VREMEA NECINSTIRII SFINTILOR

Pasaj din Interviul “Viata in Hristos” acordat de catre Parintele Savatie Bastovoi parintelui Sabin Voda de la Radio Reintregirea Alba-Iulia, in noiembrie 2003:

“Pr. Sabin Voda: Ati pomenit de Sfinti si imi vine acum in minte un cuvant de la Cuviosul Paisie Aghioritul, un sfant al zilelor noastre, care spunea ca <<multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremurile noastre ca sa se nevoiasca>>. La ce credeti ca facea referire Cuviosul Paisie?

Parintele Savatie: Tocmai la starea pe care am descris-o, ca a intrat duhul lumesc in Biserica, ca ni se vorbeste despre impartasanie ca despre un pericol pentru viata noastra. ,,Va impartasiti si o sa va indraciti“- auzi astfel de expresii de la preoti: ,,Sa nu se impartaseasca asa des sa nu se indraceasca“. Si astfel de nebunie care bantuie in mintile noastre, timpul nostru si cu adevarat este o mare nevointa sa faci cele ale Domnului astazi in Biserica si sa rabzi toata tensiunea celor indreptati cu antenele lor de nici nu stiu cum sa-i numesc, care te vad si cum ai pasit, cum te-ai intors: ,,Asta-i ala care se impartaseste, asta-i ala care ce l-o apucat, se roaga noaptea. Sunt nebuni astia. Asta e asa…“. Socotesc ca asta este o nevointa ca sa rabzi toate, sa vezi toate astea, sa duci durerea asta in inima ta pentru ca este Biserica pe care a lasat-o Hristos oamenilor, este Biserica pe care Hristos a agonisit-o cu scump sangele sau. Si aceasta Biserica ce-am facut noi dintr-ansa si ce facem? Durerea pe care o duci in vremurile noastre, tocmai pentru vederea a ceea in ce traim este nevointa la care cred ca se referea Sfantul Paisie Aghioritul. Pentru ca, cu adevarat, si aceasta este mai mare, ne spun parintii, decat toate nevointele si pustniciile celor vechi, care traind intr-un oarecare confort bisericesc erau paziti de episcopii care faceau sinoade in care luau niste hotarari bune, in care erau atatia sfinti adunati la o gramada in toate pustiile, pe care noi ii cinstim acuma. Si ii cinstim: cei 20.000 de mucenici. Ma gindesc acum sa vina o prigoana, de unde scoatem noi 20.000 de mii de mucenici? Va dati seama ce vremuri. Nu zic ca erau mai bune, dar se vede ca era alta atmosfera. Nu zic ca era o Biserica mai buna, era o atmosfera pe care noi astazi n-o mai avem si vietuirea astazi ni se socoate noua nevointa desavarsita si suficienta daca nu vom carti, daca nu ne vom sminti si daca nu ne vom ridica impotriva Bisericii si nu ne vom osebi de adunarea din care facem parte, cu toate smintelile acestei adunari, ca multi au ispita de a se osebi vazand pacatele preotilor si ale ierarhilor, cad in ispita de a se osebi si de a face biserica aparte. Si avem din astea.

Dar cei care infrunta si rabda cu smerenie si cu rugaciune si cu dragoste, tot ceea ce noi facem si cei din jurul nostru, aceasta nevointa pe care multi sfinti poate si-ar fi dorit-o si de aceea socotesc ca traim un timp care nu este lipsit de sfinti.

Avem multi sfinti pe care nu-i cunoastem, tocmai pentru ca traim in vremea in care sfintii nu sunt cinstiti, pentru ca daca Sfantul Simeon Noul Teologul si l-a cinstit deodata – inca nu murise bine parintele lui duhovnicesc, Simeon a si inceput sa-i faca slujba – noi astazi avem multi sfinti printre noi si moastele de acuma le stim, si totusi nu cinstim si spunem: ,,Numai nu sfinti la noi astazi, noi suntem cei mai mari sfinti. Cutare, cutare si cutare. Noi va aratam etalonul sfinteniei… domn profesor si asa mai departe“. Asa ca este un timp in care trebuie mare nevointa in care sa rabzi cu intelepciune”.