SOLUTIA “DELTA FORCE”? Vremurile de restriste – intre tehnici de supravietuire si metode de despatimire

71 Commentarii la “SOLUTIA “DELTA FORCE”? Vremurile de restriste – intre tehnici de supravietuire si metode de despatimire”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

ingrid

11-11-2010 11:37

“Dar sa nu ne aruncam de capul nostru, nici macar cu imaginatia in ganduri de nevointe pustnicesti, sa credem ca putem trai precum Zosima, precum Maria Egipteanca, precum calugarii care au primit acest DAR si aceasta CHEMARE de Sus (ei insisi exceptii printre monahi… si cati dintre noi avem chemarea spre monahism? dar cei cu familii, cu copii, cu batrani si cu bolnavi de ingrijit?!), asta daca mai dorim sa ne pastram mintea intreaga deocamdata… Si unde dorim sa realizam aceste nevointe mai presus de fire? Nu in pustie, nu la manastire, ci in mijlocul lumii?! Sub indrumarea si supravegherea cui?!”

Ne amintim de pilda Profesoarei care s-a apucat de “greva foamei” a ajuns la 70 zile numai cu apa, si are familie. Si se lauda ca nu este genul sa mearga zilnic la biserica. Si poate judec eu aiurea, dar nici nu-mi pare sa fi facut asta dintr-o credinta/ chemare extraordinara.

Nu este usor de a ajunge la masura in care sa intelegi ca recordurile materiale in materie de post si rugaciune sunt nimic, n-au nici o valoare si uneori pot fi tinute si de un incepator, dar sa ajungi la masura smereniei, a trairii duhovnicesti, a intensitatii rugaciunii, a trezviei luptei permanente cu toate gandurile pacatoase, si a oricaror ispite ce vin prin simturi, etc- la care a ajuns Sf Maria Egipteanca..abia asta este ceea ce suntem datori sa facem.

ioana

11-11-2010 12:08

admin,
dupa ce invata copilul sa faca la olita, e un pic mai indreptatit sa se creada imparat – de-acum, are si el tronul lui, nu ? 🙂
Eu tot glumesc, astfel incat sa mai uitam un pic de greul vietii…
Si acum, serios vorbind, toti ar trebui sa ne recunoastem incepatori daca am avea cuget smerit – Sfintii Parinti zic sa punem inceput in fiecare zi, deci in fiecare zi tot la inceput suntem.

Alin-7,
cred ca aveti dreptate – Dumnezeu ne cere imposibilul. Posibilul il cer doar dumnezeii neamurilor.
De asta S-a si coborat la noi, sa ne invete sa traim ca si cand am fi in cer, desi suntem pe pamant. Altfel, nu am fi compatibili cu Imparatia pe care ne-a pregatit-o.

ingrid

11-11-2010 12:55

Am scris inainte de a citi raspunsul vostru si a vedea ca si voi v-ati gandit la exemplul profesoarei.

“Canoanele (epitimiile) sunt pentru pacate, nu pentru exercitii de pustnicie. Si se dau (teoretic macar) diferentiat in functie de persoana, de contextul, puterile, masura ei, etc. Nu e cazul sa generalizam niste exceptii sau niste exemple extreme si nici sa dam noi insine sugestii de “canoane” cu pesmeti.”

de, este drept ca nu este cazul sa dau eu idei. Ca cei incepatori pot sa-si ia singuri, fara ascultare de duhovnic ce le trece prin minte.

Am avut mai multe feluri de duhovnici, cei mai multi nu dadeau nici un fel de canon, ci ma cam lasau in voia mea. Dar unul din ei avea obiceiul de a ma impartasi doar o data in an, desi ma spovedeam in fiecare luna, iar rostul la ce mi-a dat nu avea o logica sa pot sa iau o carte de canoane si sa-mi prescriu tratamentul singura pt niste pacate savarsite, ci s-ar fi putut mai degraba inscrie la “exercitii” de rabdare. Nu ca nu aveam pacate, dar nu din cele in care in cartile de canoane se prescriau acele lucruri. Avea f f multi ucenici si cand iti punea de la prima spovedanie o foaie A4 consistenta, cei mai multi renuntau si mergeau la un alt duhovnic si asa ramanea si el mai linistit, ca si asa se ostenea pana noaptea tarziu cu spovedania.

Dupa o perioada destul de lunga de incercare, canoanele s-au modificat, accent din ce in ce mai mare pe paza mintii, pe postul cu toate simturile, pe a pune inceput bun, pe discernamant, a inceput sa ma impartaseasca de fiecare data…

In fine, nu am reprosat niciodata duhovnicului ca este prea aspru, sau ca-mi pare rau sa fac ascultare, iar cand n-am mai putut ajunge la el, nu am mai tinut nimic din ce-mi dadea el extra-suplimentar, ci am mers dupa noul duhovnic si dupa propria strategie de crestere duhovniceasca.

“Tocmai de aceea, paradoxal, “incepatorul” de care spui are si tendinta sa… creada tocmai el ca se poate dispensa deja de orice lucru exterior, de orice ancora si se poata bizui de la inceput NUMAI pe credinta, NUMAI pe Dumnezeu… Cel putin asa vrea sa creada el, asa se automageste…”

Da, este drept ca incepatorul este tentat sa se amageasca si sa zica “ma bazez numai pe credinta”, “numai pe Dumnezeu”, si sa faca din exercitiile ascetice un scop in sine, sau o “virtute” cu care sa se laude, si sa se mandreasca. Tocmai de asta trebuie convins ca inainte de toate nu trebuie sa se bazeze pe sine, ci pe duhovnic. Nu trebuie sa faca nimic de capul sau, dar nici sa carteasca indiferent daca primeste canoane care nu sunt prescrise in carti

admin

11-11-2010 15:24

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/10/ortodoxia-confortabila-si-inchipuita-sau-despre-ispitele-generatiilor-rasfatate/

Aurel

11-11-2010 16:15

Azi e 11.11, data “fatidica” anuntata de falsii profeti d-alde Vanga, Nostradamus samd. Si ca sa vezi,pe un blog cica crestin, unde ni se zice ca “Daca ne uitam insa in gura vrajitorilor, nu-i bine”, totusi…… hai sa ne uitam nitel in gura lor si sa facem un articol cu Vanga si realizarile ei “profetice”, hai sa asteptam sfarsitul zilei dupa amricani, sa mai mentinem suspansul, sa tinem oamenii cu sufletul la gura pana maine dimineata. O incepe razboiul, n-o incepe!?! Stay tuned, guys. Adica vrajitorii or fi ei vrajitori, dar nu se stie cniodata? Mai nene,ce nu fac unii pentru audienta si pentru senzational.Si ce talent au sa le intoarca dupa aia ca la Ploiesti si sa se scoata basma curata. Dupa ce baga in sperieti lumea, mai baga o chestie mica de backup la sfarsit,asa,ca la contractele de la telefon sau ca la bamca,o clauza mititica cu asterisc, sa nu poti sa zici ca nu ti-au zis ca ei nu cred in aia de fapt Pai daca nu crezi,de ce o publicitezi, fratioare si de ce faci titluri de OTV si de Libertatea prin care sa dai oamenilor palpitatii?! Jmecherii tot jmecheri, ce vreti, nu-si schimba naravu nici morti.

admin

11-11-2010 16:36

@ Aurel:

Da, si nici macar nu e Bataiosu. Asta e, unii fac vraji, altii vrajeli si iese ceva rating din colaborarea lor. Sunt alte manipulari insa cu mult mai grave si mai parsive acolo. Au fost, sunt si vor mai fi…

Mirela

11-11-2010 17:57

@Ingrid,

Cine vrea si este sanatos, nu-i strica cate o saptamana numai cu pesmeti.

Mare grija cu aceste lucruri. Doar sub indrumarea unor duhovnici cu experienta, cum ai spus, dar aceste nevointe nu trebuiesc initiate de catre persoana care doreste sa se nevoiasca (daca nu vorbim de acele cazuri speciale la care facea referire admin, cum spune staretul Antonie:“pe această cale (a pocaintei) omul pune în primul rând accent pe lucrarea Domnului, iar efortul său nu vine decât ca un rezultat, ca un răspuns la chemarea cea de Sus.”), ci doar ca si canon din partea duhovnicului sau. Pentru ca de multe ori nevoitorul nu cauta nevointa (doar) pentru a i se ierta pacatele, sau jertfire de sine din dragoste de Dumnezeu, ci pentru a se mandri cu propria nevointa, unii dintr-o inchipuita intrecere cu alti nevoitori, cu sfintii chiar unii, iar in acest caz va cadea sigur, pentru ca nu iubirea de Dumnezeu si zdrobirea inimii sunt motorul acestor nevointe. Cel mai bine arata acest lucru Cuviosul Paisie Aghioritul:

“Trebuie ca fiecare sa-i spuna duhovnicului gandurile si starile prin care trece, ca acesta sa-l sfatuiasca, iar nu sa se hotarasca singur in problemele grele, nici sa infrunte singur greutatile ce le intampina in nevointa lui, facand experiente pe sine pentru ca ispititorul il va incurca si-i va pricinui probleme.
Unii ajung la punctul in care isi dau singuri canoane. Lucrurile acestea sunt foarte primejdioase.
Cel care nu are duhovnic ca sa se sfatuiasca cu el in calatoria sa duhovniceasca, se incurca, se osteneste, intarzie si cu greu va ajunge la destinatia sa. Daca isi da singur solutii la problemele lui, oricat de intelept ar fi, ramane intunecat, deoarece se misca cu incredere de sine si mandrie. In timp ce omul care se smereste si merge cu incredere si ravna la duhovnic si ii cere parerea, este ajutat. Pentru ca atunci Dumnezeu cu siguranta il lumineaza pe duhovnic si ii da raspunsul corect. […]

Astazi lucrul cel mai de nevoie este ca oamenii sa afle un duhovnic, sa se povedeasca, sa aiba incredere in el si sa se sfatuiasca cu el. Daca au duhovnic si isi fac un program de rugaciune, daca fac putina lectura duhvniceasca si merg la biserica si sse impartasesc, atunci nu au de ce sa se teama in acasta viata.”

Am postat si partea referitoare la duhovnic (pentru altii care poate mai citesc). Nu e deloc usor sa tii chiar si cateva zile post doar cu paine si apa (eu n-am putut nici trei zile :), pentru ca deh, cand nu ai binecuvantare de la duhovnicul, nu prea reusesti). Parintii recomanda pentru postul suplimentar, ziua de luni, de regula nu in alte zile in afara celor randuite de Biserica pentru post, cum procedeaza unii eretici/sectari. Insa putem sa ne nevoim renuntand cate putin la poftele noastre, sau de ex. ridicandu-ne de la masa pana sa ne saturam. Dar mai ales reuntand la patimi, asta este important, infranarea patimilor, vicleniilor, rautatilor de orice fel.

@Alin,

La masura fiecaruia, in Adevar, Dumnezeu ne cere mai mult decat posibilul, ne cere imposibilul. […]
Iubirea, care ii cumva esenta esentelor, nu e altceva decat imposibilul posibil.

Nu despre iubire spunea Nicolae Steinhardt ca fiind imposibilul posibl, ci despre sfintenie (sfintenia, in opinia mea, definind cea mai inalta forma a iubirii, care este jertfa de sine): “Poate că definitia eroismului si a sfinteniei nu este decat aceasta: să faci imposibilul posibil.”

Iubirea nu vine in om decat ca dar al lui Dumnezeu. Si ai spus bine, trebuie insa “o vrere, o dorinta launtrica” a acestuia (credinta mai ales, buna intentie, marime de suflet, despatimire). Nu sunt deloc de acord insa cu faptul ca Dumezeu ne cere imposibilul (nici macar ca metafora). Este pe undeva, o lipsa de credinta. Aminteste-ti ce ne spune Mantuitorul:

“Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.
Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.”

Si cum putem veni la El: “Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.”
Prin lepadarea sinelui, prin lepadarea voii proprii, a madriei – acestea sunt partea grea, dar nu imposibila. Insa, odata hotararea luata, de a urma Lui, El ne indruma pasii, ne ridica din caderi, ne usureaza povara.

Nu de nevointele noastre (unele chiar mai presus de puterea noastra) are nevoie Domnul, ci de dragostea noastra “Fiule, da-mi inima ta“. Sa-l ajungem sa Il avem pe Hristos in inima noastra…

Schimonahia Nila, contemporana cu noi, spunea in profetiile sale despre vremurile de pe urma (actuale de altfel):

“Nu e nevoie de nevointa exterioara, ci, mai mult ca orice, de curatirea inimii. Sa nu-ti permiti niciun fel de viclenie, sa fii deschis cu oamenii. Si sa nu-ti inchipui nimic despre tine.“

ioana

11-11-2010 19:18

Mirela,
de ce ar fi lipsa de credinta afirmatia ca Domnul ne cere imposibilul?
Pai tocmai asa imi manifest credinta, indraznind (sperand) spre imposibil.
Daca Dumnezeu cere lutului sa se faca dumnezeu, daca ii cere sa iubeasca vrajmasii, daca ii cere sa se lepede de sine, nu imposibilul i-l cere?
Omeneste, este posibila iubirea de vrajmasi (e porunca, nu sfat!) sau lepadarea de sine?
Daca acestea ar fi fost posibile omului, Domnul nu s-ar fi intrupat.
Cand ma gandesc la intruparea Mantuitorului, ma ia asa, un fel de ameteala, pentru ca inteleg ca si noi trebuie sa facem acelasi drum, dar in sens invers – de la pamant la Cer.
Si da, e jugul bun si povara usoara – dar cat de mult e pana acolo…

admin

11-11-2010 19:34

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/08/parintele-rafail-noica-cuvant-despre-implinirea-poruncilor-si-pentru-tamaduirea-deznadejdii/

Porunca lui Dumnezeu este spovedania lui Dumnezeu catre Adam, pentru ca Adam, intelegand – dea Domnul ochi launtrici intelegerii noastre ca sa vedem frumusetea acelui Chip, ca sa nu mai putem sa rezistam sa nu fim asa si atunci sa se inalte de la noi o rugaciune, fie [si] deznadajduita, o nadejde deznadajduita, ca sa zic asa, ca Dumnezeu ne va da. Si Dumnezeu ne va da! Si cum am spus mai multora si anul trecut, unor tineri din strainatate: cand simti ca este asa de greu sa ajungi la vreo virtute dumnezeiasca, sa stii ca nu este greu, este imposibil; firea ta iti marturiseste, iti da marturie launtrica ca acel cuvant iti este imposibil; dar de la Dumnezeul nostru, nimic mai putin decat imposibilul sa si asteptam! Nimic mai putin decat imposibilul, fiindca daca Dumnezeul nostru Dumnezeu este, apai imposibilul este ceea ce asteptam de la El si ceea ce numai El poate, pentru El nimic nu este imposibil. Si acel lucru imposibil, pentru dragostea si pentru puterea lui Dumnezeu, il vei vedea lucrand in tine; si ma rog lui Dumnezeu ca sa primeasca cuvantul asta si ca imbarbatare a credintei voastre – de la un putin credincios care stie ce inseamna putina credinta – si ca o rugaciune si pentru mine si pentru voi.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/06/toate-se-leaga-si-se-dezleaga-in-duh-si-in-nevazut/

Si spun asta: tot ce este porunca a lui Dumnezeu, cand ti se pare ca este teribil de greu: cum o s-ajung eu vreodata la lucrurile astea? Ce-am spus şi altor tineri vă spun şi vouă astazi: nu este greu deloc, este… cu neputinţă! Firea ta când se simte deznădăjduită că … voi putea eu vreodata să ajung la asta, firea îţi mărturiseşte că nu face parte din mine, nu face parte din firea noastră biologică. Dar de la Dumnezeu nici să nu aşteptati mai puţin decât cele cu neputinţă. Dumnezeu numai în cele cu neputinţă lucrează, în cele cu putinţă facem şi noi. Nu Dumnezeu învârte la mămăliga ta. Dar dacă este vorba de poruncile lui Dumnezeu numai Duhul lui Dumnezeu în tine va putea lucra.

admin

11-11-2010 19:36

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/04/iubirea-de-vrajmasi-porunca-imposibila/

“Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu“ ne marturiseste explicit Sfantul Siluan Athonitul. Este un cuvant pe care cred ca ar trebui sa-l avem in permanenta in vedere atunci cand citim sau ascultam Evanghelia. Mai ales cand este vorba de Evanghelia Iubirii Vrajmasilor, cea citita in Duminica de maine la Sfanta Liturghie.
Parintele Rafail Noica “pluseaza” si spune ca Dumnezeu, poruncindu-ne, nu asteapta de la noi sa si putem face, pentru ca El stie ca noi nu avem in noi puterea de a implini Cuvantul Lui. Cum se poate asta? Inseamna atunci ca Dumnezeu ne cere “imposibilul”? Da, intr-un fel tocmai asta ne cere! Pentru ca poruncile Sale nu sunt porunci morale, deci nu sunt accesibile vointei simple ale omului. Poruncile lui Dumnezeu reprezinta, dupa cuvintele aceluiasi parinte Rafail, “descoperirea vietii Dumnezeiesti” la care ne cheama si pe noi Hristos. Sunt asadar porunci Dumnezeiesti, nu omenesti.
Si atunci inseamna ca Dumnezeu este absurd? Nu, ci inseamna numai ca este vorba despre ceea ce parintele N. Steinhardt numeste “boieria lui Dumnezeu” care “ne toarna in poala o masura buna, indesata, clatinata si cu varf” (Lc. 6, 38). Dumnezeu vrea sa ne daruiasca TOTUL, vrea sa ne faca sa fim ca El, sa impartasim Viata Lui si de aceea ne porunceste lucruri cu neputinta firii omenesti; de fapt, prin “porunci” El ne cheama cu o chemare cu caracter absolut, o chemare “de ultima autoritate”, pe care sa n-o putem relativiza sau ignora.
Totodata, prin acest fel de porunci Dumnezeu doreste ca noi sa ne descoperim incapacitatea de a trai prin noi insine intru El si sa ne smerim total, in profunzime, sa ne vedem adanc neputinta si netrebnicia noastra si, deznadajduind de noi insine, sa-I cerem Lui ajutorul. Cum am auzit chiar in Apostolul de maine: “Puterea Mea intru neputinta (omului) se desavarseste” (2 Cor. 12, 9) ; abia trairea si constientizarea slabiciunii noastre in lucrarea celor dumnezeiesti ne fac capabili sa le si putem primi cu adevarat! Altminteri, daca am primi mult pentru meritele si eforturile noastre ne-am trufi si am batjocori Darul ce ni se face! “Asadar, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba intru slabiciunile mele, pentru ca intru Mine sa locuiasca puterea lui Hristos” (ibidem).
Abia cand ma golesc de orice nadejde in mine si de orice bizuire pe propriile mele puteri, de orice parere ca am facut eu ceva bun, numai atunci ma pot umple de harul lui Dumnezeu! Caci numai cu putere dumnezeiasca, numai cu harul Duhului Sfant putem sa facem cele ale Duhului si ale Dumnezeirii, adica… poruncile evanghelice.
Am socotit ca trebuie precizate din capul locului aceste lucruri cand vorbim in general despre poruncile evanghelice si, in particular, despre porunca iubirii, care culmineaza in iubirea vrajmasilor. Si asta pentru ca multi se insala crezand ca le este foarte la indemana sa iubeasca pe toti oamenii sau sa-i iubeasca pe vrajmasii Bisericii, inchipuindu-si ca deja implinesc cu multa usurinta poruncile cele mai grele ale lui Hristos si judecandu-i pe cei care, dupa intelegerea lor, “nu au dragoste”. Iar altii se insala, cumva la polul opus, crezand ca, daca prin fire ei nu pot implini poruncile duhovnicesti (de exemplu nu pot iubi, nu pot avea blandete, etc.), atunci nici nu li se cere tocmai lor (mai ales daca traiesc in lume) sa le implineasca si atunci renunta la lupta sau isi gasesc in crestinism o parte aparent “accesibila” firii lor. Amandoua extremele sunt denuntate de Parintii Bisericii ca fiind cai ratacite. Si unii si altii, fara sa-si dea seama reduc Evanghelia la un continut “firesc”, psihologic, omenesc.
Primii traiesc foarte mult in inchipuire si, bazandu-se pe niste firi mai sentimentale, mai exaltate sau pe o imaginatie mai dezvoltata, se autosugestioneaza foarte usor si pot ajunge sa li se para ca iubesc usor, ca “au dragoste” pentru toti… Lor li se par lipsite de iubire cuvintele mai severe, mai ferme prin care Ortodoxia este despartita de minciuna si prin care raului i se spune pe numele de RAU. Nu vor sa vada decat “ce e bine” si “roz”, iar “iubirea” lor este mai mult proiectia unei nevoi de siguranta si confort psihologic, din care se exclude automat (prin negare, prin deformare) tot ceea ce este “inconfortabil” si produce nelinistea cea buna sau durere.
De partea cealalta, iubirea aproape ca iese din discutie, este “un moft”, de “sensibilitate” nici nu mai avem nevoie, pentru ca ceea ce este important este sa fii cat mai dur, cat mai “corect”, sa arati cat mai mult curaj in a folosi cele mai “tari” expresii impotriva adversarilor (care pot sa fie si frati, nu conteaza), totul sub acoperirea motivatiei “apararii” si “marturisirii indarjite” a adevarului.

Mirela

11-11-2010 21:25

Admin, multumim pentru sinteza, citatele de mai sus raspund cum nu se poate mai bine la aceste nedumeriri ale noastre.

@Ioana,

Am spus ca pare o lipsa de credinta ideea conform careia Dumnezeu ne cere imposibilul, pentru ca Dumnezeu nu ne poate cere ceva ce nu se poate implini. Si omului intr-adevar i-ar fi imposibil sa ajunga la masuri dumnezeiesti, fara Harul si ajutorul lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu nu doar ne cere, ci ne si da… si inca cat… Omul poate ajunge la masuri dumnezeiesti, doar avem exemple si pe Sfintii Sai. Nu prin puterile sale, ci umplandu-se de Harul lui Dumnezeu, Dumnezeu va locui in om (vezi purtatorii de Dumnezeu, hristoforii). Calea cea mai simpla, i s-a aratat Sfantului Antonie, care uimit de cursele vrajmasului intinse pe pamant, a auzit glas “Smerenia!”.

Din citatele de mai sus mai exact:

Abia cand ma golesc de orice nadejde in mine si de orice bizuire pe propriile mele puteri, de orice parere ca am facut eu ceva bun, numai atunci ma pot umple de harul lui Dumnezeu! Caci numai cu putere dumnezeiasca, numai cu harul Duhului Sfant putem sa facem cele ale Duhului si ale Dumnezeirii, adica… poruncile evanghelice.

Iata si cateva citate din Evanghelii:

“Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Parinte avem pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.” (Sf.Ioan Botezatorul)

“Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el.”

“Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.”

Avva Alonios: “Daca omul vrea cu adevarat, din zori pana seara ajunge dupa masura dumnezeiasca”.

ioana

11-11-2010 21:32

admin,
multumesc!
Sunt doua ore de cand citesc cuvintele Parintelui Rafail.
Cata nevoie aveam, Dumnezeu stie.
Sper sa fie de folos si celorlalti cititori.

Mirela

11-11-2010 21:49

Si pentru toate aceste intrebari, inclusiv:

Daca Dumnezeu cere lutului sa se faca dumnezeu, daca ii cere sa iubeasca vrajmasii, daca ii cere sa se lepede de sine, nu imposibilul i-l cere?
Omeneste, este posibila iubirea de vrajmasi (e porunca, nu sfat!) sau lepadarea de sine?

“Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.” (Matei 19:26)

ioana

12-11-2010 09:06

Mirela,
Dumnezeu, in om, poate.
Mai greu pana omul il lasa pe Dumnezeu sa-si faca lucrarea. Ca de ar fi asa simplu, pe toti ne-ar sfinti intr-o clipa. Greu ii e lui Dumnezeu cu noi…
Doamne ajuta!

Mirela

12-11-2010 17:26

N-am spus ca e simplu, doar ca nu e imposibil. Speram ca se intelege diferenta.

admin

12-11-2010 17:56

Revenind la chestiunea articolului pr. Tudor Ciocan, mai important ni se pare sa constientizam ca daca mantuirea noastra ar depinde de capacitatile fizice si mentale exceptionale si de antrenamentele sustinute de rezistenta la conditii vitrege, atunci crestinismul s-ar confunda total cu “filosofia” si practicile spartane, iar mucenicia ar fi in mod eretic inlocuita cu un soi de eroism lumesc. Si inca mai multe aspecte actuale ar fi de discutat, apropo de solutiile diversioniste grave introduse in spatiul “ortodox” virtual (din pacate mai mult virtual decat ortodox) pe linia aceasta, intr-o maniera sectara, iehovista, fara nicio legatura cu cugetul Bisericii sau cu invataturile duhovnicilor. E de discutat apoi la modul foarte serios, realist si responsabil, daca nu ar exista bruiajul diversionist, despre cum anume ne raportam la vremurile in care traim si la cele care se pare ca vor veni si ce facem concret in directia unei astfel de pregatiri.

Ierom. LavrentieC

13-11-2010 12:48

Se pare că vremurile antihristice vor veni oricum ca un fur noaptea pentru mulţi pentru că, oricât s-ar pregăti, nu o fac în direcţia cea bună. Luptă chiar şi împotriva lui Antihrist pentru a fi puternici pe pământ, eventual chiar să dobândească “harisme”, puteri spirituale pentru a trece peste orice obstacol.
Pe când alţii, sârguindu-se să fie înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii, caută cum să dobândească cu fapta înţelepciunea de a muri acestei lumi de pe acum, în fiecare zi. Asta pentru a fi cu adevărat pregătiţi să moară şi la propriu la vremea potrivită.
Deci cipurile şi, mai târziu, pecetea antihristică nu vizează trupul, ci, prin el, sufletul, consimţământul nostru la o organizare antihristică a lumii. Ori lupta pentru a nu ne face părtaşi la fărădelege nu stă în a fi în stare să trăim în condiţii grele, excluşi din societate, ci în a ne păstra credinţa şi demnitatea, lucru care ne va da putere să trăim şi la periferia lumii. Aceasta este partea grea, a fi cinstiţi şi puternici să lepădăm păcatul.
Orice dezicere de cipuri care vizează integritatea conştiinţei e bună, iar împotrivirea care nu vine din cuget bun la nimic nu foloseşte.
Doamne, fii cu cei ai Tăi şi-i păzeşte, căci lumea sub cel rău zace!

soram

15-11-2010 14:44

‘Spun Sf Parinti ca mai mare putere este a-ti vedea pacatele,decat sa inviezi mortii.De unul ca acesta se infricoseaza demonii,caci poti avea toate virtutile,dar daca nu ai smerenie,nu-ti sunt de folos.[…]De aceea astazi este foarte multa dezbinare,pentru ca traim numai in poftele acestei lumi si nici nu mai constientizam cat de departe suntem de Evanghelie.[…]Nu este alta piedica in calea mantuirii decat numai voia omului cea stricata.Iar daca cuiva i se pare ca are voie buna si nu sporeste,inseamna ca voia lui e patimasa.[…]Vazand ce multe sint uneltirile vrajmasului,l-a intrebat Sf Antonie pe Dumnezeu:Cine poate sa se mantuiasca?La care Domnul a raspuns:Smerenia este singura care poate sa treaca de toate cursele vrajmasului.'[…]Acestea nu sunt judecatile noastre,ci ale Lui Dumnezeu.Mantuirea este pentru toti oamenii,fara exceptii[…]depinde de fiecare in parte[…]”

soram

15-11-2010 14:47

[“Cu P Justin P despre moarte,jertfa si iubire”]

31. Pingback: Război întru Cuvânt » Scurta omilie recenta a avvei Moise Aghioritul. CHEMARE LA TREZVIE SI ECHILIBRU
32. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
33. Pingback: Război întru Cuvânt » HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
34. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DIN SERIA ‘APOCALIPSA ACUM’: NASA isi alarmeaza angajatii privind o iminenta catastrofa. SE PREGATESTE CEVA?
35. Pingback: Sfantul Nicon, ultimul staret de la Optina ne invata CUM SA NE PREGATIM DE PRIGOANE. Este bine sa ne dorim sa traim chiar in timpul venirii lui ANTIHRIST?
36. Pingback: CUM NE PUTEM MINTI SI CUM NE PUTEM RATA SALVAREA PRIN POCAINTA?
Ruxandra

09-01-2012 16:13

Draga admin si dragi comentatori ai acestui sit. Nu va mai bateti capul cu modul de perceptie sau de interpretare ortodoxa a directivelor si indemnurilor facute pe blogul saccsiv si alte asemenea bloguri cu autori necunoscuti sau cu trecut dubios si indoielnic. Inca nu va este clar ca pe acel individ nu-l intereseaza mantuirea si binele oamenilor ci doar scopurile sale. Se face aici prea multa teorie pentru nimic. Cu multi dintre aceia nu se mai poate discuta. Si cati v-ati dat seama ca saccsiv posteaza comentarii sub multe niknameuri sau ca multi comentatori fac parte din grupul sau de fanatici ? Ultimile atacuri si linsajuri virtuale impotriva comentatorilor vaska si gaspar spun absolut totul ( pentru cine a urmarit firul discutiilor). Dupa cum ati observat, de curand, liderul lor cere iarasi ajutorul material de la frati cantandu-si precum cucul, numele. Mai aveti dubii ?

Traian

10-01-2012 17:09

Intre cele doua solutii extreme supravietuirea in munti si viata duhovniceasca exemplara este o solutie de mijloc enuntata de Parintele Paisie Argioritul, retragerea la tara, unde pe o mica parcela de pamant se poate supravietui. Cunosc oraseni care intr-un an s-au adaptat la munca la tara.

Ioan Dan

11-01-2012 23:19

,,Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor.
La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. ”
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2011/06/profetiile-arhim-gavriil-despre.html

Iata ce spune Sfantul Efrem Sirul sa facem:
. Deci, multi din Sfinti, cati se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor varsa rauri de lacrimi, cu suspine, catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa se mantuiasca de balaur si, cu mare sarguinta, vor fugi în pustietati, in munti si in pesteri, cu frica se vor ascunde. Si isi vor presara pamant si tarana pe capetele lor, rugandu-se noaptea si ziua, cu multa smerenie. Si li se va darui lor aceasta, de la Dumnezeul Cel Sfant, si-i va povatui pe dansii Darul Duhului Sfant in locuri hotarate, si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui antihrist. Caci celor ce au cunostinta, cu usurinta le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea de-a pururea la lucruri lumesti şi iubesc cele pământesti, nu le va fi cunoscută venirea acestuia. Caci, cel ce de-a pururea este legat cu lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, tot nu crede, ba il si uraste pe cel ce i-ar spune despre venirea lui Antihrist. Pentru aceasta Sfintii se intaresc in credinta spre a scapa, ca toata invaluirea si grijile vietii acesteia le-au lepadat.

Fuga in munti nu e o solutie omeneasca ci Dumnezeiasca caci Hristos a dat-o:
15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă –
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. (Matei 24

Adica atunci cand antihrist va fi inscaunat in templul din Ierusalim sa fugim in munti caci de atunci va veni prigoana impotriva noastra dar si o seceta si foamete cum n-a mai fost nici o data. Esti tu sigur ca vei putea impreuna cu sotia si copii tai sa renunti la toate pentru Hristos, inclusiv la viata? Ai grija ca si Sfantul Apostol Petru a zis ca ,,sufletul il va pune pentru Hristos,, care il smereste si-i da lui si noua o lectie: ,,fara de Mine nimic nu veti putea sa faceti!,, si sa nu ne laudam ca ,,noi vom face si vom drege,, ci doar am putea cel mult sa zicem: ,,daca-mi va ajuta Bunul Dumnezeu sa fac asta, voi face!,,
Mai e un aspect: una e sa fii omorat tu si ai tai cu o moarte rapida sau in chinuri cum era in primele secole crestine si alta e sa mori de foame sau mai grav sa vezi cum slugile prigonitoritorilor iti violeaza sotia si copii si abia dupa aceea va mai si omoara. In cazul din urma putem aplica exemplul Sfantului Ioan Valahul care si-a omorat stapanul turc ce voia sa-l violeze, spurcandu-i trupul care e templu al Sfantului Duh.
Cine a spus ca pregatirea pentru fuga in munti exclude lupta duhovniceasca si lasarea in voia lui Dumnezeu?

admin

12-01-2012 01:43

@ Ioan Dan:

Inceperea razboiului nu e totuna cu venirea lui Antihrist si pecetluirea. Se pare ca unii vor cu dinadinsul sa creeze si sa intretina aceasta grava confuzie (asa cum perpetuau, altadata, confuzia intre cipuirea actelor de identitate si pecetluirea de pe vremea lui antihrist) si sa pretinda ca sfintii au spus ca pe timp de razboi ar trebui sa fugim cu orice chip in munti si sa fim cu totii niste “survivers”, cu abilitati si cu echipamente speciale, de la bebelus la pensionara. Nu stim ce spunem, daca asta vrem sa propovaduim oamenilor. Sa ne pregatim de MOARTE, adica de viata vesnica, asta avem de facut. Si se pare ca aceste bagaje tot amanam sa ni le facem… 🙁

admin

22-01-2012 01:20

http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/a-murit-incercand-sa-traiasca-in-salbaticie-ca-edward-bear-grylls-1146332