Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul si mesajul pentru noi
Pentru marele si durerosul praznic de astazi am ales spre citire Omilia Sf. Ioan Gura de Aur la Taierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezatorul. Predica sa este o analiza a dezlantuirii unui lant de patimi care a condus la aceasta crima oribila – o ucidere multipla in plan duhovnicesc, precum se va vedea – urmata de un alt sacrilegiu nemaiauzit (capul Sfantului a fost aruncat intr-un loc de rusine).
Sfantul Ioan Gura de Aur arata cum impatimirea data de desfranare, de lux, de iubirea de dansuri si de petreceri, dar si de slabiciunea in fata raului, pe de o parte si cum rautatea oarba, pe de alta parte sunt “ingredientele” unui amestec letal pentru suflet, ce devine orb si capabil de cele mai mari faradelegi.
Irod, desi tiran si calcator de lege si prin inchiderea Sf. Ioan Botezatorul, avea un oarecare respect fata de acesta (asemanator cu teama amestecata cu respect pe care o avea Ahab pentru Sf. Ilie). Slabiciunea lui Irod, ca si a lui Ahab, fata de femeia sa, precum si nebunia dezmatului petrecerii, au dus insa la transformarea lui Irod din tiran calcator de lege in ucigas de prooroc. Rautatea si veninul Irodiadei precum altadata rautatea si veninul Izabelei (sotia lui Ahab), pregatesc sfarsitul Sfantului, caci, dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur (care a fost prigonit tot datorita rautatii unei femei, si ea tot imparateasa, Eudoxia!), femeia desfranata este “mai indrazneata si mai cruda decat orice om”. Si nu se refera aici la femeia care este muncita de ispitele trupesti si se lupta cu ele, ci la cea care, prin hainele si gatelile mestesugite si prin miscarile sale nerusinate, lascive isi gaseste o delectare perversa in a atata si a provoca, cea care isi foloseste farmecul femeiesc si isi cultiva senzualitatea pentru a-si atinge scopurile, starnind pofte, stricand suflete si dand nastere la alte si alte pacate si faradalegi…
Sa luam aminte, caci noua ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur, asa cum precizeaza explicit la sfarsitul predicii sale. Noua, pentru a intelege ca nu este nicio diferenta de duh intre chefurile facute cu diferite “ocazii” (pretexte) si dezmatul satanic ce a dus la uciderea Sf. Ioan. Noua, ca sa intelegem ca iubirea fata de placeri, de imbuibare si de lux (ce este un chef, daca nu o ocara si batjocura fata de cei ce nu au ce pune pe masa?) duce la nesimtirea sufletului, la rautate, si face ca uciderea sa se petreaca pe “nestiute”. Noua, pentru a intelege cat de multe si mari rele poate face senzualitatea si patima trupeasca, pentru a intelege ca trebuie sa starpim din noi “duhul desfranarii” ascuns poate si in cele mai negandite cotloane din sufletele si trupurile noastre. Ca acest duh al desfranarii, transformat azi in moda, este unul ucigas de oameni si stricator de case!
Si chiar daca nu sunt omorate sau ranite trupuri, omoram si ne omoram sufletele si ne taiem noua insine “capul”, adica pe Hristos de la carma mintii noastre!
“Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa!”
Sa ascultam pe Sfantul Ioan si sa intelegem si noi, sa ne cutremuram si sa ne venim in fire. Pentru a fi partasi prin duhul nostru Sfantului Ioan Botezatorul si a scoate de la noi duhul lui Irod, al Irodiadei si al Salomeei…
Totodata Sf. Ioan Gura de Aur mai pune in evidenta si ceea ce este cel mai definitoriu pentru profilul duhovnicesc al Sfantului Ioan Botezatorul: FRICA DE A TACEA, DE A NU SPUNE ADEVARUL, adica gandul/voia lui Dumnezeu (NOTA BENE: nu minciuna “adevarului” vazut prin prisma patimilor mele).
Continuare la: Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul sau despre cum desfranarea, slabiciunea si rautatea se aduna pentru a ucide
- Pr. Nicolae Steinhardt – LA PRAZNICUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL (cu o colectie de icoane deosebite)
- Va recomandam si cuvantul rostit acum un deceniu de Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa la Praznicul Taierii Capului Sf. Ioan Botezatorul:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
E zi de post.
E zi de post adînc şi aspru.
E zi de doliu şi căinţă.
E zi de-adâncă cugetare
În adevăr şi-n umilinţă.
Cel mai curat bărbat al lumii,
Cel mai de seamă, cel mai sfânt,
A fost ucis în ură cruntă,
De-o femeie pe pământ.
Îl ştim că-i cel mai sfânt pe lume,
Nu din ce oamenii au spus,
Ci chiar din textele scripturii,
Rostite de Domnul Iisus.
Din glasul sfântului Arhanghel
Ce l-a vestit pe Zaharia,
Din întâlnirea maicii sale
Cu Maica sfât’a lui Mesia.
Şi ştim din glas de evanghelii
Cum l-a Iordan, Mântuitotul,
A coborât primind botezul,
De la Ioan Botezătorul.
Însuşi Iisus vorbeşte lumii
Numindu- l cel mai mare sfânt,
Născut dintr-o căsătorie,
Şi înger chiar de pe pământ.
Ne spun aceste Evanghelii
Cum a fost scos din închisoare,
De regele Irod tetrarhul ,
Şi dat pentru decapitare.
Un dans şi-o patimă spurcată
Determină stăpânitorul
Lumesc , să nimicească, iată
Chiar pe’nainte mergătorul.
Irodiada şi vede astfel
Acuzatorul nimicit,
Ruşinea publică apusă
Şi… viitorul fericit.
O fericire în adulter
O bucurie-n desfrânare
Şi un ospăţ, desăvârşeşte
Azi crima cea îngrozitoare.
Au trăit feriricirea clipei,
Dar şi acum i’acuză sfântul
Şi fapta lor ,iacuză veşnic
Chiar dacă i-au închis mormântul.
Sfântul Ioan mustră şi-acuma
Şi moartea sa i-o acuzare
La toţi adultrerinii lumii
Şi-a faptelor de desfrânare.
Cumplite sunt multe păcate,
Dar desfrânarea pe pământ,
Ucide doar pentru-o plăcere,
Din om şi lume ce-i mai sfânt.
Irodiadele de astăzi,
Adultere spurcă poporul,
Şi cer prin fapta lor să piară
Sfântul Ioan Botezătorul.
Cer nimicirea vieţii sfinte
Ce le acuză de păcat
Şi i-ar vrea capul pe tipsie,
Prin traiul lor cel vinovat.
Câte femei adulterine
Nu spurcă şi smintesc poporul
Şi câte’n dansuri şi ospeţe
Nu ucid astfel Adevărul ?
Câte-şi doresc acum pe tavă
Capul acelor ce le ştiu,
Fapta ruşini şi n-ar cere
Să-l vadă grabnic în sicriu ?
Şi câţi Irozi precum tetrarhul
Nu ucid oare din mândrie,
Şi prin cuvinte şi prin fapte,
Din semeţie şi curvie ?
E zi de doliu şi durere.
E zi de rugă şi căinţă.
De cugetare –n profunzime
Şi de trezire la credinţă.
Sfântul Ioan ne e prieten.
Dar moartea sa ni-i acuzare
De la adultere şi crimă,
La dans şi port spre desfrânare.
Acuză luxul desfătarea
Şi compromisu-n mântuire,
Plătind cu capul şi cu viaţa
Cinstita sa mărturisire.
Ne mustră pentru necredinţă,
Că spurcăm sfânta libertate,
Că nu mustrăm ca el păcatul
Şi-l tolerăm din laşitate.
Tie,Doamne, iti multumesc pentru aceasta zi si celelalte din viata mea, dar si tie multinspiratule Nicolae Mirean care te adapi din Duhul Sfant si asterni pe “hartie” dar si in sufletele celor ce citesc, minunatele versuri.Domnul Dumnezeu sa ne lumineze intunericul vietii acesteia , si “ingerul” de pe pamant , Sfantul Ioan, Inainte Mergatorul si Botezatorul Domnului Iisus Hristos sa sa roage pentru pocainta noastra , a tuturor.
Consecinta ultima a desfraului este uciderea. Iata ce ne invata sarbatoarea de azi.
Doamne Ajuta mie si tuturor celor care din prea multa dragoste si interes duhov. au initiat acest blog si evident crestinilor partcipanti care intretin ca o flacara ,vie aceasta lucrare. Din darul lui Dumnezeu m-am indreptat spre”Talcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei si Marcu descifrata de Sfantul Teofilact al Bulgariei pentru a intelege mai in profunzime scopul cu care Dumnezeu a facut posibila nastertea Sfantului Ioan Botezatorul. Am ales doar cateva episoade mai interesante pe care doresc din tot sufletul a le reda :
1) “…Dupa plecarea acestora, Iisus a inceput sa vorbeasca multimilor despre Ioan: ce ati iesit sa vedeti in pustie? Au trestie clatinata de vant ?(Mt. 11,7); Poate ca auzind poporul de intrebarea lui Ioan se va fi smintit,crezand ca si Ioan se indoieste de Hristos si usor si-au schimbat cugetele,desi il marturiseau pe Hristos. Deci a indepartat de la ei acest gand, zice: Nu este Ioan trestie, adica lesne schimbator; caci daca ar fi fost asa, de ce v-ati mai dus la el, in pustie; caci nu ca la trestie, adica ca la om care lesne se clatina v-ati dus, ci ca la un om mare si statornic, si asa este,precum l-ati socotit.
2) alt episod:”…atunci de ce ati iesit sa vedeti? Un prooroc? Da,zic voua,si mai mult decat un prooroc (Mt.11.9). Ioan este mai presus de prooroci, prentru ca ceilalti prooroci numai au proorocit despre Hristos,lucru care cu adevarat este mare si minunat. Si pentru ca, inca in pantecele maicii sale fiind, L-a cunoscut pe Hristos si a saltat de bucurie.
3)….”Ca el este acela despre care s-a scris :”iata ,eu trimit inaintea fetei tale ,pe ingerul meu ,care v-a pregati calea Ta, inaintea Ta”(Mt.11,10). Inger l-a numit (vestitor)si pentru viata sa ingereasca si nemateriala si pt.ca L-a vestit si propovaduit pe Hristos .Si in acest fel a gatit calea Lui ,fiindca il propovaduia pe El si boteza spre pocainta, caci dupa pocainta vine iertarea pacatelor, pe care o da Hristos.
4)”…Si daca voiti sa intelegeti,el este Ilie,cel ce va sa vina (Mt.11,14) Daca voiti sa primiti, adica sa judecati cu dreapta socoteala, si nu cu pizmuire, acesta este Ilie despre care a zis proorocul Maleahi (cap.3)ca va sa vie. Pentru ca Inaintemergatorul si Ilie au aceeasi slujire. Acela, adica a venit mai inainte de venirea cea dintai. Iar Ilie va veni mai inainte de venirea ce va sa fie. .Dupa aceea ,aratand ca aceasta este vorba umbrita si ascunsa ,anume ca Ioan este Ilie,si ca este nevoie de intelepciune pentru a o intelege,zice:Cine are urechi de auzit sa auda(Mt.11,15). si ultima caci am depasit cu indrazneala spatiu:
5) “….Si regele s-a intristat,dar,pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa ,a poruncit sa i se dea. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan,in temnita. Si capul lui a fost adus pe o tipsie si a fost dat fetei ,iar ea l-a adus mamei sale. Si venind ucenicii lui,au luat trupul lui si l-au imormantat.(Mt.14-9,12).S-a intristat pt.ca stia faptele bune a lui Ioan,caci pana si vrajmasii lauda fapta buna . Dar din pricina juramantului da darul fara de omenie.Si invatam de aici ca uneori este mai bine a calca juramantul,decat a face faradelege pentru juramant.Iar trupul lui Ioan a fost ingropat in Sevasta Cezareii,iar cinstitul sau cap intai a fost pus in Emesa. Inchei cu un fragment din rugaciunea adresata Sfantului de marti dimineata:”Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu.” Amin !
Bine este de stiut, ca Bunul Dumnezeu nu a putut rabda atata ocara si rautate cata s-a facut Sfantului Ioan Botezatorul. Caci chiar inainte de a i se taia capul, Sfantul a rabdat multe ocari, ca un premergator al rastignirii, a fost si el scuipat, si i s-au spus cuvinte grele. Dreptatea lui Dumnezeu insa nu a intarziat, caci Irod si Irodiada au fost ucisi mai apoi, nu la multa vreme, in timp ce Salomeea, fiica Irodiadei, pe cand mergea cu vaporul printre gheturi, a cazut intre doi ghetari care in miscarea lor i-au retezat capul, intocmai precum si ea a cerut taierea capului Sfantului.