SFANTUL IOAN RUSUL si pilda unei altfel de mucenicii
Sfantul Ioan Rusul a fost unul din prizonierii de razboi ce au avut de infruntat reaua patimire a starii de sclav aflat sub stapanirea turcilor. Acest mare sfant, ale carui sfinte moaste intregi sunt izvor de minuni si de tamaduiri si in zilele noastre, nu are, paradoxal, o viata care sa aiba un aspect eroic sau chiar hagiografic. Mai degraba putem spune ca Sf. Ioan Rusul a dus o viata extrem de simpla, de modesta. Intru smerenie s-a aratat sfintenia sa, dar si cu putere, inca din viata sa pamanteasca. El a facut o alegere simpla: ca rob aflat in mana turcilor, prin lepadarea de Hristos si acceptarea musulmanizarii, putea sa obtina un trai mai usor si mai tihnit. Prin dragostea sa de Hristos, a ales insa sa fie tinta maltratarilor, a batjocurilor si a injosirilor la care era supus in fiecare zi, ca “necredincios” si ghiaur ce se afla. Un rob ghiaur era o spurcaciune in fata turcilor, asa cum un crestin (ca si orice alt om care nu e mozaic) este spurcaciune in fata evreilor fanatici. El nu era privit ca om, si nici macar ca un animal sau rob-instrument, ci era pur si simplu o fiinta respingatoare si dispretuita, fara valoare.
Acest fel de viata a ales sa traiasca Sf. Ioan Rusul, de dragul lui Hristos! Si acest lucru i se socoteste, credem, ca mucenicie, nu una savarsita prin martiriul sangelui, ci prin zilnica asumare a conditiei de fiinta umilita si batjocorita pentru credinta sa. Sa il avem ca o pilda vie in fata ochilor nostri, deoarece alegerea Sf. Ioan Rusul, dezgolita de orice fel de mangaiere adusa de poza eroica si de emfaza celor ce se umfla in pene cu onoarea sau cu vitejia lor triumfalista, mucenicia tacuta a rabdarii, a rabdarii de fiecare zi si pana la sfarsit, aceasta este singura alegere mantuitoare care ne sta si noua in fata, intr-o societate care devine pe zi ce trece mai batjocoritoare fata de crestinism si fata de crestini decat cea turca din trecut. Am reluat materialul despre Sf. Ioan Rusul de pe biblioteca Manastirii Saraca.
“Cea mai probabila data a nasterii Sfantului Ioan Rusul este anul 1690. Si aceasta pentru ca, la razboaiele care au inceput la 1711 si s-au terminat in 1718, a fost soldat in Armata Tarista a lui Petru cel Mare al Rusiei. Oastea otomana neinvinsa, trecand din victorie in victorie, raspandise frica in toate neamurile. Sf. Ioan Rusul, alaptat cu izvorul Ortodoxiei de catre parintii sai crestini, lupta acum sa-si apere tara – Rusia, fiind profund zguduit de oroarea razboiului – miile de tineri, femei, copii, batrani, care raman morti acolo pe unde trece vijelia, nebunia vrajmasilor iubitori de razboi.
Prizonier de razboi
In luptele pentru dezrobirea Azofului este facut prizonier impreuna cu mii de alti compatrioti si dus la Constantinopol, iar de aici in tinutul Procopie, aproape de Cezareea Palestinei, in Asia Mica, si este dat in stapanirea unui Aga (ofiter superior) turc, care conducea o tabara militara de ieniceri.
Este silit a se lepada de Hristos
Osandit sufleteste la dispret, pentru ura turcilor, el nu este decat un “ghiaur”, un “necredincios” vrednic de aspre chinuri: il bat cu bete groase de lemn, il lovesc cu picioarele, il scuipa, ii ard parul si pielea capului, il arunca in gunoiul grajdului si il obliga sa traiasca cu animalele.
Suporta toate chinurile cu o staruinta si o barbatie vrednica de mirare. Straluceste astfel pretiosul sau caracter crestin, lumineaza asemenea soarelui frumusetea cea dinlauntru a celui ce din copilarie s-a predat lui Hristos. La loviturile cu bete, la ocarile si la loviturile cu picioarele ale turcilor, raspunde cu cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Tristetea sau stramtoarea, prigoana, goliciunea sau robia? Am convingere, credinta si dragoste catre Domnul meu Iisus Hristos, unul nascut Fiu al lui Dumnezeu si nimic nu ma va desparti de dragostea Lui. Ca rob ascult poruncile Tale, in treburile slugarniciei” – spune Sfantul ofiterului care il silea sa se lepede de Hristos. “Insa in credinta mea in Mantuitorul Hristos, nu-mi esti stapan”.
“Imi amintesc coroana de spini, scuiparile, loviturile, palmuirile si moartea pe cruce si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai mari si cumplite chinuri; de al meu Iisus Hristos insa nu ma lepad.” Astfel, Sf. Ioan primeste asprele conditii ale vietii martirice, torturile, sederea impreuna cu animalele in staulul care ii amintea de staulul Betleemului, nevointele, posturile, privegherile, rugaciunile fara de numar, incat a imblanzit salbaticia turcilor care, uimiti, il numesc “Sfant”.
Prin ingerul Domnului a trimis mancare intr-o farfurie de arama din Procopie, din Asia Mica, la stapanul taberei, Aga, care in acea vreme se afla la Mecca, in Arabia, iar acesta a mancat-o acolo calda. Intorcandu-se dupa 3 luni, acesta a aratat celorlalti ofiteri farfuria cu insemnele taberei pe ea. Aceasta minune facuta de sfantul cu ingaduinta Domnului a oprit ura si neinduplecata manie a chinuitorilor sai. Stralucirea Sa sufleteasca si morala a potolit in cele din urma cruzimea turcilor.
Sfarsitul
Un reazim avea sfantul la toate luptele si o mangaiere in aspra viata a torturilor. Se retragea la rugaciuni, inghenuncheri, privegheri si se impartasea pe ascuns, fata de turci, cu Preacuratele Taine ale Domnului. Sfanta Impartasanie din fiecare sambata era marea lui odihna. Stiind ca i s-a apropiat sfarsitul acestei vieti trecatoare, la 27 mai 1730 l-a instiintat pe preotul care avea grija de el, iar acesta i-a adus Sfanta Impartasanie inlauntrul unui mar pe care il scobise. S-a impartasit acolo in grajd pentru ultima data. Robia lui trecatoare si cumplita patimire au luat sfarsit. Sfantul Ioan a trecut catre vesnica bucurie si fericire de indata ce a primit Preacuratele Taine.
Inmormantarea
Preotii si crestinii mai de vaza din Procopie au luat trupul sfantului cu invoirea turcilor. Cu emotie si cu lacrimi de adanca cucernicie si evlavie, cel pana mai ieri rob si sclav este ingropat de crestini, turci, armeni asemeni unui stapan. Au ridicat pe umeri acel mult trudit trup si cu lumanari si tamaieri, cu atentie si evlavie l-au dus in cimitirul crestin, la mormantul pregatit, intorcand astfel trupul pamantului mama.
Vedenia Dumnezeiasca
Batranul preot care in fiecare sambata ii asculta suferinta si torturile si care il impartasea cu Sfintele Taine, a vazut in vis pe Sfantul Ioan in noiembrie 1733. Acesta i-a spus ca trupul sau a ramas, cu harul lui Dumnezeu, intact, intreg, neputrezit asa precum il ingropasera; sa-l scoata si sa il aiba ca binecuvantare vesnica a lui Dumnezeu. Dupa sovaielile preotului, din ingaduinta lui Dumnezeu, o lumina cereasca a stralucit deasupra mormantului, asemeni unui stalp de foc. Crestinii au deschis mormantul si o, minune! Trupul sfantului se gasea intact, neputrezit, inmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continua sa-l aiba pana astazi. Cu mare bucurie sufleteasca si evlavie l-au ridicat, au luat in bratele lor acest dar dumnezeiesc – sfintele moaste si l-au dus in biserica unde obisnuia sa privegheze sfantul.
Osama Pasa arde sfintele moaste
Intr-o infruntare dintre Sultan si Ibrahim al Egiptului, Osama Pasa, trecand prin Procopie – ca trimis al sultanului, arde sfintele moaste, vrand a se razbuna pe crestini. Vazand insa Sfantul trup miscandu-se in mijlocul focului, turcii s-au ingrozit si au fugit, parasind acest lucru nelegiuit pe care il faceau. Dupa plecarea turcilor, in cealalta zi, crestinii au imprastiat carbunii si cenusa si au gasit trupul sfant intreg. Nu patise nimic, era tot mladios si inmiresmat ca si mai inainte. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care o pastreaza pana astazi.
Minuni ale Sfantului Ioan Rusul
Un baston!
Cel ce merge in biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu si saracacios: un baston! Este agatat la locul de inchinaciune din fata raclei Sfantului. Bastonul este al batranei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala asa de grava la coloana, incat era nevoita sa umble cu fata foarte apropiata de pamant. La 11 august 1978 aproape o suta de locuitori din Cipru organizeaza un pelerinaj la Sfantul Ioan Rusul si este adusa Maria Siaca de catre rudele ei. Aici, la racla sfantului, este ridicata de ceilalti pe brate pentru a se putea inchina sfintelor moaste. Indurerata, batrana priveste fericitul trup al sfintului si plange, cerand putin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei batraneti. I-a vazut Sfantul durerea, i-a vazut maretia sufletelui, i-a vazut si credinta.
In fata ochilor tuturor, ceva asemeni unei maini nevazute a apucat-o cu putere de umeri si, incet a inceput sa-i indrepte trupul. Ii trosneste mijlocul si iata! – batrana sta acum dreapta! Consatenii ei plang. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugaciune de multumire de catre toti cipriotii, care nu-si mai pot stapani lacrimile. Numai cel ce s-a intamplat sa fie acolo in ceasul in care s-a petrecut minunea poate intelege cu adevarat aceste clipe. La sfarsit se aude glasul batranei: “Feciorul meu, Sfantul meu, nu am ce sa-ti dau, sunt saraca. Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!”
In Cipru ziarele au zis: “Maria Siaca, dupa pelerinajul facut in Grecia la Sfantul Ioan Rusul poate sa-si priveasca acum consatenii in fata, pentru ca aproape 20 de ani era garbovita si nu vedea decat pamantul. Prin minunea Sfantului insa s-a indreptat, iar acum este cu desavarsire bine!”
Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul marturiei. (Numerii 17,7)
Minune intamplata unui om de stiinta
Povesteste domnul doctor Matzuros din orasul Limni (de pe aceeasi insula pe care se afla si biserica cu sfintele moaste ale Sfintului Ioan) catre I.P.S. Hrisostom, mitropolitul Halkidei. “Prea Sfintite, nu sunt un habotnic, un nestiutor de carte; sunt medic, iar mai inainte eram ateu. M-am imbolnavit. Analize, examinatii, iese diagnosticul: cancer la intestinul gros. Confratii doctori imi spun adevarul: am cancer in forma avansata (metastaza), intr-un loc care aproape sigur conduce la moarte.
Ma gaseam in cladirea fundatiei “Pantocrator” din Atena, unde sint ingrijiti bolnavii de cancer. Dupa instiintarea pe care am primit-o despre boala mea, pe cind ma gaseam singur, intins pe pat, mi-am venit in sine si mi-am intors mintea, sufletul si inima catre Dumnezeu, in care nu credeam. M-am ridicat pe marginea patului, cu picioarele pe podea; vorbeam singur, ma rugam lui Dumnezeu, ii ceream sa ia aminte la mine: “Dumnezeul meu, am spus, nu credeam in Tine, spuneam ca totul este un basm. Omul si stiinta imi spuneam ca sint totul. Primeste pocainta mea si, daca ma consideri vrednic, vindeca-mi boala prin sfintul al carui trup intreg il avem aici, aproape de noi.” Cineva bate la usa. Il poftesc sa intre. Usa se deschide si intra un medic tinar, frumos, binevoitor. – Ce faci ,doctore, m-a intrebat, cum iti merge? – Ce sa fac, frate, sa spun adevarul – mor. – Nu, doctore, nu mori. O sa iau eu tot ce ai rau inauntru. – Cine esti tu tinere? Mie mi-a albit parul in aceasta stiinta si cunosc ce am. – Sint acela pe care l-ai cerut mai inainte. La revedere, doctore!
Am iesit imediat pe hol si am intrebat daca a vazut cineva pe acel doctor tinar. Ceilalti medici mi-au spus: “Confrate draga, din necazul pe care il ai, intr-o clipa ai vazut acel vis”. Insa nu, eram sigur ca dupa rugaciune il vazusem pe Sfintul. Vazind ca nu glumesc si ca insist, mi s-au facut iarasi analizele si examinari. La urmatoarele analize cancerul disparuse. Citi si citi n-au vazut apoi cele doua plicuri cu analizele: cele cu cancer si, dupa intimplarea istorisita mai sus, fara cancer! ” Prea Sfintite, nu sint habotnic… Am vazut pe Sfintul… M-a vindecat…” 10 aprilie 1964
“Dumnezeu insusi a dat oamenilor stiinta vindecarii, ca sa se mareasca intru leacurile Sale cele minunate… In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui.” (Intelepciunea lui Iisus Sirah 38,6-9)
Ca in cartea de religie
Intr-unul din cele doua spitale pentru copii din Atena, o mama sta zi si noapte la capatiiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afectiunea cronica a acestuia – paralizia membrelor inferioare – s-a agravat in ultimele zile. La spital insa, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului)…
Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii… Mintea ei zboara la bisericuta si se roaga: “Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit, ajuta-mi copilul. Trimite un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit”. – Mama, ce spui, cu cine vorbesti? – Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti? Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i lui Hristos sa te faca bine.
Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri. Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus: – Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu! – Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe picioarele mele. – Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci.
Pe jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat. – Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic. Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste. Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului, ii inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact. Copilul era vindecat. “Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi”.
Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor… De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. (Matei 19,14;18,3)
“Sfinte Ioane, ma urasti?”
Au trecut 8 ani de la ziua nuntii lor. In zadar au asteptat insa domnul Ghiorgos K. si sotia sa sa le vina pe lume un copil. Inima lor este arsa de o tristete adinca si de nevindecat. Ce jalnica este viata pentru o femeie care nu are copii, care nu este mama! Sotul, intristat si el, incearca sa-i dea curaj: “Ai rabdare, ii spune, asta-i voia Domnului; cu lacrimi si suparare nu poti sa schimbi nimic. Scopul nuntii nu este numai dobindirea copiilor, ci si cresterea noastra duhovniceasca, unirea aici si in vesnicie cu Dumnezeu “. Doamna Arhondula staruia insa sa se roage, sa se roage din toata puterea sufletului ei. De mica, mama o invatase sa se roage totdeauna pentru ca, spunea, adevaratii oameni se roaga din toata inima si rugaciunea ii inarmeaza cu rabdare si perseverenta in luptele grele ale vietii. Mersese de multe ori cu familia si la biserica Sfintului Ioan. Dupa casatorie se ruga adesea:
“Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijloceste catre Domnul nostru si roaga-L sa ma invredniceasca sa devin si eu mama. Oamenii si stiinta lor mi-au spus ca eu nu voi fi niciodata mama. Bratele mele vor ramine goale, casa intunecoasa, inima mea indurerata. Eu, Sfinte Ioane, voi astepta raspunsul din Ceruri, sa-mi daruiasca Dumnezeu un copilas, sa-mi umple casa, inima si viata intreaga de bucurie. O sa astept, Mare Sfinte Ioane…” Iarna lui 1979. Posomorita, doamna Arhondula incearca sa-si adune gindurile si sa se roage. Nu poate insa, este istovita si simte ceva urit inauntrul ei. Ar vrea sa plinga, sa strige, sa ameninte. Se intoarce, vede pe perete icoana Sfintului Ioan si izbucneste in lacrimi: “Ce ti-am facut eu, Sfinte Ioane, de ce ma urasti? De ce Dumnezeu nu vrea sa-mi dea aceasta bucurie? Sfinte Ioane, ma urasti?” Noaptea urmatoare se aud pasi urcind scarile ce duc catre casa lor si cineva bate la usa. S-au trezit amindoi, si ea si sotul. A iesit doamna sa deschida. In intunericul de afara vede o lumina avind chipul Sfintului Ioan: “Arhondula, ce rugaciune a fost aceea pe care ai facut-o aseara? Sfintii nu urasc pe nimeni. Nu este insa voia lui Dumnezeu sa dobindesti acum copii. Vor mai trece doi ani si va veni si aceasta bucurie”. A disparut lumina, s-a stins si ecoul glasului Sfintului. Au trecut cei doi ani, apoi a venit si bucuria de la Dumnezeu: primul, al doilea si al treilea copil. Glasurile lor duioase au umplut de fericire casa si inimile parintilor.
“Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit, si din toate necazurile lor i-a izbavit.” (Psalmul 33,16)
“Asa sunt uitati prietenii?”
De fiecare data cind imi amintesc sau aud aceste cuvinte, povesteste preotul bisericii, ma cuprinde veselia si rid impreuna cu batrinul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrica din zona Pireului. Mos Nicolae (purtind de mai bine de 20 de ani niste ochelari cu lentile groase si vechi, aproape fara nici un fir de par in cap), in discutiile lui, in rugaciunile lui, il numeste pe Sfintul Ioan prieten si intr-adevar il are ca pe un prieten. Este asa de copilareasca simplitatea si naivitatea lui! “Am venit si anul asta, parinte, am venit sa-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile sintem prieteni! Si cum sa nu fie asa, daca imi implineste imediat tot ceea ce ii cer?” Intr-un an batrinul Nicolae a venit suparat, cu o adinca mihnire in suflet. A intrat in biserica, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaste. Cind si-a terminat de spus “of”-ul catre Sfintul a venit si mi-a zis: “Ce vreti, azi am mare suparare, adica ce zic eu astazi, ca o am de ieri dimineata. Ieri, pe la ora 10, am cumparat o bucata de ficat de miel si i-am spus nevestei sa-l puna la tigaie, iar eu am alergat la bacanie sa cumpar putin vin. La semafor, unde m-am oprit si asteptam sa se faca verde, am auzit in spatele meu un glas: – Asa sint uitati prietenii? Eram singur. Ma uit in spate – nimeni. Sus la balcoane – nimeni; glasul insa il auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat in bacanie; aici se auzeau niste cintari bisericesti minunate. – Frumoasa caseta cu cintari – ii zic vinzatorului. – Nu-i caseta mos Nicolae, se transmite Sfinta Liturghie la radio. Astazi este sarbatoarea Sfintului Ioan Rusul, in Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, dupa cum a spus prezentatorul. N-am mai cumparat nimic. Am iesit, am traversat pe rosu. Si acum am in urechi claxoanele, frinele, strigatele soferilor. Am ridicat amindoua miinile in sus si le-am facut semn sa opreasca toti, sa pot traversa. Ce sa fac? N-am mincat de ieri nimic, nici nu vreau sa maninc. Putin lucru este sa-ti spuna un sfint ca l-ai uitat? Pot sa-i mai zic acuma prieten?” Da, mos Nicolae, i-ai fost si ii vei fi prieten. Macar sa ajungem si noi la simplitatea si la curatia inimii tale. 11 aprilie 1985
” Voi sinteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, …ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cite am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.” (Ioan 15,14-15)
“Ioan Rusul”
Aproape 2 ore se rugase plingind dl. Constantin Polihronie, mare functionar de stat, in fata raclei cu moastele Sfintului. Era imbracat numai in pijama si un taxi il astepta la poarta bisericii. Cind a terminat, a pornit incet spre iesire, tirindu-si pantofii pe podea. L-am oprit putin, povesteste preotul bisericii, sa-l intreb, daca vrea sa ne spuna, de ce a plins atita, de ce venise asa imbracat la biserica si daca nu cumva dorea o camera sa se odihneasca putin. – Nu, parinte, m-a odihnit pentru multi ani Sfintul, acest mare si facator de minuni doctor caruia ii slujiti. Astazi de dimineata a venit la spital sotia mea sa ma vada. De mai bine de 10 ani nu mai stateam drept, asa cum sint acum. Din cauza unei afectiuni cronice a sistemului nervos si a unei boli prin care am trecut, mi-am subrezit atit de mult sanatatea incit am fost nevoit sa ies la pensie inainte de termen si sa ma internez in spital. La 2 ani dupa aceasta aveam picioarele paralizate mai mult de 80%. Paralizia, starea sufleteasca rea, deznadejdea ma dusesera aproape de moarte. Astazi, asadar, cind a venit sotia la spital sa ma vada, m-a gasit dormind si nu m-a trezit, ci s-a asezat pe un scaun alaturi de patul meu. Pentru citeva clipe a prins-o somnul. Vede in vis cum in salonul vecin se facea vizita doctorilor. In mijlocul lor a zarit pe unul tinar, strain. Sotia mea s-a apropiat de el si i-a zis: – Doctore, sinteti strain? Va vad pentru prima data la spital. Va rog, in salonul de alaturi zace sotul meu, paralizat de 10 ani. Doctorii mi-au spus adevarul: o sa- mi pierd tovarasul de viata, o sa-mi pierd singurul sprijin. Sotul meu o sa moara. – Mergeti doamna, asteptati, il voi vedea si pe sotul dumneavoastra. – Da, doctore, astept; spuneti-mi daca vreti numele dumneavoastra. – Ioan Rusul, i-a raspuns. S-a trezit si a sarit de pe scaun! Ma vede cum incerc singur sa ma ridic, sprijinit pe coate. – Ajuta-ma, ii zic, cineva ma tine de subsuori si ma ridica, ajuta-ma si tu. M-am ridicat in picioare, pe podea. Plinsul sotiei a facut sa se adune in jurul nostru doctorii si asistentele medicale. Doctorul responsabil al sectiei, un crestin cu adevarat credincios, a fost profund miscat cind a auzit de la sotia mea cele petrecute si mi-a spus: – Domnule Polihronie, nu cereti sa va schimbati pijamaua, luati un taxi si mergeti la biserica vindecatorului dumneavoastra, la sfintul Ioan, in Evvia, unde se afla sfintele moaste intregi. Mergeti, multumiti-i din suflet si veniti apoi sa va facem externarea care de aceasta data – lucru rar, desigur – este semnata nu de un doctor ci de un sfint. Cred tot ceea ce spun si ca crestin si ca medic. Deasupra stiintei noastre este atotputernicia lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai… Acestea mi-a spus, parinte. Acestea le vedeti. Dati-mi si sfintia voastra binecuvintare. Acestea le-a spus, acestea le-am vazut la acest om binecuvintat care, cu ochii plini de lacrimi nu stia cum sa-i mai multumeasca Sfintului.
* * *
Dupa multe peregrinari, moastele Sfintului Ioan au ajuns pe insula Evvia, in actualul oras Procopie. Aici s-a ridicat o noua biserica, a carei constructie s-a terminat in anul 1951 si care adaposteste astazi racla cu sfintele moaste ce izvorasc tuturor celor ce alearga cu credinta la ajutorul Sfintului, nesecat riu de tamaduiri si alinari ale suferintelor celor trupesti si sufletesti. Pomenirea Sfintului Ioan se savirseste in fiecare an la data de 27 mai”.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Minunat!!!
Ce grabnic spre ajutor e sfantul!
Cate mangaieri i-a dat Dumnezeu sa savarseasca pentru cei aflati in nevoie!
Nu aveam cunostinta despre el decat din auzite.
Sunt multi in calendar! Sunt atatea Acatiste inchinate sfintilor incat, cred ca intr-o viata n-ai reusi sa le citesti pe toate!
Din cele mai des intalnite, cel mai lung – insa – mi se pare Acatistul Sf.Treimi alaturi de cel al Bunei Vestiri si a Sf.Nicolae!
Eu – de ceva timp – am evlavie indeosebi la Sf.Gheorghe, Sf.Pantelimon (ce-mi place cantarea de la inceputul Sf.Maslu…) si la Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil – in special Sf.Arhanghel Mihail imi place: e cu sabia in mana asemenea Sf.Gheorghe si gata de a face dreptate si de a apara pe cei in nevoie. Toti sunt minunati! Toti sar in ajutorul nostru!
Stiti? Cate-o data ma intreb: totusi – nu se supara vre-unul dintre ei pentru ca ii prefer pe unii, dar nu in detrimentul celorlalti pentru ca ar fi mai putin ‘importanti’ ori mai putin slaviti ci pur si simplu…si mai e ceva: nu stiu daca vi s-a intamplat sa va treaca prin cap dar mie imi creeaza o stare de disconfort si-mi da senzatia de necuviinta prin faptul ca ma adresez lui Dumnezeu cu ‘Doamne’ ori ‘Iisuse Hristoase’ parca creeaza o familiaritate nepermisa…
Nu exista suparare sau rivalitate intre sfinti, fii fara grija!
Pai n-ar trebui deloc sa simti disconfort, daca Domnul este atat de aproape de noi, daca este Tatal nostru. Doar sa avem in noi si duhul acestor cuvinte: “Si ne da noua, Stapane, cu indraznire fara de osanda sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata…”. Important este deci sa nu ne lipseasca evlavia, sa nu devina o familiaritate obraznica sau indiferenta, insensibila. Altminteri insa, stii doar de la parintele Savatie ca Dumnezeul nostru nu ne vrea “politicosi” si formalizati in fata Sa. El doreste sa anuleze distantele dintre noi, dar nu pana acolo, desigur, incat sa ajungem sa ne ridicam deasupra Sa, sa-L necinstim. Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste…
E impresionanta smerenia profunda a acestui Sfant. Sfantul Ioan sa ne ajute sa rabdam si noi umilintele cotidiene si sa ne faca partasi Harului!
Pentru cei din Bucuresti si nu numai, in curtea spitalului Polizu se afla o bisericuta unde exista o particica din moastele Sfantului.
Doamne ajuta!
Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti cei care poarta numele Sf Ioan Rusul, celor care cauta mijlocire la el si tuturor vizitatorilor acestui site! Ma intreb de ce oare Sfantul nu apare trecut in calendarul ortodox romanesc si nici in sinaxar. Oricum, va multumim din suflet ca ni-l faceti cunoscut pe aceasta cale.
Dupa cum se scrie sus in material,in Grecia se sarbatoreste pe data de 27 mai Sfantul Ioan Rus.In insula Evia sunt moastele Sfantului.Ii multumesc lui Dumnezeu si Sfntului Ioan Rus, ca am ajuns pana la El.Dar sa-i multumim Domnului pentru ca avem si noi la Spitalul Polizu asa cum spune Dragos, o particica de moaste.Doamne ajuta!
http://daruindveidobandi.blogspot.com/2008/05/sfantul-ioan-rusul.html
http://nesmeritul.blogspot.com/2008/06/fotografii-cu-moastele-sfantului-ioan.html
sfintul IOAN RUSUL ESTE UN MARE IUBITOR DE OAMENI UN PRIETEN PENTRU NOI DACA IL CHEMAM .AM FOST LA SF.MOASTE IN PROCOPIE M-AM INCINS CU BRIUL SFINTULUI SI AM PUS PE CAPUL MEU PACATOS FESUL SFINTULUI DAU SLAVA LUI DUMNEZEU EU MAREA PACATOASA CA AM FOST VREDNICA PENTRU ACEASTA SI BUNUL DUMNEZEU SA-I FACA PARTE DE PACE SI ODIHNA BINEI DOAMNE MARIA .CUSJUTORUL EI AM FOST.AMIN.
Sf Ioan Rusul a facut o minune si cu tatal meu care avea o boala ciudata,si care nu a putut fi diagnosticata clar de medici.Exact in aceea perioada am mers in pelerinaj in Gracia si am adus mir de la Sf Ioan Rusul.M-am rugat si la alti Sfinti,precum Sf Nectarie,Sf Parachivi,….La intoarcere in tara tata s-a dat cu mir de la Sf Ioan Rusul si i-a citit Acatistul,iar intr-o sapt. boala i-a disparut :).Ce n-au putut face medicii a facut Dumnezeu prin Sf Ioan Rusul.Vesnica multumire :).De mentionat ca inainte eu eram sceptica in privinta ajutorului pe care in putem avea rugand Sfintii.
As vrea sa merg la Sf Ioan Rusul sa il rog sa ma vindece de o boala, dar sunt sceptica in privinta reusitei. Este greu de ajuns? Daca merg cu teama si cu neincredere oare mai am vreo sansa sa primesc ajutor?
De ce mergeti cu neincredere si scepticism? Cititi minunile sale si aveti deplina incredere in sfant, faceti pocainta, dar lasati hotararea finala in privinta vindecarii in seama voii lui Dumnezeu care stie cel mai bine ceea ce ne este mai de folos pentru mantuire.
PENTRU TEDI:DUMNEZEU E ATOTPUTERNIC SI POATE FACE TOT BINELE PRIN SFINTII LUI…SFANTUL IOAN RUSUL E MARE FACATOR DE MINUNI SI NU VAD DE CE NU AR DORI SA VA AJUTE…OARE CHIAR NU AR PUTEA?DAR TUTUROR NI SE MAI INTAMPLA SA NU AVEM CREDINTA SUFICIENTA IN AJUTORUL SFINTILOR…INTR-ADEVAR E O ISPITA…ATUNCI TREBUIE SA URMAM EXEMPLUL CELUI CARE I-A ZIS MANTUITORULUI”CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE” SI CU SIGURANTA DUMNEZEUL CEL MILOSTIV NU VA INTARZIA SA NE AJUTE…DORESC CA SFANTUL IOAN RUSUL SA VA VINDECE!AMIN SI SLAVIT SA FIE DOMNUL!
Dragii mei, azi se implinesc 3 ani de cand am auzit pentru prima oara de Sfantul Ioan Rusul. Eram in cea mai disperata zi din viata mea, tocmai ce primisem o veste cumplita: fiica mea, in varsta de 13 ani si jumatate, avea cancer. In necazul greu de descris ce il aveam, am ajuns, prin indrumarea unei colege de munca, la un minunat OM, un parinte calugar din orasul nostru. In 29 martie 2006 acesta, fiindu-i mila de situatia noastra, ne-a dat, mie si fiicei mele, un canon de rugaciuni pentru 40 de zile, cu indrumare spre post si toate randuielile necesare, noi avand de citit in fiecare miercuri si vineri Acatistul, respectiv Paraclisul Sfantului Ioan Rusul. In aceeasi zi, parintele m-a intrebat: “De ce va puneti atata speranta in doctori, chiar credeti ca doctorii pot sa va ajute?”.
Apoi am citit despre viata Sfantului si minunile pe care acesta le-a facut si asa, intr-o seara, fara stirea fiicei mele, m-am rugat Sfantului sa ii apara in vis fetei mele, luand chipul bunicului meu, care era decedat de 7 ani, sa ii puna mana pe piept (unde avea, in interior, cateva tumori canceroase) si sa o vindece. Nu pot sa descriu in cuvinte uimirea si recunostinta mea in dimineata zilei cu nr. 41 cand sotul meu a gasit-o pe fiica mea in pat, plangand, si care i-a povestit ca i-a aparut bunicul meu in vis. I-a spus ca este acolo pentru a o vindeca pe ea,spunandu-i ” Ce crezi, ca doctorii pot face ceva?”, i-a pus mana pe piept si ea a simtit o caldura puternica, binefacatoare, caldura pe care a continuat sa o simta si dupa trezire, de dimineata si pana seara tarziu !!!
L-am cautat pe parintele calugar dupa acea intamplare, iar el ne-a trimis in Grecia la Sfantul Ioan sa ii multumim personal pentru mijlocirea pe care a facut-o in fata lui Dumnezeu pentru noi pacatosii. Fiica mea era atunci in tratament si doua luni mai tarziu, cand am avut o saptamana libera, am plecat in Grecia, noi cu fiica si baietelul nostru, sa multumim Sf. Ioan. Inarmati cu o harta si multa rabdare, dupa doua zile de drum, am ajuns la Prokopi, iar fiica mea s-a lipit de racla Sfantului, rugandu-se fierbinte. Nu au trecut nici 15 minute de cand eram in biserica, iar fiica noastra a venit din nou la noi, inlacrimata si chiar putin speriata, sa ne spuna ca, in timp ce se ruga, a simtit o racoare ciudata strabatandu-i trupul in interior, pe toate locurile unde exista ganglioni (ea suferise de o forma de cancer ganglionar) !!! S-a linistit si, incurajata de noi, s-a intors la racla facatoare de minuni a Sfantului…
De mai multe ori am ajuns de atunci la Sfantul Ioan si dorinta noastra este sa ajungem pe viitor mai des la Sfantul decat la spital la analize. In drumurile noastre facute in Grecia am mai ajuns la Sfintii Dumitru, Nectarie, Patapie, Ipomonia, David si la o manastire de la Meteora. Dar locul unde ne-a ramas o parte din suflet este Prokopi, unde ne simtim “acasa” din punct de vedere spiritual. Am convingerea ca parintele care ne-a indrumat in tot acest demers este cel care a mijlocit pentru noi in fata Sfantului Ioan Rusul (de altfel parintele poarta numele Sfantului).
Intorcandu-ne atunci acasa din Grecia, in anul 2006, fiica mea a facut, peste doua luni, analizele de bilant in urma carora medicii au constatat remisia completa a bolii, lucru de care noi, familia, suntem siguri ca era rezultatul minunii pe care Dumnezeu a facut-o prin Sfantul sau. Acum cateva zile am repetat acele analize de bilant. Au trecut 2 ani si jumatate de la terminarea tratamentului medical si, Slava Sfintei Treimi, Maicii Domnului si Sfantului Ioan Rusul, fata este bine.
Pentru tot ceea ce ne propunem sa facem sau sa realizam in viata, de acum inainte, cerem ajutorul Sfantului Ioan Rusul, care a devenit, asadar, patronul spiritual al familiei noastre. Doamne ajuta!
pt Ioana si Eugenia sau oricine ma poate ajuta:
Doamne ajuta,
Citind viata si minunile Sfantului Ioan Rusul si fiind increditati de puterea ajutorului sau vrem sa imbinam oarecum concediul cu pelerinajul si sa ajungem la Procopie ca impreuna cu fiica noastra de doar 2 ani sa ne inchinam la racla cu moastele Sfantului Ioan…
toata treaba este ca pe nici o harta a insulei Evvia nu apare localitatea Procopie… deci rugamintea mea este adresata cuiva care ma poate indruma: cam pe unde este, vre-un sau sau vreo localitate mai mare in apropiere, un traseu urmat…
Multumesc, Doamne ajuta !
Pentru domnul Eugen
Doamne ajuta,
Este foarte buna decizia sa imbinati concediul cu pelerinajul, noi in ultimii 3 ani tot asa am facut, daca doriti, cereti unui parinte (preot sau calugar) binecuvantare pentru drum inainte de a pleca, si noi am fost sfatuiti sa facem la fel.
La Prokopi este relativ usor de ajuns daca aveti un sistem de navigatie activ pentru Grecia. Noi ne-am descurcat cu o harta destul de detaliata. Daca aveti o harta a insulei Evvia traseul ar fi de urmat cam in felul urmator: puteti iesi de pe autostrada Salonic-Atena cu circa 60 km inainte de Atena, sunt doua sau chiar 3 iesiri spre orasul Halkida (Khalkis, Chalkis cum zic grecii), oras care este capitala administrativa a prefecturii (judetului) Evvia. Faceti cam 20 km intre autostrada si orasul Halkida, iar de acolo va orientati dupa indicatoare spre Evvia vest/Evvia nord si urmati soseaua (nu stiu sa va zic numarul ei) care iese din Halkida si trece prin localitatile Nea Artaki, Kastella (indicatoarele le gasiti spre micutul orasel Istiea din nordul insulei sau spre orasul Edipsos din nord-vest). Aveti circa 50 km din centrul Halkidei pana la Prokopi. Nu ajungeti in orasele Istiea sau Edipsos. Traseul este absolut superb, treceti pe langa mare, printre livezi de maslini si arbori de fistic, si dupa vreo 15 km incepeti urcarea pe munte. Este foarte sinuos traseul in urcare, trebuie mers incet pentru cei care au rau de masina. Va poate fi de folos sa cautati pe Google “harta Grecia”, gasiti harti care pot fi marite si in mod sigur veti gasi Prokopi, chiar acum am accesat o harta si prin marire am gasit traseul. Cu timpul noi am aflat si de o alta posibilitate de a ajunge pe insula si anume traversarea cu ferryboat-ul prin nordul insulei, la Glyfa (pe continent) pana la Agiocabo(pe insula) dar trebuie sa cunoasteti orarul traversarilor. In acest caz, aveti cam 70 km de la Agiocabo pana la Prokopi si urmati indicatoarele de Halkida (deci mergeti de la nord la sud) Sper sa va fie de folos!
Revin cu o precizare: daca mergeti la Prokopi prin Halkida am uitat sa spun ca trecerea de pe continent pe insula se face pe pod, insula este foarta aproape de Grecia continentala. Exista doua poduri, depinde la care dintre ele ajungeti, urmand indicatoarele spre Halkida de dupa iesirea de pe autostrada.
In alta ordine de idei, daca doriti sa treceti cu ferryboat-ul pe insula Evvia, cautati orarul traversarilor de la Glyfa pe pagina de net http://www.glyfaferries.gr, atentie ca orarul se schimba o data la cateva luni, dati click pe sectiunea “dromologia”, inconvenientul este scrisul integral in limba greaca.
Doamne ajuta !
Pana de curand, cand sotul meu s-a imbolnavit si a primit in dar de la un nepot (preot) cartea ce cuprinde viata si minunile Sf. Ioan Rusul, nu auzisem de acest sfant.Am ramas uimita de cat de grabnic ajutator este si de cate minuni a facut in anii nu prea indepartati de prezentul nostru.Nu stiu daca voi avea vreodata sansa sa ajung in Grecia la sfintele lui moaste, dar dorinta mea e mare. De cand am auzit de aceste minuni, ma rog si cer ajutorul acestui sfant. Doamne ajuta!
Sa ne rugam si sa nadajduim ca Dumnezeu ne va ierta si ne va trimite ajutorul prin sfintii lui!
Sfinte Ioan Rusul ajuta-ma si pe mine si familia mea!
Amin!
Pe zi ce trece imi dau seama cat de nestiutoare si nevrednica sunt. Acum cativa ani am fost intr-un impas mare, probleme cu sanatatea, pe care medicii nu le descalceau, doar se mirau ca n-au mai vazut asa ceva… Era in preajma Craciunului, nu-mi venea sa mai merg pe la medici, din toate motivele stiute de noi toti plus faptul ca era sarbatoare mare si ma gandeam ca nu se vor ocupa de mine.. M-am rugat Maicii Domnului si am facut un tratament empiric cu petrol. In 7 ianuarie, peste doua saptamani deci, cand am mers la ecografie nu se mai vedea nimic. Tocmai coseam un goblen, primul meu goblen, care s-a intamplat sa fie “Madona Sixtina”. Cosandu-l ii multumeam Maicii Sfinte pentru ajutor si ma gandeam sa i-l duc in dar de multumire, undeva la o biserica. Pana la urma niste prieteni m-au sfatuit sa merg la o manastire. Asa am facut, am dus tabloul la o manastire din apropierea orasului, iar Maica Stareta mi-a facut si dansa un dar: o bratara de matanii si o carte, Viata Sf Ioan Rusul, despree care nu stiam nimic, in calendarul nostru nu este trecut. Cand am ajuns acasa, citind cartea am ramas uimita afland ca ziua de pomenire a Sf Ioan Rusul in biserica este tocmai ziua mea de nastere! Cine a putut sa stie asta? Pe langa ajutorul pe care mi l-a facut cu boala, in marea sa bunatate si milostivire, Maica Domnului mi-a mai facut un dar: Sfantul de ziua mea! Eu stiu ca nu am nici un merit ca sa primesc astfel de daruri, ci doar marea bunatate, milostivire si iubire de oameni a Maicii Domnului a facut totul!
Pana acum nu m-am invrednicit sa ma apropii de Sf. Ioan Rusul, de asemenea nu m-am invrednicit sa ajung la Sfintele sale moaste, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a Maicii Sfinte si a Sf Ioan Rusul sper, imi doresc si cred ca intr-o zi se va intampla si asta. Am credinta ca toate sunt posibile cu ajutorul lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai, desi eu sunt atat de pacatoasa si nevrednica. Dumnezeu sa ne ajute la toti, iar cei care puteti ajunge la Prokopi nu pregetati sa o faceti.
Cand a
Doamne ajuta! Bucura-te Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Doamne cat de buni sunt Sfintii tai care intotdeauna cand le cerem ajutor cu multa smerenie ne ajuta . Eu am cunoscut pe Sfantul Ioan Rusul cu circa 10 ani in urma cand a aparut in Parcul Herastrau la intrarea dinspre TV.o bisericuta din lemn adusa de prin Maramures. Am intrat sa aprind o lumanare,dar in interiorul bisericutei era o tanara pe care am intrebat+o ce este cu aceasta bisericuta aici si ce Hram are. Politicoasa mi-a spus ca Primaria Capitalei vrea sa scape de ea din parc.Si am intrebat dar cine se ocupa de aceasta bisericuta,iar raspunsul a venit prompt;Parintele Nicolae dela matermitatea Polizu. Duminica urmatoare am mers la Polizu la Sf. Liturghie si la terminare am stat de vorba cu parintele, care mi-a spus ca doreste sa aduca aceasta bisericuta la sputal. Intr-un final a fost adusa, dar directia spitalului nu a acceptat sa o monteze pe undeva la intrare in maternitate,asa se face ca o toamna,o iarna si inca o vara modulele desmembrate au stat rezemate de un zid in incinta maternitati, pana ce Bunul Dumnezeu a randuit ca ea sa fie montata pe locul actual. Mergand in mai multe randuri la Sf. Liturghie si discutand cu Parintele Nicolae, mi-a spus ca Sfantul Ioan Rusul este un sfant grabnic ajutator. Cu cati-va ani in urma suferisem o interventie chirurgicala pe cord deschis, punandu-mi 4 baypasuri la inima. Si cum lucrurile nu mergeau bine, am incercat sa gasesc mai intai pe cineva care ajunge la Procopie sa-mi aduca de acolo o iconita si undelemn din candela care este aprinsa la Sfintele moaste. In final am gasit ,mergand zile intregi pa poaslele patriarhiei, de unde plecau autocare in Grecia,un parinte dela Manastirea Iezer -Valcea ,rugandu-l sa-mi aduca iconita si ulei sfintit. Dupa circa o luna parintele a ajuns in tara ,asteptandu-l la autocar. .Invitandu-l acasa toata noaptea mi-a povestit despre cum a fost in pelerinajul facut la mai multe manastiri si in special la moastele Sfantului. Ioan Rusul si Sfantului Nectarie.
Dupa un am cu ajutorul bunului Dumnezeu am ajuns si eu la moastele Sfantului in Grecia si nu numai odata ,ci de doua ori. In cartea scrisa de Parintele Nicolaie despre minunile savarsite de Sfantul Ioan Rusul in Grecia si in Romania, ve-ti gasi un articol intitulat-DELA IEZER-,unde spun cum m-a ajutat pe mine Sfantul Ioan Rusul. Acum la bisericuta din incinta maternitatii Polizu se afla si un deget al Sfantului Ioan Rusul, daruitcu multa evlavie de parintele dela biserica unde se odihnesc Sfintele moaste. Periodic se fac excursii de catre parintele Nicolae la moastele Sfantului in Grecia,la niste preturi destul de mici. Am avut prilejul sa ne si impartasim la moastele Sfantului si sa vedem si farfuria pe care prim minune Dumnezeeasca Sf. Ioan Rusul a trimis-o stapanului sau din Procopie la Meca. Il voi ruga pe Sfantul Ioan Rusul sa mai ajung si a treia oara la Sfintele lui moaste,care m-a ajutat sa devin un om in toata normalitatea. DOAMNE AJUTA!
SFINTE IOANE , ITI MULTUMESC , CACI ACUM 6 ANI MI-AI SALVAT MIE SANATATEA SI VIATA , IAR ACUM L-AI SALVAT SI I-AI DARUIT VIATA SI SANATATE BEBELUSULUI MEU , CARE SPUNEAU MEDICII , CA TREBUIE PROVOCATA NASTEREA LA 6,5 LUNI SI OMORAT , CACI NU E VREDNIC SA SE NASCA SI SA TRAIASCA .
E adevarat , s-a nascut cu niste probleme , eu am refuzat sa fiu partasa la asa crima , deci l-am adus pe lume . problemele le-ai micsorat TU , SFINTE MUCENICE IOANE , la nastere neavand asa grozavii precum au prezis doctorii , iar ce are rand pe rand ai tinut mana chirurgului , si restul ai vindecat chiar tu cu mana ta . Mai are niste probleme , pe care sunt convinsa ca rand pe rand i le vei vindeca cu rugaciunile tale de nerefuzat inaintea Lui DUMNEZEU ! si te rog sa nu imi uiti sfanta si draga rugaminte : cand implineste un an , vreau sa fim la Tine , in Biserica Ta , sa-ti multumim , si sa faca acolo langa racla Ta primii pasi din viata ! caci doctorii ziceau ca s-ar putea sa nu umble niciodata ! dar eu , mama lui , cred ca tu ii vei contrazice ! Dumnezeu se va preamari prin Tine Sfinte drag inimilor noastre ! Esti singurul si cel mai bun si adevarat prieten al nostru ! Ajuta-ne mereu ! si ….. pe bebelus il cheama … cum altfel decat IOAN ?!
Va rog mult si cu recunostinta sincera ! daca poate cineva , sau are , sau merge in Grecia la SFANTUL IOAN RUSUL , suflet langa sufletul fiecariu om , sa ma ajute si pe mine cu niste apa sfintita , ulei sfintit , vata sfintita , iconita , mir , de la Sfantul Ioan din Evia ! nu pot merge acum acolo , si am mare nevoie pt baietelul meu de 5 luni ! la care eu ii cant mereu asa : Sfinte Ioane Rus mucenic / Ai grija de Ioan cel mic ! .
pe baietel l-am botezat ca pe Sfantul ! imi puteti lasa un mesaj pe aici s-au cum sa procedez oare ?! tel meu e 0749 313 722 ! poate nu e prea bine sa expun asa nr de tel , dar cred ca Sfantul va face sa-l vada , doar oameni credinciosi si de omenie !
DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE SI MAICA DOMNULUI SA VA OCROTEASCA !
Inainte sa incep sa scriu despre minunea sfintului multumesc bunului Dumnezeu pentru faptul ca mi-a acordat sansa sa-l descopar.
Ma numesc Titus am 38 de ani sunt din Bucuresti sunt absolvent al faculatatii de psihologie, de profesie subofiter si cea mai recenta minune a Sfantului Ioan Rusul sunt eu.
Anul trecut, mai exact in luna mai 2009 am inceput sa ma simt rau. La inceput am crezut ca este o simpla raceala si nu am bagat-o in seama dar in mai putin de 2 saptamani am slabit 6 kg. M-am internat (12.05.2009) la spitalul Matei Bals unde in urma investigatilor efectuate s- a constatat ca nu sufar de nicio afectiune s-au eliminat pe rand suspiciunea de a avea borellia si letospiroza . Am fost externat cu recomandarea de vitaminizare si odihna, zis si facut. Totusi starea de rau continua si pierdeam tot mai mult in greutate, inapetenta a accentuat intr-un ritm galopant pierderea in greutate a inca 8 kg (o saptamana), o stare febrila, insotita de dureri musculare si articulare, pusese stapanire pe organismul meu Au urmat investigatii la spitalul Militar, unde am fost suspectat de contactarea virusului HIV (analizele au infirmat acest lucru) s-a ridicat suspiciunea de o afectiune hamatologica (boala a sangelui). Aceste investigatii le-am efectuat in ambulatoriu.
De Rusalii (08.06.2009) durerile musculare si articulare deveniserera insuportabile in plus o insuficienta respiratorie isi facuse aparitia peste noapte, asa ca am fost internat in regim de urgenta, suspectat de TBC, la spitalul de pneumo -fiziologie Marius Nasta (Filaret). Pus pe oxygen si antibiotic, starea de rau se mai amelioraserera putin. Investigatiile au eliminat suspiciunea de TBC dar aratau ca ar fi vorba de dermatomiozita (boala autoimuna) foarte grava insotita de regula de cancer. Dupa ce s-a infirmat existenta cancerului, am fost transferat la spitalul Sfanta Maria (sectia reumatologie ). Aici alte investigatii alte analize (unele) facute in Franta care nu aratau existenta dermatomiozitei, (electromiograma, biopsie musculara etc). Totusi s-a pus diagnosticul de dermatomiozita (sunt 5 elemente constituitive ale bolii, la mine existau 3). Am inceput tratament de specialitate cu imunosupresoare. Usor, usor imi recapatam increderea. Dureriile disparusera ramasesem doar cu oboseala.
In tot acest timp m-am rugat la Dumnezeu sa aiba grija de mine. M-am spovedit (lucru pe care nu-l facusem din copilarie), m-am impartasit a fost bine. Am fost externat (08.07.2009)cu continuarea tratamentului acasa . Mi-am luat concediu si am plecat intr-un tur al manastirilor cu destinatia Prislop la sfintul parinte Asenie Boca. Am ajuns si l-am rugat sa-mi arate calea pe care trebuie sa o aleg. Au urmat , pe langa tratamentul medicamentos, cel spiritual (sf. Maslu, liturghii si multa rugaciune) ca doar se stie ”medicul panseaza rana si numai Dumnezeu o vindeca “ cine se lasa doar pe mana medicilor risca sa ajunga la biserica cand este prea tarziu si atunci preotii fac si ei tot ce le mai sta in putere . Am reluat serviciul. Ma simteam mai bine asta credeam eu, asa o aratau si analizele. In septembrie am revenit la control la spitalul Marius Nasta starea de rau revenise , dispneea (oboseala la efort) se accentuase, aveam pe zi ce trece o paloare cadaverica. Aici am fost internat (02.10.2009) pentru reluarea investigatiilor. Din nou bronhoscopie (2 intr-o saptamana) tomograf si tot tacamul.
In seara zilei de 22.10.09 a afost apogeul nu mai puteam sa respir nici conectat la tubul de oxygen (TLCO era 38%: SPO2-78% in repaus) am inchis ochii si l-am rugat pe Doamne Doamne daca vrea sa ma ia la el sa aiba grija de baietelul meu Dennis Stefan ( in varsta 6 ani) daca mai imi acorda o sansa sa ma trimita unde crede ca este mai bine pentru mine. Apoi totul a devenit negru , simteam cum totul se scurge din mine si brusc…………………………………..
M-am trezit dimineata, furtunul de la instalatia de oxygen nu-l mai aveam la nas, iar eu puteam sa respir (nu va imaginati ca respiram normal, dar o faceam fara ajutorul tubului de oxigen chiar daca oboseam la cel mai mic efort). A urmat tratamentul intravenos cu citostatic si imunosupresor (eram suspect de 4 cancere, sotia mea i-a surprins pe medici cand discutau despre cazul meu) dupa terapie (in puls 3 zile) am fost externat cu recomandarea de a face oxigenoterapie si sa nu ma astept la minuni, imi ramase-se doar rugaciunea . In paralel cu tratamentul alopat (medicamentos) un an (6 luni puls terapie intravenous + oral si 6 luni oral) am urmat si terapie alternativa. La terapia asta mi s-a recomandat sa ma rog la Sfantul Ioan Rusul acesta fiind militar (vezi viata si minunile sfintului). Asa ca am cautat pe internet si am gasit Manastirea “Sfantul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu, singura din tara care detine moastele sfintului. A doua zi am rugat un prieten sa ma duca acolo convins ca Sfintul ma va ajuta. Am ajuns la manastire, care este amplasata intr- o fosta unitate militara. Este un loc parca rupt din rai. Este o manastire mica, cu putini calugari, de o smerenie tipica fetelor monahale, cu puteri miraculoase. M-am rugat la Sfintul sa ma redea vrednic de toata trebuinta familiei mele si vietii de zi cu zi..
Am citit acatistul seara de seara si acum la un an de la prima mea incursiune la moastele Sfintului sunt un om sanatos, o arata si anlizele medicale (au ramas unele urme dar sunt nesemnificative). Doctorii au decis ca este cazul sa oprim tratamentul si sa mergem pana al scoate de tot. Asta doar pentru ca am crezut in minunile Sfintului Ioan Rusul. Pe parcursul acestui an, cand am putut am mai fost la Sfintul Nectarie si inca o data la Prislop sa-i multumesc parintelui Arsenie Boca .
Dumnezeu m-a trimis la Sfintul iar Sfintul a lucrat prin doctori, prin oamenii care m-au ajutat sa trec peste acest episod din viata mea.
Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, ce imi da in fiecare zi si pentru tot ceea ce o sa-mi dea de acum incolo.
ESTE SINGURUL CARE NU MA DEZAMAGIT
IMPORTANT ESTE SA CREZI SI SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU.
EL NE IUBESTE PE TOTI LA FEL SI NE VREA CAT MAI APROAPE DE RAI
IUBIREA INFINITA ESTE SINGURUL ADEVAR… IN REST, TOTUL ESTE ILUZIE
Sfinte Mare facator de Minuni iti multumim pentru toate!
Roaga-l pe bunul Dumnezeu sa ne mai ingaduie a trai ca sa putem indrepta din greseli, nu sa facem altele!
Te omagiem cu drag de ziua ta!
Te iubim!
HRISTOS A INVIAT
As vrea sa-i multumesc sf IOAN RUSU pentru multa sa iubire si pentru faptul ca nu m-a lasat la cea mai grea incercare a vietii mele… acum 3 ani fiul meu de 7 ani a paralizat…dupa multe investigatii doctorii au reusit sa-i puna diagnosticul de GBS-Guillain-Barré Syndrome , FIIND PARALIZAT PANA LA CAP, era conectat la aparate de respiratie din cap pana in picioare, a stat asa 2 saptamani pana a inceput macar sa te priveasca in ochi dar tot fara nici o miscare trupeasca…iar dupa diagnosticarea baiatului nostru , doctorii ne-au spus ca ne putem astepta la cei mai rau… sa nu-si mai revina, sa ramana o “planta” sau in cel mai bun caz sa isi revina dar cu urmari de paralizie nefiind capabil de a umbla si altele….
Dar SLAVA DOMNULUI, avand oameni credinciosi prin preajma impreuna cu parintele dohovnic, au facut in sf biserica acatistul sfantului IOAN RUSU, iar la rugaciunile nasilor, rudelor, prietenilor, baiatul meu care se numeste IOAN IACOB, si-a revenit in mai putin de 4 luni , la final fiind in carut cu rotile dar BUNUL SI MARELE DUMNEZEU cu MAICA DOMNULUI SI SFANTUL IOAN si toti sfintii l-au ajutat de si-a revenit , iar astazi este un baiat normal, joaca fotbal, si nici nu mai are nici un semn ca ar fii fost vreodata ca o leguma paralizat….ITI MULTUMESC TIE DOAMNE SI MAICII DOMNULUI SI SFANTULUI IOAN RUSU, care mi-au ridicat baiatul din paralizie totala .Iar acum prin mila Domnului il mai si ajuta pe parintele duhovnic la sfantul altar uneori….
MARE ESTI DOAMNE SI MINUNATE SUNT LUCRURILE TALE SI SFINTII TAI MINUNATI.AMIN.
Va rog sa nu va indoiti de sf IOAN RUSU, si toti sfintii ca fac minuni … desi….noi nu le meritam de multe ori….
Doamne ajuta.