SFANTA DUCESA ELISABETA FEODOROVNA – crinul nobletei desavarsite stropit cu sangele muceniciei. ✝18 iulie – 96 DE ANI DE LA MOARTEA MARTIRICA a unui vlastar imparatesc ales, de viță “victoriană”, care a unit frumusetea ingereasca a BLANDETII si NEPRIHANIRII cu jertfelnicia MILOSTIVIRII (I)

18-07-2014 Sublinieri

3-sf-noua-mc-elisabeta-feodorovna-ducesa-rusia-1918-15

Vedeti si:

elizabeth2

DIN APUS SPRE RASARIT

Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau sl casa parintelui tau, ca a dorit imparatul frumusetea ta, ca El este Domnul tau.

(Ps. 44, 12-13)

Din mladita imparateasca s-a nascut cea care avea sa fie adusa jertfa curata pe altarul muceniciei pentru Insusi Imparatul Hristos. Aceasta minunata Sfanta, Elisabeta Feodorovna Romanov, a fost Printesa Elisabeta Alexandra Louise Alice de Hesse si a Rinului.

S-a nascut la 20 octombrie 1864 la Darmstadt, in Germania, fiind descendenta a dinastiei Rurik. A fost al doilea copil al lui Ludovic al IV-Iea, Mare Duce de Hesse si al Printesei Alice a Regatului Unit. Prin vinele Elisabetei curgea sange imparatesc, fiind nepoata dupa mama a Marii Regine Victoria a Angliei.

Ella – caci asa i se spunea Elisabetei in familie – a fost crescuta dupa traditiile vechi englezesti, intr-un spirit profund religios si o disciplina stricta.

The_Hessian_family_in_1876Mama sa, o femeie deosebita, era cunoscuta pentru blandetea, sufletul ei nobil si mai ales pentru mila si dragostea fata de cei aflati in suferinta. Aceste virtuti a stiut sa le sadeasca de timpuriu si in inimile copiilor sai.

Desi provenea dintr-o dinastie germana dintre cele mai nobile, familia de Hesse traia foarte modest. Imbracamintea si hrana le erau simple, iar copiii isi faceau singuri curat in odaile lor, faceau focul si erau invatati sa gateasca. Mama lor, Printesa Alice, le cosea haine si se ingrijea de cele de trebuinta in casa.

Parintii Elisabetei au folosit cea mai mare parte a averii lor in scopuri caritabile. In timpul razboiului austro-prusac, Printesa Alice mergea adeseori sa cerceteze ranitii si bolnavii, luandu-o si pe Elisabeta cu ea. Aceste amintiri si-au pus o adanca pecete in inima iubitoare a micii printese, pregatindu-o pentru viata sa minunata de mai tarziu.

Toamna anului 1878 a fost trista si grea pentru familia de Hesse. O cumplita epidemie a lovit intreg orasul Darmstadt. Toti membri familiei s-au imbolnavit, in afara de Elisabeta. Epidemia nu a crutat-o pe Printesa Maria, sora mai mica a Elisabetei, in varsta de numai patru ani. O luna mai tarziu a murit si mama lor, Alice, din pricina aceleiasi boli nemiloase, la varsta de treizeci si cinci de ani.

deba691356a6f9e73f6c33ae5de96eb6Astfel, Printesa Elisabeta a ramas orfana la paisprezece ani. Şi era un lucru minunat sa vezi cum in aceasta grea cumpana, Elisabeta a cautat sa fie ca o mama pentru fratele si surorile ei mai mici, sprijinindu-si, pe cat i-a fost cu putinta, si tatal indurerat.

Dupa moartea Printesei Alice, de educatia copiilor s-a ocupat in mare parte bunica lor, Regina Victoria. Insa lipsa mamei a lasat o urma adanca in sufletul Elisabetei, incat mai tarziu ea s-a daruit in chip deosebit ingrijirii orfanilor.

Elizaveta_FeodorovnaAnii au trecut si Elisabeta, pe cat a sporit cu frumusetea cea din afara – fiind socotita in cronicile vremii drept una dintre cele mai frumoase femei din Europa acelor ani – pe atat s-a impodobit si cu blandetea, milostivirea si curatia launtrica.

Regina Maria a Romaniei, verisoara ei din familia regala engleza, o descrie astfel in cartea sa de memorii[1]:

„Inalta, zvelta, mladioasa si de o nemarginita blandete – o bucurie pentru ochi, pentru suflet, pentru inima! Frumusetea ei era din cele ce se numesc de obicei ingeresti. Ochii, zambetul, mainile, chipul in care te privea, in care iti vorbea, in care se misca, toate erau de o desavarsire care intrece cuvintele. Nu stiu ce intr-insa aducea cu un crin. Neprihanirea ei era fara seaman si nu-ti puteai lua ochii de la ea.

Insa nici frumusetea, nici bunul nume si bogatia, nici ispitele tineretii nu au impiedicat-o sa duca o viata cumpatata, in intreaga intelepciune. sf-noua-mc-elisabeta-in-lume-10-1892-1Pentru darurile ei sufletesti si trupesti, multi printi au dorit sa o aiba de sotie, insa dupa iconomia atotinteleapta a lui Dumnezeu, Elisabeta s-a casatorit cu Marele Duce Serghei Alexandrovici, fiul lui Alexandru al II-lea, imparatul Rusiei si al imparatesei Maria Alexandrovna si unchiul viitorului tar Nicolae al II-lea. Asa a randuit pronia lui Dumnezeu, pentru ca prin aceasta casatorie, Elisabeta, ca o buna mladita, sa fie altoita in gradina binecuvantata a Rusiei ortodoxe.

Serghei si Elisabeta se cunosteau din copilarie, de pe vremea cand imparateasa Maria Alexandrovna, fosta ducesa de Hesse, venea impreuna cu familia in vizita la Darmstadt.

Serghei era un tanar serios, cu o personalitate puternica si o educatie aleasa. Ca un adevarat print rus, isi iubea cu ardoare tara si era de neclintit in credinta pravoslavnica. Era sobru, dar cu suflet milostiv si bun. Avea inclinatii deosebite pentru mestesugul pictarii icoanelor. Adunase o bogata colectie de icoane vechi si era socotit unul dintre cei mai buni cunoscatori in domeniul antichitatilor si al istoriei. […]

Lucrarea Iui Dumnezeu

Wedding of Elisabeth Fyodorovna and Serge AlexandrovichPrintesa Elisabeta si Marele Duce Serghei s-au casatorit in ziua de 15 iunie 1884, la Palatul de iarna din Sankt Petersburg. Elisabeta avea 20 de ani cand a devenit Mare Ducesa a Rusiei.

Dupa casatorie, timp de sapte ani cei doi soti au locuit in Palatul Beloselsky din Sankt Petersburg, capitala de atunci a Rusiei. Orasul modern, stralucitor, leagan al inaltei societati, nu a putut insa sa-i ofere Elisabetei mai nimic din spiritul adevaratei Rusii si al poporului pravoslavnic. Viata de bunastare si slava de la Curte nu o multumea, dar pozitia sociala inalta si renumele o obligau la viata mondena a aristocratiei rusesti. Şi cu toate ca rangul o silea sa apara in ochii lumii stralucitoare, impodobita cu bijuterii si rochii somptuoase, totusi podoaba ei cea mai aleasa ramanea cea dinlauntru, innobiland frumusetea trupului ei cu buna asezare a sufletului. The Grand Duchess Elizabeth Feodorovna called Ella by the Imperial familyDucele Constantin Romanov, amintind in memoriile sale de o imprejurare solemna de la Curte, scria:

„Cand Marea Ducesa Elisabeta a aparut langa imparateasa, toti am fost orbiti de parca ar fi fost soarele. De mult nu am mai vazut o asa frumusete. Pasea incet, cu cuviinta si smerenie…”.

Pentru cei care o cunosteau indeaproape, Ducesa trecea drept o fire deschisa si sociabila. Totusi, in privirea ei adanca, in blandetea si tacerea sa puteai intrezari setea unui suflet nemultumit cu cele trecatoare, care cauta implinirea in cele duhovnicesti si vesnice. De aceea, singura multumire adevarata a Elisabetei erau faptele de milostenie, pe care le savarsea cu generozitate pentru ajutorarea celor saraci. Grija pentru nevoile aproapelui aflat in suferinta fusese o virtute sadita in sufletul ei inca din copilarie, in sanul familiei, iar acum samanta aruncata in pamantul bun al inimii printesei aducea rod insutit, facandu-o pe Marea Ducesa iubita si respectata deopotriva de inalta societate si de cei nevoiasi.

Sfanta Ducesa Elisabeta si Ducele SergheiSerghei si Elisabeta petreceau mult timp si la resedinta de vara de Ia Ilinsk, la 60 de kilometri de Moscova. Aici era o asezare minunata, in mijlocul naturii, un loc unde se puteau linisti, departe de agitatia capitalei. Pentru sufletul sensibil al Ducesei, frumusetea padurii si poienile inflorite erau o incantare. Elisabeta si Serghei iubeau singuratatea si petreceau mult timp impreuna, vorbind despre viata in Dumnezeu. Serghei ii citea adesea din literatura ruseasca si din Sfintii Parinti, astfel ca aici, la Ilinsk, Elisabeta a inceput sa deprinda si mai temeinic limba rusa, pe care a iubit-o apoi ca pe propria ei limba.

Nici in acest loc milostiva Ducesa nu si-a ingaduit odihna, cercetand si sprijinind pe locuitorii saraci si suferinzi.

Cum Ilinsk era in apropierea Moscovei, tanara familie vizita adesea marele oras, impodobit pe atunci cu sute de biserici de o rara frumusete. Astfel Ducesa a putut cunoaste mai bine traditia si profunzimea trairii ortodoxe. Tainic Domnul ii purta pasii spre descoperirea adevaratei credinte.

Convertirea

elisabeth-serge-eglise-smm-jerusalem1888-250Insa momentul providential in care a simtit chemarea la Ortodoxie a fost pelerinajul facut impreuna cu Serghei la Ierusalim, in anul 1888, cu ocazia sfintirii bisericii rusesti a Sfintei Maria Magdalena de pe Muntele Maslinilor[3].

Covarsita de bucuriile traite in Ţara Sfanta, Ducesa scria rudelor sale din Darmstadt:

„Nu va puteti inchipui ce fericire negraita este sa te invrednicesti a vedea acele Locuri Sfinte unde Domnul nostru a propovaduit si a trait!”.

Miscata de har, ea a rostit atunci un cuvant care peste ani s-a dovedit profetic:

“Mi-as dori mult sa fiu inmormantata aici, la Ierusalim, in aceasta biserica!”.

Trecerea la Ortodoxie a Elisabetei nu a fost insa rodul unor impresii de moment si nu s-a facut in pripa. In sufletul ei s-a dat o lupta incordata, in care adevarul dreptei credinte a biruit dragostea fireasca pentru vechile radacini ale familiei.

Surorile de Hesse fusesera crescute intr-un spirit protestant riguros si de aceea hotararea Ducesei de a se converti la Ortodoxie a fost greu inteleasa si acceptata de familia sa. Se pastreaza pana astazi bogata corespondenta pe care Elisabeta a purtat-o cu rudele ei din Germania, straduindu-se sa le convinga de temeinicia hotararii sale. Cea mai apriga impotrivire a intampinat-o din partea tatalui ei, caruia insa Ducesa i-a raspuns cu fermitate:

„As minti lui Dumnezeu daca as continua sa raman protestanta cu numele…”.

Aceleasi ganduri le impartasea intr-o scrisoare surorii sale din Germania:

„Sa-ti iubesti ca si pana acum sora mai mare si sa te rogi pentru ea. Sa stii ca este cu adevarat fericita, dar si foarte ingrijorata ca nu cumva sa pricinuiasca suferinta celor pe care ii iubeste atat. Acest act pe care l-am facut a izbucnit din toate fibrele fiintei mele. Imi spui ca m-a incantat splendoarea exterioara a Bisericii Ortodoxe, dar te inseli; nimic, din semnele exterioare nu m-a atras, desi nu numai slujbele, ci toate cele din afara sunt randuite in Ortodoxie ca sa aminteasca de cele dinlauntru[4].

Spre uimirea tuturor, singura care a aratat mai multa intelegere pentru decizia luata a fost bunica Ducesei, Regina Victoria a Marii Britanii.

Grand Duchess Elizabeth and Grand Duke SergeiNegraita a fost insa bucuria familiei princiare Romanov. Ducele Serghei, afland hotararea sotiei sale de a primi Ortodoxia, a izbucnit in lacrimi de fericire. Atenta la miscarile sale sufletesti, Eiisabeta ii scria fratelui ei, Printul Ernst:

“Sa nu crezi ca dragostea pamanteasca m-a facut sa iau aceasta hotarare. Simteam ca Serghei astepta de mult acest moment si suferea, insa cu toate acestea a fost cu mine ca un inger bun. A asteptat convertirea mea si niciodata, niciodata nu s-a plans[5].

Slujba de trecere la Ortodoxie a Marii Ducese Eiisabeta s-a savarsit 1891 годla 25 aprilie 1891, in Sambata lui Lazar. Insusi imparatul Alexandru  al  II-lea,  bucurandu-se  nespus  de hotararea nurorii sale, i-a daruit la botez o frumoasa si pretioasa icoana a Mantuitorului, pe care Ducesa a purtat-o la pieptul ei toata viata, pana in ziua mortii sale mucenicesti. Elisabeta a avut sufletul pregatit, nesovaielnic in a primi Ortodoxia:

“M-am gandit mult la acest lucru” – scria ea – „si fiind in aceasta tara de peste sase ani, acum stiu ca am gasit Adevarata Credinta. Imi doresc foarte mult sa ma impartasesc cu Sfintele Taine de Invierea Domnului, impreuna cu sotul meu”.

In toata viata sa de aici incolo Marea Ducesa va simti ca “este acasa” numai in Rusia pravoslavnica. Asa a socotit Domnul sa aduca la lumina Adevarului sau acest suflet curat, in care samanta dreptei credinte avea sa rodeasca insutit. Caci binecuvantata ei hotarare de a primi Botezul a fost numai inceputul unor lucrari minunate pe care Dumnezeu urma sa le savarseasca printr-insa.

Emperor Nicholas II, Empress Alexandra Feodorovna and her sister Grand Duchess Elizabeth Feodorovna of RussiaMarea Ducesa a fost un exemplu viu pentru sora sa Alix, care avea sa devina imparateasa Alexandra Romanov, sotia Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Detail of Tuxen's painting of the marriage of Tsar Nicholas II and Alexandra Feodorovna, 26 November 1894.Inainte de casatoria ei cu Ţarul din 1894, Alix a avut-o ca povatuitoare pe Elisabeta, care a indrumat-o cu multa dragoste in descoperirea si adancirea credintei ortodoxe. Scrisorile pe care i le-a trimis, precum si convorbirile pe care le-au avut in perioada in care Alix a locuit la ea, au luminat in chip minunat sufletul viitoarei imparatese. Aceasta a primit cu credinta Sfantul Botez, fagaduind cu bucurie Ţarului, in ziua nuntii, din prea plinul  inimii  sale:

„Poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau, Dumnezeul meu”.

La Moscova

Elizabeth Feodorovna becomes OrthodoxIn 1891, Marele Duce Serghei a fost numit Guvernator general al Moscovei, asa incat tanara familie s-a mutat din Sankt Petersburg la palatul din Kremlin.

In perioada sederii la Moscova, sufletul Elisabetei si-a aflat, pentru putin timp, rostul, precum si linistea pe care o ravnea de atata vreme. Au fost cei mai senini ani ai vietii sale. Iubea foarte mult slujbele Bisericii, mergea sa se inchine adeseori in lacasurile sfinte, la icoanele facatoare de minuni si la sfintele moaste, de care acest oras nu ducea lipsa catusi de putin.

Serghei si Elisabeta, dupa nestiutele judecati ale lui Dumnezeu, n-au avut copii, dar s-au ingrijit cu dragoste parinteasca, vreme indelungata, de cresterea si educarea Printului Dimitri si a Printesei Maria, copiii Marelui Duce Paul, fratele lui Serghei, ramasi orfani de mama la o varsta frageda. Pe langa aceasta indatorire nobila, Marea Ducesa si-a gasit implinirea in lucrarea talantului pus de Dumnezeu din pruncie in inima ei: mila pentru aproapele. La Moscova se afla in fruntea tuturor organizatiilor de binefacere care ajutau saracii, orfanii si pe toti cei lipsiti.

O data cu inceperea razboiului ruso-japonez (1904-1905), elisabeta-feodorovna_654684dd5fa9e7Marea Ducesa a condus personal miscarea patriotica de ingrijire a ranitilor, vaduvelor si orfanilor de razboi. Mai mult, ea s-a preocupat de nevoile soldatilor aflati pe front, organizand in palatul din Kremlin ateliere in care sute de femei lucrau voluntar la confectionarea de haine, bandaje si alte echipamente necesare. Dragostea si ravna ei neobosita au insufletit inimile nobilimii moscovite, care nu a intarziat sa sprijine aceasta lucrare de proportii. Şi nu numai bogatii, ci si cei nevoiasi veneau sa daruiasca smeritul lor obol, asa cum dau marturie caietele speciale in care Marea Ducesa a notat fiecare danie in parte. Unele din aceste insemnari, scrise chiar de mana Marii Ducese, sunt cu adevarat miscatoare:

„Micutul Colea a daruit 5 copeici”.

Şi in alta parte:

„O fetita saraca a adus o gainusa vie, ca sa faca in fiecare zi cate un ou pentru soldatii de pe front”.

Zon,_Karl_Rudolf_-_Portrait_of_Grand_Duchess_Elizabeth_Feodorovna,_HermitageElisabeta s-a ingrijit si de nevoile sufletesti ale soldatilor, trimitand pe front mici paraclise inzestrate cu cele necesare pentru slujirea Dumnezeiestii Liturghii.

Toti iubitorii de adevar, admiratori sau nu ai Elisabetei, au recunoscut ca lucrarea filantropica a Marii Ducese a fost unica in istoria Kremlinului imperial.

Asa a inteles ea sa faca voia lui Dumnezeu, lucrand fapta cea buna spre folosul aproapelui. Şi Insusi Domnul a primit ravna inimii sale iubitoare, dupa dumnezeiescul Sau cuvant care zice:

“Intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei mai mici, Mie Mi-ati facut” (Matei 25,40).

Drept aceea, voind sa proslaveasca mai mult sufletul ei cel bun, a socotit sa-l lamureasca precum aurul cel de pret in topitoare.

[…]

***

“In lume necazuri veti avea”…

photo of Grand Duke Sergei taken in 1898Marele Duce Serghei, in calitate de Guvernator al Moscovei, isi implinea cu mult devotament datoria fata de popor si de Tar. Era un om al dreptatii si al moralitatii desavarsite. El socotea ca Rusia putea fi salvata de la declinul moral si politic numai printr-o autentica traire a credintei ortodoxe si prin intarirea institutiei monarhice.

Reformele sale, prin care vroia sa usureze viata oamenilor de rand, precum si fermitatea convingerilor lui l-au facut unul din cei mai temuti oponenti ai dusmanilor tarii. Barfele si calomniile pe care acestia le nascoceau cu privire la viata sa particulara erau din ce in ce mai numeroase. Marele Duce nu arata insa nici cea mai mica tulburare, socotind ca atunci cand oamenii sunt convisi de ceva, nu foloseste la nimic sa incerci sa le schimbi parerile, atata timp cat constiinta ta este in pace.

“M-am obisnuit ca in gradina mea sa se arunce cu pietre, de aceea nici nu le mai observ!”, spunea el.

Cu multa intelepciune si dragoste a stiut sa-i fie alaturi, in aceste conditii, Marea Ducesa Elisabeta, bucurandu-se si suferind in toate imprejurarile impreuna cu sotul ei.

sf-noua-mc-elisabeta-in-lume-9-1Inca de la aflarea vestii ca Serghei va deveni Guvernator al Moscovei – numire care avea sa-i pecetluiasca soarta – Marea Ducesa ii scria tatalui ei cu ingrijorare, marturisindu-i teama ca raspunderea pentru conducerea capitalei il va impovara peste masura pe Duce. Dar si de aceasta data Elisabeta incredinta totul purtarii de grija a lui Dumnezeu, rugandu-se ca El sa-i intareasca, sa-i intelepteasca si sa-i povatuiasca pe amandoi.

Vazand norii negrii ce se abateau peste tara si primejdia care se apropia cu repeziciune, Marele Duce Serghei i-a marturisit imparatului adanca sa ingrijorare. I-a declarat Suveranului ca nu era de acord cu pozitia pasiva si liberala a guvernului si ca se impunea de urgenta luarea de masuri severe impotriva revolutionarilor[6].

Intelegand insa, in scurt timp, ca tradatorii erau foarte numerosi la Curte si ca guvernul nu va lua prea curand masuri radicale, si cum Moscova devenise foarte greu de administrat din pricina interminabilelor lupte politice, Marele Duce a luat hotararea de a se retrage din postul de Guvernator General al orasului.

Pentru a fi mai in siguranta, Serghei si Elisabeta au parasit Kremlinul si s-au stabilit la Palatul Neskucinoie, de unde, in urma unui atentat nereusit asupra lor, s-au mutat la Palatul Nicolaievsk, aproape de Manastirea Ciudov.

Demisia Marelui Duce si plecarea sa oficiala din Kremlin nu au potolit insa ura apriga a revolutionarilor, caci Serghei continua sa ramana un simbol al afirmarii si rezistentei vechii traditii rusesti. Asa incat, la nici doi ani de la rostirea ei, profetia Fericitei Pasa de la Sarov s-a implinit intocmai.

Revolutionary assassination in Moscow, Grand Duke Sergei, the Tsar's uncle, killedIntr-una din zile, pe cand Ducele traversa Kremlinul cu trasura, indreptandu-se spre Palatul Guvernatorului pentru o intalnire, a fost aruncata asupra sa o grenada care l-a ucis fulgerator.

Fiind in apropiere si auzind explozia violenta, Ducesa Elisabeta a alergat degraba intr-acolo. Ii veneau in minte nenumaratele scrisori anonime care o prevenisera de asasinarea Ducelui, precum si cuvintele pe care insusi Serghei i le spusese cu numai doua zile inainte:

“Cu bucurie mi-as varsa sangele pentru tara, daca prin acest lucru as ajuta cu ceva!”.

Cand Elisabeta a ajuns la locul crimei, o multime de oameni se adunasera deja. Marea Ducesa a ingenuncheat langa ramasitele trupului sotului ei si a inceput sa le adune cu grija. Desi toate privirile erau atintite asupra sa, Elisabeta parea ca nu vede pe nimeni.

Privelistea, asa cum o descrie printesa Maria Pavlovna[7], era infricosatoare:

Matusa mea statea in genunchi langa trupul sfartecat al unchiului Serghei, ce zacea in zapada. Rochia ei albastra, sclipitoare, stralucea straniu printre umilele ramasite insangerate ce o inconjurau. Pe chipul alb ca ceara, trasaturile inspaimantate ale fetei aveau o rigiditate tulburatoare. Nu plangea, dar n-am putut uita niciodata acea privire a ei… Cand a simtit ca eu si Dimitrie ne apropiem, si-a deschis larg mainile catre noi. Am alergat spre ea si ne-a cuprins in brate, strangandu-ne la piept. Repeta la nesfarsit aceste cuvinte: V-a iubit atat de mult! V-a iubit atat de mult….!“.

an assassin holding up the head of the Grand Duke Sergei, uncle to the Tsar Nicholas II.Multimea care se adunase in graba privea inmarmurita, necrezandu-si ochilor. Un nou atentat la adresa dinastiei Romanovilor avusese loc, si de aceasta data izbutise. Fostul Guvernator al Moscovei, Marele Duce Serghei, fusese asasinat.

Criminalul a fost prins aproape de locul faptei. Era un tanar revolutionar pe nume Ivan Kaliaiev. Zbatandu-se in mainile politistilor, striga cu ultimele puteri: “Jos Tarul, traiasca Revolutia!”.

Nu departe de locul exploziei zacea in stare de inconstienta, grav ranit, Andrei- Alexeievici Rudinkin, credinciosul vizitiu al lui Serghei. Ducesa Elisabeta a mai gasit puterea de a se ingriji si de transportarea grabnica a acestuia la spital.

La scurt timp, clopotele bisericilor din Kremlin au inceput sa sune. Luminandu-se o clipa la fata, Elisabeta s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci…

Trupul Marelui Duce, atat cat a putut fi adunat in urma exploziei, a fost dus in capela Manastirii Ciudov. Ducesa Elisabeta a ingenuncheat cu durere inaintea sfintelor icoane, rugandu-se indelung pentru sufletul robului lui Dumnezeu Serghei. Apoi s-a intors cu hotarare la Palat, randuind ea insasi, cu multa stapanire de sine, toate cele necesare inmormantarii.

Desi coplesita de durere si de multele griji legate de ingropare si de instiintarea rudelor, Marea Ducesa a mers sa vegheze  la  capataiul  iui  Andrei  Rudinkin,   care-si  traia ultimele clipe de viata. Sufletul nobil al Elisabetei si multa ei intelepciune s-au vadit cu prisosinta si de aceasta data. Intrebata cu infrigurare de catre muribund cum se simte Ducele Serghei, ea i-a raspuns cu seninatate ca Ducele este bine si ca el insusi a trimis-o la spital sa-l viziteze. Astfel, sufletul devotatului slujitor a plecat impacat la Domnul.

Mai tarziu Elisabeta s-a ingrijit personal de familia lui Andrei Rudinkin, sprijinind pe sotia vaduva a acestuia si ocupandu-se de educatia celor cinci copii ai sai. Pe ultimul dintre ei, nascut dupa moartea vizitiului, l-a botezat sa insasi, luandu-l sub ocrotirea sa.

cross marking the spot of the Grand Duke's assassinationPe frumosul monument funerar de la capataiul lui Rudinkin, Marea Ducesa a pus sa fie gravate aceste cuvinte din Scriptura:

Bine, sluga buna si credincioasa! Peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune. Intra intru bucuria Domnului tau! (Mt. 25:21).

Pana in ziua inmormantarii, Elisabeta a petrecut aproape nedespartita de sicriul sotului ei, rugandu-se cu lacrimi ca sufletul lui sa afle odihna impreuna cu sfintii.

Ramasitele pamantesti ale Marelui Duce au fost ingropate in capela Sfantului Serghie de Radonej (sfantul ocrotitor al carui nume il purta) din Manastirea Ciudov a Kremlinului[8].

La inmormantare au venit aproape toate rudele Elisabetei din Darmstadt. Din partea dinastiei Romanov, singurii  reprezentanti au  fost Marii Duci Constantin Constantinovici si Paul Alexandrovici, fratele lui Serghei. Aceasta intrucat starea  de lucruri la  Moscova devenise foarte tensionata, iar atentatele impotriva membrilor Familiei Imperiale tot mai dese. Insasi Marea Ducesa i-a scris surorii sale, Tarina Alexandra, precum si Tarului Nicolae, rugandu-i sa nu participe la inmormantare pentru a nu-si pune in primejdie viata.

Vreme de patruzeci de zile dupa moartea sotului ei, Marea Ducesa a fost prezenta la toate slujbele randuite. Adesea venea singura, la ceasuri tarzii, in capela, ca sa se roage in linistea noptii pentru sufletul lui Serghei. In acele clipe grele, Elisabeta a gasit mangaiere si intarire la moastele Sfantului Alexie, Mitropolitul Moscovei, pentru care a pastrat o adanca evlavie tot restul vietii sale.

krest_serg1Pe locul unde a fost comis asasinatul, Ducesa a ridicat o cruce mare de bronz, de sase metri inaltime, pe care a pus sa fie gravate cuvintele Celui Rastignit de cei fara de lege: “Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!”. O vreme, locul a fost cinstit cu evlavie si nimeni nu strabatea Kremlinul fara a se opri o clipa inaintea crucii, rugandu-se pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu Serghei. Cand insa au venit la putere bolsevicii, Lenin insusi, manios ca nu fusese inca daramata, a legat crucea cu o funie si a doborat-o.

Iubiti pe vrajmasii vostri

Imediat dupa inmormantare, Elisabeta s-a retras la Palat, unde vreme de cinci zile a petrecut in rugaciune staruitoare, cerand cu lacrimi de la Dumnezeu luminare si inteleptire. Iar Dumnezeu nu a trecut cu vederea inima ei infranta si smerita, insuflandu-i un cuget dupa Evanghelia Sa.

Cu multa marime de suflet, Marea Ducesa a luat hotararea de a-l cerceta si ajuta in inchisoarea Tanganka pe asasinul sotului ei. Plinind porunca iubirii de vrajmasi, ea nu numai ca l-a iertat pe Kaliaiev, ci, mai mult, lasand la o parte propria suferinta, s-a straduit sa-l faca pe acesta sa constientizeze pacatul pe care-l savarsise si sa-l aduca la pocainta.

In Jurnalul sau, ambasadorul francez Maurice Paleologue reda in mare discutia dintre cei doi.

Ivan_KalyayevDupa ce Marea Ducesa, incercand sa-l aduca intru simtire pe tanar, i-a vorbit in numele lui Hristos, Cel ce a ocrotit poporul rus vreme de atatea secole, l-a intrebat:

De ce mi-ai omorat sotul? De ce ti-ai murdarit constiinta cu o crima, cu un pacat atat de mare?

– L-am ucis pe Serghei Alexandrovici fiindca se facuse unealta tiraniei si a exploatarii clasei muncitoare. Am facut dreptate in numele poporului socialist si revolutionar![9]

– Te inseli! i-a raspuns Ducesa. Sotul meu iubea poporul si nu se gandea decat la bunastarea lui. Deci nu ai nici o indreptatire pentru crima pe care ai savarsit-o. Deschide-ti ochii sufletului si renunta la mandria ta! Daca vei arata pocainta, il voi ruga pe Tar sa-ti crute viata. Eu una deja te-am iertat si ma voi ruga lui Dumnezeu sa te ierte si El.

Kaliaiev a fost miscat de blandetea cu care-i vorbea Ducesa si uimit de curajul ei. Totusi, a ramas impietrit in ideile sale, zicand:

– Nu, nu-mi pare rau! Trebuie sa mor pentru cauza mea. Voi muri!

Elisabeta i-a raspuns cu durere:

– Atunci, pentru ca m-ai lipsit de orice putinta de a-ti salva viata, lasa-ma macar sa fac tot ce pot pentru a-ti mantui sufletul, fiindca te vei infatisa in curand inaintea lui Dumnezeu. Iata Evanghelia! Fagaduieste-mi ca o vei citi cu luare-aminte pana in ultima clipa a vietii tale.

Alaturi de Evanghelie, Marea Ducesa i-a mai daruit si o icoana a Maicii Domnului. Inainte de a pleca din celula, ea l-a incredintat pe Kaliaiev ca se va ruga pentru el, desi inima lui ramasese impietrita pentru pocainta.

Sufletul milostiv al Elisabetei nu s-a putut insa linisti cu atat si ea a adresat Tarului un memoriu prin care cerea schimbarea sentintei.

Desi situatia politica era foarte tensionata, Tarul nu ar fi nesocotit cererea ei, ci, dimpotriva, ar fi implinit-o, daca Ivan Kaliaiev ar fi aratat un cat de mic semn de parere de rau. Pentru a-l indupleca, Tarul insusi a trimis la Kaliaiev pe Feodorov, un cunoscut al lui din studentie, nadajduind ca acesta se va apropia de inima lui si-i va schimba gandurile, insa totul a fost zadarnic. Cel ce a ridicat sabia, de sabie a pierit, refuzand pana la sfarsit sa se caiasca.

Din nefericire, Kaliaiev nu a fost decat una dintre numeroasele victime ale ideologiei bolsevice. Pe zi ce trecea, crestea tot mai mult numarul acestor asa-zisi revolutionari care, manipulati prin minciuna si calomnii, deveneau marionete si unelte de lucru ale fortelor oculte, dirijate din umbra de oameni importanti si influenti in societate. Ştiind bine aceasta, Marea Ducesa a incercat din rasputeri sa-l salveze pe Ivan Kaliaiev de la moartea sufleteasca si trupeasca, intelegand ca fusese numai o biata marioneta in mana nelegiuitilor.

CEplate6Dincolo insa de motivatiile politice ale atentatului, Elisabeta avea incredintarea ca tot ce s-a intamplat a fost din ingaduinta si cu voia lui Dumnezeu. De aceea isi afla intarirea in rugaciune si in cuvintele pline de imbarbatare ale marilor stareti, la care mergea adesea pentru sfat.

Unul din cei care au sprijinit-o duhovniceste in aceasta grea incercare a fost insusi Parintele Ioan de Kronstadt, marele sfant al Rusiei secolului trecut, care fusese prieten apropiat al familiei lor. El ii scria atunci Ducesei:

“Durerea ta este de nedescris. Dar durerea pe care Mantuitorul a rabdat-o in Gradina Ghetsimani, pentru pacatele lumii, a fost   nemarginita. Pune durerea ta alaturi de cea a Mantuitorului si astfel vei afla mangaiere”[10].

Nelinistea Elisabetei ca moartea napraznica a lui Serghei nu-i ingaduise acestuia sa-si pregateasca sufletul cum se cuvine a fost risipita tot de cuvintele pline de mangaiere ale staretilor, care au incredintat-o ca sangele martiriului sotului ei va sterge negresit pacatele pentru care nu a mai avut timp sa se pocaiasca in viata.

Serge3De altfel, multi oameni duhovnicesti ai vremii l-au socotit pe Marele Duce un martir pentru credinta si neam.

Intr-un articol din ziarul “Ştirile Moscovei”, preotul ortodox Iosif Fudel scria:

“Da, Marele Duce a fost cu adevarat al nostru, pentru ca era tot timpul animat de spiritul vechii Moscove. (…) Sa ramana al nostru si in moarte: ramasitele sale pamantesti sa odihneasca pentru totdeauna intre acesti pereti sfinti ai Kremlinului, unde Dumnezeu a hotarat sa-si sfarseasca viata ca un martir”.

Протоиерей Митрофан СребрянскийIar Parintele Mitrofan Srebianski – care avea sa devina duhovnicul manastirii intemeiate de Ducesa la scurt timp dupa moartea sotului ei – nota in februarie 1905, in jurnalul sau de front:

“Tocmai am savarsit un parastas intru pomenirea noului martir al Casei Imperiale, Marele Duce Serghei Alexandrovici. Dumnezeu sa-l invredniceasca pe acest martir al adevarului de Imparatia Cereasca! Biata Ducesa Elisabeta, cata suferinta! Dumnezeu sa o mangaie. (…) Tiranilor! Strigati in gura mare despre libertate, in timp ce voi actionati prin forta[11].

Mare a fost, cu adevarat, suferinta Ducesei. Şi cu toate ca a purtat-o cu multa stapanire de sine, totusi sufletul ei a fost zguduit din temelii. Din ziua mortii lui Serghei, Elisabeta nu s-a mai despartit de straiele cernite, decat atunci cand le-a schimbat, pentru totdeauna, cu cele monahale.

sf-noua-mc-elisabeta-feodorovna-3



[1] Maria, Regina Romaniei, Povestea vietii mele, Ed. Moldova, Iasi 1990, vol. I, pag, 11

[3] Ducesa a daruit atunci noii biserici odoare de mult pret, dintre care unele se pastreaza pana astazi.

[4] Ludmila Koehler, op. cit., pag. 25

[5] Idem, pag. 16.

[6] Spre deosebire de tatal sau, Ţarul Alexandru al ll-lea, ucis de anarhisti in 1888 pentru ca intentiona sa impuna in Imperiu o Constitutie liberala, Marele Duce Serghei nu si-a ascuns niciodata teama ca poporul rus nu era pregatit sa i se acorde libertati prea mari. Din nefericire, evenimentele ulterioare aveau sa-i indreptateasca ingrijorarea. Socialistii s-au inecat in propriul lor sange, cazand victime terorii bolsevice, careia ei singuri i-au dat frau liber in Rusia.

[7] Fiica Marelui Duce Paul, care impreuna cu fratele ei Dimitrie au fost luati in ingrijire, dupa moartea prematura a mamei lor, Printesa Alexandra a Greciei, de catre Ducesa Elisabeta si Ducele Serghei.

[8] Mai tarziu manastirea a fost distrusa de comunisti, desi era un foarte important monument istoric.

[9] Prin aceste bine cunoscute sloganuri au fost amagite multe suflete simple, asemenea iui Kaliaiev. Ambasadorul Maurice Paleologue dezvaluie insa, in acelasi Jurnal, adevaratul motiv pentru care Ducele a platit cu viata: numeroasele reforme pe care le-a facut pentru a instaura ordinea, moralitatea si dreptatea, reforme care nu erau pe placul multor persoane cu influenta; intuind bine principalele focare ale bolsevismului, Ducele intervenise la Universitatea din Moscova pentru a stavili propaganda revolutionara si expulzase din oras in suburbii populatia evreiasca. De altfel, in spatele actiunilor teroriste din capitala se aflau, ca lideri activi, Boris Savinkov si Envo Azeff, un agent evreu.

[10] Lubov Millar, Grand Duchess Elisabeth of Russia, New Martyr of the Communist Yoke, Nikodemos Orthodox Publication Society, Richfield Springs, New York, 2009, pag. 129

[11] Idem, pag. 146

(din: Sfanta Elisabeta, marea Ducesa a Rusiei, Viata si patimirea[manastirea Diaconesti]– Editura Bonifaciu, 2010)

-sfanta_elisabeta_mare_ducesa_a_rusiei_viata_si_patimirea-4923

Legaturi:


Categorii

Minuni si convertiri, Mucenici ai vremurilor noastre, Sfanta Noua Mucenita Elisabeta, marea ducesa a Rusiei, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Tarul Nicolae si familia tarista a Romanovilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “SFANTA DUCESA ELISABETA FEODOROVNA – crinul nobletei desavarsite stropit cu sangele muceniciei. ✝18 iulie – 96 DE ANI DE LA MOARTEA MARTIRICA a unui vlastar imparatesc ales, de viță “victoriană”, care a unit frumusetea ingereasca a BLANDETII si NEPRIHANIRII cu jertfelnicia MILOSTIVIRII (I)

  1. Da, interesante materialele. Unele lucruri le stiam deja. Am avut prilejul sa vizitez biserica de la Ierusalim unde sint moastele Marii Ducese.

    O ciudatenie ar fi ca Patriarhul din 1998 ald BO Rusesti, Alexei al II-lea arefuzat sa oficieze inmormintarea familiei regale pe motiv ca el nu crede ca de fapt acelea ar fi ramasitele lor (cel putin nu in cazul tsarului). Sitrea este pe: http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/133725.stm.

    Oricum morala oarecum ciudata a istoriei familiei imperiale ruse, adica a ultimilor descendenti, este ca n-a avut un popor (si o nobilime as adauga eu) care sa se ridice cam la acelasi nivel.

    Totusi, materialul apropo de familia imperiala nu pomeneste despre acel episod ciudat cu Rasputin care a jucat cam acelasi rol pe care l-a jucat afacerea colierului in cazul reginei Antoaneta in denigrarea familiei imperiale si mai ales a tsarinei.

  2. Viata sfintei mari ducese Elisabeta este extraordinara si personalitatea ei este extraordinara, dar stilul textului de mai sus este dulceag-pilduitor, usor pueril, de te apuca cascatul. Am citit acum cateva saptamani tot pe acest site ceva mai interesant si mai bine scris, pe acelasi subiect.

    @ Petra – din cate stiu este o prorocie (a Sf Serafim de Sarov ? nu mai stiu) care spune ca ramasitele familiei impriale nu vor fi gasite, si cred ca de aceea refuzul patriarhului.

  3. @ Obrenovici:

    Fiecare cu preferintele, prejudecatile si idiosincraziile sale, insa noi marturisim ca nu am cascat absolut deloc, dimpotriva. Este o carte trezitoare si strapungatoare, tulburatoare in sens bun, pe care o recomandam calduros. Nu este o scriere istorica, ci una duhovniceasca, pilduitoare da, dar nu dulceaga si puerila, scrisa de maicile scriitoare de la Manastirea Diaconesti, cu binecuvantarea parintelui Amfilohie. Cine le cunoaste si cine a mai citit cartile scoase acolo a remarcat nu dulcegarie si nici simplism pueril, ci tocmai multa seva si sensibilitate duhovniceasca, raspandita atat prin prezenta, cat si prin cuvintele lor, zamislite din rugaciune autentica.

  4. Pingback: CUM A INCEPUT PRIMUL RAZBOI MONDIAL – [film documentar difuzat la emisiunea Digipedia]: “VERII REGALI IN RAZBOI” (I)/ Comemorarea a 100 ANI DE LA MARELE RAZBOI – marturii istorice - Recomandari
  5. Pingback: Margarita Ioana Vulcanescu: PAGINI INEDITE DE JURNAL din timpul PRIMULUI RAZBOI MONDIAL: “La ce a folosit atata sange varsat in zadar? Mi-e necaz pe lasii, pe miseii care s-au vandut si pe ei, si-au vandut si cuvantul, si Tara” -
  6. Pingback: SFANTA MUCENITA ELISABETA, marea ducesa care s-a lepadat de toate, alegand calugaria pentru a sluji total lui Hristos si aproapelui pierdut: “A PARASIT LUMEA PENTRU A INTRA IN ADEVARATA LUME, CEA A SARACILOR SI A CELOR NECAJITI” | Cuvântul Or
  7. Pingback: SFANTA MUCENITA ELISABETA, marea ducesa care s-a lepadat de toate, alegand calugaria pentru a sluji total lui Hristos si aproapelui pierdut: “A PARASIT LUMEA PENTRU A INTRA IN ADEVARATA LUME, CEA A SARACILOR SI A CELOR NECAJITI” (II) | Cuvânt
  8. Pingback: MUCENICIA SFINTEI DUCESE ELISABETA si a insotitorilor sai, ucisi de bolsevici la Alapaievsk (18 iulie 1918): “Domnul a socotit ca a venit ceasul sa-I purtam crucea. Sa ne silim deci sa ne facem vrednice de ea!” – CANTAREA DE BIRUINTA A S
  9. Pingback: SFINTII TARI MUCENICI ROMANOV si o ISTORIE “REVOLUTIONARA” PE CALE A SE REPETA, APOCALIPTIC: “Peste tot vad numai tradare, lasitate si inselatorie…”. REVOLUTIA BOLSEVICA, sensurile duhovnicesti si profetice ale REGICIDULUI de
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate