IPS Neofit de Morfou despre TRANSFORMAREA ANXIETATII SI A GRIJII IN RUGACIUNE PRIN INCREDINTARE TOTALA IN VOIA LUI DUMNEZEU: “Este necesar sa avem mai multa comunicare cu Tatal ceresc ca sa scada stresul” (VIDEO, traducere)
Extras din „Aprinzand opaitul sfintilor” – A VII-a conferinta duhovniceasca a Mitropolitului Neofit de Morfou, 28.01.2020
(traducerea unui fragment, de E.P., pentru „Cuvantul ortodox”):
Intrebare:
Anxietatea este cea mai intalnita boala in ziua de astazi. Sfantul Paisie spunea ca anxietatea se vindeca prin predarea noastra totala in voia lui Dumnezeu. Atunci cand intampinam zi de zi probleme in viata noastra: somaj, probleme in cuplu, boli, probleme la serviciu – si, astfel, stresul ne copleseste -, cum putem in mod practic sa lasam deoparte grijile noastre si sa ne incredintam voii Lui Dumnezeu?
Raspuns:
Raspunsul la aceasta intrebare o da un mare sfant al zilelor noastre – a fost deja mentionat in cadrul intrebarii. Sfantul Paisie spune ca stresul (anxietatea) se vindeca prin incredintarea totala in voia lui Dumnezeu. Cuvintele cheie sunt “incredintarea totala”. Cand vedem ca ne cuprinde anxietatea, stresul referitor la orice lucru din cotidianul nostru sau referitor la viitor, sa stim ca incredintarea noastra in voia Domnului nu este totala. Voia lui Dumnezeu este de o esentiala importanta in viata crestinilor. Si intelegem cat de esentiala este din raspunsul pe care l-au primit Apostolii cand I-au cerut Domnului sa ii invete cum sa se roage. Hristos le-a spus atunci “Tatal nostru”. Cum incepe aceasta rugaciune? “Tatal nostru Care esti in ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer si pe pamant”. Eu sunt pamant, Neofit este pamant, Ioan este pamant, Iacov este pamant. Pamant suntem cu totii, materia din care am fost facuti este pamantul. Si ne intoarcem in pamant. Deci, cu cat mai mult creste incredintarea noastra in voia Domnului, cu atat mai mult creste si sentimentul ca avem un Tata in ceruri.
La intrebarile despre stres si despre momentele in care suntem stresati – si toti trecem prin astfel de clipe mai mult sau mai putin -, va spun ca sunt acele clipe in care s-a imputinat legatura noastra cu Tatal ceresc. Cand suntem pe lungimile de unda ale Tatalui ceresc, nu avem stres. Deoarece stim ca are grija Tatal nostru de toate ale noastre. Ganditi-va cum este un student, are el vreo grija cand stie ca tatal sau ii va trimite bani oricand va avea nevoie? Nu se gandeste cum va trece luna, stie ca ii vine cec-ul de la tatal sau. Asadar, cand am un tata, atunci nu ma gandesc cu grija la ziua de maine, pentru ca stiu ca tatal meu se va ingriji de mine. Si mai ales azi, cand avem telefoane mobile este si mai usoara comunicarea cu parintii. (…) Stiti cum se traduce asta in limba noastra duhovniceasca? Ca este necesar sa avem mai multa comunicare cu Tatal ceresc ca sa scada stresul. Si comunicare avem in masura in care avem “mobil”, adica comunicare in rugaciune cu Tatal nostru ceresc. Este foarte important acest lucru: daca vrem sa scapam de stres, sa avem rugaciune zilnica.
Din mica mea experienta si marea mea neputinta in viata duhovniceasca, am invatat acest lucru foarte clar. Cu cat mai mult incredintez orice situatie care apare in Mitropolia mea, Dumnezeului Treimic, sau Maicii noastre din ceruri, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, sau unor sfinti care au ajuns mai aproape de inima mea in acesti 60 de ani de viata, cu atat mai mult am aceasta lungime de unda deschisa in rugaciune cu cerul, cu atat se micsoreaza stresul si grijile pe care le am. Oamenii care au viata bisericeasca, dar au totusi anxietate crescuta, inseamna ca viata lor in Biserica este problematica. Parintele Sofronie din Essex, care de curand a fost canonizat, cand a mers calugar in manastirea rusa din Sfantul Munte, a primit 8 ascultari. Si astfel era ingrijorat ca nu va face fata. Astfel a mers la egumenul manastirii si i-a zis: “Parinte, am primit 8 ascultari. Chiar daca sunt tanar, educat si sanatos, dar sunt doar unul. Si mi-ati dat 8 responsabilitati!” Si i-a zis egumenul: “Parinte Sofronie, cand indeplinesti o ascultare, faci o treaba, 2, 3 sau 8 ?“, “Nu, i-a raspuns, fac una singura odata. Si dupa ce o termin pe prima, o incep pe a doua”. “Asadar, Parinte, acolo unde este mintea ta, acolo este si ascultarea ta. Si orice faci, sa te dedici total si sa nu te gandesti la urmatoarea indatorire pe care o ai de facut. Nici pe cea pe care ai facut-o deja. Omul care isi pazeste mintea, are o singura indatorire.”
Daca tot am vorbit despre paza mintii, daca vrem sa ne vindecam de anxietate, trebuie sa stim ca aceasta este o patima a partii rationale a sufletului. Sufletul are trei puteri, dupa Sfintii Parinti, cea rationala, simtirea (dorinta) si vointa (mania). Anxietatea tine de partea rationala a sufletului. Daca omul, atunci cand ii vine in minte un gand care se transforma in stres, incepe sa il incredinteze lui Dumnezeu, sau Maicii Sale, sau unui sfant, sau ingerilor – ingerul pazitor sau Arhanghelului Mihail, spre exemplu -, atunci se micsoreaza grija noastra. Asta vi-o spun din experienta mea.
Eu am un credit pe care l-am luat pentru mitropolia Morfou, si am grija sa platesc repede acest credit. (…) Si ca mine e multa lume si in Cipru si in Grecia. Stiti ce am facut? Am incredintat grija mea Sfantului Filumen. O sa ma intrebati de ce chiar lui? Iata de ce, fiindca citindu-i viata, cand am fost in Ierusalim, imi ziceau Parintii de acolo: “Mare sfant Filumen, era smerit, scotea diavolii, dar era putin zgarcit“. Si pe mine m-a mirat foarte acest lucru, ca un om care s-a invrednicit sa ia cununa martiriului sa aiba aceasta problema cu banii, pentru ca stiam de la duhovnicii pe care i-am cunoscut ca cine nu si-a rezolvat aceasta problema are mare dificultati in viata duhovnicesca. Asa mi-a spus si Sfantul Paisie: “daca iti plac banii, nu vei avea spor in rugaciune“. (…) Deci nu e ceva ce poate fi spus cu usurinta despre un om sfant. Si asa ca am fost si am vorbit cu cei care l-au cunoscut in viata sa, mai ales la sfarsitul vietii. Si acestia mi-au spus ca sfantul nu voia sa aiba griji, voia sa se incredinteze cu totul rugaciunii si, astfel, putinii bani pe care ii primea de la Patriarhie si ceva bani primiti de la inchinatori, ii dadea pe toti egumenului manastirii, Parintelui Imeneu, care era si duhovnicul sau, ca sa nu aiba nici o grija. Si, astfel, dupa martiriul sau, Parintele Imeneu a ramas cu o cutie plina cu bani, pe care era scris “ai Parintelui Filumen”, si pe care Sfantul ii lasase ca sa fie cumparate terenuri, pe care sa se cultive maslini, si pe care a dorit sa le lase Patriarhiei Ierusalimului, pentru ca in viitor, zicea, vor avea nevoie de ulei. Asadar, toti cei care il acuzau ca e zgarcit, nu intelesesera ca Sfantul nu pastra nimic pentru el, daruise totul Patriarhiei, ca sa cumpere terenuri pentru nevoi viitoare. De aceea l-am facut si eu responsabil pe Sfantul Filumen de plata datoriilor Mitropoliei. I-am zis: Sfinte, tu ai fost iconom, asadar ajuta-ma cu creditul! Cum am nevoie de bani, fara sa ma gandesc, zic “Sfinte Filumene, te rog, ingrijeste sa am bani pentru Sfantul Nichifor, ajuta-ma sa am bani pentru Sfantul Eftimie!” Acum ne-am apucat sa construim un Paraclis si pentru Sfantul Eftimie si ganditi-va ce fac: il rog pe Sfantul Filumen, pentru Sfantul Eftimie! Si cu adevarat, Sfantul a devenit slujitorul nostru.
