Scurta meditatie despre intelepciune si nevinovatie

“Fiti intelepti ca serpii si nevinovati precum porumbeii!” (Matei 10, 16)

Pentru lupta cu patimile este nevoie atat de intelepciune, cat si de nevinovatie.

Nevinovatia fara intelepciune duce la naivitate si vulnerabilitate in fata patimilor si a lucrarii raului de orice fel. Oamenii de felul acesta risca sa fie victime fara aparare a oricarei lucrari de inselare.

Astfel de oameni primesc cu usurinta raul care se prezinta sub masca binelui si refuza cu incapatanare binele care are aparenta de rau (a se vedea si cuvantul Sf. Ignatie Briancianinov despre adevarata si fatarnica smerenie, pentru unele exemplificari ale acestei idei). Astfel ei nu pot dobandi intelepciunea, in schimb, prin primirea raului deghizat, isi pierd treptat si nevinovatia!

Dar si intelepciunea fara nevinovatie este rea! Intelepciunea fara nevinovatie este intelepciunea omeneasca si contine in ea parere de sine sau chiar rautate. Judecatile pe care le face aceasta sunt judecati omenesti, judecatile condamnate de Evanghelie, in care scopul nu este zidirea sufleteasca si pazirea de rau, ci o ascunsa si gratuita satisfactie a mintii trufase, dorinta de inaltare deasupra celorlalti, de demonstrare a perspicacitatii si ascutimii mintii, insa intr-un mod steril, neziditor, fara nici o finalitate constructiva sau chiar cu scop ascuns demolator, ucigas.

Un crestin oarecare