SFANTUL ANTONIE CEL MARE ne povatuieste impotriva trufiei, a imputinarii de suflet si a amestecarii adevarului cu minciuna

17-01-2008 Sublinieri

“Vai celui ce adapă pe aproapele cu amestecare tulbure”

“Dacă aveţi stăpînire asupra altora, nu ameninţaţi uşor cu moartea!”

17ianuarie-antoniecelmare.jpg

Din “Proloagele de la Ohrida” ale Sf. Nicolae Velimirovici (vol. I):

Antonie era egiptean şi s-a născut cam pe la anul 250 d. Hr., în satul Koman de lîngă Herculea. După moartea nobililor şi bogaţilor săi părinţi el şi-a împărţit moştenirea cu sora lui, care era minoră, şi i-a asigurat traiul împreună cu cîteva rude. Jumătatea sa de avere Cuviosul Antonie a împărţit-o săracilor iar el însuşi, neavînd mai mult de douăzeci de ani, s-a dăruit în întregime nevoinţelor ascetice pe care le dorea încă din copilărie.

La început Antonie s-a nevoit în apropierea satului său dar ca să scape de supărările oamenilor el s-a retras în pustia de la ţărmul Mării Roşii, unde a petrecut douăzeci de ani în singurătatea rugăciunii numai cu Dumnezeu, fără să vadă pe nimeni; acolo a suferit cu răbdare cumplitele ispite ale diavolului. Faima lui s-a întins în întreaga lume şi în jurul lui s-a strîns mulţime de ucenici pe care i-a îndrumat pe calea mîntuirii prin cuvîntul şi exemplul vieţii lui. De-a lungul celor optzeci şi cinci de ani de nevoinţe ascetice, el s-a dus doar de două ori la Alexandria.

Prima oară cu gîndul să sufere mucenicia pentru Hristos în timpul dezlănţuirii persecuţiilor, iar a doua oară la invitaţia Sfîntului Atanasie, ca să respingă acuzaţia arienilor cum că şi el, Antonie, ar fi fost arian. Antonie a murit la vîrsta de una sută şi cinci ani, lăsînd în urma lui oştiri întregi de monahi şi de următori ai lui.

Chiar dacă Antonie nu era cărturar în învăţătura lumii, el a fost cu toate acestea învăţătorul şi dascălul celor mai cărturari oameni ai vremii, printre care s-a numărat şi Sfîntul Atanasie cel Mare. Cînd unii filozofi elini au venit să-l ispitească cu ştiinţa lor literară, Antonie i-a ruşinat cu următoarea întrebare: «Ce e mai vechi, cunoaşterea sau cartea? Care dintre acestea două a fost cauza celeilalte?» Ruşinaţi, filozofii s-au împrăştiat, pentru că şi-au dat seama că ei aveau doar unele cunoştinţe despre cunoaştere, pe cînd Antonie avea cunoaşterea însăşi. Acesta a fost un om care a atins desăvîrşirea încă din această viaţă, pe cît poate atinge omul pe pămînt.

Acesta a fost un dascăl al dascălilor şi un învăţător al învăţătorilor, care, timp de optzeci şi cinci de ani plini s-a desăvîrşit pe sine, şi aşa a putut să desăvîrşească şi pe alţii. Plin de ani şi de fapte bune, Sfintul Cuvios Antonie cel Mare s-a mutat la Domnul în anul 335 de la Hristos.

Cugetare:

Sfintul Antonie ne povăţuieşte: «învăţaţi-vă cu smerenia, căci ea acoperă mulţime de păcate. De toate păcatele Se îngreţoşează Domnul, dar cel mai mult de trufia inimii.

Nu vă socotiţi cărturari şi înţelepţi, căci aşa tot efortul vostru se va pierde, şi barca voastră va ajunge goală la mal. Dacă aveţi stăpînire asupra altora, nu ameninţaţi uşor cu moartea. Cunoaşteţi că şi voi sînteţi din fire pradă morţii şi că fiecare suflet la sfîrşit îşi va lepăda trupul ca pe un veşmînt».

La Bizanţ exista un obicei curios şi plin de învăţăminte atunci cînd avea loc încoronarea unui nou împărat în Biserica Sfînta Sofia. Obiceiul era că în timp ce-i punea coroana pe cap, Patriarhul îi înmîna împăratului şi o punguţă de mătase umplută cu murdăria din vreun mormînt. Asta pentru ca şi împăratul să-şi amintească că va muri şi să fie smerit, iar nu trufas“.

sf_nicolae_vel.jpg

Din “Viaţa sfântului Antonie cel Mare”, scrisă de Sf. Atanasie cel Mare (editura Anastasia, 2000):

“Şi era gândul lui acesta cu adevărat preaslăvit, căci nu voia cu vremea să măsoare calea faptei bune, nici sihăstria cea pentru dânsa, ci numai cu dorinţa şi cu voinţa; căci el nu pomenea vremea trecută, ci în fiecare zi socotea că acum a pus început de pustnicie şi mai mare osteneală avea pentru sporire, zicând adeseori în sine graiul Apostolului: Cele din urmă uitându-le şi la cele dinainte întinzându-ne. Aducându-ne aminte şi de cuvântul proorocului Ilie, care zice: Viu este Domnul, Căruia i-am stat eu înainte astăzi. Deci, zicând el “astăzi” nu măsura cea trecută, ci ca şi cum ar fi început în fiecare zi, se sârguia în felul acesta, precum se cuvine a se arăta lui Dumnezeu, curat cu inima şi gata a se supune voii Lui şi nimănui altuia….

Deci, să ne ţinem, o! fiilor, de pustnicie, şi să nu ne trândăvim, că avem într-aceasta pe Domnul ajutător, după cum este scris: Celui ce voieşte binele, şi Dumnezeu îi ajută spre cele bune. Dar, spre a nu ne împuţina cu sufletul, este bine a cugeta la graiul apostolului, care zice: În fiecare zi pot să mor. Şi dacă noi am fi ca şi cum am muri în fiecare zi, aşa vom trăi şi nu vom păcătui. Iar cuvântul cel zis este înţeles astfel: <<Ca sculându-ne în fiecare dimineaţă, să socotim că nu vom ajunge până seara>>….”.

“Deci, proorocul fiind trimis de Domnul, plângea pentru unii ca aceştia, zicând: Vai celui ce adapă pe aproapele cu amestecare tulbure. Pentru că nişte meşteşugiri ca acestea şi gânduri sânt răsturnătoare şi împiedică de la calea ce duce la fapta cea bună. Iar Domnul însuşi, măcar că diavolii grăiau cele adevărate, adică acestea: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, cu toate acestea le poruncea să tacă şi-i oprea a grăi; ca nu cumva împreună cu adevărul să semene şi răutatea lor şi ca pe noi să ne obişnuiască a nu lua aminte niciodată la unele ca acestea, deşi s-ar părea că grăiesc adevărul.

Pentru că este necuviincios lucru având Sfintele Scripturi şi libertate de la Mântuitorul, să ne învăţăm de la diavolul, cel ce nu şi-a păzit rânduiala sa, ci altele a cugetat. Pentru aceasta, când grăieşte din Scripturi, să-l opreşti zicând: Iară păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu povesteşti dreptăţile mele şi iei testamentul meu în gura ta? Căci toate le fac diavolii şi le tulbură, spre amăgirea celor proşti. Deci, fac sunete, râd mult şi şuieră, iar dacă nu ia aminte nimeni la dânşii, apoi plâng şi se bocesc ca nişte biruiţi”.

athanasius.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Razboiul nevazut, Sfantul Antonie cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “SFANTUL ANTONIE CEL MARE ne povatuieste impotriva trufiei, a imputinarii de suflet si a amestecarii adevarului cu minciuna

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » LUMINA SAU INTUNERIC? - SEMNE RELE ANUL ARE…
  2. “Marele Antonie,prin alimentarea,dezvoltarea si conservarea celor trei mari virtuti crestinesti:Credinta,Nadejdea si Dragostea Sfanta, a dobandit mare Har si putere de la D-zeu.Ei bine,cu cat acest mare Preacuvios Parinte era mai imputernicit de sus,cu cat se smerea pe sine mai mult sub mana lui D-zeu si a Preotilor Lui.Asa de mult se smerea el, incat,era si a ramas pilda vie tuturor crestinilor din lume. In Vietile Sfintilor ni se spunea ca el,cu puterea lui D-zeu, lega si silea diavolul a-i descoperi felurite mestesuguri infernale,cu care lupta pe crestini spre a-i prabusi in iadul vremelnic si vesnic.
    VENIREA ISPITITORULUI
    Nevoitorul si mult rabdatorul in post,privegheri cu lacrimi ferbinti,felurite osteneli in aspra vietuire pustniceasca,adeseori era suparat de diavolii care navaleau asupra lui in felurite chipuri,luptandu-l cu infricosari ca sa-l alunge din pustie.Odinioara pe cand Marele Antonie se sihastrea asa in pustie, a venit diavolul in usa chiliei ca sa-i deschida.Marele Antonie sculandu-se si nestiind cine este cel ce bate, a deschis usa.Atunci iata,pe negandite vede un om ciudat ce statea afara.Sfantul vazandu-l ii zise :”cine esti tu care bati la miezul noptii in usa mea si ce voiesti?”Necuratul drac i-a raspuns:”Eu sunt diavolul”.Sfantul l-a intrebat:”cum ai indraznit de ai venit aici preainrautatitule?”.”Am venit ,i-a raspuns diavolul,ca sa-ti spun cum se lupta Monahii si ceilalti crestini,ocarandu-ne in tot ceasul , si cum pe mireni ii intorc lesne la voia mea.”Sfantul:”Preainrautatitule,pentru ce faci aceasta?”Dracul:”Aceasta o fac pentru ca eu urasc pe Monahi,fiindca si Lucifer,stapanul meu(Satana),preamult ii uraste ,fiinca D-zeu vrea ca din acestia sa alcatuiasca ceata ingereasca,adica sa completeze locurile din care am cazut noi,facand Ingeri in locul nostru din Preotii cei buni si din Monahii cei smeriti.Pentru aceasta avem noi atata uraciune asupra lor.
    CUVIOSUL ANTONIE LEAGA PE DIAVOLUL
    Evlaviosul Antonie auzind acestea de la diavol,l-a legat cu puterea lui D-zeu,zicand:”Fiindca ai venit aici,diavole,te jur in Numele D-zeului tuturor.Cel ce a facut toate,sa stai aici pana cand imi vei marturisi toate cate ai facut si cate le faci in fiecare zi crestinilor.”Dracul ingrozindu-se,a zis:”Pentru ce m-ai legat, Antonie.Eu am venit numai ca sa-ti spun lauda mea,cum luptam noi pe Monahi si pe ceilalti crestini,si tu m-ai legat?”Sfantul:”Spune-mi,lucrarile dracilor,ce fac ei Monahilor si celorlalti crestini.Dracul:”Asculta Antonie,noi mai inainte eram ingeri,insa Lucifer,incepatorul nostru,cazand pt mandria lui,fiindca a voit sa-si puna scaunul sau mai presus decat D-zeu,cugetand in sine a se face asemenea lui D-zeu:”In cer ma voi sui,deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu,sedea-voi pe muntele cel inalt,peste muntii cei inalti,care sunt spre miazanoapte.Sui-ma-voi deasupra norilor,fi-voi asemenea celui Celui Preainalt…”.Indata ce a gandit acestea a si cazut din cer jos in cele mai dedesubt ale pamantului,urmand si noi dupa dansul.Din aceasta pricina,noi din Ingeri luminati ne-am facut diavoli intunecati,pentru care lucru avem multa uraciune asupra Preotilor, a Monahilor si asupra drept-credinciosilor crestini,pe care ii suparam neincetat.Sa stiu insa ca nimic nu ne omoara mai mult decat rugaciunea,postul si smerenia,pe care le au Monahii si unii dintre ceilalti crestini.Pentru aceasta noi ne silim foarte mult;sa-i facem ca nici sa posteasca,ca nici sa se roage si nici sa se smereasca,ci sa se leneveasca,sa nu posteasca si sa se mandreasca.Asa de pilda:sa zica unii ca-s frumosi,fiind urati;altii ca sunt invatati,nestiind nici buchiile…Apoi bagam multa vrajba intre unii si altii din ei,ca sa se sfadeasca.Pentru aceste pricini mergem din loc in loc,si pe unii ii facem de se leapada de Hristos,pe altii sa lase viata monahiceasca si sa se faca mireni si cu acest chip ii luam impreuna cu noi in munca vesnica.Mai asculta inca:Sa stii iarasi ca,nu ne supara atat de mult nici postul si nici rugaciunea,precum ne supara smerenia,pe care o vedem la multi Monahi si la oarecare din mireni,pe care ne silim foarte mult a-i atrage la noi,in slujbele noastre.Precum viermele care hranindu-se din lemn se sileste a-l usca pe acesta si a-l face netrebnicde a mai face rod,incat sa se arunce in foc,in acest chip ne silim si noi ca sa uscam inimile lor;de a nu mai rodi fapte bune lui D-zeu.Dupa aceea ii aruncam in munca cea vesnica.
    DIAVOLUL SILESTE PE CRESTINI LA BETII SI UCIDERI(in special in zilele sfinte_
    DIAVOLUL INTUNECA PE CRESTINI IN ZILELE SFINTE
    DIAVOLUL IMPIEDICA PE COPII A INVATA CARTE”
    protos.NICODIM MANDITA

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL ANTONIE CEL MARE sau Cum a biruit un analfabet intelepciunea cea nebuna a lumii
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Invataturi si pilde din viata Sf. Antonie cel Mare: “TOTDEAUNA SA AI INAINTEA OCHILOR FRICA LUI DUMNEZEU”
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » O convertire la umbra harului Sfantului Antonie cel Mare: FERICITUL AUGUSTIN
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » De la infricosata vedenie a Sfantului Antonie cel Mare despre eretici la “traditia” pangaritoare a “Saptamanii de rugaciune” comuna cu heterodocsii
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Cat de dulce trebuie sa fie rautatea cea veche… :(
  8. Pingback: PARINTELE ARHIMANDRIT NICHIFOR HORIA – Cuvant duhovnicesc cu putere multa despre PILDA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL: “Sa traim poruncile lui Hristos, marturisind cu insasi viata noastra adevarul acestei trairi” - Razboi întru Cuvânt
  9. Pingback: Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala” -
  10. Pingback: Talcuire evanghelica actuala despre cei care AU PRETENTII DE LA DUMNEZEU si isi insusesc CU OBRAZNICIE drepturi si rasplati -
  11. Pingback: SFANTUL ANTONIE CEL MARE. Predica Parintelui Sofian Boghiu -
  12. Pingback: PROFETIA SFANTULUI ANTONIE, IN CURS DE IMPLINIRE SUB OCHII NOSTRI: “Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor” -
  13. Pingback: Arhim. Andrei Coroian: MEDITATIE LA SFANTUL ANTONIE CEL MARE, fericitul parinte al monahilor si desavarsit invatator al DISCERNAMANTULUI -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate