Cand Hristos este parasit si asuprit… UN GAND PENTRU POSTUL MARE DE ACUM
“Somaniteanca oarecand a primit pe cel drept cu gand bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus in casa ta nici strain, nici calator. Pentru aceasta tu vei fi lepadat afara din camara, tanguindu-te. (…)
Legea a slabit, Evanghelia nu lucreaza si toata Scriptura in tine nu este bagata in seama; profetii au slabit si tot cuvantul Celui Drept. Si ranile tale, o, suflete al meu, s-au inmultit, nefiind doctor care sa te insanatoseze”.
Multe dintre realitatile dramatice ale zilelor noastre, despre cauzele robiei si suferintei neamului nostru le regasim in citirile care se fac in primele zile ale Postului din Cartea Sfantul Proroc Isaia:
Isaia, Capitolul 1
“Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.
Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.
Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată!
Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult.
Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.
Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi. Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor. Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios. Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate.
Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi. Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă. Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă”.
***
Ce poate fi mai puternic si mai trezitor decat aceasta mustrare a profetului Isaia? Ce poate fi mai adevarat decat diagnosticul pus de profet asupra bolii de care sufera poporul lui Dumnezeu? Sfintii Parinti au randuit, in intelepciunea lor dumnezeiasca, citirea in Biserica a acestor mustrari, la inceputul Postului Mare, nu doar pentru a ne aduce aminte, generic, ca nevointa ar insemna ceva mai mult decat abtineri alimentare, decat infranare de la placeri, si chiar decat ceva mai multa rugaciune, mai multe fapte bune etc.
La mijloc este ceva mult mai important, esential, este, de fapt, o trambita a Judecatii. De altfel, Duminica Infricosatei Judecati este inca aproape, inca ne suna in urechi Evanghelia in care Hristos se identifica cu saracul, bolnavul si cu cel intemnitat. Sfantul Ioan Gura de Aur Il identifica si el pe Hristos cu cel sarac si talcuia aceste pasaje din profetul Isaia accentuand exact dimensiunea lor “sociala”, concreta, deloc alegorica. Sfantul Ioan, cel care a fost depus din treapta de episcop si exilat tocmai pentru ca… a aparat dreptul unei vaduve in fata tiraniei imparatesei Eudoxia…
La mijloc, asadar, nu este niciun tip de etica, ci un avertisment profetic si o “apocalipsa” (in sensul de revelatie dar si de perspectiva eshatologica).
Cand o societate ingaduie in mijlocul ei nedreptatea fata de cei sarmani, fata de cei vulnerabili, fata de copii (inclusiv cei nenascuti) reprezentati iconic in imaginea vaduvei si orfanului, a saracului, atunci negresit va veni asupra ei pedeapsa lui Dumnezeu, pentru ca in chipul lor, dar si in carnea lor, este asuprit Insusi Hristos!
Vremurile in care traim sunt nemiloase. Stim foarte bine, sau ar trebui sa stim, ca traim intr-o societate in care puterea (natonala, europeana, globala etc.) considera ca suntem prea multi, prea batrani, prea neproductivi, prea bolnavi, prea… asistati social. Categoriile vulnerabile – saracii, bolnavii, persoaele cu handicap, batranii, mamele – sunt tintele predilecte ale tuturor acordurilor cu organismele internationale, ale planurilor (de sorginte indiscutabil malthusiana) de “reforma”, de “ajustare structurala”, de “austeritate”.
Iar “grija” fariseica a celor mai multi este economia. Chiar si pentru cei care critica austeritatea, multi dintre acestia au in vedere ineficienta economiei. Dar foarte putini isi pun problema suferintelor, a necazurilor oamenilor simpli si saraci, a oamenilor in carne si oase, care sunt apasati din ce in ce mai samavolnic de o lume cruda, de stapanirea celor brutali, sadici, sfidatori sau, in cel mai bun caz, egoisti si indiferenti. Foarte putini isi mai pun astazi problema NEDREPTATII EXISTENTIALE, a torturii si crimei mascate fata de cei lipsiti de putere.
Dar noi? Noi, crestinii, ne punem cumva problema nedreptatilor strigatoare la cer fata de fratii nostri? Nu cumva ne-am obisnuit sa fim prea “isihasti”, prea rugatori, si am pierdut COMPLET din vedere faptul ca Sfanta Scriptura si invatatura Bisericii au in vedere INCLUSIV nedreptatea sociala, nu doar cea a pacatului launtric? Ca exista o legatura indisolubila intre cele doua? Ca daca tara aceasta ar avea CRESTINI, pur si simplu… nu am trai ceea ce traim acum?
Intr-o tara de autentici rugatori si iubitori de Dumnezeu, bolnavii nu ar fi vreodata abandonati, iar saracii nu ar fi nedreptatiti. Intr-o tara de crestini adevarati, nu am putea fi condusi, sistematic, numai de caractere de tirani nesimtitori care sa scuipe continuu pe capul celor mici, pe motiv ca ar fi lenesi, betivi si asistati social. Intr-o tara de crestini, orice bolnav neingrijit, orice sarac mort de foame sau de frig, orice tragedie, ar DUREA. Tragedia este ca nu avem doar cazuri izolate de oameni parasiti de noi, ci ca aceasta nedreptate este din ce in ce mai sistematica, planificata, din ce in ce mai cuprinzatoare! Iar cel mai ingrozitor lucru este ca noi nu constientizam indeajuns acest lucru, nu il vedem si nu il avem la inima.
Am vrea sa facem acest cuvant mai puternic, dar nu putem, caci avem noi insine “inima slabanogita“. Dar incercam sa dam glas durerii multora si sa spunem ca nu mai e vorba aici de e o simpla tema informativa, nu e vorba de o realitate doar mediatica. Este vorba deja de o realitate traita si vazuta. Exista tot mai multi oameni care sufera cu adevarat, si se pare ca vor si vom fi din ce in ce mai multi! Orice decizie, orice semnatura, orice “reforma” noua se simte imediat in medicamentul vital pe care nu il mai are un bolnav dintr-un oarecare spital, se vede in disperarea cuiva care nu mai poate fi ajutat, a carui viata se scurge, a carui privire se agata de orice, de oricine din jur… dar prea putin de noi. Pentru ca noi, Biserica, nu suntem acolo! Caci daca am fi, am sti, am lua aminte la durere, am lua-o in inima noastra.
Daca am fi acolo, trupeste si sufleteste, lumea aceasta s-ar schimba. Asa am marturisi ortodoxia si da, aceasta marturisire ne-gaunoasa, ne-zanganitoare, ne-triumfalista, ne-politica si ne-interesata de niciun profit de imagine, abia ea ar schimba fata lumii, fata Romaniei. Nici macar nu ar fi nevoie sa deschidem gura, caci poate nici nu am putea si vorbele sunt de prisos. Am marturisi prin prezenta noastra umana, calda, care face cat un pahar de apa dat celui insetat, cat o paine data celui flamand!
Iar daca pentru noi “profetii au slabit”, ceva si mai tragic se va intampla. Pentru ca, asa cum intr-un oarecare sat prolifereaza sectele atunci cand credinta ortodoxa nu mai este vie, asa vom vedea cum pacatosul va lua in gura sa legamantul lui Dumnezeu: Antihristul va specula exact profetiile vechi-testamentare pentru a le deturna sensul.
E plin vazduhul (mai ales al internetului) de vorbe, dintre cele mai teologice, dintre cele mai ”marturisitoare”. Dar parca e tot mai gol de SUFLET, de VIATA, de DUH, de MILA ADEVARATA. Durerea celor sarmani ne-a ramas exterioara. O lasam sa pluteasca in jur, in aer, fara sa o luam in inimile noastre.
Vremurile incep sa fie groaznic de nemiloase, dar nici asta este cea mai grava problema. Cea mai mare problema a noastra, ca natiune, ca Biserica, este case imputineaza crestinii, se raceste dragostea, devin specii pe care de disparitie oamenii in mod real sensibili si milostivi. Acestia sunt “de pus pe rana”, si daca acestia lipsesc, atunci rana se extinde, cuprinde tot organismul, si il omoara. De aceea murim, de aceea strainii ne iau pamanturile, gazele, aurul, petrolul, apele, TOT, TOT! Pentru ca INGADUIM aceste nedreptati, pentru ca nu dezlegam legatura nedreptatii, pentru ca nu luam aminte si NU NE DOARE DESTUL. E mai simplu sa fim interesati teoretic de una-de alta, de comploturi, de jafuri, de scandaluri si, mai ales, sa ne lasam fascinati de… retorica “marturisirii”. Dar e mai greu sa marturisim cu adevarat, prin prezenta noastra, prin compasiunea noastra. Si totusi, poruncile evanghelice sunt clare: semnul implinirii lor este dreptatea si mila, rasfrante in exterior, catre ceilalti. Abia dupa ce le facem pe acestea, adica lucrarea launtrica insotita de mila si dreptatea fata de ceilalti, abia apoi vom dobandi si rezistenta launtrica sa rezistam prigoanelor.
Suntem prea impovarati de nedreptate. Prea impovarati de copii ucisi, de bolnavii parasiti, de sarmanii uitati. Si raul abia incepe. Caci acum vor veni zile si mai grele, vor veni vremuri si mai crude, mai antiumane. Fi-vom prezenti, macar de acum? Trasatura acestui popor era, odata, OMENIA. Ne vom putea veni, macar in ceasul al 12-lea, in fire?
Daca nu…
Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă, Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân; Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia. În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun. (…)
Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi. Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.
Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice:
“Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre. Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?” zice Domnul Dumnezeu Savaot.
(Isaia, din cap. 3)
Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară!
Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: “Jur că aceste case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele.”
Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept!
Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!
(Isaia, din cap. 5)
Legaturi:
- MICII MUCENICI ASCUNSI. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
- Incep cu adevarat vremurile grele pentru romani… DAR ACUM NI SE DA SI SANSA DE A RASCUMPARA TIMPUL SI DE A FI O BISERICA VIE (I)
- PROOROCUL IONA SI NOI. Cine l-ar mai asculta?
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- TOT CE ESTE EXTERIOR ESTE IMPORTANT. E NEVOIE DE MANIFESTARE, DE COMUNICARE. De ce conteaza sa (si) vorbim, sa ne sprijinim, sa fim PREZENTI?
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- E VREMEA DE A STRANGE RANDURILE
- Razboiul e aproape, iar sfarsitul la usi. CE SA FACEM, DECI?
- PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
- “Fratele meu este viata mea”
- “Ne laudam ca luptam pentru omenire, dar uitam de omul concret”
***
- DE CE AVEM CONDUCATORI TIRANICI SI EPISCOPI NEVREDNICI? RASPUNSUL CATEGORIC DE LA DUHUL SFANT: „Fiindca nu am gasit altii mai rai!”
- Parintele Milea (Buzau) alaturi de cei din strada: NIMENI NU NE POATE SALVA: guvern, partid, conducator. TREBUIE URGENT SA NE SCHIMBAM NOI INSINE!
- Arhiepiscopul Ieronim: NU CUMVA ACEASTA CRIZA NE ESTE SPRE JUDECATA?
- Interviu cu Mitropolitul Nicolae de Messoghia: SUNTEM CONDUSI CATRE O CATASTROFA NATIONALA. CEL MAI RAU E CA NU APAR SEMNE CA NE-AM TREZI!
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?
- Sandu Tudor (viitorul Fericit Martir Daniil): CARE ESTE CAUZA DURERII DIN CEASUL DE ACUM?
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
- CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
- E vremea sa ne trezim din somn!
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- TRAIM UN CEAS DE URGENTA
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ati subliniat foarte bine ca cea mai mare problema a noastra ca popor azi este racirea dragostei. Cu adevarat am putea face mai mult pentru cei in nevoi si suferinte si nu facem. Si intr-adevar, astazi cuvintele proorocului Isaia nu mai sunt doar o proorocie, au devenit o realitate…daca ne-am trezi si macar am pricepe acest lucru tot ar mai fi nadejde pentru noi.
minunat cat de actuala este toata aceasta scriere. Minunat cat de bine descrie starea societatii noastre romanesti. O radiografie a sufletului omului de pe urma. Pentru ca minunat este tot cuvantul care iese de la Dumnezeu: “cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele, nu”; poate citatul nu e exact.
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
Pericopa apostolica: Galateni 3, 23- 29; 4, 1- 5
23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.
1. Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate;
2. Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
intr-adevar suntem in ceasul al douasprezecelea!
FrateA dmin
iti multumesc pentru acest articol minunat!
Deuteronomul, cap. 28
15. Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi nu te vei sili să împlineşti toate poruncile şi hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te ajungă:
16. Blestemat să fii tu în cetate şi blestemat să fii tu în ţarină;
17. Blestemate să fie grânarele tale şi cămările tale;
18. Blestemat să fie rodul pântecelui tău şi rodul pământului tău, rodul vacilor tale şi rodul oilor tale;
19. Blestemat să fii tu la intrarea ta în casă şi blestemat la ieşirea ta din casă;
20. Să trimită Domnul asupra ta blestem, tulburare şi necaz în tot lucrul mâinilor tale pe care te vei apuca să-l faci, până vei fi stârpit şi până vei pieri curând, pentru faptele tale rele şi pentru că M-ai părăsit;
21. Ba să mai trimită Domnul asupra ta ciumă, până te va stârpi de pe pământul în care mergi ca să-l stăpâneşti;
22. Să te bată Domnul cu oftică, cu lingoare, cu friguri, cu aprindere, cu secetă, cu vânt rău şi cu rugină, şi te vor urmări acestea până vei pieri;
23. Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier;
24. În loc de ploaie, Domnul să dea pământului tău praf şi pulbere, care să cadă din cer asupra ta până te va pierde şi până vei fi prăpădit;
25. Domnul te va da să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum să mergi asupra lor şi pe şapte drumuri să fugi de ei şi să fii împrăştiat prin toate ţările pământului;
26. Trupurile tale să fie hrană tuturor păsărilor cerului şi fiarelor şi nu va fi cine să le alunge;
27. Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca;
28. Să te bată Domnul cu nebunie, cu orbire şi cu amorţirea inimii;
29. Pe dibuite să mergi ziua în amiaza mare, cum umblă orbul pipăind pe întuneric, şi să te strâmtoreze şi să te ocărască în toate zilele, şi nimeni să nu te apere;
30. Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti;
31. Boul tău să fie junghiat sub ochii tăi şi să nu-l mănânci tu; asinul să ţi-l ia şi să nu ţi-l mai aducă; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi şi nimeni să nu te izbăvească;
32. Fiii tăi şi fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă şi să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nici o putere în mâinile tale;
33. Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu să fii numai strâmtorat şi chinuit în toate zilele;
34. Din pricina celor ce-ţi vor vedea ochii tăi, îţi vei ieşi din minţi;
35. Domnul te va lovi cu lepră rea peste genunchi şi peste fluiere şi din tălpile picioarelor tale până în creştetul capului tău, de care nu te vei mai putea vindeca;
36. Te va duce Domnul pe tine şi pe regele tău, pe care-l vei pune peste tine, la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, şi acolo vei sluji altor dumnezei de lemn şi de piatră;
37. Şi vei fi de spaimă, de pomină şi de râs la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tău;
38. Vei semăna multă sămânţă în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele;
39. Vii vei sădi şi le vei lucra, dar nu le vei culege, nici nu vei bea vin, pentru că le vor mânca viermii;
40. Măslini încă vei avea în toate ţinuturile tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea;
41. Fii şi fiice vei naşte, dar nu-i vei avea, pentru că vor fi luaţi în robie;
42. Toţi pomii tăi şi roadele pământului le va strica rugina;
43. Străinul cel din mijlocul tău se va înălţa peste tine din ce în ce mai sus, iar tu te vei pogorî din ce în ce mai jos;
44. Acela îţi va da împrumut, iar tu nu-i vei da lui împrumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coadă.
45. Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El.
46. Şi vor fi ele semn şi pecete asupra ta şi asupra seminţiei tale în veci.
47. Pentru că tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia şi cu bucuria inimii, când erai îmbelşugat de toate.
48. Vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi.
49. Trimite-va Domnul asupra ta popor din depărtare, de la marginea pământului; ca un vultur va veni poporul acela a cărui limbă tu nu o vei înţelege;
50. Popor crunt, care nu va da cinste bătrânului şi nu va cruţa pe cel tânăr.
51. Va mânca acela rodul dobitoacelor tale şi rodul pământului tău, până te va nimici, căci nu-ţi va lăsa nici pâine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, până te va pierde.
52. Te va strâmtora în toate cetăţile tale, până ce va dărâma, în tot pământul tău, zidurile tale cele înalte şi tari în care nădăjduieşti tu şi te va împila în toate locaşurile tale, în tot pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.
53. Şi vei mânca tu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va fi dat Domnul Dumnezeul tău în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău.
54. Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi, care îţi vor rămâne.
55. Şi nu va da nici unuia din ei carne din copiii săi, pe care îi va mânca el, căci nu-i va mai rămâne nimic în vremea împresurării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
56. Femeia ta, trăită în belşug şi răsfăţ, care nu şi-a pus piciorul său în pământ din pricina traiului alintat şi îndestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe bărbatul de la sânul ei şi la fiul său şi la fiica sa,
57. Şi nu le va da fătul, care a ieşit din coapsele sale şi copiii, pe care i-a născut, pentru că ea, din pricina lipsei de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
58. De nu te vei sili să împlineşti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta şi nu te vei teme de acest nume slăvit şi înfricoşător al Domnului Dumnezeului tău,
59. Atunci Domnul te va bate pe tine şi pe urmaşii tăi cu plăgi nemaiauzite, cu plăgi mari şi nesfârşite şi cu boli rele şi necurmate;
60. Va aduce asupra ta toate plăgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut şi se vor lipi acelea de tine.
61. Toată boala, toată plaga scrisă şi toată cea nescrisă în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, până vei fi stârpit.
62. Puţini din voi vor rămâne, deşi veţi fi fost ca stelele cerului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru.
63. Cum s-a bucurat Domnul, când v-a făcut bine şi v-a înmulţit, tot aşa se va bucura Domnul când vă va pierde şi vă va stârpi şi veţi fi aruncaţi din pământul în care intraţi ca să-l stăpâniţi.
64. Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre.
65. Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea loc de odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului.
66. Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta.
67. De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, şi de cele ce vei vedea cu ochii tăi, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua!
68. Şi te va întoarce Domnul în Egipt, în corăbii pe calea aceea de care ţi-a zis: “Să nu o mai vezi!”; şi acolo vă veţi da spre vânzare vrăjmaşilor voştri robi şi roabe şi nu va fi cine să vă cumpere”.
Blestemul Lui Dumnezeu s-a implinit intocmai. Oare ce mai trebuie pentru a vedea?
Adevarat este ca daca noi oamenii am trai crestineste, dupa Invatatura Lui Hristos, s-ar pune in practica indemnul Sfantului Apostol Pavel, citez din memorie : Nici unuia sa-i prisoseasca, nici altuia sa-i lipseasca.
Din pacate chiar si in lumea ortodocsa se da mai multa importanta literei, “culturii” bisericesti, daca ma pot exprima asa, si mai putina importanta iubirii crestine care inseamna in primul rand sacrificiu de sine pentru Dumnezeu si aproapele.
Dar sacrificiu nu inseamna neaparat flagelare, ci pur si simplu a fi in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui.
A da Slava Lui Dumnezeu si a sustine aproapele.
Post cu bucurie !
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/02/29/bolnavii-de-cancer-uitati-ai-romaniei-sunt-pacienti-care-au-dureri-groaznice-urla/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/02/23/nepasarea-criminala-a-unui-stat-de-dreapta-bolnavii-de-cancer-ramasi-fara-medicamente-vitale-trimisi-in-bulgaria-sa-si-le-procure/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/18/reforma-spitalelor-si-efectele-sale-criminale-reportaj-video-romania-procent-alocat-sanatatii-inferior-tarilor-africane/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/05/12/articolele-saptamanii-un-om-moare-singur-chiar-acum-in-romania/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/04/14/articolele-saptamanii-sa-i-dezbracam-pe-cei-goi-despre-gaunosenia-discursurilor-de-dreapta-cu-care-e-justificata-austeritatea-si-despre-cum-santajeaza-ministrul-cseke-spitalele-desfiintate-f/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/20/basescu-scrasnind-din-dinti-impotriva-painii-amare-a-saracilor-romaniei-ajutoarele-sociale-trebuie-radical-diminuate/
Doamne ajuta!
Va deranjez cu o rugaminte: mama mea a fost internata azi la spital, era sa faca infart. Doctorii i-au bagat deja perfuzii in mana. (Inainte sa fie trimisa la Urgente, doctorul de familie s-a mirat knd i-a luat tensiunea: avea 260 si el a zis k daca ar fi facut un preinfart la tensiunea asta, era gata!- chiar asa s-a exprimat.)
Cine doreste, rog sa se roage pt ea, o cheama Floarea.
Nu va zic cate lucruri bune imi sadeste Dumnezeu in inima si in minte si eu fac cate putin, insa nu merg mai departe, imi spun “mai stai putin, ca acum inca nu esti / nu ai / nu poti cutare si cutare”, “mai stai putin, sa-ti pui viata in randuiala, sa-ti pui si viata launtrica in randuiala si apoi faci asa cum iti zice inima si constiinta”. Si trece vremea. A trecut deja si eu tot nu sunt in nicio randuiala, nici launtrica, nici exterioara.
Cred ca si altii simt ce simt si eu…
Nu lipseste dragostea, ci eu simt ca parca la unii oameni dragostea este inabusita de lipsa vointei, a determinarii si a unei frici, temeri, complicat de explicat.
Eu insami cand trec pe langa un cersetor si nu am nimic sa-i dau, nici nu ma uit la el, ceea ce pe drept cuvant poate fi luata drept indiferenta, insa eu stiu ce e in sufletul meu. Si sunt convinsa ca la fel e si la altii.
Si ce e in sufletul meu? Este durerea ca l-as putea ajuta si altfel decat daruindu-i un lucru si nu o fac. M-as putea apleca asupra lui, asa cum Hristos o face in icoana din articolul vostru. L-as putea atinge, mangaindu-l cu o vorba buna, intrebandu-l CINE ESTE, de unde vine, ce nevoi mai are, si sa revin la el cand voi putea. Insa nu o fac. Rareori am trecut de pragul de a darui ceva unui cersetor, sa stau de vorba cu el.
I-as lua acasa, i-as da masa calda si un pat cald sa doarma, cate nu le-as face. INSA NU O FAC. Sunt intr-o inclestare intre ratiuni practice care ma “impiedica” sa nu duc la infaptuire ceea ce Domnul pune in inima mea (ca nu am pat pentru el, nu am aia, nu am cealalta si mai ales ce ma fac daca apoi vine si ma cauta din nou omul respectiv. Si alte explicatii si intorsaturi) si o ravna nebuna as zice eu de a-i ajuta.
Exista dragoste de aproapele in oameni, o regasesc plina in mine si o vad si o simt si la altii, multi altii. Insa e o “inghetare” a vointei, poate tocmai inghetare venita din frica. Frica aceasta pe care eu nu mi-o pot explica, ma intreb daca totusi nu vine si dintr-o neoranduiala launtrica, dintr-o temere ca aplecarea asupra celui in suferinta, te incarca pe tine cu o povara pe care nu o poti duce. Insa cred ca tocmai de “incarcare” nu scapi.
Nereactionand, ne incarcam astfel constiinta. Reactionand, ne linistim constiinta, insa ni se pare ca ni s-ar incarca inima cu prea multa durere, cu prea multe griji. Inima poate nefiind golita de intinaciunile noastre si umpluta cu dragostea lui Hristos, ni se pare a se incarca astfel.
Am spus aici numai despre cersetori, pentru ca ei prin prezenta lor pe oriunde am merge, ne “lovesc” in adancul inimii.
Dar sunt bolnavii, orfanii, intemnitatii, depresivii si multi multi altii.
Peste tot in jurul nostru este suferinta, este o chemare a lui Dumnezeu aceasta, o chemare pentru noi. Caci atunci cand te apleci asupra aproapelui, te apleci asupra lui Hristos, si atunci EL este cu noi, intre noi si intru noi.
Dumnezeu ne pune in cale in fiecare zi multi oameni, atat spre folosul nostru cat si al celor pe care ii intalnim. Nici o intalnire nu este intamplatoare, ci este ca unul sa ajute pe altul in vreun fel. Iar cel care ajuta, se ajuta in primul rand pe el insusi. Ma gandesc acum, chiar in momentul asta, cum poate nu am facut-o niciodata: cate intalniri am eu zilnic si cum in loc sa vorbesc lucruri desarte, sa o valorific intr-un fel spre zidirea mea si a celuilalt. Cat timp pierdem in fiecare zi!
Dragostea spala multime de pacate. Nu voi uita aceasta.
Si cat de minunat este atunci cand daruiesti, cand iesi din amorteala.
Insa trebuie exercitiu. Mult exercitiu. Inima imediat se obisnuieste cu facerea de bine, ca asta e firea omului, cea adevarata. Vointa se misca greu.
Doamne, ajuta!
@ George:
Domnul sa o miluiasca si sa o tamaduiasca!
Totusi, cum adica… 260?
@admin
Sunt si asemenea situatii; cand tensiunea mi-a crescut brusc la 27 (pe fond emotional, o bucurie mare), mi-am pierdut cunostinta, in cadere m-am lovit si am sangerat destul de bine pana la venirea ambulantei – cca 2 ore dupa telefon; de altfel, asta a fost si scaparea mea, posibil ca si aici sa fi fost ceva similar. Eu insa am numit-o mana lui Dumnezeu in viata mea. Dar a trebuit sa treaca mult timp pana sa ma intorc cu adevarat la El.
Dumnezeu sa o intareasca, sa o ocroteasca si sa o ajute sa depaseasca necazurile!
@admin,
cred ca 26.0 (aparatele afiseaza fara virgula)
Si eu va rog sa o pomeniti pe mama mea( IRMA ) in toate rugaciunile, trece si ea printr-o perioada mai grea!!!Doamne Dumnezeule din suflet te rog ai grija de mama, ajuta sa fie sanatoasa!!!