SFANTA MUCENITA ANASTASIA (Romana), iubitoarea de mucenici si izbavitoarea de otrava

22-12-2010 Sublinieri

Sfanta Anastasia cea Vindecatoare de Boli a trait in Roma, in vremea imparatului pagan Diocletian (284-305), fiind dintr-o casa de bun neam, ca fiica a paganului Prepexastu si a crestinei Fausta. Si a fost incredintata pentru invatatura cartii unui dascal, barbat preaslavit si binecredincios, Hristogon, care, dupa aceea s-a facut si mucenic. Si a invatat de la el Sfanta Carte, iar credinta in Hristos o invata de la maica sa. Si se sarguia in citirea cartilor crestinesti, ziua si noaptea, invatand Calea Domnului si intarindu-si inima in dragostea lui Dumnezeu.

Si, trecand mama ei, Fausta, din aceasta viata, a fost data de tatal ei dupa un barbat Puplie (Pomplie), de neam bun, dar pagan cu credinta. Si ea nu putea suferi o insotire fara dragoste, pentru necredinta lui, prefacandu-se pururea bolnava.

Sfanta se imbraca cu haine proaste si saracacioase, statea de vorba numai cu femei nevoiase, slujea pe ascuns pe cei ce patimeau pentru Hristos, intra in inchisorile in care se aflau, le spala si le ungea ranile cu untdelemn si le dadea hrana potrivita, insotita fiind totdeauna de o slujitoare.

Ea mergea din localitate in localitate, purtand de grija crestinilor de prin temnite si vindecand pe multi de bolile lor. Datorita acestei munci, sfanta a primit numele de „vindecatoarea” sau „purtatoarea de leacuri”. De asemenea, sfanta este renumita pentru tamaduirea mai multor cazuri de otravire cu substante vatamatoare.

Puplie s-a maniat asupra ei, pentru ca nu voia sa stie de unirea nuntii si mult o necajea pe dansa. Afland el de la slujnica ei ca se ingrijea de crestini, batand rau pe Anastasia, a inchis-o intr-o casa si a pus straja, ca piciorul ei sa nu mai calce afara. Sfanta se mahnea cu duhul pentru robii lui Hristos, caci nu mai putea sa-i cerceteze, nici sa le slujeasca, nici sa le dea cele de trebuinta. Dar mai mult o durea inima pentru dascalul ei, sfantul Hrisogon, fiindca nu-l vedea, deoarece acel sfant, doi ani avea de cand era in temnita, rabdand fel de fel de munci. Adeseori ea mergea la dansul cand era sloboda, iar acum nu-i mai era cu putinta, fiind inchisa si strajuita. In acea vreme a inceput barbatul ei a o necaji mult, mai ales dupa ce a murit tatal ei, ca sa ia toata averea parinteasca, vrand chiar s-o ucida.

Astfel, urand pe Anastasia pentru ca nu raspundea dorintei lui celei trupesti, Pomplie cugeta sa o omoare ca toate averea ei sa o mosteneasca si, luandu-si alta femeie, sa o aduca in bunatatile celei straine. Deci, ca pe o roaba o scotea pe sfanta fecioara, necajind-o in toate zilele si muncind-o, care lucru se adevereste din scrisoarea ei scrisa in taina catre sfantul Hrisogon si trimisa printr-o batrana, intr-acest chip zicand:

“Sfantului marturisitorului lui Hristos, scrie Anastasia:

Desi tatal meu era inchinator de idoli, mama mea, Fausta, totdeauna a avut buna credinta si a vietuit crestineste. Ea chiar din scutece m-a facut a fi crestina, iar dupa plecarea ei din aceasta viata, cu greu jug si fara de voie m-am insotit cu un barbat, care e fur de cele sfinte, de la al carui pat, prin milostivirea lui Dumnezeu, cu prefacerea bolii, fug ziua si noaptea in urma Domnului meu Iisus Hristos. Iar barbatul care se lauda cu mostenirea mea, o cheltuieste cu nevrednicii si necuratii inchinatori de idoli, iar pe mine ca pe o vrajitoare si straina de cele sfinte, cu grele straji m-a robit, incat astept a muri si nu mi-a ramas altceva decat numai,  dandu-mi sufletul, sa cad moarta. Si chiar de ma voi bucura intru moarte pentru marturisirea Domnului meu Iisus Hristos, insa de aceasta ma mihnesc foarte mult, caci toata bogatia mea, cea fagaduita lui Dumnezeu, o vad cheltuita de mainile strainilor si paganilor. Pentru aceasta te rog pe tine, o! omule a lui Dumnezeu, roaga cu sarguinta pe Stapanul Hristos, pentru ca pe barbatul meu sau sa-l lase sa vietuiasca daca mai inainte vede ca se va face candva crestin,  sau de are astfel a petrece in necredinta, apoi sa–i porunceasca sa iasa dintre cei vii si sa dea loc altora care cinstesc pe Dumnezeu.

Caci mai bine-i este a muri, decat a nu marturisi pe Fiul lui Dumnezeu si celor ce-L marturisesc pe El a le face impiedicare, de care Insusi Hristos este martor. Iar de ma voi elibera, voi merge pe urmele sfintilor si ma voi ingriji pentru dansii cu sarguinta, precum am si inceput. Inchinaciune tie, barbatule al lui Dumnezeu si pe mine ma pomeneste’’.

Cu aceasta scrisoare, a proorocit sfantul Hrisogon despre grabnica pierzare a lui Pomplie, sotul Anastasiei, cel rau; pentru ca, avand a merge pe mare, s-a scufundat si s-a inecat de un vifor ce s-a ridicat fara veste.

Asa a pierit, ticalosul, cu sunet, iar Sfanta Anastasia s-a izbavit ca pasarea din cursa celui ce vaneaza, avand curata fecioria sa. Apoi, si-a primit toata mostenirea ce ramasese de la parinti si a inceput iarasi, neoprita de nimeni, a merge pe la inchisori si temnite, slujind sfintilor.

In acea vreme, imparatul Diocletian, zabovind in Acvileea (azi Italia de nord) si ingrijindu-se despre aceasta cu sarguinta, ca niciunul din crestini sa se tainuiasca ori sa scape din mainile lui, i s-a vestit de la Roma ca s-a umplut temnitele de crestini, pe care in multe feluri muncindu-i, nu se leapada de Hristosul lor si ca toti au ca invatator pe Hrisogon, pe care il asculta tinandu-se de invatatura lui.

Imparatul a poruncit atunci ca toti sa fie dati la munci si la moarte, iar Hrisogon sa fie trimis la dansul.

Deci, fiind dus la imparat, Hrisogon ii urma lui de departe si Anastasia. Vazandu-l imparatul, mai intai l-a impresurat cu cuvinte blande, incercand a-l face sa se lepede de Hristos.

Sfantul i-a raspuns:

,,Eu, un Dumnezeu am cunoscut si pe El il socotesc mai dulce decat toata lumina, mai iubit decat viata si mai de folos decat toate comorile. In El cred cu inima si cu gura il marturisesc, cu sufletul il cinstesc si genunchii mei spre El imi plec, inaintea tuturor. Iar multimea zeilor tai, basmele si pe diavoli, niciodata nu-i voi cinsti, ca si Socrat care zice: Se cuvine a fugi de aceea cu toata taria, ca sunt inselatori de oameni si dovediti ca pierzatori de suflete. Iar darurile si cinstirile cele fagaduite de tine, nu le socotesc mai bune decat visul si umbra’’.

Deci, neputand a rabda imparatul, a poruncit ostasilor sa-l ia si, ducandu-l intr-un loc pustiu, sa-i taie capul. Si aceasta facandu-se, a aruncat trupul sau in mare, iar in acele parti unde l-a aruncat, nu departe, era preotul Zoil, barbat sfant si trei fecioare surori cu trupul si cu duhul. Adica,  Agapi, Hionia si Irina. Acel preot, prin oarecare descoperire dumnezeiasca, instiintandu-se despre trupul sfantului Hrisogon, l-a luat impreuna cu capul si, punandu-l intr-un sicriu, l-a ascuns in casa sa.

La 30 de zile i s-a aratat sfantul Hrisogon in vis, zicandu-i:

,,Sa stii ca intre aceste 9 zile, acele fecioare ale lui Hristos, care vietuiesc langa tine, vor fi luate spre mucenicie, iar tu spune roabei Domnului Anastasia ca sa aiba grija de dansele, desteptandu-le catre nevointa cea cu barbatie, pana cand se vor incununa prin patimire. Iar tu sa fii cu buna nadejde ca vei primi roadele cele dulci ale ostenelilor tale. Caci degrab te vei elibera de aici si vei merge catre Hristos, impreuna cu cei ce au patimit pentru El.’’

Si s-a facut aceasta descoperire si sfintei Anastasia, care fiind indemnata de Duhul lui Dumnezeu, a venit la casa preotului, pe care niciodata nu-l vazuse si l-a intrebat: ’’Unde sunt fecioarele acelea, care vor avea sfarsit mucenicesc?’’

Deci, afland casa lor, cu dragoste a stat o noapte cu ele, spunandu-le multe cuvinte mantuitoare si pline de dumnezeiasca dragoste, prin care le invata sa rabde cu barbatie, pana la sange, pentru Mirele-Hristos.

Apoi, a vazut si moastele sfantului Hrisogon, mucenicul lui Hristos si al sau iubit dascal, si a plans langa dansele cu lacrimi fierbinti, incredintandu-se rugaciunilor lui. Dupa aceasta, s-a intors in Acvileea si s-a facut precum a zis sfantul Hrisogon preotului Zoil in vis, caci acel preot, in timp de 9 zile s-a mutat catre Domnul’’.

(text preluat din Calendarul crestin ortodox al Episcopiei Italiei).

Sfanta, eliberata, si-a impartit toate averile si a mers mai departe cu nevointele ei. Sfanta a murit cu moarte muceniceasca. Sfanta Anastasia este praznuita in ziua de 22 decembrie.

Compilatie din:


Categorii

Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “SFANTA MUCENITA ANASTASIA (Romana), iubitoarea de mucenici si izbavitoarea de otrava

  1. Pentru cine nu stie,nu foarte departe de Souroti(langa Salonic,in Grecia) unde se afla mormantul iubitului Parinte Paisie Aghioritul se afla o Manastire veche unde se gasesc moastele Sfintei Anastasia.Este pe drumul dintre Souroti si Uranopoli ,sus pe un munte.

    Cunosc mai multi inchinatori care au luat taxiul din Salonic pana la Souroti si,nimerind peste soferi credinciosi,au ajuns si la Sfanta Manastire,iar soferii nu au vrut bani suplimentari sau ceva putin in plus.

    Sfanta Anastasia roaga-te lui Hristos pentru noi!

  2. @ cristian

    Ce frumos, multumim frumos pentru informatii.

    Impresionanta si viata acestei sfinte mucenite a lui Hristos…n-am stiut ca s-a rugat Domnului pentru sotul sau, sa moara daca nu se poate intoarce la credinta cea adevarata cum asculta Domnul de Sfintti Sai…ca de, si ei asculta de Dansul.

  3. Eu crez ca Domnul asculta si la noi numa ca noi nu il ascultam pre Dansul si de aia ni se pare ca pre noi nu ne asculta.

  4. nu mi-e foarte clar, daca m-ati putea ajuta…am vazut o icoana pe care scrie Sf. Cuv. Anastasia(Romana)
    sint doua mucenite Sf. Anastasia Romana : una orfana si frumoasa, praznuita pe 29 octombrie si cealalta vindecatoare pe 22 decembrie.
    cum se pot deosebi?

  5. @ Carmen:

    Da, sunt doua, intr-adevar… Nu stim cum se pot deosebi numai dupa icoana…

  6. @carmne
    Sfanta Anastasia Izbavitoarea de otrava poarta intotdeauna un vas in mana.

  7. E simplu de deosebit,daca va referiti la persoane/personalitatile celor doua sfinte Anastasia:

    Una este Cuvioasa si a trait in manastire,
    Cea de pe 22 dec. este fecioara si este mare Mucenita.

  8. Vreau si eu acatistul sf anastasia mucenita din decembrie. nu il gasesc pe net. este doar al cuvioasei.

  9. la noi nu exista decat Acatistul Sf Anastasia Romana praznuita pe 29 octombrie; la manastirea de langa Tesalonic nu mai sunt moastele Sf Anastasia Izbavitoarea de cativa ani de cand au fost furate; parintii de la aceasta manastire, care mai adaposteste si moastele Sf Teona (4 aprilie) si ale altor 3 Sfinti praznuiti pe 1 noiembrie: Iacov cel nou, împreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul si Dionisie monahul, probabil ca au Acatistul in greaca

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate