SFANTUL MOISE ARAPUL. Profetie infricosatoare despre zilele din urma ale monahismului si crestinismului: decadere demonica si persecutie crunta

27-08-2012 Sublinieri

(Despre călugării din neamul cel de pe urmă)

“Sfântul Moise Arapul a profeţit zicând că în zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi nu vor mai ţine socoteală monahii de mântuirea sufletului şi vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi al gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, negrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot aşa şi el are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi vor petrece monahii prin mijlocul lumii şi a lumenilor fără frică, cu mâncăruri şi băuturi, amâgindu-se de poftele trupului prin deşertăciuni în necurăţie şi fapte ruşinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi în Mânăstirile de obşte până la sânge, tot aşa şi în Lavre unde nu este de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt vecin al lui; şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune Egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos şi simpli nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, grijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe.

Răpind cu sila egumeniile, cu daruri şi neştiind să povăţuiască turma şi frăţimea şi neştiind că ei sunt chip şi pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună şi neînţelegând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecăţii pentru turma lor. Şi din pricina nepăsării Egumenilor cari nu poartă grijă de turmă se vor pierde. Se vor osândi nu numai cei leneşi şi trândavi, ci şi fraţii cei cu viaţă bună şi înfrânaţi.

După aceea a văzut robul lui Dumnezeu Moise, că nor şi vârtej, negură întunecoasă şi ispite foarte înfricoşate au venit asupra monahilor din partea de la miazănoapte, căci îi gonea pe monahi şi cinul cel monahicesc de blestematele eresuri şi îi sileau pe mulţi să lepede hainele monahiceşti şi să se însoare. Atunci puţini nevoitori, cari vor fi încercaţi ca aurul şi argintul în cuptor, la necazuri multe, în prigoană şi strâmtoare, se vor lămuri.

Şi câţi se vor afla încercaţi şi vor birui atâtea înfricoşate ispite, se vor preamări şi se vor preaslăvi şi se vor cinsti de Dumnezeu mai mult decât acei cari au răbdat căldura şi zăduful zilei şi gerul nopţii.

După aceea a văzut robul lui Dumnezeu Moise că a trecut iarna aceea a necazurilor şi ispitirilor şi prigoana acelor înfricoşate eresuri şi s-a făcut linişte. Şi, după ce vor trece câţiva ani, iarăşi se va dispreţui ceata monahilor cea îngerească şi vor veni ispite asupra lor mai multe şi mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele, şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirănia căci şi cei ce nu vor voi se vor batjocori cu de-a sila.

Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele.

Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu şi va distruge tot neamul cel viclean şi-l va trimite în focul cel veşnic.

Deci, fericiţi vor fi câţi nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăţiei care este mai silnică şi mai grea decât uciderea, ci se vor împotrivi şi vor mustra fărădelegea ca Sfântul Ioan Botezătorul, şi vor stărui mustrând amestecarea de sânge şi vor fi ucişi de cei prea fărădelege şi spurcaţi şi prea necuraţi oameni din vremea aceea, şi se vor odihni în sânul lui Avraaam, al lui Isaac şi al lui Iacob, al prea slăviţilor Patriarhi şi vor locui întru Împărăţia cerurilor cu toţi sfinţii, bucurându-se şi veselindu-se, de care să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi cu darul lui cel Sfânt. Amin…”

(din: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon catre Sion)

Cititi si:


Categorii

1. SPECIAL, Calugaria / viata monahala, Pateric, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “SFANTUL MOISE ARAPUL. Profetie infricosatoare despre zilele din urma ale monahismului si crestinismului: decadere demonica si persecutie crunta

  1. “A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele, şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirănia căci şi cei ce nu vor voi se vor batjocori cu de-a sila.Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele”…este peste putinta mea de a-mi imagina asa ceva! Dar daca asa spune Sfantul….asa se va intampla!Crunt!!!

  2. E prea puţin Duh în credinţă.
    E prea puţină angajare
    -În lupta noastră cu păcatul-
    (Căci facem alt fel de lucrare)

    Amestecul lumesc (din grilă)
    Şi “misiunile” lumeşti
    Sting duhul, (cheamă la distracţii
    Nu la trăiri duhovniceşti).

    Fac cărturarii de’o p otri vă
    Cu Domnul, c u sfinţii părinţi,
    “Cultura” cu viul scripturii
    Muzicienii cu cei sfinţi.

    În tot ce zilnic ni se spune,
    (Ce-i în Hristos) nu e d eajuns,
    Spre-a‘ntoarce sufletul din rele
    Şi-al converti întru Iisus.

    Păcatul nu-l mai mustră nimeni,
    Nici faptele care sluţesc
    (Atât de’adânc şi de vizibil)
    Cei ortodox şi strămoşesc

    Sunt foarte bune multe fapte,
    Dar prea puţine-s în Iisus.
    Cuvîntul său ce-a născut sfinţii,
    La noi, azi sună… ca’n apus.

    Ortodoxia pretutindeni
    E devorată de păcat,
    I’amestecată “culturanic”
    Cu duh lumesc, (cu-adevărat).

    Proorociile ce’anunţă
    Această vreme ce-o trăim,
    O, ocoleşte radioul,
    Dar…, sfinţi-au spus-o ca s-o stim.

    Şfinţi părinţi nu’ncap în grilă
    Sau…, intră textul comentat,
    Sprea nu deschide lupta vie,
    Şi-a ne trezi dintr-u păcat.

    Cuvântul (tot mai academic)
    Nu mai aduce în credinţă
    Acel cutremur, ce trezeşte
    Şi schimbă totu-n conştiinţă.

    Ne dă emoţia culturii
    Dar nu trăirea în Hristos
    Nu angajarea-n’crâncenată,
    Cu răul cel fără folos.

    Înloc să ne zidim în suflet,
    Mai conştient, mai vinovat,
    Simţindu-l pe Hristos pe cruce,
    Cum suferă pentru păcat,

    Simţind puterea Lui divină,
    Cum ne pătrunde cu mustrare,
    Pentru sălbăticia noastră,
    Pentru urâta desfătare,

    Venim cu texte commentate,
    (Ce’adânc şi fin doar lămuresc)
    Fără să mustre înşelarea
    Şi traiul neduhovnicesc.

    Cuvântul nu-i pentru trezire
    Ci-i pentru a arăta de sus
    Ce ortodoxă ni-i vorbirea
    Şi studiul nostru în Iisus.

    Nu-i forţa Duhului arzândă.
    Ci-i prelucrarea omenească,
    Din vistria ,,pământeană’’
    Cea ne î nstare să zidească.

    Păcatul însă dă năvală,
    Cu forţa lui pustiitoare,
    Şi nimeni nu-l mai înfierează
    Şi nimeni nu-i mai stă în cale.

    Vin azi păcatele ruşinii
    Din orice colţ de pe pământ,
    Direct şi explicit şi public,
    Şi stinge’oameni tot ce-i sfânt.

    Ortodoxiia noastră-i vie ???!
    Mai luptă cineva cu el ?
    Război duhovnicesc-i acesta ???
    Sau.. duhul nostru-i căldicel ?

    Citind din sfinţi şi sinaxare
    Lectura ne pare poveste,
    Că duhul lor arzând în flăcări
    Azi în biserici nu prea este.

    Dac-ar trăi sfinţii acuma ,
    Aceleaşi lucruri ne-ar vorbi ?
    Ar tolera dezmaţul ţării,
    Şi modul nostru de-a trăi ?

    Ar mai lăsa păcatul liber,
    Şi dezmierdarea lui cea dulce,
    Fără război în duh şi-n cuget,
    Fără canoane, fără cruce ?

    Ar studia textul scripturii
    Şi’ar comenta ca în apus ?
    Nu ar mustra concret păcatul
    Şi înşelarea în Iisus ???

    Ar tolera păcatul public ?
    Ori filoclic n’ar tuna,
    Cu forţa duhului, aprinsă ???
    (Şi prin canon) n’ar vindeca ?

    Ar pune plasture pe rana
    (Cu veirmii ce colăcăiesc),
    Sau ar tăia întregul cancer,
    (Într-un spital duhovnicesc) ???

    Ar îndrepta cârma către ceruri,
    Spre Adevăr. Nu spre apus.
    N’ar face ziduri, ziduri, ziduri,
    Fără trăirea în Iisus.

    E mult ce s-a făcut, desigur,
    Dar prea puţin pentru-a spori,
    Şi mai nimic pentru-a renaşte,
    (Şi-n Duhul Sfânt, a ne trezi) .

    Am spus, cuvine tari în public,
    (Cu-amărăcine şi durere),
    Şi ştiu că voi primi osândă.
    (Am spus că inima o cere).

    Nu ‘n duhul răzvrătirii însă
    Şi a dispreţului le’am spus,
    Ci cu regete mari, cu frică,
    C’acestea văd şi simt, Iisus.

  3. Da crunt.Dar problema este ca se intampla deja….

  4. Nelamurire: vremea la care se refera Sf Moise e veacul al 7-lea si jumatate, deci profetiile s-au implinit? Pt ca veacul al 7-lea a trecut demult.
    Alta nelamurire: unde se pastreaza aceasta profetie? In ce carte? Despre avva Moise stiu numai din Pateric

  5. Primele comentarii mi-au confirmat temerile.Aceasta postare va sminti multa lume.O spune unul care avea grija desfranarilor si critica in dreapta si in stanga.Nu imi puteam inchipui cum unii preoti sau familisti respectabili puteau sa cada in aceste pacate.Si Dumnezeu mi-a aratat cat de neputincios sunt la randul meu.Pentru ca eu nu luasem in considerare un aspect:aceasta cadere provine dintr-o puternica ispita pe care nu ai cum sa o intelegi pana nu o traiesti.Oare am uitat cu totii cum e sa fii indragostit?Aceasta orbire nu cunoaste varsta.
    Si inca o problema.Aceasta cadere este infricosatoare si rusinoasa pentru persoana in cauza caci diavolul o vadeste la toata lumea.Dar pocainta victimei o stie numai Dumnezeu.Caci nu e de mirare,dupa Sfintii Parinti,ca am cazut in pacate,de mirare e ca nu ne mai ridicam.
    Tudor Gheorghe surprinde in versurile sale aceasta zbatere a sufletului prins in aceasta panza de paianjen si care cu cat se agita cu atat se prinde mai tare:
    ‘Toamna a cazut
    Peste parcul mut
    Tainicule dor
    In zadar te-alint
    Trandafirii mor
    Visurile mint”

  6. @ Cosmin:

    Suntem deja in anul 7520 “de la facerea lumii”, “veacul” insemnand o mie de ani de la facerea lumii, conform talcuirii parintilor. Nu intamplator am dat ca hiperlink explicativ: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/30/staretul-dionisie-ignat-o-sa-fie-schimbari-mari-conducatorii-omenirii-de-astazi-sunt-hotarati-sa-distruga-omul-ce-inseamna-al-optulea-veac/

    Am indicat sursa noastra, la final: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul. E cert ca ea a circulat in Traditie, chiar daca nu stim sa-ti indicam acum sursa originala, dar e sigur ca a fost atribuita avvei Moise.

  7. @ Cristi G:

    Caderi (inclusiv ale preotilor si ale calugarilor) au fost dintotdeauna, inclusiv in vremea de aur a Patericului. Nu despre acestea este vorba, dupa cum putem intelege din coroborarea acestui cuvant cu celelalte proorocii pe aceeasi tema, care indica faptul ca acest gen de desfranari vor deveni aproape UN FENOMEN GENERAL si se refera la cei care nu se mai pocaiesc, pentru ca nici nu mai socotesc pacate aceste lucruri. Tocmai de aceea ele sunt semne ale sfarsitului.

  8. Pingback: AVVA MOISE ETIOPIANUL CATRE AVVA PIMEN: “Putina vreme este osteneala, si de-a pururea odihna”. CUM DEVIN TALHARII SFINTI? -
  9. @Denisa

    Din surse sigure iti pot spune ca, o data cu comunismul asta jegos (de care nu mai scapam nici in zilele noastre) prin venirea la putere a unor neispraviti nascuti din atei si ticalosi, iti pot afirma cu certitudine ca, ceea ce spune Moise Arapul s-a intamplat in manastirile din tara noastra: silnicii (violuri), ciolhanuri…iar in privinta Muntelui AThos se pare ca, se vor infiltra femei sub imbracaminte barbateasca monahala prin manastiri si-atunci va pleca ocrotitoare muntelui – Maica Domnului.

  10. Spune si Ioan Hozevitul:

    5. Femei smintite vor cere dezlegare
    de pravila de-oprire de la intrare
    la sfinte mănastiri pusă la intrare
    6. Femei smintite vor intra prin viclenie
    în haine bărbăteşti şi în prihanie
    la mănăstiri oprite în prihănie.
    7. Păcate multe vor fi la Sfântul Munte,
    nimeni nu va mai voi sa îl ajute,
    fecioara nu va mai voi sa îl ajute.
    8. Îşi va întoarce faţa de la el o vreme,
    călugării nu vor înceta s-o cheme,
    cu lacrimi în ochi nu vor înceta s-o cheme.

  11. Pingback: PARINTELE ADRIAN DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST: Stramtorarile vor fi mult mai grele decat in comunism. Metoda de la Pitesti se va aplica acum in toata lumea (VIDEO) -
  12. Pingback: DESPRE CADEREA BABILONULUI SI FALSELE MINUNI ALE LUI ANTIHRIST. Cum sa ne ferim de inselare? -
  13. Pingback: VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON. Predicile Parintelui Cleopa si Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINTA CARE LUCREAZA SI STRIGA LA CER IN CIUDA CELOR MULTI… CARE IMPIEDICA BINELE SI ITI PUN CALUS IN GURA -
  14. Pingback: SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; in insasi intocmirea duhului omenesc va aparea CEREREA, CHEMAREA lui Antihrist” -
  15. Pingback: PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU: Conducatorii lumii vor sa schimonoseasca firea omului. O SA FIE UN RAZBOI INFRICOSAT. Si acum o sa fie foarte multi mucenici. NU NE-A RAMAS ALTCEVA DECAT SA NE PREGATIM PRIN POCAINTA” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PARINTELE ADRIAN (exclusiv, audio) despre MARILE STRAMTORARI ALE VREMURILOR DIN URMA si caracteristica timpului antihristic: “EPOCA HAOSULUI SI A DEZNADEJDII, CAND NU MAI POTI DESLUSI ADEVARUL DE DEZINFORMARE” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: SFANTUL GAVRIIL GEORGIANUL despre ZILELE LUI ANTIHRIST, pecetluire, rezistenta si MANTUIREA IN VREMURILE DE PE URMA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate