VIATA SI MINUNILE SFINTILOR RAFAEL, NICOLAE SI IRINA. “Calea lui Hristos este cu multe necazuri si suferinte. Iubiti si iertati mereu!” (MARTEA LUMINATA)

19-04-2012 Sublinieri

Doxologia – Viața Sfinților Mucenici Rafael, Nicolae și Irina

“Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.

1. O făgăduință uitată

Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.

Noii locatari ai imobilului vedeau în preaj­ma sărbătorilor un preot înalt, cu o pri­vire blândă, cădind și binecuvântând. Dar preotul cel cu pri­virea plină de bunătate nu apărea numai în a­ceastă casă, ci, deseori, se înfățișa pe colina Ka­ryes unde se mai păs­trau încă zidurile de la o biserică pustni­cească închinată Maicii Dom­nu­lui. Locui­torii din Karyes au văzut de multe ori această bi­sericuță inundată de o lumină cerească și au auzit cântări de o frumusețe nepămân­tea­nă. Cu toate că se afla pe moșia unui turc, în a­ceastă bisericuță se săvârșea Sfânta Litur­ghie o singură dată pe an: în ziua de marți din Săptămâna Lu­minată. Nimeni nu știa de ce se săvârșea Sfânta Li­turghie în acea zi, dar se păstra această tradiție sfântă.

În 1923, în urma tratatului de la Lau­sanne, s-a făcut schimb de populație între Grecia și Turcia. Colina Karyes care apar­ți­nuse unor turci urma să fie dată în pro­prie­tatea refugiaților greci. Pentru acest pământ, o grecoaică foarte credincioasă s-a rugat Maicii Domnului și a făgăduit că, dacă va primi acest pământ bine­cuvântat, va rezidi bise­rica Maicii Domnului. Rugăciunea ei a fost as­cul­tată și întreaga colină Karyes a intrat în posesia familiei Marangos. Anii s-au scurs, Constantin Marangos a trecut la cele veș­nice, dar făgă­du­ința de a rezidi bi­serica a fost dată uitării.

În 1959, Constantin Marangos s-a ară­tat în vis urmașilor lui și i-a rugat cu insistență să construiască biserica. În iulie 1959 s-a început construcția bisericii, pe temelia celei vechi.

2. Osemintele unui necunoscut

Curățindu-se pământul din interiorul bi­se­ricii, s-a găsit o piatră verticală, care era parcă pusă ca semn. Aici s-a descoperit un mormânt cu un schelet întreg, cu mâinile în­crucișate pe piept. Craniul era la o distanță de 30 cm de trup, iar mandibula lipsea. În locul ei era o cărămidă cu trei cruci încrus­tate pe ea. La deschiderea mormântului, o mireasmă foarte plăcută s-a răs­pândit în jur. Un mun­citor a adunat osemintele într-un sac și le-a pus la ră­dăcina unui măslin. Aici au stat mai multe zile. Într-o zi, după termi­narea lucrului, mun­ci­torul care a descoperit acele oseminte a încercat să ridice sacul, însă era de ne­clintit. După mai multe încercări, munci­torul s-a închinat și nu­mai după aceea a putut ridica sacul.

3. Prima minune

La 8 septembrie 1959 a avut loc sfințirea bi­sericii închinate Maicii Domnului, protec­toarea colinei Karyes și a noastră a tuturor. În biserică, într-o raclă, se aflau osemintele acelui creștin necunoscut. O femeie în vârstă din Thermi era bolnavă de multă vreme; doctorii nu-i dădeau speranțe de vindecare. În biserica nou zidită, fe­tele femeii s-au rugat pentru mama lor. Bolnava a visat un călugăr înalt, cu o privire blândă, care i-a spus să se ducă să se închine la osemintele din biserica cea nouă și se va vindeca. „Ose­min­tele care s-au găsit sunt ale mele”, a mai adăugat el. Atunci a avut loc prima tămăduire dintr-un lanț de vindecări și minuni care continuă și astăzi.

4. Ofițerul Gheorghe Lascaridis

Sfântul Rafael le-a descoperit unor per­soane, în vedenii sau în vise, date legate de viața sa. Numele de mirean al sfântului a fost Gheorghe Lascaridis. S-a născut în satul Milos din pro­vincia Ithaca. Încă de tânăr a plecat de acasă și a studiat medicina și filo­sofia. După terminarea studiilor s-a înrolat ca ofițer în armata bizantină. Tânărul ofițer Gheorghe era energic și hotărât și comanda aproximativ o mie de oameni când a fost trimis într-o misiune de luptă. „Am fost trimis cu o armată din Mistra ca să ajutăm crești­nilor care luptau împotriva turcilor”, a spus chiar Sfân­tul Rafael unor cre­dincioși în vis. Armata condusă de el n-a apucat să participe la luptă, pentru că până să ajungă ei, creștinii fuseseră înfrânți. Sfântul a mai spus: „Am îmbrățișat monahismul în urma înfrângerii creștinilor în lupta de la Varna”. Viitorul sfânt a trăit trei ani în Mănăs­tirea „Sf. Ioan Bote­ză­torul” din Macedonia, unde egu­men era părintele Ioan pe care-l numește „bă­­trân sfânt”. La tunderea în monahism a primit nu­mele Rafael.

Părintele Rafael a plecat la Atena unde a slujit ca preot și predicator la Biserica „Sf. Di­mitrie” Lombardiari. Într-una din călăto­rii­­le sale misionare, părintele Rafael a ajuns în Franța unde l-a întâlnit pe tânărul grec Nicolae care studia într-o universitate. Nico­lae, fascinat de predica viitorului sfânt, a părăsit viața lu­mească și l-a urmat. Nu după mult timp, Nicolae a fost hirotonit diacon. În anul 1453, Constan­tino­po­lul a căzut în mâna turcilor. Un an mai târziu, turcii au invadat Tracia. La 14 martie 1454, retrăgându-se din fața invaziei păgâne, părintele Rafael și diaconul Nicolae au plecat cu o corabie din Alexandropolis în insula grecească Lesvos, în satul Thermi. Ei s-au așezat în Mănăstirea „Nașterea Maicii Dom­nului”, unde, după o vreme, părintele Rafael a devenit stareț.

Pe lângă mănăstire era un orfelinat și un pre­­ventoriu unde săracii bolnavi se înzdră­ve­neau sub îngrijirea starețului Rafael. Multe vin­decări ale trupurilor și ale sufletelor o fi săvârșit starețul Rafael… Și astăzi Sf. Rafael împarte nenumărate vindecări trupurilor și sufletelor bolnave sub po­vara de păcate. Nu el este Vindecătorul, ci el împarte mila lui Dum­nezeu celor care au cre­dință. Pocăința adâncă și măr­turisirea curată mar­­­chează întot­deauna începutul vindecării noastre dăruită de Dumnezeu prin sfinții Săi.

5. Făcliile Paștilor anului 1463 în Thermi

Insula Lesvos a fost cucerită de turci încă din 1462, dar aceștia nu au urcat până în Thermi. În 1463, creștinii s-au răsculat îm­potriva turcilor. Răscoala a fost înăbușită în sânge, iar turcii au bănuit că mănăstirea din Thermi a avut un rol în răscoală, așa că au atacat-o și au distrus-o. Sf. Rafael a po­vestit martiriul sfinților de la Thermi:

În Vinerea Mare turcii ne-au arestat când să­vârșeam slujba Prohodului”.

Starețul Rafael a fost bătut cu sălbăticie; mai întâi a fost lovit cu patul puș­tilor peste mâini, până au para­lizat. Apoi a fost tras de barbă și de păr, doborât la pământ și chinuit. Plin de sânge, părintele Ra­fael le-a arătat crucea pe care o purta la gât și le-a spus:

Noi acesteia ne închinăm și niciodată nu ne vom lepăda de ea”.

Și dia­conul Nicolae a fost bătut și chinuit cumplit; fiind mai plăpând, a făcut infarct. Starețul Rafael a fost omorât în chip sălbatic, fiind tăiat cu fierăstrăul prin gură. Aceasta s-a pe­trecut în marțea luminată.

Atunci au ars și făclii mai mici: Rafael, prunc de 11 luni, copilul primarului, a fost smuls de turci din brațele mamei sale și călcat în picioare. Și sora lui, Irina, care avea doar 12 ani a avut de pătimit: mai întâi, turcii i-au tăiat o mână pe care au aruncat-o în fața părinților ei, nădăjduind că vor scoate de la ei ceva despre răscoală. Apoi chinuitorii i-au deschis gura fetei și i-au turnat apă clocotită. În cele din urmă au ars-o de vie într-un vas mare de lut. Acest vas al muceniciei se află astăzi în mănăstirea de pe colina Karyes. Maria, mama Irinei, a fost ținută legată de un copac; din cauza suferințelor a făcut stop cardiac. Elena, o fetiță orfană de 15 ani, care era în grija prima­rului, a fost și ea chinuită și ucisă. Vasile, primarul, tatăl Irinei, a fost tor­turat și înjun­ghiat. Teodor, învățătorul sa­tului, a fost chinuit îndelung, iar la sfârșit, deca­pitat și capul i-a fost pus între picioare. Așa au fost găsite sfin­tele lui moaște.

După ce au săvârșit îngrozitoarele crime, turcii au aruncat mănăstirea în aer.

În noaptea următoare, câțiva creștini din sat, împreună cu un preot bătrân, au îngropat tru­purile mucenicilor. Pe Sf. Rafael l-au în­mor­­mân­tat înăuntrul bisericii dărâmate, iar pe ceilalți, în curte.

6. La plinirea vremii

A fost voia Domnului ca sfintele moaște să fie aflate după aproape 500 de ani, iar desco­perirea lor să se facă chiar sub îndru­marea sfinților mucenici. Ei s-au arătat în vise sau vedenii unor oameni credincioși cărora le-au des­­coperit mucenicia lor, dar și unde tre­buiau să sape ca să găsească urme ale sfintei mă­năs­tiri. Dintre obiectele desco­perite se pot aminti: un en­­golpion înfățișând pe Hristos Pantocrator, care a fost găsit sub pardoseala vechii biserici, și o pe­cete patriar­hală, cu icoana Maicii Dom­nului pe o parte și icoana Ar­hanghelului Mihail pe cea­laltă parte, desco­perită în mormântul Sf. Nicolae.

7. Ascultarea

Creștinii care s-au învrednicit să fie unelte ale tainei de pe colina Karyes au fost oameni cu multă credință și smerenie. Ei au înțeles că sfinții sunt înaintașii noștri și călăuzele noastre spre Hristos. Acestor oameni le-a fost încercată cre­dința și ascultarea, pentru că, în 1961, sfinții le-au cerut credincioșilor să dă­râme biserica pe care cu atâta dragoste și efort o zidiseră cu nu­mai doi ani înainte. Cum să dărâme biserica în care atâtea minuni se petrecuseră? Nu este oare înșelare de la cel viclean? Acestea și alte întrebări fră­mân­tau clerul și credincioșii. De­cizia întârzia.

8. Dărâmarea bisericii

Între ianuarie și aprilie 1961, însăși Maica Domnului, Împărăteasa cerului și a pămân­tului, s-a arătat în vis mai multor per­soane care se stră­duiseră pentru construcția bisericii. Lup­taseră cu autoritățile, înfrun­ta­seră împotri­virea necredin­cioșilor, dar dra­gostea lor se opunea ascultării. Cu multă blândețe, Stăpâna îngerilor și a oa­me­nilor le-a spus: „Icoana este înăuntru în altar, sub bi­serică”. Toți credeau că este vorba despre icoana Maicii Domnului.

Ctitorul și constructorul bisericii, Anghel Rallis, a luat dureroasa hotărâre zicând:

Dacă este voia lui Dumnezeu să o dărâmăm ca să se afle icoana, eu o voi zidi din nou”.

La 5 mai 1961 s-a făcut ultima priveghere în mica bisericuță de pe colina Karyes; s-au cântat diferite tropare, paraclisul și acatistul Maicii Dom­­nului. La miezul nopții s-au auzit multe zgomote înăbușite, biserica s-a zguduit în întregime, iar de undeva de sub altar se auzea foarte clar un plâns îndurerat ca de copil.

În timp ce această bisericuță se dărâma, ală­turi s-a ridicat alta din lemn. Rugăciunea nu trebuia întreruptă. Săpăturile făcute exact în locul indicat în vise de Sf. Muceniță Irina au condus la descoperirea unei icoane din aur cu Prea­slăvitul chip al lui Iisus Pantocrator. De pe acest engolpion, chipul Mântuitorului emană în jurul lui atâta bunătate, atâta lumină și iertare!

9. Alte făclii vii

Sf. Rafael a povestit mai multor persoane că acest loc a mai fost scăldat de un val de sânge mucenicesc. În vechime, pe colina Ka­ryes fusese o mănăstire de călugărițe. La 11 mai 1235, mă­năstirea a fost jefuită de pirați sângeroși. Stareța Olimpia, monahia Eufrosina și alte călugărițe au fost supuse unor chinuri înfricoșătoare. Sf. Mu­ceniță Eufrosina a fost spânzurată de un copac și apoi a fost făcută făclie vie. Sfintei Mucenițe Olimpia i-au ars trupul cu lumânări aprinse, apoi, cu un fier în­roșit în foc, i-au străpuns capul de la o ureche la cealaltă. La sfârșit, au țintuit-o în cuie pe o ușă cu care a și fost îngropată. Moaștele Sf. Olimpia se află astăzi în Mănăstirea „Sf. Rafael” din Thermi.

10. Altă minune

Când s-a găsit mormântul Sf. Olimpia, au fost găsite și cuiele cu care a fost pironită. Unul dintre aceste cuie a fost luat de o femeie evla­vioasă și păstrat cu multă grijă. Acest obiect care fusese cândva unealtă a crimei era acum acoperit de mir binemirositor care niciodată nu se ter­mina. Un monah a aflat aceasta și l-a cerut spunând: „Dă-mi cuiul să însemnez cu el în chipul crucii ochii surorii mele care este în primejdie să orbească și se află la spital pentru operație”. Mi­nunea s-a săvârșit: ochii bolna­vei s-au vindecat. S-au mai deschis și ochii duhovnicești ai multora din cei care, privind, nu vedeau.

11. Aflarea agheasmei

Atât cât au durat săpăturile, sfinții au vorbit în vise sau vedenii despre agheasma mănăstirii. Se cunoștea că aceasta se afla în spatele altarului într-o galerie. Într-un vis, Sfân­­tul Rafael a arătat un măslin bătrân și a spus: „Aici să săpați, exact sub el, nici la dreapta, nici la stânga. Galeria de agheasmă a fost descoperită la data de 13 iunie 1961, la exact un an după descoperirea moaștelor Sf. Mu­cenic Nicolae. Agheasma s-a aflat la mai mult de doi metri adâncime; izvora continuu din stâncă. Prima vindecare cu această agheasmă s-a făcut imediat după descoperire. Mama cre­din­cioasă a unui copil bolnav de osteomie­­lită s-a rugat Maicii Domnului și sfinților de pe colina Karyes, a crezut și Dumnezeu i-a vindecat copilul. De atunci agheasma curge și tămăduirile curg.

12. Sfaturile Sfinților

  • a) Nu lăsați sufletul să rătăcească în ma­terie, în lucrurile stricăcioase ale lumii. Viața nu are nici o valoare, dacă nu ne îngrijim de suflet. Prin urmare, nu vă lăsați duși în ră­tăcire, căci astfel vă pierdeți sufletul.
  • b) Calea lui Hristos este cu multe necazuri și suferințe.
  • c) Printre îndatoririle voastre de creștini este și aceea de a-i iubi pe semeni și de a-i ierta mereu. Dacă faceți acest lucru, vă veți umple de bucurie și de sănătate sufletească și trupească.
  • d) Întotdeauna cereți Creatorului să vă ierte. El știe toate faptele și gândurile cele ascunse pe care oamenii nu le mărturisesc, probabil din ru­șine sau din lipsă de tărie în a spune adevărul.
  • e) Noi îi vindecăm pe cei care cred în noi și se apropie de noi cu credință.
  • f) Sufletul milostiv iubește, ajută, mân­gâie, devine părtaș la suferința aproapelui. El lucrează pentru răspândirea Evangheliei, mâ­nat fiind de dragostea sa față de cel păcătos.
  • g) Fericit este omul care urmează învă­țătura lui Hristos. El este fericit în această viață vre­melnică și în viața de după moarte, căci sufletul nu piere la moarte, ci continuă să existe.

13. Actuala mănăstire

În toamna anului 1961 au început lucrările de construcție a Mănăstirii Sfântului Rafael. Slujba din noaptea de Înviere și din marțea luminată din anul 1963 au fost prăznuite cu multă solem­nitate în biserica nouă. Mănăs­tirea are Para­clisul Agheasmei și o biserică pe două nivele: jos se află moaștele Sf. Mucenici Nicolae și Irina, iar în biserica de sus se află moaștele Sf. Mu­cenic Rafael. Deasupra lo­cului unde se găsesc moaștele Sf. Rafael se află o icoană din mozaic a sfântului; cei care cu cre­dință își lipesc urechea de această icoană pot auzi deslușit cântări dum­nezeiești, de undeva din afara lumii materiale, cântări care nu se pot descrie, fiindcă nu avem mijloace, nici termeni de comparație. În biserica de jos se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie. Sta­reța mă­năstirii a spus unor pelerini: „Aici se săvârșesc zilnic minuni”.

14. O concluzie, pentru unii nouă

Un bărbat care a muncit la săpăturile de la Karyes, care l-a văzut pe Sf. Mc. Rafael în vise, dar și în stare de veghe, a spus:

Nu mă mai preocupă dacă voi mai trăi cinci zile sau o sută de ani. Este unul și același lucru, deoarece sunt sigur că viața noastră se continuă după moarte”.

Pentru noi, creștinii, important este cum va fi exis­tența noastră de după această viață. La aceasta, cu lacrimi cugeta și Sf. Efrem Sirul:

Oare ce ne va întâmpina pe noi după despărțirea sufletului de trup?”.

15. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Ps. 67,36)

Celor care L-au preamărit pe pământ, Dum­­nezeu le revarsă din belșug daruri cerești și-i face vrednici de a săvârși minuni. Sfinții ne întăresc credința noastră în Înviere și ne în­deamnă ca, prin pocăință și fapte bune, să lucrăm pentru învierea sufletelor noastre din moartea păcatului.

Pe sfinții mucenici ai lui Hristos, pe dum­nezeiescul Rafael, pe vrednicul Nicolae, îm­preună cu fecioara Irina, mijlocitorii noștri, cu cântări să îi mărim.

Familia Ortodoxa nr 4 (27) /2011:

Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina noii mucenici şi facători de minuni ai lui Hristos (9 aprilie)

De aproape cinci secole, se impământenise printre locuitorii insulei greceşti Lesvos obiceiul sa vină în Martea Luminata la ruinele unei mănastiri de lânga satul Thermi, în partea de miazanoapte a Mitiliniului. Nu se mai ştia anume din ce pricina apăruse acest evlavios obicei — oamenii işi aminteau doar că oştenii turci îi omoraseră, cu multa vreme in urmă, pe monahii de acolo. In 1959, un sătean credincios, Anghelos Rallis, a hotarat sa ridice un paraclis deasupra ruinelor mănăstirii. In acel an, pe 3 iulie, muncitorii care lucrau acolo au descoperit slavitele moaşte ale Sfântului Rafail, pe când curăţau locul de dărâmături si gunoaie; la scurta vreme, Sfântul Rafail, impreund cu Sfântul Nicolae, diaconul mănăstirii, şi Sfânta Irina, o fetiţa ce mucenicise şi ea impreuna cu dânşii, au inceput să li se arate multor locuitori ai Lesvosului, istorisindu-le povestea lor. Totodată, Sfintii noi-mucenici le spuneau oamenilor dorinţa lor să fie cinstiţi, să se zugrăveased icoanele şi să li se alcătuiască slujba. Vestitul Fotios Kontoglou le-a pictat icoana, potrivit marturiilor celor carora li se arătaseră sfintii, iar parintele Gherasim Mikraghiannanitul, din Sfântul Munte, le-a scris slujba. Nenumărate sunt minunile săvarşite de atunci prin mijlocirea Sfântului Rafail şi a celor proslăviţi impreună cu el — cei ce se inchina Sfinţilor se tamăduiesc grabnic de boli şi neputinţe, şi dobândesc intărire în credinţă. (R.H.)

La 26 octombrie 1960, Myrsini Dorgouna din Thermi a văzut următoarea minune: s-a dus de dimineaţă la Preasfânta din Karyes, ca sa aprindă candela. Când s-a apropiat de biserică, a auzit o psalmodie şi i s-a părut că mai mulţi pelerini cântă impreună. Apropiindu-se de lăcaş, nu a văzut pe nimeni. A intrat inăuntru să se inchine şi a aprins candelele. Dintr-o dată s-a văzut inconjurată de o lumină şi a auzit nişte şoapte din raclele cu moaştele Sfinţilor. De spaimă, a fugit imediat. In aceeaşi lună, Elena Karadimitriou a văzut în faţa ei, imediat cum a prins-o somnul, doi preoţi.Unul dintre ei era Sfântul Rafail, care purta veşminte de aur şi un epitrahil cu cruci de aur. Avea şi mătănii la gât. Frumuseţea lui era de nedescris. Avea părul ondulat, ochii mari, albaştri, pielea îi era albă, barba puţin incarunţită, arata voinic, ca un arhiereu. Celălalt, Sfântul Nicolae, era mai mic de statură, slab şi purta o rasa neagră. Sfântul Rafail i-a spus Elenei:

Venim din Karyes. Ne-am coborât in sat şi am facut câte o cruce peste casele celor credincioşi. Am trecut şi pe la tine să ne vezi, că atâta ne tot rogi. Te doare ceva?

Atunci Elena i-a spus:

„Sfinte Rafail, am o durere in spate de ani de zile şi nici un doctor nu poate să o vindece”.

Imediat sfântul i-a insemnat de trei ori spatele cu mâna sa şi i-a zis:

Elena, te-ai facut bine“.

Apoi i-a spus:

Ieşi afară şi priveşte“.

Ieşind in uşa, a văzut icoana Preasfintei facută din marmură de sus pană jos. Atunci sfantul i-a spus din nou:

Această icoană este ingropată in pământ acolo sus şi se apropie timpul când va ieşi afară“.

Atunci Elena s-a trezit şi, din cauza emoţiei, a plâns. Durerea din spate i-a disparut, şi s-a insănătoşit, slavind pe Dumnezeu şi pe Sfinţi.

In decursul lunii noiembrie a anului 1960, s-au dus să dea o Liturghie la bisericuţa din Karyes doua surori din Mytilini, Katina Zavarini şi Eleftheria Skoufou, căci ii visasera de multe ori pe cei doi sfinţi nou-arătaţi. Printre visele pe care le vazuseră este şi urmatorul: Eleftheria Skoufou a visat o clădire foarte frumoasa, in intregime albă. La intrare era adunată lume multă şi s-au aşezat la coadă. La uşa clădirii stătea un cleric foarte frumos, inalt, cu camilafcă, ca şi când el ar fi primit lumea. Atunci Eleftheria l-a intrebat:

Ce este aici, părinte?

Iar acela i-a răspuns:

Este clinică. Oamenii vin aici şi se vindecă“.

Eleftheria a Intrebat din nou:

Cine sunteţi?“,

iar preotul i-a răspuns:

Sunt doctorul cel mare al clinicii, Sunt Sfântul Rafail“.

La aceste cuvinte, Eleftheria s-a trezit.

Maria Dourgouna simţea de câteva zile o durea mâna. S-a dus la doctor, iar acela i-a dat medicamente pentru reumatism, care insă nu au ajutat-o in vreun fel. Intr-o seară, la 18 noiembrie 1960, şi-a facut, ca intotdeauna, rugăciunea şi l-a rugat pe Sfantul Rafail sa-i vindece mâna. Când s-a culcat, i-a vazut in vis pe Sfântul Rafail, pe Sfântul Nicolae şi pe Maica Domnului, care au intrebat-o:

Ce ai, Maria?

Iar aceea le-a arătat mâna şi i-a privit inlăcrimata. Atunci Preasfânta îi spune:

Ridica-te, sa mergem la biserică. Cât despre mâna ta, uit-o de acum. N-o să te mai doară!“.

Când au ajuns la mica biserică din Karyes, Maria a văzut o grădină in care erau pomi plini de roade. Atunci Preasfânta i-a zis:

Acum du-te să vezi raclele cu moaşte“.

Când s-a apropiat de racle, a văzut ca ambele racle erau invelite in steaguri, care aveau deasupra semnul Crucii. Atunci Preasfânta i-a zis:

Aceştia sunt eroi!

In acea clipă, Maria s-a trezit. Nu mai simţea nici o durere la mână.

Extrase din cartea „Semn minunat” a lui Fotios Kontoglou


Categorii

Mucenici ai vremurilor noastre, Saptamana Luminata, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “VIATA SI MINUNILE SFINTILOR RAFAEL, NICOLAE SI IRINA. “Calea lui Hristos este cu multe necazuri si suferinte. Iubiti si iertati mereu!” (MARTEA LUMINATA)

  1. I’atât de greu să fii pe lume
    Asemenii miilor de sfinţi
    Şi să trăieşti ortodoxia
    În duhul sfinţilor părinţi…

    I’atît de greu să rabzi ocara
    Şi să păstrezi în duh tăcerea
    Când nedreptatea pare dreaptă
    Şi logica’i creşte puterea…

    I’atât de greu Doamne Iisuse
    Să tac atunci, să fiu smerit
    Să las răbdarea să răspundă
    La ce am eu de dovedit…

    Iuţimile credinţei mele
    Vin ca răspuns şi ca dreptate
    Care acuză (drept) şi mustră
    Dar…, n’au în ele bunătate.

    Cuvântul drept spus cu mânie
    E lovitură’i acuzare
    Ce’ncinge lupta făr’s’aducă
    Zidire’n duh ori’vindecare.

    Şi’s sub acuză grea Iisuse
    Că’n forma în care’am luptat
    Am răspuns (drept), dar cu mânie.
    Nu am tăcut şi n’am răbdat.

    La fiecare lovitură
    M’am apărat şi am răspuns.
    Dar încă nu ştiu ce-i răbdarea
    Şi ce câştig are Iisus.

    Tu ai tăcut şi’n chinul Crucii
    Deşi erai nevinovat
    Şi mă’nspăimânt şi mă cutremur
    Câd înţeleg cât ai răbdat

    Şi aşa’nţnteleg şi eu nebunul
    Că în răbdare stă puterea
    Că ea-i răspunsul sfânt şi vrednic.
    Că-n ea “s’ascunde” învierea.

    Că ea’i podoaba’nţelepciunii
    Şi lauda ortodoxiei
    Că ea’i putrea şi dovada
    Şi “gloria” duhovniciei.

    Ajută-mă să tac Iisuse
    Ca ea să-mi fie şi răspuns
    Şi argument şi apărarea
    Şi tot ce se cuvine spus.

  2. Pericopa evanghelică: Ioan 3, 1- 15

    1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
    2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
    3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
    4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
    5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
    6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
    7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
    8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.
    9. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?
    10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
    11. Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.
    12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
    13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
    14. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,
    15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

    Pericopa apostolică: Faptele Apostolilor 2, 38- 43

    38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
    39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
    40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
    41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
    42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
    43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.

    Efeseni 4, 7- 13

    7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
    8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.
    9. Iar aceea că “S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
    10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
    11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
    12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
    13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.

  3. Aș adăuga că Sf. Rafail a fost Marele Eclesiarh al Catedralei Ayia Sofia din Constantinopol, de unde a fost izgonit de Imparat pentru ca nu a vrut sa slujeasca impreuna cu latinii (era perioada de dupa Ferarara-Florenta, cand la Ayia Sofia si in intreg Constantinopolul se slujea impreuna cu catolicii). Si de aceea Sf. Rafail impreuna cu Nicolae nu se aflau la Constantinopol atunci cand acesta a fost cucerit de turci, avand posibilitatea sa se refugieze in LEsvos. Acetse lucruri i le-a povestit insusi Sf. Rafail lui Angheliki Rallis.

  4. Si pentru cine mai tine minte pe bebelusul Siluan, acesta a fost ajutat de Sf. Rafael, Nicolae si Irina.
    http://bebesiluan.wordpress.com/2011/06/21/minunea-sf-rafaelnicolae-si-irina-savarsita-cu-siluan/

  5. Sfinţilor Mucenici, care aţi venit la noi pentru că noi nu venim la voi, o, milostivi trimişi ai Atotbunului Dumnezeu, vechi arderi de tot ale Ortodoxiei, care aţi răsărit dintru adâncurile pământului ce v-a ţinut ascunşi cinci sute de ani, statui nestricate care iarăşi v-aţi ridicat în picioare, cu toate că vrăjmaşii cei cu suflete drăceşti ai credinţei noastre v-au sfărâmat şi v-au îngropat întru adâncurile pământului, cădem înaintea voastră şi vouă ne închinăm, vase nestricăcioase şi veşnic vieţuind ale Atotputernicului Dumnezeu! (din cartea „Semn minunat” – Photios Kontoglu)

  6. http://www.librarie.net/carti/45077/Karyes-Colina-Sfintilor-Rafail-Irina-Nicolae-Vasiliki-Rallis
    Karyes- colina Sfintilor, in aceasta carticica este descris felul in care au fost descoperite moastele celor trei sfinti. Asa am aflat si eu felul in care se descopera sfintii oamenilor… nu stiam pana cand am citit cartea…
    Este foarte frumoasa, o recomand.

  7. SFINTILOR IUBITI DE DUMNEZEU SF RAFAIL, SF NICOLAE SI SF IRINA IMPREUNA CU TOTI SFINTII, RUGATI-VA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI. AMIN.

  8. La multi ani Irina ! Dumnezeu sa te binecuvanteze in toata viata ta ! Cu drag , Cornelia

  9. Pingback: SFANTUL EFREM CEL NOU – ajutor puternic dat spre intarirea noastra, la sfarsitul veacurilor. PREDICI ale Pr. Ciprian Negreanu despre MUCENICIA si DESCOPERIREA SFANTULUI FACATOR DE MINUNI: “Dumnezeu ar vrea sa ne dea valuri de har, dar nu este
  10. PENTRU CA PE MULTE SITE-URI ESTE MENTIONATA ZIUA DE 9 APRILIE, CA FIIND DATA IN CARE SUNTA SARBATORITI SFINTII, VREAU SA MENTIONEZ CA (LOCUIND IN GRECIA, UNDE E EXTRAORDINAR DE IMPRESIONANT SA PARTICIPI LA SARBAROAREA LOR) ACESTIA SUNT SARBATORITI IN FIECARE AN, A DOUA ZI DE PASTE. DECI E BINE SA STIM CU TOTII. 🙂

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate