Sandu Tudor (viitorul Fericit Martir Daniil): CARE ESTE CAUZA DURERII DIN CEASUL DE ACUM?
“Nemulțumirea diavolească, nemulțumirea metafizică a celui ce veșnic se svârcolește în gol e trăsătura de temelie a vremurilor noastre de acum. Oricare din noi simte un rău, o neliniște sub apăsarea unui bolovan de zădărnicie. Nu se poate tăgădui prin aceasta că omenirea nu a fost îndurerată, nu a suferit pururea. Mulți au dovedit-o cu prisosință: durerea e baza vieții și chiar conștiința eului nu o avem decât prin suferință. Deapururi omul și-a țipat tragedia sufletului său căzut. Niciodată însă nemulțumirea nu a fost mai obștească din atâtea mulțimi de pricini și în atâtea chipuri deosebite și puternic vădită. Nu perspectiva vreunui gând pesimist mă face să înțeleg astfel vremea noastră, ci observația concretă a vieții.
Care e pricina, e principala întrebare? De-ar mai da vreun oracol ca odinioară răspuns cred că ar avea forma acestui dureros și adânc – cuprinzător țipăt al lui Dostoievski, acest profet al vremurilor noastre:
”Omul nu poate fi decât laș în vremurile acestea”.
Boala cea adâncă a veacurilor e suprema lașitate pe care Apocalipsul ne-a proorocit-o. ”Oare omul care a căpătat conștiință de el însuși poate cu adevărat să se respecte”? analizează mai departe marele scriitor rus. Încheierea aceasta este răsturnat și protivnic a tot ce ar crede cineva care se află la începutul încercărei de cucerire proprie și conștientă. Toți cei ce suntem novici în lupta contra noastră înșine ne spunem: să ajungi să-ți dai seama de rezultatele propriilor tale fapte pare că te pune în stăpânirea unei conștiințe relativ activă și în creștere, care tinde spre o înfăptuire din ce în ce mai desăvârșită. Așa ne creăm din judecata primei păreri cercul cel vicios în jurul căruia ne învârtim continuu, așa ne făurim marea iluzie raționalistă, care crede să mântuiască pe om prin om.
Care ar fi leacul? Pocăința. Recunoașterea păcatului de individualizare a omului, păcat ce i-a intrat în sânge decând a mușcat din fructul pomului cunoștinței binelui și răului. POCĂINȚA ȘI MĂRTURISIREA EI. 
Niciodată nu e târziu și nici greu să te întorci pe drumul cel adevărat pe care te așteaptă să te însoțească dragostea Lui, ca și pe drumul dela Emaus. În adevăr, celor ce sunt asemenea copiilor lesne le va fi. Totuși noi să fim cinstiți și curați cu noi înșine; ceea ce împiedică atâția oameni de a fi azi creștini e tocmai această condiție de mărturisire deplină a păcatelor noastre. Aici simțim toată lașitatea. Ne lipsește curajul de a ne supune. O mărturisire făcută în general, în principiu, făcută lui Dumnezeu, o putem împlini oricând și ori de câte ori, însă umilința ceia deplină să îngenunchezi în fața unui om, acelui care se numește preot, a-i povesti lui în amănunțime toate mizeriile trupului și duhului tău, a-i dezvălui slăbiciunile tale ascunse pe care numai Dumnezeu singur le cunoaște, a te înfățișa ca un vinovat înaintea cuiva care-ți este egal și care poate nu prețuiește nimic și care poate nu te înțelege cu desăvârșire – iată ce oprește pe cei mai mulți.
Cum să regăsim acest eroism străbun al supremei renunțări, iată singura condiție de a reveni la Hristos”.
Extras din articolul ”Un gand de capat de an”, publicat de Sandu Tudor in Buletinului Asociației Creștine Studențești din București, Anul IV, no. 1, Ianuarie 1927.
Cititi si:
- “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
- Scrisoarea unui sfant catre noi sau… DE CARE LUPTA FUGIM MAI MULT SI MAI MULT?
- FERICITUL CUVIOS SI MARTIR DANIIL (SANDU TUDOR) – biruinta slabiciunii si tragismul indumnezeirii
- Tulburatoarea minune a unui sfant rastignit al Aiudului: Cuviosul Daniil (Sandu Tudor)
- Parintele Daniil – indemn duhovnicesc si mangaiere pentru un suflet-frate
- Parintele Daniil (Sandu Tudor), un sfant al Gulagului romanesc – 46 de ani de la trecerea la Cer
- CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cum sa ajungem la constiinta de sine daca evitam durerea?
Si cum sa acceptam durerea daca in noi traieste omul si inca nu s-a nascut Persoana…
Doamne ajuta!
Bine ati revenit! Si mult spor!
Doamne ajuta fratilor,bine ati revenit si bine v-am regasit.Bunul Dumnezeu sa va daruiasca tuturor ,toate cele de folos sufletului,pentru mantuire!Sa ne rugam unii pentru altii!
Taina Sfintei Spovedanii
Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are,pentru-ntreaga lume
Pentru ea,Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul
Ca nu este mantuire,
Fara de marturisire.
Pentru ca Hristos ne-nvata
Sfintii Apostoli dau povata,
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.
Pentru taina pocaintei
Au grait,de-asemeni sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat
Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.
Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.
Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron
Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala,care curma
Tot pacatul,fara urma.
De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.
Oare frate,n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?
Chiar si Petru,ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
“Nu-l cunosc,cu-adevarat!”
Iar cand Domnul l-a privit
Petru jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.
Apoi,Pavel tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
Si la Templu-i aducea?
Si cati Sfinti si Cuviosi
N-au iesit din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat,
Pentru orisice pacat.
Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.
Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.
Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna,ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.
N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi,nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos,
Nu spuneau din gura multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba,orice sfat
Le primeau cu adevarat.
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt
,
Veti gasi exemple multe
Ajutaţi-l pe bebe Siluan:http://bebesiluan.wordpress.com/
Este imposibil sa experimentezi Viata fara durere . neavind nici-o problema in viata , uiti de Dumnezeu si traiesti haotic . In momentul cand esti neputincios sau nemultumit de tine , il cauti pe Dumnezeu mereu si-l rogi sa vina in viata ta ca sa te conduca . A ajunge la acest nivel inseamna pt unii ani de suferinta , cautari , zbuciumari . in momentul cand ti-ai trezit Constiinta , astepti sa vezi ce mai ai de curatat in tine, de spalat si de purificat . Coincidentele sunt semne, trebuie sa fim atenti dar mai ales cinstiti cu noi insine Cu dragoste Cornelia