaltului, echilibrata, concordanta cu cugetul Bisericii (a se vedea legaturile din josul paginii) si centrata pe ideea …

captura dupa Foreign Policy […] “Acesti mateloti de pe Mythos nu erau oameni ca dumneavoastra si ca mine. Deloc. Erau demoni. Stiau tot. Stiau ca noi avem o masina veche. Stiau si ce marca e. Stiau totul despre noi. Totul. …

Plus: BISERICA ESTE UNA, CEA ORTODOXA, DAR CE INSEAMNA SA FII CU ADEVARAT IN EA? Predica Parintelui Teofan de la Putna (audio) Doxologia: Evanghelia de la sărbătorile Maicii Domnului – Comentarii patristice Am venit, Măicuță, să te mai vedem… de …

Cum poate că timpul este, totuşi, prea scurt pentru a statua exemple personale univoce, măcar instituirea unei Duminici a mărturisitorilor români din secolul XX ar însemna un pas către convergenţa dintre istorie şi calendarul liturgic. Gestul nu ar trimite doar la trecutul recent, ci mai ales la viitor.

*** Fericiti cei prigoniti: Deasupra tuturor strălucește Traian Trifan prin înalta sa ținută morală Așa după cum sfântul nu vorbește despre el însuși, ci ucenicul lui care i-a cunoscut viața îndeaproape, tot așa, noi cei ce am făcut parte din …

Doxologia: Pr. Constantin Sturzu: În numele libertăţii Istoria ultimului secol, şi mai ales a ultimilor ani, nu este, din anumite puncte de vedere, decât consecinţa modului în care omenirea a înţeles şi s-a raportat la libertate. Concept suficient de pretenţios pentru …

REZUMATUL ARGUMENTELOR In acest scurt documentar se demonteaza cateva stereotipuri prin care supravegherea NSA din SUA este tratata ca un lucru lipsit de pericol. Desi se refera la NSA, observam ca aceste mituri propagandistice sunt foarte raspandite, in general, si …