Vizita lui Macron in România. LAMENTABILA SLUGARNICIE A PRESEDINTELUI IOHANNIS SI A PREMIERULUI TUDOSE. Agenda presedintelui Frantei, acceptata fara niciun preget: CONTRACTE GRASE PENTRU ARME FRANCEZE, PROTECTIONISM PENTRU VEST IN DAUNA ESTICILOR

• Digi24: România cumpără elicoptere și rachete din Franța

România cumpără rachete şi elicopere de la companii franceze. Acordurile se vor semna, astăzi, în prezenţa preşedinţilor Franţei şi României. O altă veste importantă este extinderea contractului de exclusivitate de la 5 la 15 ani între Airbus Helicopters şi IAR Ghimbav.

Memorandumul care va fi semnat cu compania MBDA prevede achiziționarea de rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune, folosite în lupta antiaeriană. Din informațiile Digi24, rachetele ar putea fi produse în România, unde francezii ar fi dispuși să deschidă o linie de fabricație.

În ceea ce privește extinderea contractului de exclusivitate cu Airbus Helicopters, acest lucru va fi condiționat de livrarea a 50 de elicoptere în zece ani.

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, vine azi în România, urmând să aibă convorbiri şi o conferinţă de presă comună cu preşedintele Klaus Iohannis.

Majorarea bugetului alocat Apărării de către România la 2% din produsul intern brut (PIB) începând din acest an şi lansarea mai multor programe mari de înzestrare a armatei au generat o competiţie acerbă pentru contracte între marile companii europene şi americane din sector, sprijinite intens de statele în care îşi au sediul, inclusiv în cadrul vizitelor la nivel înalt.

Până acum, guvernul PSD-ALDE a anunţat mai multe contracte importante cu companii americane şi niciunul cu companii europene, chiar dacă au continuat, deocamdată, un acord încheiat anul trecut de guvernul tehnocrat cu germanii de la Rheinmetall pentru fabricarea de transportoare blindate la Moreni, pus sub semnul întrebării de un contract similar anunţat recent cu americanii de la General Dynamics.

Pe 1 august, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României 2017 – 2026, care include opt programe de înzestrare, cu fonduri multianuale în valoare de 9,8 miliarde euro.

Dintre acestea, patru mari programe de înzestrare au fost demarate până acum, din care în trei s-au anunţat şi contracte.

În toate cazurile, bătălia pentru contracte se dă între companii europene (în principal Franţa şi Germania, care dispun de industrii militare competitive) şi Statele Unite, în condiţiile în care piaţa tehnologiilor militare este una de tip oligopol (câţiva mari ofertaţi pe fiecare piaţă) şi este influenţată de alianţele politice şi militare între state (NATO şi parteneriatul strategic cu SUA, în cazul României).

O altă componentă specială a contractelor de înzestrare militară este legată de posibilităţile de producţie şi de mentenanţă locală a echipamentelor, deţinerea unei industrii proprii reprezentând un atu strategic pentru orice stat în caz de conflict.

În cazul în care producţia locală nu este posibilă, pe plan internaţional se practică aranjamente de tip offset, mecanism prevăzut şi de legislaţia românească.

Un aranjament cu offset presupune ca, în cazul unei achiziţii de armament din străinătate, o parte din valoarea contractului să se întoarcă în statul care face achiziţia prin investiţii, subcontractare locală sau transfer tehnologic.

Legislaţia românească prevede, pentru achiziţiile militare din străinătate, un procent de offset cel puţin 80%.

• Cotidianul/ Calin Marchevici: O vizită pentru promovarea noii Europe franco-germane. Președintele Macron ne cere să ne ținem sărăcia acasă

În septembrie 2016 mai toată presa vorbea despre vizita „istorică“ în România a președintelui Franței, François Hollande.

Nu trece un an, și succesorul lui Hollande, Emmanuel Macron, sosește în România.

Hollande a venit pentru a tăia o panglică la fabrica de elicoptere Airbus de la Ghimbav, Macron vine pentru a tăia panglica unui nou proiect european, vine să arate că-i pasă de Europa de Est, după cum scrie publicația Politico de la Bruxelles.

În ce fel îi pasă fostului bancher Emmanuel Macron de Europa de Est? Întreaga presă europeană scrie că punctul central al vizitei în România, ca și al vizitei de miercuri din Austria, unde s-a întâlnit cu premierii austriac, ceh și slovac, dar și al vizitei de vineri din Bulgaria, este statutul muncitorilor detașați din țările Europei de Est care prestează servicii în țările vestice.

Parisul și Berlinul, capitalele în care este pregătită revitalizarea proiectului european, sunt nemulțumite de „dumpingul social“ exercitat de acești angajați ai companiilor din țările sărace care lucrează pentru companii vestice, fiind plătiți, deseori, cu mai puțin de salariul minim pe economie din țările gazdă. Sunt muncitori din construcții, șoferi de tir, sudori, care acuză Parisul, fură locurile de muncă ale autohtonilor și distorsionează competiția.

„Dumpingul social“ al Estului

Președintele Macron susține rescrierea legislației UE, astfel încât acești oameni să nu poată munci în Vest mai mult de 12 luni o dată la doi ani. Sectorial, Franța și Germania au introdus reguli aspre în ce-i privește pe șoferii de tir din Est, cărora nu le mai este permisă odihna săptămânală în cabina camionului și nici plata cu salariul din țara de origine, decât cel mult trei zile.

La o primă vedere, este o inițiativă menită să protejeze demnitatea umană și profesională a acestor angajați. În Est, lucrurile se văd altfel: este o măsură protecționistă mascată, menită să alunge concurența estică, o formă de a cere Estului să nu-și exporte sărăcia, ci să o țină acasă, în profitul Vestului. Companiile franceze și germane au profitat, producând și vânzând bunuri în Europa de Est, unde au beneficiat de mână de lucru ieftină și de taxe reduse, iar acum „se tem de concurența esticilor și vor politici protecționiste; muncitorii detașați pot fi o formă de dumping social, dar pot fi și expresia dreptului la liberă concurență“, spune Dominik Owcazarek, expert la Institutul pentru Afaceri Publice din Polonia.

Contracte pentru industria militară

De altfel, Polonia a fost ocolită de Macron în acest turneu, ca și Ungaria. Polonia are cei mai mulți muncitori detașați în Vest, iar guvernul condus din umbră de Jaroslaw Kaczynski ține cu dinții de acest debușeu, permis încă de legile UE. Macron va discuta însă despre soarta acestor oameni la București.

Pe agendă se mai află armamentul – o temă centrală a așa-zisei relansări a proiectului european, din nou în beneficiul marilor producători occidentali. Polonia a dat o lovitură grea Franței în 2016, refuzând să cumpere elicoptere militare franceze Caracal, preferându-le pe cele americane. Acum, Macron încearcă să obțină profit cu fregatele, motivul vizitei în Bulgaria, la Varna, dar, speculează presa franceză, și al vizitei în România.

Guvernul bulgar a lansat procedura de achiziție a doua corvete cu puțin înaintea vizitei lui Macron, în timp ce în România tergiversarea construirii a patru corvete pe șantierul naval olandez de la Galați a ajuns să facă obiectul unei anchete judiciare. „Proiectul construirii în România a corvetelor se va concretiza doar dacă România nu va ceda sirenelor americane“, scrie La Tribune, sugerând că, după anunțarea achiziției de către București a sistemelor americane Patriot de 3,9 miliarde de dolari, sunt slabe șanse ca Macron să obțină un profit pentru industria militară franceză în țara noastră.

Spargerea grupului de la Visegrad

Nu în ultimul rând, turneul central și est-european al lui Macron are și o latură strategică – spargerea unității Grupului de la Visegrad, dominat de Polonia. În Austria, Macron s-a întâlnit cu premierii de la Viena, Praga și Bratislava, care au participat la Summitul Triunghiului de la Austerlitz, o inițiativă austriacă menită să rupă logica antieuropeană a Grupului de la Visegrad, „furând“ de aici două state membre. Primul semnal este reorientarea premierului slovac Robert Fico, care a declarat recent că, între Bruxelles și Visegrad, alege Europa.

O tichie de mărgăritar pentru estici

Ce poate oferi președintele Franței liderilor de la București pentru a-i face să nu mai deranjeze sistemul social al nucleului UE, să asigure contracte industriei franceze și să susțină proiectul european al cuplului Merkel-Macron? Cel mult, un simbol. Începe procesul de selecție pentru noul sediu al Agenției Europene a Medicamentului, iar o serie de analiști arată că, dacă Germania va garanta că Franței îi va reveni viitorul post de ministru de Finanțe al UE, atunci, Parisul ar putea accepta ca sediul agenției să se mute undeva în Europa de Est. Experiența singurei asemenea mutări de până acum – Agenția UE pentru pregătirea instituțiilor de forță, mutată de la Londra la Budapesta – arată că funcționarii UE se feresc de țările estice, unde ar avea venituri mult mai mici, și că recrutarea oamenilor valoroși devine aproape imposibilă.

Europa tehnocrată

Iar Macron mai are de transmis, printre rânduri, un mesaj ce nu poate fi primit decât pozitiv de omologul de la Cotroceni: așa cum au demonstrat alegerile prezidențiale și parlamentare din Franța, noua Europă va fi una a partidelor de strânsură, cu rolul formal de a sancționa deciziile unor guverne tehnocrate. Cu câteva zile înainte de turneul lui Macron, partidul său, La Republique en Marche, și-a adoptat statutul în mod pompieristic, cu 90% din sufragii și limitând libertatea de expresie în interiorul formațiunii.

„Când mergem la război, organizarea militară e bună. Dar după ce câștigăm, dacă această organizare persistă, nu mai este democrație“, spune un simpatizant al partidului, citat de Mediapart. Macron și ascensiunea sa fulgurantă poate arăta și altceva: dacă această organizare persistă, atunci am putea avea de-a face cu noul proiect european.

• Gandul/ Iulian Anghel: Ofensiva Vestului bogat împotriva Estului sărac este abia la început

Încăpăţânarea de a limita numărul muncitorilor “detaşaţi” din ţările sărace în ţările bogate nu este ultima surpriză pe care noul preşedinte al Franţei Emmanuel Macron o va face Estului: “delocalizarea” companiilor din Occident în ţările în care salariile şi taxele sunt mai mici şi “dumpingul fiscal” sunt alte preocupări ale sale.

Nu în ultimul rând, edificarea unei Europe cu două viteze în care, pe cale de consecinţă, ţările Estului vor rămâne la margine, este o ideea pe care preşedintele Franţei nu o respinge, aşa cum nu respinge un buget separat al Zonei Euro şi, de ce nu, o uniune fiscală a acesteia, în viitor.

Deocamdată, Macron – aflat în turneu în Austria, România şi Bulgaria – critică “dumpingul social” al Estului în relaţia cu Vestul şi vrea ca UE să înăsprească sever condiţiile în care sunt angajaţi în Vest muncitorii din Est. Forţa de muncă ieftină, “detaşată” trebuie limitată, în opinia sa, pentru că face concurenţă neloială pieţei muncii din Vest şi, mai mult, nu ar fi deloc corect ca aceşti “detaşaţi” să plătească taxe în ţările din care provin, cum se întâmplă acum. Macron vrea să schimbe regulamentele Comisiei Europene în acest sens şi să limiteze la un an prezenţa într-o ţară a UE a unui angajat detaşat, iar acesta să-şi plătească taxele în ţara în care lucrează. în Franţa sunt cam 300.000 de astfel de “detaşaţi”, între ei ei români. 

Pentru ţările din Est, nu este uşor de înghiţit şi nici simplu de acceptat o astfel de idee. Cum să accepte preşedintele României, fără împotrivire, o astfel de propunere când, în chiar ziua vizitei la Bucureşti a omologului său francez, transporatorii români protestează împotriva lui Macron?

Cu România şi Bulgaria, lui Macron îi va fi, totuşi, mai uşor – pentru că aceste ţări sunt vulnerabile şi au nevoie de ajutorul lui pentru a adera la Schengen – dar cu Polonia şi Ungaria – pe care, ostentativ, le-a ocolit în turneul său – nu-i va fi simplu.

Este politica lui Macron protecţionism? Protecţionismul are mereu argumente bune în favoarea sa şi se asunde, mai mereu, în spatele unor idei nobile.

În campania electorală, lui Macron i-au fost iertate astfel de ieşiri, iar francezii i-au aplaudat ideile. Oricum, alternativa Le Pen, care îmbrăţişa izolaţionismul lui Donald Trump, ar fi fost îngrozitoare. Acum însă Macron trebuie să pună în practică ce a promis.

“Dumpingul social” de care sunt acuzate ţările din Est este însă nimic pe lângă un alt tip de “dumping”, acuzat în campania electorală de Emmanuel Macron: “dumpingul fiscal.”

În campania electorală, aflat la Amiens, unde o uzina Whirlpool urma să fie delocalizată în Polonia, Macron a spus: Nu poţi avea o ţară care mizează (pentru dezvoltare – n.n.) pe fiscalitatea redusă în cadrul UE, dar care încalcă toate principiile Uniunii”. Şi dacă nu poţi, ce este de făcut?

Iată cum Macron, care şi-a anunţat ambiţia de a reforma Uniunea, atacă direct un subiect extrem de sensibil: taxele reduse din Europa săracă, unul dintre puţinele atuuri ale Europei de Est pentru atragerea de investiţii care să o ajute să-şi ridice nivelul de viaţă.

Sigur, acum nu există în tratate constrângeri pentru armonizarea legislaţiei fiscale la nivelul Uniunii, nu este un subiect de mare actualitate, dar nu se întâmplă pentru prima dată când nemulţumirile unor oficiali occidentali faţă de nivelul redus de taxe din Est sunt făcute publice. Şi nu este exclus deloc ca, odată rezolvat „dumpingul social”, tânărul preşedinte francez să se aplece şi asupra „dumpingului fiscal” ce fură locuri de muncă ale occidentalilor.

Şi asta nu este tot.

Alegerile din Franţa şi cele din Germania au pus surdină sensibilului subiect al reformei Uniunii Europene.

Scandalul va reizbucni în lunile ce vin când ar urma să apară şi propunerile concrete. O Europă cu două viteze, foarte probabil un proiect pentru un buget propriu al Zonei Euro iar, în anii ce vin – de ce nu? – o uniune fiscală a nucleului UE. Astfel de planuri, vehiculate în cancelariile occientale, ar crea un cordon de sanitar în faţa sălbaticilor din Est, săraci, dar cu pretenţii de egalitate.

Macron se vrea stâlpul reformei în Uniune. Şi nu este deloc de bun augur că reforma lui începe cu ofensiva împotriva Estului sărac, în condiţiile în care problema majoră a Uniunii este, dimpotrivă, Zona Euro din care Franţa face parte.

• Gandul/ Lelia Munteanu: Preşedintele Iohannis a primit, într-o vizită expeditivă, Europa cu mai multe viteze

Nu demult, preşedintele Klaus Iohannis se străduia să ne explice că nu există Europă cu mai multe viteze.

Iată că există. Întruparea însăşi a Europei cu mai multe viteze a venit astăzi, la Bucureşti, într-o vizită expeditivă. Preşedintele Emmanuel Macron e într-o vâjâială prin centrul şi estul continentului. Cu cehii şi slovacii s-a întâlnit ieri la Salsburg, cu bulgarii se vede mâine la Varna. În Polonia nu s-a dus, fiindcă nu-i place iliberalismul. Apropo, în Ungaria nu-i place nici Orban. Sentimentul e reciproc, premierul de la Budapesta din “új fiú” (“băiatul nou”) nu-l scoate. Poate şi pentru că, aşa cum ar zice Dragnea, Macron e ”sorosist”.  În ultimele zile ale campaniei electorale, cu vreo două săptămâni înainte de a se instala în Palatul Élysée, a spus-o fără să clipească: “Îi ştiţi pe prietenii şi aliaţii doamnei Le Pen. Sunt regimurile lui Orban, Kaczynski şi Putin. Nu sunt democraţii deschise şi libere. În fiecare zi, libertăţile şi regulile sunt încălcate acolo, împreună cu principiile noastre” europene.

Cu certitudine e cel mai cult preşedinte de la Mitterrand încoace. E greu încă de estimat cât îl va ajuta şi cât îl va încurca asta în politica de vârf pe care o învaţă din mers. Europenist înfocat, tânăr şi pus pe treabă, cu aspiraţii de reformator al UE (sintagma sa preferată e ”refondare şi relansare a ambiţiei europene”), Macron se străduieşte din răsputeri să reimpună Franţa pe scena mondială. Aşa se şi mişcă: gata să intre, cu pas elastic, în cartea de istorie.

Preşedintele Franţei, aliatul nostru strategic, n-a venit în România să ne facă daruri, fireşte. Profită de faptul că doamna Merkel e ocupată cu alegerile, ca să i-o ia înainte. După semnarea declaratiei dintre Airbus Helicopters şi IAR Braşov privind contractul general existent între cele două companii şi semnarea memorandumului de înţelegere referitor la “Ground Based Air Defense Systems” dintre MBDA Franţa şi ROMARM SA, preşedintele Macron ar fi putut exclama “Des emplois, des emplois, des emplois!” (Jobs, jobs, jobs!) ca Trump la Ryiadh.

Ce ne dorim noi de la Franţa? Greu de spus, de vreme ce încă  nu avem un proiect de ţară.

• DW/ Horatiu Pepine: ”Spiritul european” privit dintr-o singură parte

Sosit în vizită oficială la București, președintele Franței Emmanuel Macron a fost primit cu mare entuziasm și nu a avut nicio dificultate în a-și impune punctele de vedere.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a atins scopul destul de ușor. Cu o zi înainte, la Salzburg, el reușea să obțină acordul de principiu al cehilor și slovacilor pentru modificarea directivei serviciilor în sensul dorit de francezi. De semnalat este că președintele Macron a primit ajutorul consistent al cancelarului Austriei, Christian Kern, care a îndeplinit discret rolul de mediator pe lângă premierul Slovaciei, Robert Fico și cel al Cehiei, Bohuslav Sobotka. Așa cum reiese dintr-un comunicat al Guvernului slovac, participanții la reuniune au convenit să modifice directiva muncitorilor detașați destul de rapid, în cursul reuniunii Comisiei din luna octombrie. Desigur că discuțiile de la Salzburg nu s-au limitat la subiectul ”dumpingului social”, după cum l-a numit cancelarul Austriei în termeni solidari cu președintele Macron, reuniunea abordând și tematica generală a construcției europene, îngrijorarea Estului față de Europa cu două viteze, migrația, ca și problemele privitoare la apărarea europeană. Președintele Franței s-a arătat destul de concesiv față de preocupările tipice ale țărilor foste comuniste, de altfel fără să se angajeze la nimic concret, obținând în schimb o primă victorie care a funcționat ca un ascendent în discuțiile de la București.

Sau mai exact, ar fi fost un ascendent în cazul în care președintele Iohannis ar fi formulat rezerve consistente. Dar el fusese de acord cu modificarea directivei încă de la Paris, iar acum, așa cum s-a înțeles din context, el a renunțat și la ultimile sale obiecții. Președintelui Macron părea că nu-i vine să creadă că lucrurile pot merge atât de ușor.

A fost însă deconcertant că președintele Klaus Iohannis a evitat cu totdinadinsul să vorbească despre subiectul lucrătorilor detașați, deși era bine cunoscut că aceasta este principala preocupare franceză, cel puțin în perspectivă imediată. Cu ocazia vizitei sale la Paris, Klaus Iohannis abordase subiectul în treacăt, într-o frază pe care nici măcar nu a dus-o până la capăt, dornic, evident, să nu dea explicații. Acum însă o ziaristă franceză i-a pus o întrebare directă și apăsată pe care nu a mai putut-o ocoli. I s-a cerut să spună clar dacă e de acord cu propunerile președintelui Macron de modificare a directivei. Dar chiar și de data aceasta a amânat răspunsul, invitându-l pe Macron să vorbească primul, apoi a vorbit disproporționat de mult, într-o vădită încercare de a încurca pistele și de a acoperi subiectul cu cețurile nuanțelor și îndoielilor. În cele din urmă am reușit să înțelegem că subiectul e foarte complex, că nu trebuie să operăm simplificări facile și, în cele din urmă, că, desigur, e de acord cu modificarea directivei de vreme ce ea provoacă atâta frământare. Devenise tot mai clar că sperase să evite subiectul și, de altfel, întreaga conferință de presă a fost regizată în așa chip, încât subiectul acesta să pară derizoriu. Reuniunea cu presa a fost precedată de ceremonia semnării a trei acorduri prezentate extrem de pompos și dintre care două nu aveau o legătură directă cu vizita președintelui Macron, fiind perfectate mult înainte, iar al treilea a părut o cutie goală frumos ambalată. E vorba de o ”declarație de cooperare pe subiecte europene de interes comun” fără ca cineva să explice ce conține ea.

În fine, cel care repusese subiectul lucrătorilor detașați pe agenda conferinței de presă a fost desigur tot președintele Macron care nu putea ocoli subiectul măcar pentru că de față se găsea și presa franceză care nu l-ar fi lăsat să bată câmpii cu generalități găunoase.

Președintele Franței este, evident, un om foarte inteligent care încântă întotdeauna prin replică și calitatea argumentației. Totuși să observăm că pledoaria sa pentru ”Europa care protejează” ascunde un viciu logic și că este de fapt părtinitoare. În opinia sa (fraza a fost rostită aproape identic și ieri la Salzburg) regula lucrătorilor detașați contrazice ”spiritul european”, întrucât favorizează țările cu asistență socială redusă și salarii mici ca și pe aceia care profită speculativ de diferențele de dezvoltare dintre țările membre. E adevărat, chiar aceste diferențe de dezvoltare sunt miezul acestor afaceri cu muncitori detașați, dar la fel se întâmplă și cu alte domenii cum ar fi marile afaceri de retail de tipul Carrefour sau Auchan care odată cu intrarea lor pe piața româneasacă au făcut tabula rasa din afacerile comerciale autohtone, obținând profituri mai mari decât în țara de origine. Și asta poate fi privită ca o concurență neloială câtă vreme România abia ieșise din comunism și redescoperea cu greu inițiativa liberă, iar capitalul privat era cvasiinexistent. Evident, acestea sunt astăzi istorie, dar e bine să evocăm aceste lucruri pentru a surprinde caracterul părtinitor al pledoariei lui Macron și faptul că el înțelege ”spiritul european” într-un chip unilateral. Iar, în definitiv, nu stă toată economia lumii pe diferențele de dezvoltare? Nu pleacă toate marile companii occidentale în China ca să producă mai ieftin? Nu a fost Dacia un succes de piață tocmai datorită salariilor mici din România? Nu acesta este liberalismul economic?

În sfârsit, înțelegem prea bine și de ce președintele Iohannis evită subiectul. El nu are interesul să atragă atenția asupra unui subiect în care pare mai curând  perdant. Nici cu Schengen nu stă mai bine. Ce-i drept Emmanuel Macron a fost mai cinstit decât François Hollande, care promisese să susțină România (cel puțin așa crezuse Klaus Iohannis) și nu făcuse absolut nimic. Noul președinte al Franței nu a mai făcut promisiuni, anunțând în schimb exact acel lucru de care oficialii români inițiați se temeau cel mai tare. Și anume că România nu va fi primită în Spațiul Schengen mai înainte ca tratatul să fie reformat și abia apoi se va pune problema admiterii cu condiția ca România să participe solidar cu țările occidentale la efortul de preluare a migranților. Cel puțin Emmanuel Macron nu a mai invocat MCV-ul, dar, în noile condiții, asta nu mai înseamnă nimic.

În concluzie, președintele Macron a obținut un succes orbitor la București și mâine se va găsi la Varna în încercarea de a-i convinge și pe bulgari de adevărata natură a ”spiritului european”.