Asadar, un mod practic ca sa scapam de griji este ca, daca nu am reusit sa facem acest lucru in cadrul Sfintei Liturghii, atunci cand se canta la Heruvic “toata grija cea lumeasca sa o lepadam”, macar sa reusim cerand ajutorul Maicii Domnului, al unui sfant, sau al Sfantului Inger pazitor. Daca avem o problema legata de sanatate, ii avem pe Sfintii Doctori fara de arginti (Cosma si Damian), il avem pe Sfantul Nichifor, pe Sfantul Luca din Crimeea. Cand avem probleme in iubire, sa alergam la Hristos – “Eu sunt Iubirea” –, cand avem ispite trupesti, sa cerem ajutorul Maicii Domnului, Fecioara desavarsita si Maica a lui Dumnezeu, cand avem probleme in familie, divorturi, sa alergam la Sfintii Andronic si Atanasia: “Asa cum v-ati iubit voi, ajutati-ne si pe noi”. Orice probleme ati avea, trebuie sa fiti pe frecventa Cerului prin rugaciune, daca vreti sa biruiti anxietatea.
Acum, grija pentru treburile zilnice, este altceva, nu este anxietate. Grija este indatorirea pe care o avem sa ne ingrijim de cele ale vietii noastre pamantesti si de viitor. Dar, daca in momentul rugaciunii vedeti ca va vin in minte diferite griji – si cu siguranta se va intampla acest lucru -, fie veti intensifica rugaciunea in acel moment, o veti zice intr-un ritm mai alert, pana cand inima voastra “va inghiti” Numele lui Iisus si va uita de cele ale lumii, fie, daca este foarte vie amintirea grijilor lumesti, atunci va veti opri din rugaciune si Ii veti spune lui Hristos: “Iarta-ma, Doamne, ca in loc sa ma gandesc la Tine, ma gandesc la examenul de diploma, ma gandesc la copiii mei si nu am o buna comuniune cu Tine. Voi face o metanie pentru pocainta, si apoi imi voi continua rugaciunea.” (…) Din acest raspuns pe care vi l-am dat, sa stiti ca grijile noastre pot deveni cauza prin care sa invatam sa ne incredintam lui Dumnezeu, sa avem nadejde in iubirea Lui, deoarece increderea este parte din iubire. (…) Increderea este iubire. (…)
De aceea grijile nu sunt atat de negative pe cat credem, daca ele devin motiv de rugaciune. Vin unii oameni si imi spun: “am grija pentru fiul meu, pentru fiica mea, vad ca nu e bine”. Eu, ca duhovnic, trebuie sa il pun in legatura fie cu Hristos, fie cu Maica Domnului, fie cu vreun sfant. Daca reusesc acest lucru, apoi poate sa revina grija si pentru urmatorul copil, sau pentru nepoti, dar, daca grija pentru copii o transformi in rugaciune, in 30 de ani poti sa devii isihast 😊. Aceasta este viata noastra de zi cu zi.
Ca sa sintetizez ce am zis pana acum, este important sa reusim sa transformam grija noastra pentru viata cotidiana in rugaciune.
Din aceeasi conferinta, mai cititi:
***
Legaturi:
***
Sf. Ioan Gura de Aur: SA NU NE CHINUIM IN ZADAR CU GRIJILE LUMESTI!
Omilia Mitropolitului Augustin despre ADORAREA MAMONEI SI INCREDINTAREA IN MANA LUI DUMNEZEU
Sf. Nicolae Velimirovici despre biciul intreit al NECUNOASTERII, al GRIJII si al DEZNADEJDII
CUM SA NE CONVERTIM TRAIRILE PSIHOLOGICE IN SIMTIRI DUHOVNICESTI?
CUGETARI si SFATURI DUHOVNICESTI ale PARINTELUI IACHINT: “Doamne, al Tau sunt, sa nu ma parasesti!”
Bogdaproste frați admini, bogdaproste E.P., bogdaproste IPS Neofit !!! Doamne ajută tuturor !!!
Frumos spus de IPS Neofit si foarte folositor.
Multumiri admins.