PASTORALA DE CRACIUN A IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, DENUNTA “PLANUL DIABOLIC” AL UNIFORMIZARII GLOBALISTE, amintind de Stalin si de tiranii sangerosi ai istoriei

21-12-2010 Sublinieri

La “plinirea vremii” Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său… Scrisoare pastorală

Motto: “Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie… ca să dobândim înfierea“ (Gal. 4, 4-5).

Omul, chip al lui Dumnezeu, nu poate trăi departe de Dumnezeu, fără Dumnezeu. Dumnezeu este prezent în tot locul, după cum mărturisește psalmistul David:

„Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo ești. De mă voi coborî în iad, de față ești. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginea mării și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta“ (Psalm. 138, 7-10).

Păcatul îl împinge pe om să se ascundă de Dumnezeu, așa cum a făcut Adam în rai, după ce a păcătuit, neascultând de porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul oprit, „pomul din mijlocul raiului“ (Facere 3, 3); omul biruit de păcat tot mai mult se îndepărtează de Dumnezeu, de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu; păcatul aduce moarte (Romani 6, 23), moartea sufletului. Conștiința omului ajuns în această stare sufletească nu încetează să-i strige tot mai mult să se întoarcă la Dumnezeu, cerând lui Dumnezeu descătușarea de înfășurăturile păcatelor care lesne înfășoară pe om.

Pe cât de smerit a fost sălașul, pe atât de măreț a fost spațiul

Oamenii din Vechiul Testament aflați sub povara păcatului înstrăinării de poruncile lui Dumnezeu nu mai puteau suporta această stare sufletească ajunsă la marginea răbdării; simțeau, erau pe deplin încredințați că viața nu poate fi trăită fără legătura sufletească cu Dumnezeu și, ca urmare, cereau, strigând din adâncul sufletului lor, ajutorul lui Dumnezeu; cereau lui Dumnezeu să Se apropie de ei, să-i elibereze din robia păcatelor. Aceasta trebuie să înțelegem prin cuvintele „plinirea vremii. Oamenii căutau pe Dumnezeu precum „cerbul izvoarele apelor“ (Psalm 41, 1). Proorocul Isaia ne-o spune foarte limpede:

„Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpânești și care nu mai sunt chemați cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile și Te-ai pogorî, munții s-ar cutremura“ (Isaia 63, 19).

La acest soroc de criză sufletească a lumii din Vechiul Testament, numit „plinirea vremii“, Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să răscumpere pe oameni din robia păcatelor „scoțându-i de sub puterea întunericului și strămutându-i în împărăția Fiului iubirii Sale“ (Coloseni 1, 13), „dându-le putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu(Ioan 1, 12).

Fiul lui Dumnezeu, ca om, S-a născut într-o peșteră, în peștera din Betleem, a fost înfășat în scutece sărăcăcioase și culcat într-o iesle, în ieslea animalelor adăpostite în acea peșteră. Pe cât de smerit și sărăcăcios a fost sălașul (adăpostul) în care Fiul lui Dumnezeu S-a născut în trup, pe atât de măreț și dumnezeiesc a fost spațiul, bolta cerului de deasupra peșterii din Betleem luminată de „slava lui Dumnezeu“.

„Mulțime de oaste cerească lăuda pe Dumnezeu, zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire“ (Luca 2, 13-14).

Aceste cuvinte cântate de corul îngerilor, pentru noi, oamenii, înseamnă chemări adresate nouă de Dumnezeu, și anume: în viața noastră pământească suntem datori să-L slăvim pe Dumnezeu și să trăim în pace unii cu ceilalți, întru bunăvoire, pentru ca în acest fel să ne facem cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, așa cum ne-a învățat Mântuitorul pe Muntele Fericirilor (Matei 5, 9).

Să trăim în pace cu cei de lângă noi, cu cei din sânul familiei noastre, cu cei din localitatea în care trăim – sate sau orașe -, cu cei cu care împreună lucrăm, călătorim, ne rugăm; împreună să ne bucurăm, împreună să ne întristăm; în necazuri să ne ajutăm; să ne cerem iertare și să dăm iertare unii altora. Toate acestea să le facem, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „pe cât stă în puterea noastră…“ (Romani 12, 18).

Omul cuprins de necazuri se întoarce mai ușor la Dumnezeu

Să-L slăvim pe Dumnezeu și să-I mulțumim pentru tot binele de care ne bucurăm, știind că „Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor…“ (Iacov 1, 17); să nu ne fălim unul cu altul împotriva celuilalt, după cum spune Sfântul Apostol Pavel:

„Și ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit? (I Corinteni 4, 7);

„…Nu poate omul să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer“ (Ioan 3, 27).

Să-L slăvim pe Dumnezeu, să-I mulțumim și să ne bucurăm chiar și în necazuri, știind că necazurile sau încercările din viața noastră pământească sunt cercetări ale lui Dumnezeu pentru îndreptarea noastră. Să-l ascultăm pe Sfântul Apostol Pavel, vorbindu-ne despre necazuri:

„…Ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă“ (Romani 5, 3-5).

Omul cuprins de necazuri se întoarce mai ușor la Dumnezeu. Necazurile sunt crucea vieții noastre creștinești. Mântuitorul ne întărește în acest sens spunându-ne: „…Dacă M-au prigonit pe Mine și pe voi vă vor prigoni…“ (Ioan 15, 20), iar Sfântul Apostol Pavel scrie:

„…Prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu“ (Faptele Apostolilor 14, 22).

Povara necazurilor o purtăm cu ajutorul lui Dumnezeu:

„Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întărește (Filipeni 4, 13).

Dumnezeu – Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos născut în peștera din Betleem,

„întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 11-12).

Irod nu l-a primit, ba a căutat chiar să-L ucidă la vârsta prunciei. Cărturarii și fariseii au cerut lui Pilat să-L condamne la moarte după ce L-au batjocorit. Împărații Nero, Dioclețian și alții asemenea lor nu numai că nu L-au primit, din contră, i-au prigonit și i-au omorât pe cei care L-au primit, adică pe creștini. Dar „…Dumnezeu nu se lasă batjocorit“, spune Sfântul Apostol Pavel (Galateni 6, 7). Astfel, cuvintele Evangheliei au fost primite nu numai de oamenii din părțile Țării Sfinte, ci și de cei din alte părți ale pământului, inclusiv cei din Europa. Aceștia au creat o cultură ale cărei rădăcini sunt creștine. Oamenii, o parte din ei, cu timpul, treptat-treptat, călăuziți numai de puterea minții, s-au înstrăinat însă de învățătura și morala Evangheliei și o dată cu aceasta s-au înstrăinat și de cultura cu rădăcini creștine, încât astăzi acești oameni plănuiesc și se silesc să realizeze o uniformizare, o globalizare a lumii europene, mai mult, o comunitate umană fără Dumnezeu. Aceasta a vrut să facă în trecutul nu prea îndepărtat și Stalin sub stindardul ideologiei comuniste – atee -, dar, cum știm, nu a reușit, a pierit așa cum au pierit și Nero, Dioclețian și alții ca ei.

Acest plan diabolic îngrijorează astăzi tot mai mult pe toți cei care ne străduim să trăim călăuziți de învățătura și morala creștină, respectând valorile culturii cu rădăcini creștine, contribuind la păstrarea și îmbogățirea lor. Această îngrijorare se risipește din sufletele noastre, dacă luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Porțile iadului nu vor birui Biserica Mea“ (Mat 16, 18).

Într-adevăr, fiii Bisericii noastre rămân mai departe statornici în trăirea și mărturisirea credinței noastre strămoșești temeluită pe cuvintele Sfintei Evanghelii rostite de Cel născut în peștera din Betleem, rămân în credința cea vie împletită cu dragoste lucrătoare a faptelor de ajutorare a „fraților prea mici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos“ aflați în diferite strâmtorări de ordin material sau sufletesc. Ajutorul pe care creștinii noștri, „de la vlădică până la opincă“, după cum glăsuiește proverbul nostru popular, adică credincioșii parohiilor împreună cu păstorii lor duhovnicești din cuprinsul Arhiepiscopiei noastre, care au venit cu toată dăruirea sufletească în ajutorul celor sinistrați, construindu-le case noi și ajutându-i cu îmbrăcăminte, alimente și bani, dovedește aceasta. Ba, mai mult, au ajutat pe cei sinistrați și credincioșii cu preoții și vlădicii lor și din alte eparhii din cuprinsul sfintei noastre Patriarhii. Aceste fapte de întrajutorare au adus în casele celor sinistrați un spor de bucurie creștinească, bucurie care se va adăuga la cea a sfintelor sărbători ale Nașterii și Botezului Domnului. Acestei bucurii mă alătur și eu, ca părinte duhovnicesc, aducând mulțumiri lui Dumnezeu și recunoștință celor care au ajutat pe cei încercați de puhoaiele apelor, rugând pe Bunul Dumnezeu să reverse peste noi, toți, bucuria mântuirii.

Anul Nou să-l trăim cu pace și bunăvoire între noi, oamenii!

Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Sursa: DOXOLOGIA (*Titlul și intertitlurile aparțin Doxologia)


Legaturi:


Categorii

Cuvantul ierarhilor, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, IPS Pimen, Marturisirea Bisericii, Nasterea Domnului (Craciunul), Noua ordine mondiala/ Masonerie, Pastorale, Portile Iadului, Uniunea Europeana (UE), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “PASTORALA DE CRACIUN A IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, DENUNTA “PLANUL DIABOLIC” AL UNIFORMIZARII GLOBALISTE, amintind de Stalin si de tiranii sangerosi ai istoriei

  1. …am fost in vara in Moldova,despre care ni s-a spus cu sange :”nu e a voastra” si cum va mai fi a urmasilor nostri?!…si nu mai esti in Moldova…nu se mai vede, nu se mai aude, nu sa mai crede ca in vremurile de demult…
    N-avem nimic…doar vremurile acelea mai conteaza…acelea nu sunt basme…
    Si Sfintii sunt vii, cu durere vie rugandu-se pentru noi…dar “in codrul verde, nu se mai vede”…

  2. …eu nu pot si nu vreau sa fiu de acord cu parintii colegilor copiilor mei, care sunt acum in scoala generala, ca “nu trebuie sa-i mai punem sa invete, ca iata nu vor avea unde sa-si puna cunostintele in valoare, nu vor avea unde lucra, oricum le va fi greu mai incolo , sa ‘traiasca’ macar acum ‘fericiti’!”…ca “daca n-am plecat la timp din Romania?!”
    Da.E deznadejde.Cu urmasi firavi din lipsa noastra de vigoare. Nu-i ferim de cele viitoare asa. Adancim amarul lor.

    Ne dorea Parintele Nicolae Tanase “sa ne revenim.Mai repede!” de ziua nationala.
    Este chemare, este intoarcere, este vestirea Nasterii minunate care a uimit pe ingeri…
    Ascultati colindele! Sa-i privim pe copiii cantandu-le!
    Noi trebuia sa le stim cu inima si sa le transmitem si lor! Si cand afla ca nu exista Mos Craciun cel costumat, de ocazie, nu trebuie sa le para rau…trebuie sa aiba ceva sa puna in loc…ceva care astepta demult sa fie descoperit din chiar inima lor!

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI?
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?
  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sa fim oameni chiar in vremuri inumane!” PASTORALA DE CRACIUN (1999) SI TESTAMENTUL PROFETIC AL PATRIARHULUI PAVLE, calcat cu totul in picioare, in modul cel mai tragic, dupa mutarea sa la ceruri. DAR VESNIC VALABIL!
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTURISIRE ESENTIALA, PROFETICA, A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE SALE DUHOVNICESTI. Si despre o prima strategie diversionista de abatere a atentiei de
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  8. Pingback: Razboi întru Cuvânt » IPS Pimen despre COMUNIUNEA IN BISERICA-MAMA, CA ANTIDOT LA CRIZA
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Profetism dostoievskian “la lucru” (III): “Cine isi blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula noastra!” … sau demascarea “demonilor” Europei
  10. Pingback: Razboi întru Cuvânt » VIDEO: Mitropolitul Nectarie de Petra si Heronisos (Patriarhia Ecumenica!): O VOI SPUNE SI NU MI-E RUSINE: NE GUVERNEAZA MASONERIA!
  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Prinsi in haosul Marelui Diversionist, intre fumul petardelor si menghina “reformatoare” a cioclilor de la capataiul Romaniei… ‘SOLUTIA FINALA’?
  12. Pingback: Bine ati venit in inchisoarea economica UE! ARBEIT MACHT FREI
  13. Pingback: IPS Pimen al Sucevei si Radautilor – o alta pastorala puternica de Inviere (2012): “Unii din Europa vor o societate fara Dumnezeu si constrang oamenii prin masuri economice si legi imorale sa se lepede de Creator” - Razboi întru Cuvânt
  14. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  15. Pingback: Pastorala de Craciun (2012) a IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului - PASTORALA APARARII FAMILIEI ORTODOXE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Demostene Andronescu despre UNIUNEA EUROPEANA CA PRELUNGIRE TOTALITARA “SOFT” A COMUNISMULUI BOLSEVIC. Si despre colonizarea euro-americana, prin instrumente ca FMI si Banca Mondiala -
  17. Pingback: Basescu si Stolojan sustin CASATORIILE HOMOSEXUALE si RESPING definirea familiei in CONSTITUTIE/ IPS Calinic despre "dementii" care vor sa legifereze ANORMALITATEA - Război întru Cuvânt
  18. Pingback: In cotidianul patriarhal Lumina SE PROPOVADUIESTE GLOBALIZAREA COMUNIST-”CRESTINA”? - Recomandari
  19. Pingback: IPS PIMEN, la Putna, predica devastator impotriva politicii UE si a conducatorilor tarii: EXISTA UN PLAN DIABOLIC, SE FAC CRIME, TOTUL SE OTRAVESTE, MAI ALES SUFLETELE NOASTRE! (audio) - Recomandari
  20. Pingback: PASTORALE IMPORTANTE ALE CRACIUNULUI 2013. Chemare la solidaritate cu crestinii prigoniti ai Siriei si la propovaduirea adevarurilor de credinta - Recomandari
  21. Pingback: MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie” -
  22. Pingback: IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, a implinit 87 de ani | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: IPS PIMEN de Ziua Bucovinei: “RESURSELE TARII AU FOST VANDUTE LA STRAINI DE TRADATORI DIN SÂNUL NOSTRU! Veniturile uriașe acolo merg, în afara țării. La noi rămâne ce trece printre degete” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate