TALITA KUMI! – Praznicul mai-marilor voievozi ai cetelor ceresti, Mihail si Gavriil si Duminica invierii fiicei lui Iair

• Sa ne acoperim cu aripile Sfintilor Arhangheli!
• Sfinţii Arhangheli şi războiul nevăzut
• Cantari psaltice la Praznicul Sfintilor Arhangheli – Stavropoleos

***

• Marturie despre viata si darurile minunate ale Fericitului Parinte Dimitrie Gagastathis, “prietenul Sfintilor Arhangheli”:

(…) Cand a venit vremea sa se duca in armata, a mers la biserica Sfintilor Arhangheli, s-a rugat lor, dupa care a facut cu ei o intelegere. Le-a spus: “Va cer si eu un lucru. Eu va slujesc de mic copil. Va curat candelele si fac tot ce pot… Vreau sa ma aduceti inapoi, fara sa ma atinga niciun rau. Imi sunteti datori. Va cer si eu o favoare…”

S-a dus in Asia Mica si a scapat cu bine din toate pericolele prin care a trecut. Iata ce zicea parintele: “In Smirna se taiau intre ei, iar mie imi dadeau un cal si imi spuneau sa merg in Gesme. Ma aflam intr-un loc cu alti trei, doi dintre ei erau ucisi, iar pe mine ma trimiteau sa prind ultimul vapor spre Chios“.

Mai tarziu, pe timpul Razboiului Civil, a trecut prin mari incercari, pentru ca vorbea despre Hristos, despre tara si familie. L-au bagat la carcera, l-au amenintat si de multe ori au incercat sa-l omoare, dar a scapat de fiecare data.

Acestea sunt doar cateva din intamplarile minunate care au marcat viata parintelui Dimitrie. Toate sunt insemnate in jurnalul pe care il tinea de mic copil, ce ni l-a incredintat. Din aceasta transpare un stil vesel, dar si marinimia si caracterul sau eroic. Redau in continuare un fragment din jurnal:

“Am sosit duminica dimineata. Abia am apucat sa intru in biserica. Erau zece calareti si, impreuna cu comandantul lor, unsprezece, care ma vanau la camp deschis. Taranii, atat si satul din spate, cat si cei din satul din fata, iesisera din biserica si se uitau la privelistea de dinaintea ochilor lor”.

K.I.: Il urmareau revolutionarii comunisti?

S.K.: Da.

“Ma injurau ca vai de mine. Nici nu pot sa pronunt ce-mi ziceau: popa-tapu si altele asemenea, si trageau in mine cu arma. Gloantele mi-au strapuns rasa, dar nu m-a atins niciunul. Cand au ajuns la 50 de metri si m-au inconjurat, am cazut in genunchi. Am ridicat mainile spre cer si am strigat din adancul sufletului meu: <<Sunt in pericol, Arhanghele Mihaile! Ajuta-ma!>> Pe loc, cei unsprezece s-au facut stana de piatra. Comandantul lor a cazut de pe cal si si-a rupt coloana vertebrala. Eu, cum am vazut ca ceilalti nu se misca, I-am multumit lui Dumnezeu si Arhanghelului Mihail si le-am zis celor care voisera sa ma prinda: <<Sa va pocaiti si sa va faceti oameni buni! Sa spuneti adevarul si sa cereti ajutorul lui Dumnezeu>>. Dupa aceea, i-am binecuvantat – fara ca ei sa ma deranjeze in vreun fel -, m-am dus in satul de alaturi, unde oamenii asteptau sa vada deznodamantul intamplarii, am intrat cu totii in biserica si L-am slavit pe Dumnezeu, Care a facut astazi o minune”.

(…)”

***

In evanghelia care se citeste in duminica aceasta, Hristos vindeca femeia care suferise vreme de doisprezece ani de scurgere de sange si invie fata care se savarsise dupa numai doisprezece ani de copilarie.  Talita kumi! i-a spus Iisus copilei, rechemand-o la viata.

Cuvintele acestea mangaietoare nadajduim sa slujeasca si spre intarirea tuturor fratilor si surorilor noastre, a caror sensibilitate – greu incercata de valul de necuratii revarsat asupra noastra in fiecare zi, de presiunea duhului lumesc, de prigoane si nedreptati si, mai ales, de singuratatea sufleteasca – ii face sa deznadajduiasca mai usor. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca pe noi de putinatatea sufletelor noastre, ca intarindu-ne in credinta sa punem in lucrare puterea lui Dumnezeu si sa ne vindecam de toate neputintele noastre. Continuare