CONTRACTELE DE MILIARDE DE DOLARI PENTRU ARMAMENT AMERICAN SI LUPTA ANTICORUPTIE. Interesele SUA, aroganta Ambasadelor si sustinerea “DRONELOR” Kovesi si Iohannis/ Legatura dintre COMISIOANELE CONTRACTELOR, Hotnews, Felix Tataru si viitoarea campanie pentru alegerile prezidentiale: “Nici fanarioţii nu s-ar fi gândit vreodată că românii ar putea ajunge atât de jos!”

Catavencii/ Patrick Andre de Hillerin: 

Atunci când ești președinte, nu trebuie să urmărești banii. Te urmăresc ei pe tine!

Joi, 8 februarie, prestigioasa publicație online hotnews.ro publică un articol prin care dezvăluie că un lobbyst american, Elliot Broidy, are din 2015 o firmă care produce sisteme militare de comunicații, iar această firmă a semnat un acord cu Romarm. Deși nu se știe ce conține acest acord, HotNews opinează că ar fi vorba despre contractul pentru achiziționarea de “Sisteme C4I cu capabilități de integrare ISTA”, un program de înzestrare a armatei în valoare totală de 180 de milioane de euro. HotNews mai spune că acest contract este răsplata venită din partea lui Dragnea pentru că Elliot Broidy l-ar fi invitat pe șeful PSD la întâlnirea cu Donald Trump, în ianuarie 2017. La vremea respectivă, tot HotNews scria că Dragnea ar fi plătit, de fapt, pentru respectiva întâlnire, aproximativ un milion de dolari. La un an distanță de la afirmația legată de plată, HotNews revine mult mai documentat și scrie că, de fapt, Broidy ar fi acoperit costurile prezenței lui Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu la Washington, la cina cu Trump. Iar Broidy ar fi făcut acest lucru pentru că are interese ca firma sa, Circinus, să obțină acel contract de 180 de milioane de euro. Informația a fost furnizată, cu o zi înainte de a apărea pe HotNews, și de prestigioasa publicație americană McClatchydc.com, care dă chiar mai multe detalii. Americanii de la McClatchydc.com citează și o “proeminentă expertă” din România, Caterina Preda, care spune că “Nu poți obține un contract în România fără aprobarea lui Dragnea”.

Chiar dacă proeminenta expertă

Caterina Preda, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București, e convinsă și i-a convins și pe proeminenții jurnaliști de la McClatchydc.com de faptul că toate contractele din România trebuie să aibă aprobarea lui Dragnea, există, totuși, o categorie de contracte care nu pot fi obținute fără aprobarea unei cu totul alte persoane.

Acestea sunt contractele de înzestrare a armatei, care nu pot fi obținute de către nici o firmă fără aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. CSAȚ este condus de către președintele României, domnul Klaus Iohannis, și ia hotărârile prin consens. Dacă președintele CSAȚ nu este de acord cu un contract de înzestrare a armatei, de exemplu, cum ar fi chiar această achiziție de 180 de milioane de euro, contractul nu se face.

Președintele României,

Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, nu doar că are decizia în ceea ce privește contractele de înzestrare a armatei, dar s-a și arătat încă de la începutul mandatului său prezidențial extrem de preocupat de această problemă. De altfel, prima acțiune prezidențială după întoarcerea din vacanța de iarnă din 2014-2015 a fost semnarea unui acord între toate partidele politice prin care România se angajează, fără a fi consultat și Parlamentul, să aloce anual, începând cu 2017, 2% din PIB pentru armată.

Așa cum spuneam, aceasta a fost prima acțiune publică a președintelui Iohannis după depunerea jurământului, mesajele de Crăciun și Anul Nou, plecarea și întoarcerea din vacanță. Consecvent, domnul Iohannis a urmărit cu atenție și îngrijorare respectarea acestui acord semnat de șefii partidelor parlamentare din 2015, ignorând, în același timp, legea învățământului, care prevede acordarea a 6% din PIB pentru educație.

Dacă vizita la Trump…

a lui Dragnea a fost însoțită, susțin HotNews, McClatchydc.com și Caterina Preda, de semnarea unui acord de 180 de milioane de dolari cu firma Circinus a lui Elliot Broidy, vizita lui Klaus Iohannis la Trump a fost însoțită de anunțul că România va achiziționa rachete Partiot în valoare de 3,9 miliarde de dolari. Contractele de achiziție de armament în valoare de peste 100 de milioane de euro nu pot fi făcute fără aprobarea Parlamentului României. Și, totuși, achiziția de rachete Patriot a fost anunțată ca certă în iunie 2017, anunțându-se, de asemeni, că prima tranșă de aproximativ 800 de milioane de dolari trebuie plătită până la finalul anului 2017. Și pentru că prima tranșă bătea la ușă, achiziția de rachete Patriot a fost aprobată de ambele Camere ale Parlamentului pe 20 și 21 noiembrie, după o scurtă dezbatere a legii în comisii, pe 20 noiembrie. Desigur, așa cum spune și proeminenta expertă Caterina Preda, Dragnea a aprobat acest contract.

Conform S&P Global Market Intelligence,

compania Raytheon, producătoarea sistemelor de rachete Patriot, obține din astfel de contracte un profit operațional de 14,3%. Asta înseamnă că din contractul inițial cu România, de 3,9 miliarde de dolari, din care Raytheon are partea leului, de 3,4 miliarde, compania americană va obține un profit de aproximativ 420 de milioane de dolari.

Chiar și pentru o companie americană, un profit de 420 de milioane de dolari este unul destul de mare, mai ales când, cu excepția SUA, nu mai ai decât 12 clienți la nivelul întregii lumi. Să prinzi unul și să-i iei banii presupune dispoziția de a cheltui în avans pentru lobby și, de ce nu, publicitate și PR. Numai că, oficial, Raytheon nu a cheltuit nici măcar un singur leu pentru publicitate și PR în România înainte de semnarea contractului și de virarea primei tranșe din bani.

În săptămâna 11-17 decembrie 2017,

România a plătit către Raytheon prima tranșă din contract, în valoare de 766 de milioane de dolari, fiind programat ca până la finalul lui 2017 să se achite încă 144 de milioane.

Cu siguranța că banii au intrat în cont, Raytheon a început campania publicitară prin care își propune să ne convingă că e bine să cumpărăm de la ei. După ce am cumpărat și după ce am plătit un sfert din valoarea contractului.

Astfel, pe 20 decembrie, în prestigioasa publicație online hotnews.ro a apărut primul articol publicitar al Raytheon, intitulat “România a cumpărat Patriot. Detalii despre avantajele achiziției”.

De atunci și până astăzi au mai apărut cel puțin trei articole publicitare ale Raytheon în prestigioasa publicație online HotNews. Tot din perioada post-plată a primei tranșe datează și pagina de Facebook “Sisteme Patriot”, care, promovându-și contra cost postările, informează publicul român despre avantajele achiziționării de rachete Patriot, la multă vreme după ce decizia de cumpărare a fost luată și la ceva vreme după ce a început să curgă șuvoiul de bani înspre producător. Dar dacă Raytheon vrea să plătească niște publicitate de care nu are nevoie, cine se poate opune?

În campania electorală din 2014,

PNL și PD au cheltuit oficial 7.291.000 de lei. PSD a cheltuit oficial 20.136.000 de lei. Acestea sunt cheltuielile declarate oficial, la Autoritatea Electorală Permanentă. În condițiile în care campaniile prezidențiale pentru Ponta și Iohannis au presupus un număr sensibil egal de afișe, panouri, prezențe online și în presă, precum și plăți nedeclarate către consultanții de campanie, estimările independente din piața de publicitate vorbesc despre costuri ale campaniei prezidențiale de aproximativ 10.000.000 de euro pentru fiecare dintre candidații ajunși în turul II.

Această sumă este mult mai apropiată de realitate și, de fapt, este și suma de care se apropie, conform modificărilor legislative făcute în 2016, cheltuielile pe care le va putea face în 2019 un candidat la prezidențiale. Conform legii, un candidat la funcția de președinte va putea cheltui pentru campania electorală din 2019 20.000 de salarii minime brute pe economie. Adică, la valoarea certă de azi a salariului minim, 38.000.000 de lei. Bani mulți, care trebuie strânși din timp.

Deși a apărut zvonul

că domnul Iohannis nu ar mai fi interesat de alegerile prezidențiale din 2019, fiind pe cale de a deveni președintele Consiliului European la sfârșitul anului viitor, părerea noastră este că, extrem de chibzuit, domnul președinte se pregătește deja pentru cheltuielile electorale de anul viitor.

“Nu trebuie să fii Mafalda ca să-ți dai seama că, atunci când vii în țara asta și întrebi de o agenție de publicitate, ambasada să-ți spună: uite, este o agenție care a făcut campanie președintelui!”. Aceste cuvinte aparțin unui important consultant de campanie electorală, Felix Tătaru, care a lucrat pentru campania electorală a lui Traian Băsescu din 2004, dar și pentru campania electorală a aceluiași din 2009. Declarația însă este din 2006, când a fost întrebat cum se face că pentru obținerea contractului pentru Roșia Montană a fost recomandat de ambasada Canadei. Firma care obținuse respectivul contract se numește GMP și are un lung istoric de publicitate și consultanță electorală.

Ei bine, dacă vă așteptați ca la finalul acestui articol să citiți că Raytheon a ales GMP pentru a-și face în România o publicitate de care nu are absolut deloc nevoie, ne vedem nevoiți să vă înșelăm așteptările.

P.S. Firma care se ocupă de campania în România a Raytheon, producătorul rachetelor Patriot, se numește Chapter 4 Romania.

Acționarii Chapter 4 Romania sunt Chapter 4 Viena, Ioana Mănoiu și Felix Tătaru.

Felix Tătaru a fost principalul consultant electoral al lui Klaus Iohannis în 2014, a lucrat pentru PNL în 2016 și va lucra din nou pentru PNL și Klaus Iohannis în 2019.

***

ActiveNews/ Cristian Dogaru:

 Zbaterile din jurul Justiției ascund teme de dezbatere mai importante

Percepția unei părți importante a publicului este că lupta anticorupție este direcționată în special spre o anumită parte a clasei politice pentru a o cuminți/intimida (după modelul Mani Pulite din Italia) iar instituțiile de forță sunt sprijinite de emisarii țărilor occidentale care își doresc decidenți cât mai docili la București (spre deosebire mai nou de Praga, Budapesta, Varșovia). Dar dacă realitatea este mai complexă iar baletul pro și anti-DNA vrea să mascheze adevăratele decizii cu impact covârșitor asupra finanțelor publice?

Dragnea, șeful PSD și Tăriceanu, șeful ALDE se victimizeaza eficient în ultima vreme dar deciziile definitive în cazul lor se amână oportun când procesele ajung în faza pronunțării unei soluții (vezi pensionarea unor judecătoare în cazul ambilor și reluarea de la zero a proceselor). Ministrul Justiției cere recent demisia șefei DNA, președintele, o parte a societății civile, șeful Parchetului, procurorii din CSM arată că nici nu se pune problema, ambasadorul SUA declara că are încredere totală în DNA și conducerea sa, timp în care o parte a presei se ocupă cu dezvăluirile abuzurilor unor procurori DNA iar cealaltă, presa „progresistă”, vine cu alte rapoarte, acuze, scenarii apocaliptice privind penalitățile la care va fi supusă România din partea UE dacă se atinge independența „Justiției” și în toată această gălăgie infernală alte teme la fel de importante scapă focalizării opiniei publice. Cum ar fi de pildă achizițiile de armament din ultima vreme.

De când s-a instalat PSD-ul lui Dragnea la butoanele Guvernării comenzile și contractele au curs gârlă iar suma totală se apropie repede de 10 miliarde dolari (rachete Patriot de 4 miliarde, corvete de 1,6 miliarde, lansatoare HIMARS de 1,25 miliarde, transportoare blindate Piranha de aproape un miliard și câte or mai fi; mai nou vrem să construim și…submarine!).

Ăștia sunt bani buni plecați, ca să nu mai vorbim de revizii și alte consumabile care vor umfla factură finală, spre deosebire de legendarul împrumut de 20 miliarde dolari de la instituțiile financiare internaționale din urmă cu 8 ani (grosul de la FMI) care a rămas mai mult de jumătate la BNR și a compensat reducerea rezervelor minime obligatorii în vremuri de criză-băncile și-au primit banii înapoi blocați la BNR iar statul a luat un împrumut pentru a acoperi asta și a nu permite pariurile împotriva leului. Ei bine, dacă cei care au aprobat împrumutul de la BNR au decontat electoral cu prisosință, lumea nu pare prea deranjată de achizițiile de armament, asta pentru că probabil nu simte încă pe propria piele respectivele costuri (spre deosebire de împrumutul de la FMI care s-a suprapus cu tăieri de salarii în sectorul bugetar și impozitarea suplimentară a pensiilor). Mai mult, cum PSD-ul a majorat salarii în aceeași perioada cine să mai bage de seama și nota de plată privind dotăriile Armatei? O vom băga de seamă însă când vom realiza cu cât au crescut datoriile României și când creșterea dobânzilor pe plan internațional va apasă pe rambursarea lor…

Ce părere aveți, dacă lupta pro și contra DNA n-ar ține capul de afiș de luni bune pe agenda media, ar merita câteva dezbateri și oportunitatea ultimelor achiziții ale Armatei? Poate că unii își imaginează că politicienii presați de DNA încearcă să își cumpere clemența protectorilor instituției (vezi statele ai căror ambasadori sunt foarte vocali de altfel) iar contractele pentru dotările Armatei ar fi prețul colateral plătit pentru ca politicienii coaliției la putere să nu mai fie fugăriți de procurori. Ei, săracii, tot speră ca la următoarea achiziție ambasadorul Klemm va ieși cu o poziție critică la adresa Doamnei K sau măcar nu îi va mai ține isonul dar, ce să vezi, ambasadorul face de fiecare dată o piruetă și revine cu noi declarații politicianiste și pro-DNA de parcă acesta ar candida la viitoarele alegeri pe listele USR. Și tot urmărind cu sufletul la gură meciul partidelor la putere și electoratului lor majoritar cu DNA și suporterii săi se trece repede peste miliardele aruncate în gura industriei americane de armament, acestea fiind percepute ca sacrificii necesare în drumul spre victoria finală. Dar dacă asta e și ideea acestui spectacol grandios de sunet și lumini?

Poate că din acest motiv nici nu e debarcată Kovesi, e nevoie de întreținerea respectivului conflict care să acapareze atenția opiniei publice deturnând-o de la teme mai sensibile. Până în 2019, când ii expiră mandatul, se mai pot încheia și alte contracte grase pentru dotarea Armatei…

Dan Diaconu: 

În istoria noastră persistă complexul tributului plătit turcilor.

Faptul că timp de 400 de ani am cotizat la Înalta Poartă pentru a fi lăsaţi în pace pare a fi una din paginile cu care efectiv nu ne putem împăca. Dar oare a fost atât de crâncen acel tribut?

Încă din vremea cuceririlor arabe, după ce populaţiilor cucerite li s-a permis trecerea la islam, în imperiu s-a încetăţenit o taxă pentru cei de altă religie: dacă nu erai musulman, plăteai o taxă modică şi erai lăsat să-ţi practici religia fără oprelişti. Imperiul Otoman a moştenit această practică, iar în cazul Ţărilor Române, tributul plătit era de fapt o taxare a religiei. În schimbul plăţii tributului, cele două state – Muntenia şi Moldova, care nu erau paşalâcuri! – erau lăsate să-şi practice libere religia. Mai mult, în interorul celor două ţări legislaţia interzicea practica musulmană, iar ţările aveau un regim de largă independenţa în raport cu Înalta Poartă!

Tributul plătit de Ţările Române a pornit de la o sumă modică de vreo 2 000-3 000 de ducaţi fiecare, fiind apoi crescut constant. Când simţeau că preţul cerut a crescut prea mult, domnitorii protestau. Unii opreau plăţile şi harţa cu Imperiul se relua. În cazul în care câştigau bătăliile pornite de otomani, domnitorii nu mai plăteau nimic sau negociau o scădere simţitoare a tributului. Dacă pierdeau, unii se-alegeau cu un cap mai puţin, alţii cu o creştere a birului. Fiecăruia după putere, am putea spune.

Ei bine, toată această perioadă este una complexantă pentru noi prin prisma faptului că am fost taxaţi pentru libertate, scurgându-se astfel constant o mare bogăţie dinspre noi spre ei. Calculând însă sumele totale plătite de către Ţările Române Imperiului Otoman în cei 400 de ani, ajungem la o sumă situată între 16 000 000 şi 20 000 000 de ducaţi. Transformând în aur ne rezultă că întreg tributul plătit s-a situat între 515 000 şi 643 000 uncii de aur. Ceea ce, convertit în dolari la preţul actual(aprox. 1300$/uncie) înseamnă o sumă cuprinsă între 670 şi 840 milioane de dolari!

Abia acum, cu aceste cifre în faţă, putem înţelege dezastrul în care ne aflăm în prezent. Păi numai pentru achiziţia fierului vechi zburător denumit F-16 am plătit un tribut de 620 milioane $, adică aproape cât le-am dat turcilor în toată istoria. Dacă ar fi rămas lucrurile doar aici poate că am fi răsuflat uşuraţi, dar a venit la pachet şi obligaţia achiziţionării sistemului Patriot care ne costă în total 3,9 mld.$! Da, aţi citit bine! Practic, pentru asta plătim de aproape şase ori mai mult decât am dat tribut turcilor în întreaga istorie! Bani care zboară, se volatilizează inutil. Să mai adaug că Fifor vrea să mai cumpere alte avioane F-16, să mai ia şi submarine şi să mai construiască şi fregate! S-a întrebat cineva de unde aceşti bani? Desigur că nu, deoarece banii pentru cumpărarea tehnicii militare nu se alocă pe baze economice, ci în funcţie de cererile stăpânilor. Vor americanii bani? Perfect, decartăm! Vrea Germania bani? Imediat cumpărăm submarine şi transportatoare! S-a pronunţat Olanda că ar vrea şi ei ceva? La fix, decartăm pentru curvete! Pardon, corvete.

Şi dacă ar fi doar banii, ar mai fi cum ar mai fi, însă umilinţele pe care le îndurăm, în ciuda birurilor usturătoare, ne fac să ne uităm cu simpatie la perioada otomană în care unii domnitori mergeau în genunchi la sultan. Să ajungă un ambasador obraznic să bată cu pumnul în Parlament nu s-a întâmplat niciodată aici! Să te trezeşti cu o piţipoancă precum pisi aia de la ambasada Olandei că dă comunicate nesimţite despre cum ar trebui făcute legile, n-ar fi fost de conceput vreodată. Să suportăm tot felul de paraşutaţi în funcţii înalte, să fie nevoie de aprobarea unui nimeni de ambasador – şi prost ca noaptea pe deasupra – pentru a schimba vreo coadă de topor din funcţie, asta chiar că nu părea de conceput. Iată că se poate! Se cutremură domnitorii români în morminte. Nici fanarioţii nu s-ar fi gândit vreodată că românii ar putea ajunge atât de jos!

Privind câţi bani se aruncă inutil pe geam şi câtă umilinţă se înghite, stau şi mă întreb un lucru: dacă perioada otomană e un complex istoric pentru noi, actuala ocupaţie americano-occidentală oare ce va reprezenta pentru generaţiile viitoare? Mai e şi o altă ipoteză: dacă am ajuns atât de tembeli încât să volatilizăm de pe-aici anual sume de 5-6 ori mai mari decât tributul plătit patru secole, oare vor mai exista generaţii româneşti viitoare? Gândiţi-vă bine la asta!

• ActiveNews: România se înarmează cu blindate de la americani! MApN a semnat azi contractul pentru achiziția a 227 transportoare blindate Piranha 5

Azi, la sediul Ministerului Apărării Naționale (MApN), a avut loc, în prezența ministrului apărării, Mihai Fifor, ceremonia de semnare a contractului de achiziție pentru 227 transportoare blindate Piranha V de la compania americană General Dynamics.

Guvernul României a adoptat, pe 29 noiembrie 2017, hotărârea prin care s-au aprobat circumstanțele și procedura specifică aferente primei etape a programului esențial de înzestrare „Transportor blindat pentru trupe 8×8”, în vederea atribuirii unui acord-cadru de furnizare a 227 de transportoare blindate și derivate pe platforma PIRANHA 5 și a suportului logistic inițial către General Dynamics European Land Systems-Mowag GmbH, informează Ziarul Financiar.

Transportorul blindat pentru trupe 8×8 constituie un mijloc de transport al grupei de infanterie, precum și al structurilor de sprijin, necesar pentru îndeplinirea misiunilor specifice de către Forțele Terestre Române.

Potrivit MApN, acest vehicul asigură o mobilitate sporită și o protecție corespunzătoare personalului îmbarcat pe timpul executării misiunilor specifice, în orice zonă de relief, indiferent de timp, anotimp sau condiții meteorologice.

Tehnica de luptă pe roți aflată în prezent în dotarea Armatei României este de generație veche, fiind depășită atât din punct de vedere tehnologic, cât și din cel al caracteristicilor tehnico-tactice, cum ar fi viteza de deplasare, mobilitatea în medii diferite, protecția personalului, posibilitățile de observare, orientare, comunicații etc.

• PSNEWS: Lista de achiziții a MApN se mărește! Anunțul făcut de Fifor

Ministrul Apărării Naționale, Mihai Fifor, a făcut un anunț conform căruia arată interesul de a mări lista de achiziții pentru Armata Română cu echipament de ultimă oră.

Astfel, Fifor a prezentat marți detaliile privind achiziția de noi avioane de vânătoare, completând astfel escadrila de F16 cu 4 avioane noi. Conform membrului Executivului, România are în proiecţie achiziţionarea a încă 36 de astfel de aparate de zbor, conform B1.ro.

„Deocamdată este o discuţie pe care o avem cu Forţele Aeriene Române. Noi am dori să completăm în momentul de faţă escadrila pe care o avem de F16 cu încă patru aeronave. Şi încă o proiecţie de încă 36 de aeronave F16 pentru care am solicitat în SUA să ni se comunice dacă există posibilitatea să achiziţionăm de acolo. Deocamdată, aşteptăm răspuns, pentru că nu te duci să cumperi F16 de pe o zi pe alta”, a declarat Mihai Fifor, într-o conferinţă de presă organizată la sediul Ministerului Apărării Naţionale.

În plus, oficialul a afirmat că procesul de achiziționare a avioanelor nu constă într-o negociere: ”Prima dată soliciţi să vezi dacă există aceste aeronave şi, dacă există, care este preţul. Şi, după aceea, se intră la o negociere, desigur. Aşteptăm răspunsul”.

***

Cotidianul/ Cornel Nistorescu: 

Declarația lui Klemm și necazul României

Dacă ambasadorul SUA și-ar fi ținut gura și n-ar fi repetat poziția lui Klaus Iohannis, lucrurile ar fi rămas în coadă de pește. Românii au un scandal între ei, și să fie sănătoși! Sunt împărțiți în două tabere, ca la 1840, ca la 1900, ca la 1940, ca în 1990. Dar ambasadorul american a ținut și el să întărească spusele președintelui României. Tont să fii și tot înțelegi că zicerile președintelui sunt aceleași cu ale ambasadorului. Și că nu ambasadorul s-a luat după președinte, ci viceversa. Adică președintele știa dinainte ce are de zis.

Numărul unu al României este un simplu amplificator de decizii americane. Este logic. Primiți cu brațele deschise în cel mai avansat punct accesibil militar al estului Europei, americanii s-au instalat aici cu arme și bagaje, cu costuri mici, garantînd (măcar în declarații) securitatea țării noastre, pe care, mai apoi, s-a dovedit că trebuie să ne-o și cumpărăm. Pe formula asta a jucat Traian Băsescu și pe promisiunea asta i s-au permis toate abuzurile, afacerile și toate abaterile de la statul de drept și de la comportamentul democratic. Același lucru s-a întîmplat și cu Klaus Iohannis, promovat ca un garant al liniei Băsescu (și al persoanei și grupului acestuia). Vă mai aduceți aminte de călătoria la Miami a lui Klaus Iohannis imediat după cîștigarea alegerilor, în timpul alocat pentru o neașteptată odihnă? Familia Iohannis a plecat în SUA, la o vacanță de tenis la Miami, dar a făcut și puțină încălzire pentru jocul politic pe care avea să-l joace pentru România, întîlnindu-se cu oficiali americani importanți, despre care întîlniri victoriosul în alegeri, dar încă neinstalatul în funcție, Klaus Iohannis, n-a vorbit niciodată. De atunci, Klaus Iohannis știe ce partidă joacă, și unde trebuie să atace, și de unde îi vine mingea și că arbitrul nu va fluiera, chiar dacă faultează sau încalcă anumite reguli.

Susținerea masivă pe care Pentagonul o desfășoară pentru Laura Codruța Kovesi are o anume logică. În contextul în care Polonia și România au devenit cele mai importante puncte de sprijin în Europa de Est, se poate baza cineva pe un guvern PSD, pe un Ponta, pe Mihai Tudose, pe Dăncilă sau pe Liviu Dragnea? Să nu uităm că visul lui Mazăre și al lui Nicușor Constantinescu de a transfera portul Constanța la primărie a fost o greșeală mortală. I-a nenorocit pe amîndoi. Pe Nicușor Constantinescu pentru un rahat de notă telefonică neachitată pentru Centrul militar județean sau regional (din două camere), iar pe Mazăre pentru o șpagă luată de la un asfaltangiu israelian prin intermediul ofițerului Elan (Emilică) Schwartzenberg. Să fi fost amîndouă infracțiunile întîmplătoare, sau pregătite? Nu știu, dar ele au eliberat poarta maritimă a României și a flancului NATO de presiunea unui grup PSD bine organizat și băgat pînă în gît în aproape toate lucrurile din Dobrogea și de la mare.

Nu are rost să continui cu alte exemple. Cine s-a pus în fața intereselor strategice euroatlantice a avut probleme majore. Fie că a slujit alte grupări, fie că a fost prost, fie că a apărat legea, și democrația s-a ras cît ai zice pește.

Abia cu timpul am aflat și noi că libertățile și normele democratice sunt valabile în special pentru căței. Cînd marile grupuri, marile puteri, sau chiar Comisia Europeană au interese, indiferent unde, prevalează acestea. Iar despre libertăți, principii, norme, legi, drepturi, vorbim abia mai tîrziu. Chestiunea este valabilă inclusiv pentru libertatea presei. (Vezi situația din Turcia, decenii întregi partener de mare importanță al SUA.)

N-o să uit niciodată cum Zbigniew Brzezinski, adjunctul secretarului de stat al președintelui Jimmy Carter, în amfiteatrul Universității John Hopkins, în fața corpului diplomatic și a celui profesoral, în cuvîntul său de prezentarea a prim-ministrului român, în loc să vorbească despre acesta, a citit asistenței articolul meu despre comportamentul americanilor după 9/11 septembrie. Iar la sfîrșit, după ultima propoziție, a spus doar: „asta este România, țara care vrea să se alăture NATO!“. Faptul că acel text a devenit și prefață la un album de imagini dedicat steagului american și toată vîlva stîrnită de acel articol mă scutește de bănuiala că aș putea fi un antiamerican. Dar în același timp îmi oferă libertatea de a spune că americanii, de o bucată de vreme, greșesc nepermis în România. Nici eu nu-i văd cum ar putea colabora la mare tandrețe cu PSD sau cu Liviu Dragnea! (Îmi pare rău pentru PSD, dar prin felul în care prestează, se dovedește a fi extrem de primitiv.) Americanii greșesc grav nu pentru că nu îmbrățișează PSD, ci pentru că, avînd interese strategice extraordinare în această parte a Europei, permit unor netrebnici, impostori sau mutălăi să încalce reguli și legi pe care le respectă la ei acasă și prin alte părți. Toate acestea, doar pentru ca strategiile lor să fie sigure, să se descurce mai simplu și mai ieftin și să nu fie luați prin surprindere de cine știe ce politici trăsnite.

Faptul că Hans Klemm și Klaus Iohannis sunt la fel de nevăzători față de abuzurile comise în anticorupția L.C Kovesi mă sperie de moarte. În acest mod, americanii, împreună cu binomul român, pot pune de orice crimă și pot trece peste orice abuz. (Să nu uităm de colaborările fructuoase ale SUA cu faimoasele dictaturi ale lumii.)

Mai rămîn o întrebare și un răspuns.

***

Gelu Vișan:

Bucuria Trasului de urechi.

După descălecarea domnului Timmermans în România, o grămadă de analiști se înghesuie să ne explice că nu a fost chiar rău, ba dimpotrivă, pentru că nu a sărit să o apere pe Koveși a fost ” Daună Totală”(?!) pentru aceasta. ” – Ați văzut, ne-a certat doar părintește!” Timermans a tras o scatoalcă parlamentarilor care-și “fac legi pentru ei”, și presei care face rău justiției, o slăbește prin dezbaterile publice (gen Portocală, probabil).

Aveți mai jos prezentarea înaltului funcționar, așa cum apare ea pe Site-ul Comisiei:

“FIRST VICE-PRESIDENT (2014-2019)
Frans Timmermans
Better Regulation, Interinstitutional Relations, the Rule of Law and the Charter of Fundamental Rights”

După cum bine vedeți, domnul Timmermans are în Fișa postului și Respectarea Drepturilor Fundamentale ale Omului.

In România, mai ales din 2014 încoace Drepturile Omului sunt călcate în picioare:

De la arestarile în stradă, la spectacolul oribil al cătușelor zornăite în fața camerelor TV, la asasinatele și tentativele de asasinat prin privarea de tratament medical din închisori, cazul Adamescu, cazul Ispas, iar acum, terifiant, cazul Severin și multe altele, la fabricarea probelor prin mărturii scrise de procurori și semnate de martori falși, la imixtiunea SRI în Justiție și toate domeniile din Societate, la Semnarea Protocoalelor SRI și DNA, pe față și recunoscut, cu toate instituțiile statului, având acces la toată baza de date, nu la acelea conexe unor posibile fapte penale, toate sub stindardul “Luptei” și multe, multe altele sunt tot atâtea incălcări ale Drepturilor Omului, considerate “un lux” în România.

Cu toate acestea, nici Frans Timmermans nu a scos o vorbă și nici vreu alt jurnalist nu l-a întrebat nimic. Sigur știe în ce hal e România la acest capitol, dar dacă, măreții noștri politicieni, jurnaliști sau analiști s-au întrecut în a ne spune: “am scăpat ieftin, nu a apărat-o pe Koveși”, unul nu a scos o vorbuliță despre gravele încălcări ale Drepturilor Omului în România. Ce denotă asta?

In primul rând că lui Timmermans “i se rupe” de respectarea Drepturilor Omui în România, dar mai grav, că românii s-au obișnuit să fie călcați în picioare și li se pare un lucru firesc.

Mai mult, mentalitatea de Supus al Înaltei Porți care nu a fost bătut ci i s-a luat doar birul și a fost certat părintește cu un tras de urechi și o palmă după ceafă, arată că, alături de cei care ne privesc ca pe niște ciudați din lumea a patra, ne-am obișnuit și noi cu ideea că suntem ușor retarzi și că trebuie să fim tratați altfel decât restul europenilor. Așa cum am mai arătat, lasă că Europa ne consideră țară de mâna a doua, o colonie ciudată tocmai bună de jupuit, dar și noi ne-am obișnuit și ne place acest Statut. La ei acasă, românii au mai puține drepturi respectate decât refugiații Sirieni din Germania, de exemplu.

Atunci când ne va spune că în schimbul ridicarii MCV și intrarii în Schenghen va trebui să le dăm trofeu olandezilor lui Timmermans portul Constanța, politicienii, jurnaliștii și analiștii, după ce se vor fi bucurat, vor striga în cor:

“Hai că am scăpat ieftin, bine că nu ne-a luat și Cernavodă, că copiii au plecat singuri sclavi”.

Ne merităm soarta!

***

Contele de Saint Germain:

Drona Klaus Iohannis

Mă întreb dacă nu cumva consilierii de imagine ai președintelui Iohannis or fi fost infiltrați la Palatul Cotroceni de PSD. Căci, dom’le, prea își bat joc de el!

Să ai ca materie primă un bărbat înalt, prezentabil, pe care hainele cad bine, cu ochi albaștri, cu trăsături regulate și toți dinții in gură, fără burtă, chelie ori alte defecte stridente de fabricație, și să-ți propui, el fiind deja președinte al României, să-l transformi într-un cyborg, într-un personaj caricatural, de benzi desenate,  ce umblă ca pe șenile și vorbește ca un ventriloc, miroase de departe ori a umor negru, ori a sabotaj.

Nu pricep (dacă, repet, nu cumva fac jocul PSD-ului) de ce au ales acești consilieri de imagine să-l dezumanizeze în halul ăsta pe președinte. Și să-l propună judecății națiunii complet mineralizat, inautentic și inafectiv.

Rânjetul acela sardonic, de mască rigidă la care doar colțurile gurii glisează minimal și sacadat, de parcă ar fi cuplate la o cremalieră cu foarte puțini dinți pe tambur și cu vaselina uscată…

Vorbirea aceea tărăgănată, cu ridicări și coborâri de ton atât de artificiale și deconcertante încât te fac să uiți complet de mesaj și să te gândești că, poate, ți se oferă o parodie, nu un discurs…

Și, mai ales, senzația aceea oribilă de carcasă metalică, de tinichea goală, zdrăngănitoare, fără urmă de suflet ori sentiment pe dinăuntru, senzație pe care ți-o induce lipsa totală de empatie a președintelui, lipsa lui absolută de implicare afectivă,  absența unei minime rezonanțe cu ofurile celor numiți generic „poporul său”.

De data asta nu vreau să pun accentul pe CE a spus, ieri și în zilele din urmă, Klaus Iohannis despre scandalul cu revocarea Laurei Kovesi. Eu consider că omul este complet sinucigaș. Și nu pentru că asta ar dori, pentru că s-ar fi săturat de viața dulce de președinte, ci pentru că asta i se picură zi de zi în ureche: cum că toate ieșirile demne i s-ar fi închis și că nu mai are de ales altceva decât să fie docil și să facă ce i se spune. Că nu ar mai exista pentru el, altfel zis, nicio soluție și salvatoare și onorabilă.

Să alegi între milioane de români care sunt revoltați de evidentele abuzuri din justiție și câteva mii de manifestanți care au decis să nu recunoască aceste ticăloșii, oricât de abominabile ar fi ele, să alegi, zic, pe cei din urmă, pare a fi un comportament de dronă și nicidecum unul de președinte de țară. Dronele se duc acolo unde sunt trimise. Și fac ceea ce li se cere să facă. Ele nu au discernământ. Și nici liber arbitru. Adică nu au exact ceea ce un președinte de țară ar trebui să aibă!

Da! Eu cred că în scandalul momentului Klaus Iohannis se comportă ca o dronă. ESTE o dronă.

Să revenim însă la imaginea sa. La CUM spune, mai presus de CE spune.

Ce consilieri or fi aceia care îl împing să ajungă de miștoul poporului său (un popor care, trebuie să recunoaștem, e maestru în miștouri)? Care îl învață cum să genereze în acest popor mai multă ură chiar decât a generat, la vremea lui, Traian Băsescu?

Cum să nu-l sfătuiască să renunțe la rânjetul acela absolut horror? Și să nu-i predea în schimb tehnici de mimică prietenoasă și, mai ales, umanizantă? Cum să nu organizeze cu domnia sa ședințe de fotogenie și teste de spontaneitate pentru ca țara să înțeleagă că președintele ei nu e făcut doar din cipuri și circuite integrate ci are în alcătuire și niscaiva materie vie? Minime urme de carne, sânge și neuroni?

Cum să nu-l  învețe pe Klaus Iohannis să vorbească precum un om normal și nu ca roboții cu sintetizator? Să-i explice despre fluență, despre emoție, despre inflexiuni dictate de trăiri interioare și nu, exclusiv, de semne de punctuație?

În fine, cum să nu-l determine acești consilieri de imagine, oricât de indolent le-ar fi învățăcelul, să facă efortul de a se apropia mai mult de modelul unei ființe umane decât de acela al unei erou grotesc de benzi desenate?

Sondajele din ultima vreme sunt devastatoare și pentru justiție, și pentru serviciile secrete, și pentru Kovesi, și pentru Iohannis. Oamenii aceștia, dimpreună cu instituțiile – parașută care încă îi susțin, cred că, pentru ei, gravitația a fost abolită. Deși sunt înfiorător de îngreunați de păcate, își închipuie că prăbușirea îi va ocoli și că vor pluti în condiția privilegiantă de acum.

Se înșiră pe verticală, ca într-o acrobație cu parașutiști atârnați unul de altul deasupra pământului care se apropie vertiginos: Iohannis, Kovesi, Onea, Negulescu.

Negulescu ține chingile lui Onea și Kovesi iar Kovesi pe cele ale lui Iohannis. Cât ar părea de paradoxal, în acest moment Negulescu e mai puternic și decât șefa DNA și decât președintele României. Altfel spus, țara e la mâna lui Negulescu!

Asta e valoarea României sub conducerea lui Iohannis și Kovesi.

Modelul Negulescu a triumfat! Și știți cum? Prin arătarea pisicii!

„Chingile parașutei se mai pot, uneori, și încurca! Precum în poza alăturată”.

Acesta e mesajul cu care Negulescu, zis Portocală, zis Zdreanță, îi ține în lesă pe  cei doi și conduce România cu procură.

Kovesi il apără ca pe ochii din cap, ca și Iohannis, de altfel, prin tranzitivitate!